Zilele astea am aflat cu toții că Elon Musk a luat-o razna. Probabil o fi vreo caracteristică a oamenilor geniali – n-am de unde să știu că nu sunt – faptul că le funcționează creierul la turație mare, până se prăjește ceva.

În fine, au început deja să apară și reacțiile, după salutul nazist al lui Musk, precum și după luările de poziție în favoarea extremismului. Care de care mai haioase, și mai aducătoare aminte a istoriei triste a nazismului:

Toate bune și frumoase, până când lumea începe să o ia personal, și diverse cunoștințe încep chiar să îți trimită meme-uri cu tesla, de parcă ai fi tu de vină pentru acțiunile altuia. Sau se oferă să-ți cumpere abțibilduri cu „I bought this before Elon went crazy”.

Unii se simt așa de vinovați, încât au schimbat sigla mașinii, aici un Model S cu emblemă de Mazda:

Eu nefiind Isus Cristos, nu mă simt obligat să iau pe umerii mei povara păcatelor altora. Minunile s-au săvârșit acum 2000 de ani și cam aia a fost. Am fix aceeași durere despre acțiunile lui Elon Musk, care by the way mai este acționar la Tesla vreo 12,8-13%, cam cât au posesorii de VW, Porsche, Seat, Skoda, Cupra, Porsche, Lamborghini, Bentley, Audi și alte branduri că Ferdinand Porsche i-a făcut mașini și tancuri lui Adolf Hitler.

Da da, fix lui, nazistul suprem, criminalul ăla care e responsabil de exterminări în masă a milioane de evrei, și de scufundarea Europei într-un război care a șters alte milioane de vieți și a redesenat harta lumii pentru mulți ani.

Notă: VW Ag este deținut încă de familiile Porsche/Piech cu cu 31,9% capital dar 53,3% voturi, prin vehiculul financiar Porsche Automobil Holding SE.

Pentru posesorul de Skoda care mă întreabă superior când îmi vând Tesla, și care evident nu a citit o carte de istorie, am rugat Chat GPT-ul să-mi facă un rezumat al colaborării dintre Ferdinand Porsche și Adolf Hitler, rezumat pe care n-o să-l găsiți pe pagina oficială a brandului.

And it goes like this:

„Ferdinand Porsche a lucrat îndeaproape cu Adolf Hitler în timpul regimului nazist. Porsche a fost un inginer auto influent și fondatorul companiei de automobile Porsche. Cea mai notabilă colaborare a sa cu Hitler a fost dezvoltarea Volkswagen Beetle, cunoscut inițial sub numele de Kraft-durch-Freude-Wagen (Mașina Forță prin Bucurie).

Puncte cheie ale colaborării lor:

1. Proiectul Volkswagen Beetle:
   • În anii 1930, Hitler își dorea o „mașină a poporului” (Volkswagen), care să fie accesibilă și practică pentru germanii de rând.
   • Ferdinand Porsche a fost desemnat să proiecteze această mașină, care mai târziu a devenit celebrul Volkswagen Beetle.
2. Rolul în efortul de război al Germaniei naziste:
   • În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Porsche a fost implicat în proiectarea vehiculelor militare pentru armata germană, inclusiv tancurile Tiger I și Tiger II, precum și distrugătorul de tancuri Elefant.
   • Fabrica Volkswagen, destinată inițial producției Beetle, a fost reconvertită pentru a construi vehicule militare, precum Kübelwagen (similar cu un jeep militar) și Schwimmwagen (un vehicul amfibiu).
3. Consecințele de după război:
   • După război, Ferdinand Porsche a fost arestat de autoritățile franceze, acuzat de crime de război din cauza implicării sale în mașinăria de război nazistă.
   • A petrecut aproximativ 20 de luni în închisoare, dar nu a fost niciodată judecat sau condamnat.

Deși realizările inginerești ale lui Porsche sunt larg recunoscute, relația sa strânsă de lucru cu regimul nazist și implicarea în producția de război reprezintă aspecte semnificative ale istoriei sale.”

Vedeți vreun posesor de Audi sau Porsche chinuit de flăcările de la Auschwitz? Nu? Nici eu. Și atunci de ce ar trebui să mă simt eu vinovat de vederile politice ale lui Musk?

Așadar, haideți să facem o diferență între om, companie și produs, și să nu mai învinovățim oamenii că își cumpără un anumit produs.

Și mai presus de asta, nu e nevoie să ne simțim vinovați pentru păcatele altora, și să ne vindem Teslele cum a făcut de exemplu Cheryl Crow. Așa cum am spus mai sus, minunile s-au terminat acum niște mii de ani.

Peace.

Cea mai mare greșeală a lui Trump nu este că gândește în termeni de bani și beneficii, că vrea o arhitectură de securitate mondială în care să avem niște sperietori solide și toată lumea să cumpere pușcoace de la el. Trump nu vrea o Rusie slabă și distrusă, pentru că atunci Europa nu va mai investi în securitate, ci în producție, în plusvaloare, și va face o concurență serioasă economiei US.

Cea mai mare greșeală este că o face fără a se gândi la principii. Când pui dreptul internațional, granițele, popoarele, democrația, libertatea, demnitatea, toate lucrurile bune și frumoase de pe planetă, la care aspirăm cu toții, în spatele banului obținut prin orice metode și fără scrupule, exact asta vei obține.
Munți de bani vor veni spre tine.
Și atât.

Iar la un moment dat, direcțiile din care vin munții aceia de bani își vor face propriile aranjamente, inclusiv de securitate, și vor vrea să trăiască conform propriilor reguli și principii, numai ca să nu-ți mai dea ție bani ca să-ți bați joc de ei, de principiile, libertățile și aspirațiile lor. Exact cum coloniile americane au hotărât că nu mai vor să plătească bir Imperiului Britanic și a început războiul de independență.

America a ajuns unde a ajuns tocmai că pentru întreaga planetă reprezenta un model de urmat, un campion al libertății, principiilor și democrației. Pentru că miliarde de copii de pe planetă au învățat din filmele americane că eroul pozitiv îl învinge întotdeauna pe omul rău. Că infractorul termină mereu în pușcărie. Că țara care luptă pentru libertate face imperiul malefic să se prăbușească. And so on.

Când iei însă țara măreață, spre care un glob întreg privește cu admirație, și vrei să o transformi într-o altă capitală de imperiu fără principii, va suferi aceeași soartă cu a imperiilor precedente.

Iar trezirea la realitate, fie că va fi peste 4 ani, 10 sau mai mulți, va fi brutală. Trump pune încet-încet America pe un drum pe care va avea de pierdut, pe termen lung. Da, se va bate satisfăcută peste burta financiară mare pe termen scurt, dar când va veni scadența va constata brusc că banul nu e valoarea supremă de urmărit pe planetă.

E așa de simplu.

– Sormeooo, la iarnă vreau să stau o lună în Canare – ne anunța solemn cumnatul Cosmin, undeva prin primăvara lui 24, continuând – Hai și voi cu noi!

Ne-am consultat vizual din priviri, am văzut că ne-a plăcut amândurora ideea, am zis de ce nu. Bine, o lună era mult prea mult, nu ne puteam „rupe” atât de mult de activitatea de zi cu zi. Dar 7-8 zile de vacanță la căldurică, în miezul iernii, era o idee interesantă.

S-a mai fermentat și distilat ideea, și undeva pe la începutul verii, am luat biletele de avion, apoi am găsit o cazare pe gustul întregului grup – un bungalow cu două dormitoare, cu un open space living+bucătărie, o grădină cu gazon și ieșire spre plaja care era la doar două minute de mers și, foarte important, loc de parcare în curtea din spate care dădea spre stradă.

Totul în Puerto Rico, un oraș de mărimea Sloboziei, de pe insula Gran Canaria – insula capitală a arhipelagului Canare. Am ales Puerto Rico nu întâmplător, pentru că acolo este o climă specială, diferită de restul insulei. Orașul este construit într-o crevasă vulcanică, un canion natural adăpostit de vânt și precipitații. Temperatura medie este cu 2-3 grade mai mare decât pe restul insulei, care la rândul ei se bucură de cele mai mari temperaturi iarna, fiind insula cea mai sudică din arhipelag.

Astfel că am avut constant 23-25 de grade maxima zilei, vreme de plajă ideală și de nenumărate băi în oceanul ușor zgribulit – 19 Celsius.

De unde și titlul articolului – Iarna e ca vara în Canare. Sau mai degrabă o primăvară târzie. De fapt, Canarele, sau Tenerifele, sunt denumite insulele primăverii eterne, datorită climatului oceanic care le ține tot timpul anului într-o gamă de temperaturi 20-30 Celsius.

Acesta fiind și unul din motivele confortului mental pe care îl ai în Canare. Nu ți-e nici cald, nici frig. Nu transpiri, nu tremuri. Tot timpul este o temperatură constantă, de tricou sau pantaloni scurți, seara de o geacă subțire.

Un alt motiv pentru confortul mental este siguranța. Nu se fură, nu sunt violențe, nu sunt amărâți la fiecare colț sau pe plajă încercând să-ți vândă ceva. Toți turiștii își lăsau telefoanele pe plajă sau alte lucruri de valoare. Totul este legal, la vedere și cu cardul. Inclusiv șezlongurile și umbrele de pe plajă, 3,5 EUR bucata se puteau plăti „ con tarjeta”. Prețurile pe insulă sunt decente, ca să vă faceți o idee am închiriat un Renault Clio cu 100 EUR pentru 8 zile. Am primit în realitate un Citroen C3, ca de obicei în închirieri 🙂

Așa că am plecat în Canare cu 100 de EUR cash și am revenit cu 75 după 8 zile, cheltuiți pe intrări la WC-urile publice, cafele și fructe la niște rulote din punctele de atracție remote ale insulei. În rest absolut totul se putea plăti cu card. Foarte frumos și eficient.

Ce-am vizitat/văzut în Gran Canaria?

Capitala Las Palmas, cu plaja Las Canteras:

Catedrala catolică Santa Ana de Canarias și muzeul aferent, construită între 1500-1570:

Dunele de nisip saharian de la Las Palomas – Canarele sunt situate la 200 km vest de Africa, la aceeași latitudine cu Sahara:

Los Azulejos de Veneguera, o formațiune stâncoasă colorată:

Mirador del Balcon, un viewpoint asupra oceanului și a lanțului muntos „Coada dragonului”:

Și, bineînțeles, toate plajele din sudul insulei. Pe lângă cea din Puerto Rico – se vede și orașul așezat strategic în canionul vulcanic,

am fost la Anfi del Mar:

și Amadores:

Am mâncat pește proaspăt capturat din Atlantic la Cofradia de Pescadores Mogan:

După care am avut prilejul să prindem cel mai frumos apus de soare, cu insula Tenerife pe fundal:

Aș mai merge în Canare?

Oricând.

Am tradus pentru voi discursul de deschidere al Secretarului Apărării Pete Hegseth la Grupul de Contact pentru Apărarea Ucrainei, așa cum a fost rostit la Bruxelles, pe 12 Februarie 2025. Discursul este disponibil pe site-ul oficial al Ministerului Apărării al US, aici.

Vă rog să-l parcurgeți integral, pentru că reprezintă o expunere a politicii de securitate a US, de la cel mai înalt nivel.

—————————-

Bună ziua, prieteni.

Vă mulțumesc, domnule secretar Healy, pentru leadership-ul dumneavoastră, atât în organizarea acestui eveniment, cât și în coordonarea Grupului de Contact pentru Apărarea Ucrainei.

Aceasta este prima mea participare la Grupul de Contact pentru Apărarea Ucrainei și sunt onorat să mă alătur vouă astăzi.

Apreciez oportunitatea de a împărtăși abordarea președintelui Trump cu privire la războiul din Ucraina.

Așa cum ați menționat, domnule secretar, ne aflăm într-un moment critic. Pe măsură ce războiul se apropie de cea de-a treia aniversare, mesajul nostru este clar: vărsarea de sânge trebuie să înceteze. Iar acest război trebuie să se încheie.

Președintele Trump a fost clar atât cu poporul american, cât și cu mulți dintre liderii dumneavoastră – oprirea luptelor și atingerea unei păci durabile este o prioritate de vârf.

Intenționează să încheie acest război prin diplomație și prin aducerea ambelor părți – Rusia și Ucraina – la masa negocierilor. Iar Departamentul Apărării al SUA va contribui la atingerea acestui obiectiv.

Vom pune capăt acestui război devastator – și vom stabili o pace durabilă – combinând forța aliaților cu o evaluare realistă a câmpului de luptă.

Ne dorim, la fel ca și voi, o Ucraină suverană și prosperă. Dar trebuie să începem prin a recunoaște că revenirea la granițele Ucrainei de dinainte de 2014 este un obiectiv nerealist.

Urmărirea acestui obiectiv iluzoriu nu va face decât să prelungească războiul și să provoace și mai multă suferință.

O pace durabilă pentru Ucraina trebuie să includă garanții de securitate solide, care să asigure că acest război nu va reizbucni.

Acest acord nu trebuie să fie un „Minsk 3.0”.

Acestea fiind spuse, Statele Unite nu consideră că aderarea Ucrainei la NATO este un rezultat realist al unui acord negociat.

În schimb, orice garanție de securitate trebuie să fie susținută de trupe europene și non-europene capabile.

Dacă aceste trupe sunt desfășurate în Ucraina ca forțe de menținere a păcii, ele ar trebui să facă parte dintr-o misiune non-NATO. Și nu ar trebui să fie acoperite de Articolul 5. De asemenea, trebuie să existe o supraveghere internațională solidă asupra liniei de contact.

Pentru a fi clar: ca parte a oricărei garanții de securitate, nu vor exista trupe americane desfășurate în Ucraina.

Pentru a sprijini diplomația eficientă și pentru a reduce prețurile la energie care finanțează mașina de război rusă, președintele Trump deblochează producția de energie a SUA și încurajează și alte națiuni să facă același lucru. Prețurile mai mici la energie, combinate cu aplicarea mai eficientă a sancțiunilor energetice, vor contribui la aducerea Rusiei la masa negocierilor.

Protejarea securității europene trebuie să fie o prioritate pentru membrii europeni ai NATO. În acest sens, Europa trebuie să furnizeze cea mai mare parte a ajutorului letal și non-letal pentru Ucraina în viitor.

Membrii acestui Grup de Contact trebuie să acționeze acum.

Aceasta înseamnă: donarea unei cantități mai mari de muniție și echipamente, valorificarea avantajelor comparative, extinderea bazei industriale de apărare. Și, cel mai important, să fiți sinceri cu cetățenii dumneavoastră despre amenințarea care planează asupra Europei.

O parte esențială a acestui efort este să le explicați oamenilor că această amenințare poate fi combătută doar prin creșterea cheltuielilor pentru apărare.

2% din PIB nu este suficient. Președintele Trump a cerut 5%, și sunt de acord.

Creșterea angajamentului față de propria securitate este o investiție pentru viitor. O investiție în principiul „pacea prin forță”, așa cum ați spus, domnule secretar.

Astăzi suntem aici și pentru a exprima în mod direct și fără echivoc faptul că realitățile strategice actuale împiedică Statele Unite ale Americii să se mai concentreze în primul rând pe securitatea Europei.

Statele Unite se confruntă cu amenințări grave la propria noastră securitate națională. Trebuie – și o facem deja – să ne concentrăm asupra securității granițelor noastre.

Ne confruntăm, de asemenea, cu un competitor de nivel similar în China comunistă, care are atât capacitatea, cât și intenția de a amenința securitatea SUA și interesele noastre naționale fundamentale în Indo-Pacific. SUA prioritizează descurajarea războiului cu China în Pacific, recunoscând realitatea resurselor limitate și făcând compromisurile necesare pentru a ne asigura că descurajarea nu eșuează.

Descurajarea nu poate eșua – pentru binele nostru comun.

Pe măsură ce Statele Unite își concentrează atenția asupra acestor amenințări, aliații europeni trebuie să conducă din prima linie.

Împreună, putem stabili o diviziune a muncii care să maximizeze avantajele noastre comparative în Europa și Pacific.

În primele mele săptămâni ca Secretar al Apărării, sub conducerea președintelui Trump, am observat semne promițătoare că Europa înțelege această amenințare, recunoaște ce trebuie făcut și începe să își asume responsabilități.

De exemplu, Suedia a anunțat recent cel mai mare pachet de asistență din istoria sa, oferind 1,2 miliarde de dolari în muniție și alte echipamente necesare. Le aplaudăm acest angajament.

Polonia cheltuie deja 5% din PIB pentru apărare, ceea ce reprezintă un model pentru restul continentului.

De asemenea, 14 țări co-conduc Coaliții de Capabilități, care fac o muncă excelentă în coordonarea asistenței letale pentru Ucraina în opt domenii-cheie.

Acestea sunt doar primele etape. Încă mai sunt multe de făcut.

Cerem fiecărei țări prezente să își respecte angajamentele asumate.

Și vă provocăm să vă dublați eforturile – nu doar pentru nevoile imediate de securitate ale Ucrainei, ci și pentru apărarea și descurajarea pe termen lung a Europei.

Alianța noastră transatlantică a rezistat zeci de ani. Și avem toate motivele să credem că va rezista generații de acum înainte. Dar acest lucru nu se va întâmpla de la sine.

Va necesita ca aliații noștri europeni să își asume responsabilitatea pentru securitatea convențională a continentului.

Statele Unite rămân angajate față de alianța NATO și parteneriatul de apărare cu Europa. Punct.

Dar Statele Unite nu vor mai tolera un parteneriat dezechilibrat care încurajează dependența. Relația noastră va prioritiza responsabilizarea Europei pentru propria securitate.

Onestitatea va fi noua noastră politică – dar doar în spiritul solidarității.

Președintele Trump așteaptă cu nerăbdare să continuăm această discuție deschisă între prieteni și să obținem pacea prin forță – împreună.

Vă mulțumesc.

——————————————

Acest blog post este continuarea ep. 17 de aici.

Episod 17 în care precizam care sunt articolele (40 și 78) din noua propunere de regulament cu care nu sunt de acord, respectiv limitarea dreptului persoanelor juridice de a concesiona un loc de parcare, anularea prelungirii acestor contracte și pierderea dreptului de prelungire pentru cei care au două locuri.

Ei bine, postarea mea, prin care invitam concetățenii să scrie puncte de vedere, a avut succes. Încă 4 puncte de vedere scrise au apărut pe site, s-a generat o dezbatere online publică intensă, inclusiv cu un punct de vedere al dl. primar la postarea mea, finalizată cu decizia primarului Alexandru Potor de a organiza o dezbatere publică pe acest proiect.

O inițiativă pe care personal o salut, felicitări!

Cred cu tărie că problemele orașului se pot rezolva și printr-un dialog între edili și cetățeni, care sincer să fiu, a cam lipsit. Orașul are niște probleme structurale, printre care amintesc no. 1 apa nepotabilă – conform unui sondaj organizat pe grupul de FB „Vrem apă curată la Slobozia” a reieșit că 97% dintre respondenți nu o folosesc pe post de apă potabilă.

Apoi avem canalizarea, străzile, spațiile verzi, pomii tăiați fără discernământ, și un număr de probleme funcționale – curățenia, ordinea publică, haosul de pe șosele, și multe altele. Aștept cu mare interes o dezbare publică pe tema calității apei furnizate de Urban.

Dar să nu divaghez.

Dezbaterea a avut loc pe 5 Februarie 2025, ora 17:00, la centrul cultural Ionel Perlea. A fost prezidată de dl. primar, au participat dl. viceprimar Gabriel Mușat și dl. administrator public Adrian Mocioniu, precum și edilii responsabilii din aparatul de specialitate al primăriei.

În urma reacțiilor, deja înainte de dezbaterea publică, articolele 40 și 78 fuseseră „amendate” parțial în varianta 3 a proiectului, din data de 29.01.2025- vezi captura de mai jos a site-ului primăriei Slobozia:

În luarea mea de cuvânt am precizat că art. 78, în forma prezentată, nu specifica în mod clar și dreptul de prelungire pentru persoanele juridice, am fost asigurat că se va corecta această omisiune – să vedem. Personal voi fi atent la varianta finală care va fi supusă votului în consiliul local.

Am fost informați că Slobozia are 4895 locuri de parcare de reședință, din care închiriate 4556, și încă disponibile 339. A nu se confunda cu locurile de parcare publice, inclusiv cele de pe arterele rutiere, care vor face subiectul unui regulament separat, care va fi și acele supus în dezbatere publică. Orașul va trebui să decidă dacă, la fel ca în marile orașe, în zona centrală se va institui o taxă pentru parcare pentru locurile publice – o dezbatere care cu siguranță va aduna atât păreri pro, cât și contra.

Am făcut și o propunere în scurta mea luare de cuvânt: să se amplaseze, în parcările cu expunere sudică, copertine cu panouri fotovoltaice, conectate la viitoarea rețea de 8 stații publice pe care primăria le va construi, și despre care am scris aici.

Avantaje:

• folosești pentru fotovoltaice un spațiu nou, în plus față de acoperișurile instituțiilor publice
• obții curent din surse regenerabile, gratuit (după amortizarea investiției) pe care îl vinzi apoi posesorilor de EV-uri. Vei aduce astfel o sursă importantă de venituri la bugetul local.
• creezi niște parcări foarte confortabile, umbrite vara și protejate de zăpadă și polei iarna, pentru care cetățenii îți vor mulțumi.
• contribui la imaginea orașului ca pionier în tranziția către energia verde, decarbonizare și renunțarea la combustibili fosili
• îl vei face astfel mai atractiv pentru noile generații, care pun mare preț pe abordarea eco-friendly

Și înainte de a fi acuzat de idei SF, iată cum au fost realizate aceste „car-porturi” la Silistra, cu stații de încărcare EV pe trifazic ce folosesc pe timpul zilei energia din fotovoltaice.:

Dezbaterea a fost destul de lungă și aprinsă, durând peste două ore. Au fost multe luări de cuvânt, cu probleme mai mici sau mai mari, unele foarte mari – cum ar fi de exemplu oameni care și-ai pierdut locul de parcare de ani buni pentru că soft-ul care trimitea SMS-uri a dat erori cu operatorul mobil, iar omul nu a fost anunțat că urmează să-i expiră contractul.

S-au discutat multe simplificări, inclusiv a modalității de licitație online, prin care, foarte interesant și util, orice supralicitare mărește automat timpul de licitație cu 20 de minute. Se elimină astfel acea nebunie din ultimele secunde ale termenului, când la 22:59:59 se făceau 3-4 supralicitări, și câștiga cel cu reflexe mai bune sau internet/PC mai rapid. Termenul a fost pus la o oră mult mai rezonabilă, ora 18:00, astfel ca toată lumea să poată participa confortabil. Iar dacă cineva licitează la 17:59:59, licitație se prelungește până la 18:20, și așa mai departe.

S-a mai discutat despre flotele comerciale, precum și despre mașinile de marfă și cele de tonaj peste 3,5t sau cele de transport persoane peste 7 locuri. Toate acestea nu vor mai putea ocupa locuri în parcările de reședință.

Dezbaterea a fost transmisă live pe Facebook, și este disponibilă public aici.

Vă invit să citiți ultima variantă a regulamentului propusă pe site, și să vă familiarizați cu noile prevederi ce vor fi supuse votului.

Orașul se schimbă, iar noi trebuie să ținem pasul cu schimbările, pentru a nu veni apoi, post-factum, cu scuza: „Nu am știut”.

Va continua.