Din când în când, mai apare câte unul pe blog să-și ceară un block, singur singurel, așa.
Iată personajul, în caz că își șterge postarea:
Să facem un pic de analiză pe text, nu e foarte dificil din moment ce conține doar două epitete.
Dobitoc, nu e nimic de comentat aici, cu toții suntem niște dobitoace, mai mult sau mai puțin evoluate. Deși prietenii care mă cunosc personal ar spune despre mine că mă caracterizează mai mult cortexul cerebral decât partea animalică inerentă. Să zicem semi-truism, sau chiar sferto-truism.
Ipocrit, nici aici nu e mare lucru de comentat, ipocrizia este una din păcatele omului modern, de care, iarăși, nu e nimeni ferit. Dar și aici, prietenii care mă cunosc personal ar spune că sunt mai degrabă straight-forward decât ipocrit. Again, ca să cuantific neo-gramatical, sferto-truism.
După care, omul încearcă să o dreagă diacritic in memoriam.
Problema mea nu e în analiza textului, asta e relativ simplă, ci în mesajul nescris, cel din spatele spuselor (scriselor în cazul de față). Ei bine, specimenul de față (că nu știu la ce clasă de mamifere să îl încadrez, nefiind un zoolog la fel de fin ca dumnealui) are senzația că poate să vină la mine pe blog să mă pună la punct. Prietenuș, am o veste proastă, aici la mine nu e democrație, nu e wall-ul de FB unde poți să faci țâști-bâști cum ești educat. Aici e dictatură. E un blog privat, plătit și hostat din banii mei, și încerc să-l țin așa fără reclame or related. Aici singurul care are voie să abereze, caracterizeze, să dea verdicte sau să facă atacuri la persoană este subsemnatul. Orice comportament agresiv primește reward maxim, 1000 puncte, block direct. Iar la comportament agresiv includ și privitul chiorâș printre cuvinte, pentru că așa vreau eu la mine în living.
Nu am nici o problemă să mă caracterizezi, fie și cu sferto-truisme, dacă suntem prieteni buni și ne aflăm pe la 5 dimineața în fața unui trabuc și a unui pahar de Jack, să-mi spui: Gorunescule, ești un dobitoc ipocrit!
Nu am nici o problemă să îmi comentezi ce am scris dacă mi-ai comandat un articol plătit.
Nu am nici o problemă dacă ai apăsat butonul „Donate” de pe pagină, ești un contributor generos la bugetul meu și ai o opinie pro sau contra: „Da, bă Gorunescule, scrii ca un pix rusesc pe hârtie igienică!”
Am însă o problemă cu pulifricii care consideră că domeniul tău, plătit din banii tăi proprii și personali e terenul lor de joacă. Nu prietenuș, e un site privat, chiar dacă e accesibil public, și are niște reguli de utilizare. La fel cum nici pe FB-ul lui Zucherberg nu poti să te caci în piața publică că apare imediat cineva să tragă apa după tine, la fel și pe blogul meu există niște restricții. Dacă ai ceva de spus frumos și constructiv, pe banii și timpul meu, chiar dacă e critic, nu mă deranjează. Dar nu intri la mine în casă direct cu mâna ridicată asupra mea. Ai zburat în secunda doi.
Am o problemă cu mesajul subliminal violent, din spatele postării, total nesolicitat. Nu-ți suport bădărănia și violența, fie ea și verbală, sub nici un motiv. Pentru că violența verbală e la doar un pas de cea fizică. Pentru că și istoria prietenului Valentin, despre care am scris aici, și la care personagiul din Southampton se alipise cu postarea de mai sus, a început tot cu violență verbală, și s-a terminat cum știm. Cu atât mai puțin îți tolerez violența pe tarlaua mea privată, finanțată din banii mei, pe timpul meu liber extrem de scurt și prețios. Nu poți să intri la mine în living, la 5 dimineața, nu-te-cunosc-nu-mă-cunoști, cu gura mare. Și în nici un caz cu atac la persoană. Vor fi consecințe.
De final, observ că personajul are la poza de profil familie, copii. Sper pentru binele lor că nu e la fel de violent când nu e de acord cu nevasta sau copii.
Cu mine a rezolvat-o simplu, și-a luat un block scurt. Aviz amatorilor.
Din nefericire pentru domnul în cauză