Adică, după zeci de ani de așteptare, s-a. S-a inaugurat, s-a deschis, s-a dat în trafic, ca să citez doar câteva din titlurile entuziaste ale presei care a relatat fericitul eveniment. Mai pe scurt s-a.
La o zi distanță de la tăierea panglicii, de la care am lipsit motivat, mai pe seară apuc să filmez sensul Călărași-Slobozia:
Plusuri:
- Face o foarte mare economie de timp pentru trafic, prin bariera Drajna treceau uneori și 95 de trenuri zilnic, bariera era pusă în medie 6 ore/zi
- Progresul a fost rapid și pasajul a fost dat în trafic înainte de termen
- Calitatea execuției este bună
- O nouă posibilitate atractivă de petrecere a zilelor de vară se deschide acum slobozenilor (și nu numai lor), odată cu inaugurarea pasajului Drajna. Doar 3 sferturi de oră te despart de exemplu de plaja Podul 4 de pe brațul Borcea:
*traseu de 46 min din centrul Sloboziei până la plaja Podul 4 de pe brațul Borcea
Minusuri:
- Mai e de lucrat la semnalizarea rutieră – la min 0:27 se vede doar o limitare la 40 km/h, lipsește cea de viteză maximă la finalul curbei – realizabil fără prea mare efort
- Giratoriul dinspre Slobozia nu e cea mai fericită soluție, am mai scris despre asta, se puteau face bretele de accelerație/decelerație cu o bretea dublă de ocolire (pt sensurile Călărași- Dragalina și Dragalina – Slobozia) pe sub prima deschidere de la nord. Probabil când valorile mari de trafic de pe viitorul TransRegio vor depăși capacitatea unui giratoriu, fie el și cu două benzi, se va lua în calcul această variantă de optimizare. Realizabil cu ceva costuri, nu mici.
- Nu e neapărat un minus, ci mai degrabă o ciudățenie. Rosturile de dilatație sunt conectate la restul pasajului prin niște pante perpendiculare pe direcție de deplasare, care produc niște mini văi lungi de câțiva metri, care sacadează nițel pe verticală vehiculul, nederanjant la viteza de proiectare. Nu am mai văzut această soluție tehnică nicăieri până acum, nu îi înțeleg rostul și nici motivul. Poate un inginer de drumuri și poduri ne poate lămuri și explica această „invenție”.
De final, se cuvin felicitări și mulțumiri:
- Vouă tuturor, a voastră presiune publică pusă constant pe autorități, factori de decizie și politicieni a dat rezultate. Filmări, postări, grupuri pe rețelele sociale, petiții, articole de presă, interpelări în parlament, etc, toate aceste activități civice au creat o masă critică ce a forțat politicienii aflați vremelnic la cârma țării să pună pe agenda publică realizarea pasajului. Să nu credeți că fără tot acest imens angrenaj public de nevoi și nemulțumire, ar fi ridicat vreunul vreun deget.
- Vouă tuturor, fără ai căror bani nu se putea face acest pasaj – chiar dacă au fost majoritar fonduri EU, fiecare dintre voi contribuie prin bugetul național la o părticică mică din bugetul EU. Așadar, mulțumiri tuturor contribuabililor români pentru această investiție.
- Bineînțeles, mulțumiri celor care au trudit, cu sudoarea minții sau a spatelui, la acest pasaj. De la vlădică la opincă. De la cel mai neînsemnat zilier al constructorului Arcada până la șeful de șantier și patronat, trecând prin colectivele de proiectare și implementare din companii și ministere, mergând până la directori, oficiali locali sau județeni, miniștri, parlamentari, fiecare a avut partea sa de contribuție și merită mulțumiri și aprecieri.
De final, deși entuziasmul și bucuria personale legate de acest obiectiv îndelung așteptat sunt la cote maxime – am fost unul din promotorii online ai acestei investiții – nu pot să nu remarc faptul că este doar o primă cărămidă pusă la viitorul TransRegio Brăila-Slobozia-Călărași-Chiciu. Vom continua să monitorizăm acest drum aici pe blog, pe forumul Asociației Pro Infrastructura și pe Facebook.
România are nevoie de minim 2000 km de autostradă și drum expres, iar un optim ar fi de 3000 km. De asemenea, România are nevoie de o rețea de drumuri naționale care să satisfacă valorile în creștere de trafic, de poduri noi peste Dunăre – sunt 5 noi variante în discuție, de căi ferate moderne, gări și material rulant nou, de navigație tot timpul anului pe Dunăre, porturi și aeroporturi adaptate traficurilor în creștere.
Trăim o perioadă epocală și fără precedent în istoria României de investiții în infrastructură, nu doar rutieră, ci de toate tipurile, și este datoria noastră, a tuturor, public și oficiali, să ne asigurăm că folosim la maxim toate oportunitățile pe care liniile de finanțare EU ni le pun practic pe tavă. Țara se poate dezvolta doar dacă sistemul circulator al economiei – transporturile – este dezvoltat la maximul posibil.