După ce am cerut celor 3 CJ-uri documentația aferentă Certificatelor de Urbanism emise, au sosit și răspunsurile. Mulțumesc pe această cale CJ Brăila, Ialomița și Călărași.

Articolul despre traseul TR în județul Ialomița este aici, nu are nici un sens să îl mai reiau, decât dacă în varianta finală a SF-ului vor exista schimbări de traseu sau adăugiri.

So, without further ado, here it is:

Brăila

Călărași

După cum se poate observa traseul TR nu va deservi municipiul Călărași, ocolindu-l la ceva distanță, și scoțând traficul greu fix în dreptul actualului terminal bulgăresc de feribot de la Aydemir, în amonte de Silistra. Unde probabil se va reloca și actualul terminal românesc al celor de la Coslozinca, ce asigură traficul greu între RO și BG.

Mențiune aici pentru cei care nu cunosc subtilitățile traversării Dunării la Chiciu, există două companii: Ostrovit SA (fostul IAS Ostrov de pe vremea dictaturii) care asigură traversarea pe traseul Chiciu (RO) – Regie (Ostrov, RO), și Coslozinca, ce asigura traversarea Chiciu (RO) – Aydemir (BG), pentru TIR-uri. Un traseu greoi, de 8 km, lung și costisitor, apărut în urma unei decizii a municipalității din Silistra, care la presiunea cetățenilor a dorit scoaterea traficului greu din oraș, și a cozilor de camioane care poluau între blocuri.

Aștept cu interes comentariile voastre pe pagina de FB personală sau a blogului.

Cel puțin pe teritoriul județului Ialomița, avem confirmarea oficială a traseului și a profilului transversal.

După cum puteți citi în captura de imagine de mai sus din memoriul tehnic, pus la dispoziție de CJ Ialomița (mulțumiri pe această cale), vom avea 2x7m, adică 4 benzi de 3,5m, și giratorii de 2×5,5m, cu raza interioară de 18m. Notabilă mi se pare zona mediană de 3m lățime.

Din documentația primită avem și traseul oficial, care, după cum vedeți mai jos, va urma în mare parte traseul actualului DN21, ocolind însă, cu un traseu complet nou, localitățile de pe traseu:

La Bărăganul va exista un pasaj de supratraversare a DN21A și a CF702:

Ocolire Iazu printre Iazu și Scânteia:

Traseu nou de ocolire a Slobozia Nouă și Slobozia:

Cu nod rutier cu supratraversare DN2A și CF701:

Pod peste Ialomița între Cosâmbești și Gimbășani:

Apoi revenire la traseul DN21, la aproximativ 2 km de limita cu Județul Călărași:

Harta traseului drumului Transregio se poate consulta în format digitizat, pe harta interactivă a proiectelor de infrastructură a Asociației ProInfrastructura, disponibilă aici:

Pe măsură ce apar informațiile despre traseul acestui proiect în județele Brăila și Călărași, vă țin la curent.

Context istoric:

• După Războiul de Șapte Ani (1756–1763), Marea Britanie avea datorii uriașe.
• Londra a decis: coloniile americane, care beneficiaseră de protecția britanică în timpul războiului, trebuiau să contribuie la plata acestor datorii.
• De aici a început ideea de a impune taxe noi coloniștilor.

Mini-cronologie

1764 – Sugar Act. Taxe stricte pe zahăr și melasă din colonii. Începe nemulțumirea.

1765 – Stamp Act. Taxe pe toate documentele, contractele și ziarele. Primul boicot serios al coloniștilor.

1766 – Declaratory Act. Parlamentul britanic afirmă că are dreptul să legifereze pentru colonii „în toate cazurile”.

1767 – Townshend Acts. Alte taxe pe sticlă, plumb, hârtie, vopsea și ceai. Coloniștii intensifică boicoturile.

1770 – Masacrul din Boston. Soldați britanici ucid 5 civili. Tensiunile explodează.

1773 – Boston Tea Party. Coloniștii aruncă în mare încărcături de ceai ca protest împotriva taxei pe ceai.

1774 – Intolerable Acts. Marea Britanie răspunde dur, colonii și mai furioase.

1775 – Încep luptele (Lexington și Concord). Primele focuri din Războiul de Independență.

4 iulie 1776 – Declarația de Independență. Nașterea oficială a Statelor Unite ale Americii. Imperiul britanic pierde cele mai importante, prospere și promițătoare colonii. Este începutul sfârșitului.

Revenim în prezent. Început de secol XXI.

Statele Unite ale Americii, slăbite economic după criza financiară din 2007–2008, apoi după pandemia de Covid-19 și afectate de o serie de politici externe dezastruoase — vezi retragerea din Afganistan —, adoptă un curs protecționist.

Privite printr-o lentilă istorică, SUA nu sunt un imperiu clasic, construit pe colonii, ci un imperiu economic. Controlează comerțul mondial, domină prin cea mai puternică monedă — dolarul —, prin cele mai influente bănci, fonduri de investiții și acorduri comerciale globale. Peste această putere economică se suprapune forța militară impresionantă, proiectată de peste 70 de ani în cadrul alianței NATO — umbrela sub care Europa, devastată după al Doilea Război Mondial, a avut șansa de a renaște și prospera.

Însă, toate acestea par să se apropie de un sfârșit.

Statele Unite amenință cu retragerea treptată a sferei lor de influență militară din Europa și cu pivotarea strategică spre Indo-Pacific. În același timp, SUA își taxează acum propriile „colonii” economice — partenerii tradiționali — într-o încercare disperată de a readuce bani și producție pe teritoriul național. „Colonii” care vor riposta, la fel cum au făcut-o coloniile americane față de tronul britanic, și nu este exclus scenariul în care să-și dorească independența completă față de Washington, economică și militară..

Ce va urma?

Dacă această politică protecționistă va continua, există toate șansele ca siliconul american — simbolul supremației tehnologice — să urmeze același drum ca zahărul britanic din secolul XVIII.
Și, odată cu el, imperiul economic american ar putea să apuce calea căderii, asemenea Imperiilor Britanic, Roman sau Spaniol.