În ultimii doi ani (vizibil), Kremlinul a încercat cu toate instrumentele moderne – de la campanii pe TikTok și Telegram la finanțări ocolite și rețele de propagandă – să încline balanța politică în România și Republica Moldova. Paradoxul? Tocmai aceste ingerințe au mobilizat electoratul și au produs un efect de bumerang: o participare mai mare la vot și mandate mai solide pentru tabăra pro-europeană. În loc să rupă legătura cu UE, au întărit-o.

România: de la „thriller” electoral la un vot de clarificare

Finalul lui 2024 a scos la iveală amploarea interferenței externe în alegerile prezidențiale: documente desecretizate la nivel CSAT au descris mecanisme de război informațional și operațiuni coordonate online, iar autoritățile au investigat rețele de influență și securitate privată folosite pentru escaladarea străzii. Ulterior, anchetele penale i-au vizat pe candidatul pro-rus Călin Georgescu și pe mercenarul Horațiu Potra, reținut din nou în 2025, în dosare privind tentativă de destabilizare și finanțări opace. Scrutinul reluat în mai 2025 s-a transformat într-un referendum informal pro-UE, cu mobilizare ridicată, iar narațiunile Kremlinului au pierdut teren. (Euronews)

Republica Moldova: de la contramăsuri la majoritate pro-UE

La Chișinău, statul a trecut în regim „anticorpi”. Partidul Șor a fost scos în afara legii în 2023 pentru destabilizare, iar în 2025 UE a sancționat noi persoane și entități pentru finanțări ilegale, cumpărare de voturi și campanii hibride coordonate din Rusia. În ajunul parlamentarelor din 28 septembrie 2025, autoritățile au interzis participarea altor formațiuni pro-ruse pe motiv de bani nedeclarați, au reținut zeci de persoane și au anunțat investigații pe fluxuri de cash/crypto. Rezultatul? PAS a câștigat clar majoritatea; Igor Dodon a contestat și a chemat lumea în stradă, dar trendul votului a rămas pro-european. (Reuters)

De ce a funcționat „efectul bumerang”

1. Claritatea mizei. Când alegătorii au înțeles că e vorba de suveranitatea propriei decizii, au tratat votul ca pe un act de apărare civică.
2. Anticorpi instituționali. Banii murdari, rețelele de influență și „musculatura” stradală au fost scoase la lumină și sancționate.
3. Diaspora ca stabilizator. Accesul la informații diverse și experiența directă cu democrațiile occidentale au ridicat ponderea opțiunii pro-UE.
4. Costul dependențelor. Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a transformat propaganda în calcule la sânge despre securitate și energie. (EUvsDisinfo)

„Suveranismul de carton”: bani de la Bruxelles, direcție de la Kremlin

Schema Kremlinului: să încurajeze partide care lovesc politic Bruxelles-ul, dar vor să păstreze finanțarea europeană – o contradicție în termeni. Brexit a arătat cât de scumpă poate deveni „suveranitatea” când rupi lanțurile economice fără plan de înlocuire. În Europa Centrală și de Est, această rețetă a fost adaptată: retorică anti-UE, dar cu palma întinsă după fonduri structurale. Majoritatea electoratului din România și Moldova a mirosit capcana: fără banii UE, nu există alternativă credibilă de dezvoltare, iar dependența de Rusia aduce vulnerabilitate, nu independență.

Ungaria și Slovacia: lecția dependenței energetice (unde manipularea prinde)

Ungaria și Slovacia au rămas conectate la țițeiul rusesc prin conducta Drujba, beneficiind de excepții la embargoul petrolier, iar Budapesta a mers mai departe cu Paks II alături de Rosatom. De aici și o înclinare constantă a politicilor spre pozițiile Kremlinului: reticență la sancțiuni/ajutor pentru Ucraina, veto-uri și diluarea deciziilor UE pe energie. În Slovacia, guvernul Fico a frânat sprijinul pentru Kiev și a contestat accelerarea „de-rusalizării” energiei, invocând costurile interne. Dependența creează pârghii politice – exact exemplul pe care Moscova vrea să-l multiplice. (Reuters)

Metodele Kremlinului în RO & MD: frica și banii

A. Frica – inducerea panicii existențiale (și culturale):
– „Intrăm în război mâine / vom fi mobilizați”; „fără gaz rusesc înghețăm la iarnă”; „UE ne impune LGBT / dispare viața tradițională, ortodoxia, familia”. Aceste narațiuni-cadru sunt clasice în playbook-ul pro-Kremlin și se repetă cu variații locale. (Serviciul European de Acțiune Externă)

B. Banii – ungerea mecanismelor electorale și a ecoului online:
– Cumpărare de influenceri și amplificare coordonată („astroturfing”, rețele de conturi false, „Doppelgänger”). (cybercom.mil)
– Cumpărare de voturi / finanțări ilegale prin cash și crypto (MD: rețelele Șor, blocuri politice-succesor, excluderi de pe buletin, sancțiuni UE). (U.S. Department of the Treasury)
– Mercenari și „musculatură” stradală (RO: cazul Potra și rețeaua paramilitară, dosare privind tentativă de lovitură de stat). (Reuters)
– Evenimente sportive ca paravan pentru infiltrarea de grupuri de diversiune (MD a blocat accesul fanilor/echipelor în 2023 pe fondul unui complot anunțat). (Reuters)
– Contestarea rezultatului ca ultim act al operațiunii (RO: narativul „turul 2 înapoi”, strângere de oameni pentru violențe; MD: apelurile lui Igor Dodon la proteste și nerecunoașterea rezultatului). (Reuters)

„Suveranitate pe bani europeni” nu e o ironie – e strategie

Suveranitatea reală nu înseamnă autosuficiență, ci capacitatea de a-ți finanța prioritățile fără a cădea în dependențe toxice. În practică, România și Republica Moldova își pot ancora suveranitatea prin:

• Investiții europene cu vizibilitate locală: infrastructură, spitale, digitalizare administrativă – proiecte care se văd și se simt.
• Transparență radicală pe platforme: audituri independente, arhive publice ale reclamelor și alerte pe conținut manipulator. (Serviciul European de Acțiune Externă)
• Educație media aplicată: igienă digitală în școli/administrație, verificare de surse, demascarea boost-urilor artificiale.
• Parteneriat RO–MD pe integritate electorală: schimb de date, standarde pentru diaspora, răspuns coordonat la rețele hibride. (Parlamentul European)
• Aplicarea consecventă a sancțiunilor și a legii finanțării partidelor: înghețări de active, scoaterea din joc a recidiviștilor. (Consiliul European)

Concluzie

Kremlinul mizează pe frica oamenilor și pe banii pompați în rețele oculte. A obținut însă contrariul în RO și MD: o redescoperire a votului ca instrument de protecție civică și o re-legitimare a opțiunii pro-europene. „Suveranitate să fie, dar pe bani europeni” nu e doar un titlu paradoxal; e lecția ultimelor cicluri electorale: când societățile sunt atacate din afară, se adună, nu se risipesc. Iar Europa – cu banii, regulile și umbrela ei de securitate – e parte din antidot, nu din problemă. (AP News)

Articol rafinat cu Chat GPT.