„Mărțișoare și podoabe” este expoziția care a avut vernisajul pe 23 Februarie, și este deschisă până pe 10 Martie, la centrul cultural Ionel Perlea, Slobozia. O interesantă pată de culoare în peisajul cenușiu al urbei din Bărăgan.
I-am luat un mic interviu uneia dintre autoarele podoabelor hand-made, pe numele ei Alexandra Roibu:
G: Cine a fost cu ideea organizării expoziției?
A: Cred că Doina Iabrașu a preluat inițiativa, are la activ mai multe workshopuri, deci s-a descurcat mai bine la organizare. Totodată, Centrul Cultural este activ pe mai multe planuri ( concerte, concursuri de muzică, spectacole, expoziții de pictură etc) și a permis să se contureze și o altfel de expoziție, eu una nu cred că au mai fost expoziții de Marțisoare și Podoabe aici.
G: Scurtă introducere a doamnelor.
A: Doina Iabrașu : este casnică, însă „lucrează” cu normă întreagă la crearea unor minunății din FIMO (lut polimeric).
Mirela Roibu : profesor de fizică și de informatică (clar o gândire matematică), pasionată de handmade, a început cu seturi din sticlă (e o poveste fooooarte interesantă, a găsit la un magazin, din pură întâmplare, foarte multe cutii cu elemente din sticlă, pe care efectiv le-a transformat în cercei și pandantiv, au avut un mare succes; chiar îmi pare rău ca nu am păstrat unul, să ne aducem aminte de început)
G: De când faci coliere? Cum a început totul?
A: Geanina Bondoc este mentorul meu, pentru că mi-a adus la viață ce mi-am dorit de foarte mult timp. Eram spre finalul liceului, mă pregăteam deja de BAC și de admitere, însă mi-am făcut timp și am început foaaarte încet. Mi-a fost teamă la început că va fi un eșec, dar sunt genul de om care se mulează perfect pe orice job. Nu am lăsat asta să mă afecteze și am făcut pe ascuns un colier alb cu 4 pietre maron. Mie mi s-a părut genial, m-am chinuit foarte mult să așez pietrele, să le cos, să aleg acul potrivit (până acum am rupt câteva). Când a venit mama acasă i-am arătat (îți dai seama ce mândră eram) . A fost mulțumită, cred că ăla a fost momentul în care a acceptat că mai exista un om creativ în casă. Pot să spun că fac coliere de aproximativ 4 ani, însă nu creez constant, am nevoie de pauze multe.
G: Cine e Alexandra Roibu? – autocaracterizare în zece secunde – 
Alexandra Roibu:
– o zăpăcită, în adevăratul sens al cuvântului
– gândesc 50 de idei pe minut
– urăsc simetria atunci când creez
– sunt stângace de fel ( mă refer la mâini), dar am iubit știința exactă (și încă o mai fac) probabil de aceea mi-am dezvoltat și emisfera artistică a creierului
– sunt foarte pasionată de DIY (do it yourself), design interior și bineînțeles, colierele mele
– mai am 2 ani și jumătate din facultate, încerc să profit de timp liber
– încerc mereu să îmbin utilul cu plăcutul
– a face un bănuț în plus de una singură, fără ajutorul alor mei, înseamnă enorm pentru mine, dacă vreau să îmi iau cizmulițele alea din vitrină, mi le iau eu, fără să mai apelez la părinți
– bătăioasă, o bună organizatoare, când știu că pot duce treaba până la capăt și am cu cine
– sunt destul de arțăgoasă când mă zbat pe un lucru, vreau ca ce fac alături de ceilalți să fie profesionist
– am avut un bun model : mama – a fost exigentă cu mine până am ajuns la facultate; acum mă mai ceartă că de ce îmi mai arunc hainele pe unde apuc atunci când vin acasă :))))
G: De ce geode? Cu ce altceva îți place să lucrezi?
A: Ceea ce lucrez mă reprezintă întru totul. Am un suflet colorat și asta se vede în culorile alese pentru coliere. Sunt perfecționistă, nu vei vedea niciodată o piatră lipită cu silicon sau mai știu eu ce. Totul se coase, așa că dacă nu iese din prima, încerc toată ziua până îmi iese. Nu sunt o persoană ascunsă, nu par altceva decât sunt, de multe ori oamenii critică, însă am învățat să fiu diplomată. Așa e și cu un colier, nu poți să coși ceva din plastic și să pară metal / lemn sau mai știu eu ce. Trebuie să fie cât mai natural, e vorba și de schimb de energii, pietrele au avantajul acesta.
Geodele sunt preferatele mele, nu există ceva pe lumea asta mai minunat decât ele. Am de gând ca pe viitor să îmi fac un perete care să aibă în el geode, să intre lumina prin ele, ar fi mirific.
La mine pe birou mai găsești lemn, metal, coral, scoici, turquoise, pietre semiprețioase, uneori și pene de păun 🙂
De final, o frază care mi-a tras atenția la vernisaj:
„Îmi plac geodele pentru că sunt cuminți, dar când le expui la lumină prind viață.”