La Radio Joy o avem azi pe Aretha Franklin, the Queen of Soul, într-o interpretare care-ți ridică părul pe mâini, la 73 de ani, omagiind-o pe Carole King, cea care a scris pentru Aretha celebrul „You make me feel like a natural woman”.
Puțini știau însă că Aretha se lupta de ceva timp cu o boală incurabilă, ceea ce face apariția ei să fie într-adevăr un moment de grație divină. Până și Obama, un mare fan, a vărsat o lacrimă.

Azi e 8 Martie, și trebuia să fie ziua lor. Să o petreacă în liniște și pace, eventual cu o zi liberă de la serviciu, cu familia, cu prietenii, cu soții, cu copiii.
Dar nu. Nu s-a putut. N-au avut pace.
Pentru că un psihopat și camarila din jurul său au decis că milioane de femei trebuie să-și ia pruncii la piept și să plece în bejenie ca să le salveze viața.
Așa că ziua de azi le este dedicată lor, femeilor eroine, la fel de eroine ca bărbații care luptă cu arma în mână pentru țara lor. Ele luptă pentru viitorul țării lor, care sunt copiii.

Să nu uităm că și ei, și ele, toată nația ucraineană are zilele astea nevoie de ajutorul nostru. O masă caldă, un acoperiș deasupra capului, un SMS de 2 euro pentru ajutoare. Sau, dacă nu-ți permiți nimic din toate acestea, măcar o vorbă bună de încurajare ca să nu se simtă abandonați, o îndrumare în direcția corectă pentru că sunt debusolate și speriate, o mână întinsă, o îmbrățișare, o floare de ziua lor.

La mulți ani, dragi femei eroine!

Slava Ucraini!

Văd zilele astea pe la tot felul de așa-ziși „influenceri” o ură viscerală pentru semenii lor în nevoie, dublată la alții de o bucurie machiavelică că plătesc acum ucrainienii pentru că „ne-au luat” insula Șerpilor și Ismail-ul și Cernăuți-ul.

Exemplu:

Eu nu înțeleg ura asta gratuită la adresa unor oameni care nu ți-au făcut nimic. Ți-a băgat ție mâna în buzunar ca să-și ia Tesla? Nu. A făcut-o pe spinarea, sau capul, sau poate chiar cu posteriorul lui/ei. Și nu e sub nici o formă grija ta, și nu, nici nu ți se cuvine ție ceva din munca lui – apropo de misecuvenismul „îți vine să le mai ceri niște bani”.

Postarea asta îmi aduce aminte de pensionarii aliniați pe băncile de la scara blocului meu în anii 90, care studiau și comentau pe toată lumea care intra și ieșea din bloc, în special pe cei care începuseră să facă ceva bani. Mormăiau în barbă, dar suficient de tare ca să se facă auziți de subiectul urii, „ai dreacu miliardari bă Costele”, ca și cum ar fi discutat despre altceva și tocmai s-a nimerit fraza asta, fix când cobora din automobilul diesel (semn de mare fală în anii 90) un vecin „bogat” și trecea printre ei ca să intre în bloc.

Mai trist e că la genul ăsta de postări dau „haha” și „like” hoarde de gânditori similari care n-au ieșit încă cu mintea din comunism și misecuvenism.

Misecuvenismul ăla de „S-a băgat pâine”. „Mi-a dat casă!”. „Mi-a dat servici!” (pun intended). De oameni care n-au realizat mare lucru la viața lor, pentru că a existat tot timpul deasupra lor un stat tătuc care le organiza viețile în cele mai mici detalii, de la creșă până la locul de veci. Și care, treziți într-o economie în care trebuia să dai din coate ca să „ai”, s-au resemnat în neputința urii față de cei care au realizat că totul s-a schimbat, că nu-ți mai dă nimeni nimic, ba chiar au realizat că statul tătuc a devenit statul hrăpăreț care îți „ia” cu amândouă mâinile taxe și impozite pentru care mai apoi nu dă nici o socoteală. Dar asta e altă discuție.

Faptul că cineva a ajuns unde a ajuns în viață nu e meritul tău decât dacă ai contribuit cumva la educația sau ascensiunea lui.

Faptul că altcineva fuge acum de MIG-urile care duduie pereții caselor în survol la zeci de metri de sol este o realitate cruntă, care bate la ușă. Unii fac față grozăviei și ajută cum pot semenii în nevoie. Dau din puținul lor o eugenie și o sticlă de apă, o pătură sau o îmbrățișare sau un acoperiș.

Alții fac miștouri.

Alții împroașcă în jur ura care le clocotește în suflete.

Tu cum vrei să fii?

În premieră Gorunescu.ro vine cu informația că APPR cu sprijinul Primăriei Slobozia organizează Târgul Agriculturii Românești, FARM CONECT România, la Slobozia, 9-11 Iunie 2022.

Războaiele au fost începute ori de instinctul de supraviețuire al speciei, ori de cel de reproducere. Dai în cap semenului tău că mori de foame și el are hrană, sau că vrei să-i iei femeia ca să te reproduci. Sau și mai bine din ambele motive, combinat.

Putin are un comportament tipic de moș impotent care vrea să mai juiseze încă o dată cu fecioara ucraineancă un quick one înainte de sfârșitul inevitabil, și când fecioara i-a dat cu flit, o ia la palme. Aia bielorusiană nu era interesantă pentru că a căzut pe spate din prima. Aia moldovenească probabil urma să fie cireașa de pe tortul ucrainean.

Fecioara ucrainiană a fost țeapa no. 1.

Deasemenea, are un comportament tipic de speculant și manipulator, deja avea jumătate de Europă aservită energiei rusești și credea că îi are pe toți la mână și nu o să comenteze nimeni.

Țeapa no. 2.

Lui Putin îi este frică de un singur lucru: propriul popor. Este singurul de care are mare, foarte mare grijă să nu-i vadă adevărata față. Iar poporul rus, marele popor rus, a început să simtă că „operațiunea militară” împotriva „fasciștilor” începe să producă brusc efecte în buzunarul personal.Și ajungem din nou la motivul 1 pentru care încep războaiele: foamea.

Foamea, domnule Putin. Țeapa no. 3. Aia mare de tot. A lui Țepeș.

Pe Putin n-o să-l dea jos nici Volodea, nici Occidentul. O să-l dea jos ai lui.