Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

October, 2022

Despre Elon, fake-news și cum o simplă verificare din două surse independente îți poate salva viața

By on 31/10/2022

Elon Musk n-a venit în România, iar publicațiile, online-ul și media au început să-și pună cenușă în cap că au dezinformat.
Au început site-urile să modifice titlurile și conținutul știrilor despre Elon cu unele care să mai spele habarnismul jurnaliștilor. Nope son, faza asta nu ține în online, unde site-urile de arhivare captează în chihlimbar toate momentele. Mergea pe vremea baronilor roșii care cumpărau grăbit tot tirajul unei fițuici locale care scria despre găinăriile pe care le făceau, apoi se făceau că plouă: „Care ziar? L-ați văzut dumneavoastră? Că eu nu?”.

Așa că degeaba publicați dezmințiri și scuze dacă nu sunt sincere, stimați jurnaliști. Sincere erau dacă lăsați titlurile neschimbate, spre „veșnică pomenire” a habarnismului și exemplu de „așa nu” pentru facultatea de jurnalism.
Apologies not accepted.

For the record:

Captură comparativă de ecran a site-ului libertatea.ro cu articolul modificat și a articolului original captat de web archive

By the way, mai bine de 100 de oameni au murit în Seul pentru că s-au călcat în picioare după un fake news cu o vedetă care ar fi trebuit să fie într-un bar, și ea nu era. Dar oamenii au dat năvală să o vadă, iar unii au plătit cu viața.
Așa că dragi internauți, verificarea unei informații îți poate salva viața, în unele circumstanțe.

PS: Mă bucur sincer că nici un paparaț/influensăr nu și-a pierdut viața în busculada de pe gardul castelului Bran în timp ce au plecat pe fentă și și-au lungit gâturile în așteptarea lui Elon.

România trebuie să se schimbe din temelii, ep 7. Uniformele școlare

By on 31/10/2022

La fiecare început de an școlar apare recurentă eterna dilemă a uniformelor școlare. Sistemul educațional produce pe bandă rulantă analfabeți funcțional, un procent îngrijorător de copii abandoneaza școala din cauza sărăciei, unele unități școlare nu au niște condiții minime de igienă, iar altele nu întrunesc condițiile minime de dotări, materiale școlare, laboratoare, calculatoare, etc.
Dar, vai, nu avem uniforme școlare. Asta e grija primordială a tuturor diriginților și directorilor de grădinițe și școli. Sistemul de învățământ românesc se va prăbuși pentru că nu sunt domle copii îmbrăcați la fel.

Foto: Prețul unei uniforme în ziua de azi, captură Google search

Una din primele chestii pe care am cerut-o, și obținut-o, la revoluție (m-a prins în clasa a 11-a) a fost să nu mai purtăm uniforme. Comunismul cerea ca societatea să creeze „omul nou, una în cuget și simțiri”. Toată lumea trebuia nu numai să fie îmbrăcată la fel, ci și tunsă la fel (băieții) iar fetele (pe care nu le puteau tunde) trebuiau să poarte cordeluță sau părul strâns în cozi, niciodată lăsat liber sau coafat. Toată lumea trebui nu numai să arate la fel, ci și să gândească la fel. Orice idee în „lateralul” curentului era atent taxată, orice derapaj în felul în care apăreai la școală era brutal sancționat de profesori. Statul bolșevic avea nevoie de „soldați” conformiști, nu de liber-cugetători, artiști sau visători cu idei crețe. Ți se creiona cu grijă drumul în viață de către statul-tătuc, iar din partea ta se cerea un singur lucru: obediența totală.

Personal, deși înțeleg utilitatea unei uniforme școlare, mi se pare o abominație care ucide orice formă de creativitate și libertate, din fașă. Înțeleg dacă tu ești un colegiu de mare ținută să vrei să te diferențiezi de plebe cu niște uniforme cu blazon, pentru că acolo intră doar cei cu o anumită stare materială.

Dar, la noi, la nici o sedință cu părinții (și am fost la niște zeci bune) nici un părinte nu a ridicat problema uniformei, ci doar cadrele didactice.

Corpul profesoral ar trebui să-și scoată capul de struț din nisipul mentalității comuniste, și să fie mai preocupat de calitatea actului de învățământ, decât de propriile frustrări că vine o elevă cu Balenciaga și Guci pe ea, și cu o coafură cât salariul de profesor pe o lună. Astea vor exista întotdeauna, iar elevii vor găsi metode foarte creative de a fenta sistemul comunist, trust me, been there done that.

De fiecare dată când s-a pus problema uniformei, au fost cel puțin jumătate din părinți care au argumentat, pe bună dreptate, că nu își permit acestă cheltuială suplimentară, în special cei cu mai mulți copii care abia făceau față la rechizite și fondul școlii. Să nu mai vorbim de cei din mediul rural care fac naveta și nu au ce mânca.

Eu cred că foarte simplu s-ar putea rezolva printr-un cod de conduită vestimentară care ar putea fi impus prin regulamentul școlar al fiecarei unități, ceva smart casual, cu pantalon/fustă de o anumită gamă coloristică sobră (negru/bleumarin) și cu o cămașă/tricou/polo/bluză/etc alb/crem/bej/etc altă culoare neutră. Încălțăminte neagră sau maro și ai terminat bâlciul cu uniforme, obligativități, bugete inutile și frustrări inutile.

Iar dacă ești mare colegiu mare de la Pocreaca de sus, îți faci uniformă cu motiv popular cu rombulețe pe rever și blazonul aurit al Pocreacăi pe buzunarul de la piept, ca să fie spririt high.

Uniforma este și va fi mereu un alt motiv de stres și frustrare al elevului (și părintelui – ai grijă să n-o strici că n-am bani de alta) și binenînțeles, încă un motiv pentru care elevii din toată țara vor spune eternul „am scăpat de la școală”.

De ce trebuie transformată școala într-o închisoare mentală din care „scapi”?

De ce nu poate să fie acel loc mișto și interesant în care nu ești judecat și unde te duci cu drag și curiozitatea că vei afla lucruri noi?

E simplu, pentru că noi adulții n-am „scăpat” din comunism.

My town ep. 14 – Am testat noile piste de biciclete

By on 22/10/2022

My town ep. 14 – Am testat noile piste de biciclete

Unul din motivele pentru care nu folosesc bicicleta prea des în Slobozia este lipsa infrastructurii dedicate.

Pe stradă, pe unde ar trebui, conform legii, să mergi cu bicicleta, este mult prea aglomerat și riscant. Pe trotuar, pe unde circulă majoritatea bicicliștilor din oraș, mari sau mici, trebuie să faci un slalom prudent printre cărucioare, copii care aleargă în zig-zag, grupuri mai mari sau mai mici de pietoni. Nu de puține ori a trebuit să mă opresc la țipetele mamelor „Bicicletaaaaa!!!” către copii care se jucau pe trotuar, urmat de privirile tăioase ale acestora către yours truly.


Așa că mai bine folosesc mașina, mult mai comod, sigur și bineînțeles poluant.

Dar iată că proiectul finațat cu fonduri UE pentru mobilitate „nemotorizată” a început să fie implementat în oraș, și am ieșit pe bulevardele Unirii și Chimiei să fac un test noilor piste de biciclete, așa cum se prezintă momentan.

Ce mi-a plăcut:

  • Sunt asfaltate, ceea ce va permite și celor mai mici roți (trotinete, role sau skateboard-uri) să le parcurgă fără probleme.
  • Asfaltul are inclus un pigment roșu, ceea ce va evidenția banda de biciclete, atât pentru bicicliști, cât și pentru pietoni, care vor trebui s-o evite. Da, nu ai ce să cauți pe banda de biciclete ca pieton, nici măcar cu un cărucior de copii, legea specifică foarte clar că în cazul unui accident dintre un pieton și un biciclist, pe banda dedicată pentru biciclete, biciclistul are prioritate. Deci mare atenție dragi pietoni la traversarea acestor benzi. Mare atenție și dragi bicicliști, am constatat în scurta mea ieșire că lumea circulă pe ele să știe regulile, chiar m-am apropiat de o doamnă, din spate, claxonând continuu, nici un stres până am ajuns la o jumătate de metru de ea, s-a întors vizibil deranjată, i-am explicat foarte calm că se află pe o bandă de biciclete, s-a dat la o parte, i-am mulțumit frumos. Așadar, dacă nu le aveți dintr-un motiv sau altul, dotați-vă vehiculele cu sonerii, claxoane, este absolut obligatoriu prin lege.
  • Când tot proiectul va fi gata, vei putea parcurge tot orașul, cap-coadă, în maxim 15-20 de minute. Sistemul de piste de biciclete finalizat va fi un mega stimulent pentru mișcare și pentru mobilitate alternativă, va aduce o scădere importantă a valorilor de trafic, a poluării, iar avantajele se vor simți și în buzunarele utilizatorilor.

Ce mai trebuie îmbunătățit:

  • Mare atenție a constructorului la zonele nefinalizate. Multe dintre ele nu sunt îngrădite în nici un fel, permițând accesul și favorizând accidentările. La începerea lucrărilor pe bulevardul central, unde valorile de trafic pietonal sunt mari trebuie musai avută mare grijă.
  • Sunt multe zone unde ai o diferență mare de nivel între carosabil și pistă, probabil nu este turnat stratul de uzură al șoșelei, dar iarăși, ar trebui puse niște benzi reflectorizante de delimitare, sau niște conuri, garduri, etc.
  • Personal nu-mi place suprabetonarea spațiului verde dintre pomi, se va micșora spațiul de nutriție al rădăcinilor și aceștia se vor usca în timp, sau în cel mai bun caz vor rămâne subdezvoltați. Am mai spus-o de multe ori public, soluțiile posibile sunt pavelele înierbate, pietriș ornamental sau așchii de lemn, orice material care lasă apa din precipitații să treacă este de dorit.

Remarci de final:

  • Pistele sunt înguste, clar sens unic. Vor trebui marcare cu săgeți pentru a preveni conflictele de trafic între bicicliști.
  • Tot pentru că sunt înguste, doar 1m lățime (estimez eu), nu va fi posibil folosirea în tandem, de exemplu părinte-copil, sau grupuri, ci doar în șir indian. Pe acestă cale chiar vreau să propun ca pe Matei Basarab unde vom avea trafic mult mai intens, lățimea pistelor să fie măcar de 2m, dacă nu e prea greu să schimbi proiectul acum. Depășirea unui ciclist oprit sau care merge foarte încet (un copil cu roți ajutătoare) va fi foarte dificilă și periculoasă pe acestă lățime minimalistă.
  • Între așfaltul roșu turnat și bordura superioară (cea dintre pistă și trotuar) este lăsată o diferență de nivel prea mare, de 3-4-5 cm, o muchie verticală care, dacă este atacată accidental pieziș cu roata din față, poate duce la dezechilibrarea biciclistului și chiar căderea acestuia pe trotaur, peste pietoni. Am testat intenționat un astfel de scenariu, bicicleta mea are roțile de diametrul cel mai mare pe piață, de 29”, și tot m-am dezechilibrat. Nu vreau să știu cum se simte cu niște roți mai mici, de 20” sau mai puțin. Probabil este o chestie care se poate remedia acum, prin turnarea unei cantități suplimentare de asfalt roșu care să acopere diferența de nivel periculoasă identificată de mine. Așadar mare atenție la muchia dintre pistă și trotuar, mergeți încet și cu grijă.
  • Constructorul va trebui să trateze cu mare atenție diferențele de nivel dintre pistă și carosabil, precum și cele generate de numeroasele capace de canalizare. Nu vrem ca printr-o execuție sumară să se creeze premisele generării unor riscuri de utilizare.

Dar, cel mai important lucru care trebuie menționat, este că se dă orașului un aer civilizat, elegant, oferindu-i-se posibilitatea de mobilitate alternativă, mult mai sigură, la mare distanță de carosabilul auto. Pistele roșii sunt flancate de trotuare cu o schemă de culori aleasă interesant. Va crește cu siguranță și starea de spririt din oraș, acum că apar aceste schimbări vizuale în griul comunist omniprezent, în care, hai să fim sinceri, nu s-a schimbat mare lucru în ultimii 30 de ani.

Spor la bicicleală!

My Town Ep. 13 Piste de biciclete periurbane

By on 11/10/2022

My Town Ep. 13 Piste de biciclete periurbane

Bicicleta, acest mijloc de locomoție atât de simplu de folosit și cu atâtea beneficii. Dar prea puțin utilizat, și din cauza infrastructurii deficitare, sau a imposibilității folosirii celei clasice.

Slobozia suferă aici, pentru că marile artere care o conectează de localitățile învecinată au un trafic rutier foarte intens, care nu te încurajează deloc să te expui riscului, ca biciclist.

Și aici vine propunerea mea pentru primărie și consiliul județean: crearea de piste de biciclete peri-urbane, într-o primă etapă pe o rază de 5-10 km, care să lege Slobozia de localitățile apropiate, după cum urmează:

Slobozia-Amara și Slobozia-Păltinișu-Stejaru-Perieți, aproximativ 14km
Slobozia-Ciulnița-Ion Ghica-Ivănești și Slobozia-Bora-Cosâmbești-Gimbășani-Mărculești, aproximativ 20 km
Slobozia-Slobozia-Nouă și Slobozia-Bucu, aproximativ 14km

Așadar 14+20+14 un total de 44 km de piste de biciclete dedicate, de 1+1m minim, care să permită circulația în ambele sensuri, pentru o populație de aproximativ 22.000 oameni -am folosit datele publice pentru estimare.

Ar merita încercată la nivel de consiliu județean o strategie pentru absorbție fonduri europene pentru mobilitate alternativă, mai ales prin prisma faptului că în capitala de județ deja sunt în curs lucrările de amenajare a pistelor de biciclete dedicate, pe toată lungimea bulevardului principal.

Avantaje: s-ar conecta mai bine Slobozia cu localitățile vecine, cu efecte sociale și economice pe termen lung benefice în ambele sensuri. Ar fi începutul unei rețele care se poate dezvolta ulterior pe mai departe, în funcție de masa critică de utilizatori pe care o astfel de infrastructură nouă ar atrage-o. Să mai zic de efectele asupra sănătății sau a poluării?

Cum vi se pare ideea?