Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

November, 2016

Alegeri 2016. Ne-am trezit!

By on 29/11/2016

Societatea civilă s-a trezit și reacționează la mizerii, domnilor politicieni. Iată în continuare un site care face analiza tuturor candidaților (cu șanse) la alegeri, plus alte informații utile pe care vă invit să le descoperiți:

profil

Comunicatul de pe pagină:

INIȚIATIVA ROMÂNIA A LANSAT WWW.ALEGERIPARLAMENTARE2016.RO. SUTE DE CANDIDAȚI PENALI, INCOMPATIBILI, ÎN CONFLICT DE INTERESE, TRASEIȘTI SAU INAMICI AI STATULUI DE DREPT VOR SĂ AJUNGĂ ÎN PARLAMENT

Mișcarea civică Inițiativa România a lansat astăzi site-ul www.alegeriparlamentare2016.ro (AP16). AP16 este cel mai amplu proiect din ultimii 26 de ani de informare publică electorală și de prezentare a candidaților, partidelor, programelor de guvernare, a istoriei politice a partidelor și rezultatelor electorale din 1990 până astăzi, drepturilor și obligațiilor legale ale alegătorului în ziua votului. AP16 este un ghid complet al alegătorului la alegerile generale din 11 decembrie 2016.
 
Inițiativa România a estimat generos un număr de 746 de candidați cu șanse de a intra în Parlament (zonă eligibilă), pe baza sondajelor de opinie realizate până la data de 14 noiembrie 2016. Este vorba despre 220 de candidați PSD, 188 de candidați PNL, 104 candidați USR, 101 candidați ALDE, 96 de candidați PMP și 37 de candidați UDMR. Pentru fiecare dintre candidați s-a făcut o evaluare de risc pe baza informațiilor privind integritatea (e.g. probleme penale, incompatibilități, conflicte de interese sau alte fapte grave), atitudinea față de statul de drept (e.g. inițiative legislative de amputare a puterii judecătorești sau de dezincriminare a unor fapte penale în interes partinic, voturi împotriva cererilor parchetelor de ridicare a imunității parlamentarilor) și traseismul politic. Rezultatele statistice sunt următoarele:
 
1. 72 de candidați dintre cei 101 candidați eligibili ai ALDE sunt în cel puțin una dintre aceste situații: penali, incompatibili, în conflict de interese, au schimbat două sau mai multe partide, au întreprins acțiuni /declarații împotriva statului de drept sau alte fapte grave (71,3%).
 
2. 65 de candidați dintre cei 96 de candidați eligibili ai PMP sunt în cel puțin una dintre aceste situații: penali, incompatibili, în conflict de interese, au schimbat două sau mai multe partide, au întreprins acțiuni /declarații împotriva statului de drept sau alte fapte grave (67,7%).
 
3. 115 candidați dintre cei 220 de candidați eligibili ai PSD sunt în cel puțin una dintre aceste situații: penali, incompatibili, în conflict de interese, au schimbat două sau mai multe partide, au întreprins acțiuni /declarații împotriva statului de drept sau alte fapte grave (52,2%).
 
4. 16 candidați dintre cei 37 de candidați eligibili ai UDMR sunt în cel puțin una dintre aceste situații: penali, incompatibili, în conflict de interese, au schimbat două sau mai multe partide, au întreprins acțiuni /declarații împotriva statului de drept sau alte fapte grave (43,2%).
 
5. 73 de candidați dintre cei 188 de candidați eligibili ai PNL sunt în cel puțin una dintre aceste situații: penali, incompatibili, în conflict de interese, au schimbat două sau mai multe partide, au întreprins acțiuni /declarații împotriva statului de drept sau alte fapte grave (38,8%).
 
6. 11 candidați dintre cei 104 candidați eligibili ai USR sunt în cel puțin una dintre aceste situații: au schimbat două sau mai multe partide sau au întreprins acțiuni / declarații împotriva statului de drept (10,6%).
 
(Notă: Vom reveni în zilele următoare cu lista completă a acestor candidați și cu alte statistici interesante sau îi puteți vedea pe alegeriparlamentare2016.ro.)
 
Proiectul AP16 (www.alegeriparlamentare2016.ro) înseamnă:
  • Profilurile a 746 de candidați (220 de candidați PSD, 188 de candidați PNL, 104 candidați USR, 101 candidați ALDE, 96 de candidați PMP, 37 de candidați UDMR), în care prezentăm:
    • Evaluare de risc (minim, mediu sau ridicat)* pentru fiecare candidat, pe baza informațiilor privind integritatea (e.g. problemele penale, incompatibilități, conflicte de interese), respectul față de statul de drept (e.g. inițiative legislative de amputare a puterii judecătorești sau de dezincriminare a unor fapte penale în interes partinic, voturi împotriva cererilor parchetelor de ridicare a imunității parlamentarilor) și traseismul politic;
    • Studii, istoric profesional și prezență online (60 de profiluri, încă în lucru);
  • CV-urile complete pentru 11 partide (orientare ideologică, afiliere internațională, președinții de la înființare până astăzi, rezultatele partidului la toate alegerile la care a participat, evenimente definitorii din istoria partidului);
  • Sintezele a 11 programe de guvernare (sau politice) ale partidelor care participă la alegeri;
  • Istoria alegerilor parlamentare din 1990 până în 2016;
  • Infografic al fuziunilor și sciziunilor principalelor partide din 1990 până astăzi;
  • Ghid al alegătorului care este o sinteză și o prezentare într-o formă simplă și atractivă a informațiilor de care are nevoie orice alegător în ziua votului;
  • Blog – secțiune de opinii și informații.
 
AP16 (www.alegeriparlamentare2016.ro) înseamnă peste 3.000 de ore de muncă făcută în regim de voluntariat de membrii și partenerii (studenți FSPUB) Inițiativei România (o echipă de proiect de 44 de voluntari). Site-ul va fi dezvoltat în continuare și vom lansa funcționalități noi în săptămâna care urmează: funcție de comparator și test de compatibilitate politică.
 
  • Aduce laolaltă toate informațiile relevante despre actorii politici (persoane sau partide) și procesul electoral;
  • Îți prezintă într-un format prietenos informațiile relevante despre fiecare candidat eligibil, despre programul de guvernare, istoria politică a partidului etc.;
  • Prezintă informațiile pe care partidele nu ar dori să le afli și care sunt pierdute în timp sau în sute de surse diferite (penali, traseiști, incompatibili, inamici ai justiției independente și aistatului de drept etc.);
  • Le permite cetățenilor români să evalueze candidații în funcție de nivelurile de risc privind integritatea, respectul față de statul de drept și traseismul politică.
Ideea de a avea o aplicație web care să ofere alegătorilor posibilitatea de a vedea comparativ profilul candidaților a pornit de la nevoia membrilor mișcării civice Inițiativa România de a vota în cunoștință de cauză.
Mișcarea civică Inițiativa România reamintește riscul generat de corupție și de cunoașterea insuficientă a candidaților. Recomandăm votul pentru candidații integri, care respectă domnia legii, independența justiției și lupta împotriva corupției, care nu au făcut din trecerea de la un partid la altul un mod de supraviețuire politică.
 
Notă:
*Am estimat pentru fiecare candidat riscuri de integritate, traseism politic și atitudine față de statul de drept:
  • Risc Integritate: La această categorie sunt marcați:
    • cu Risc ridicat: candidații urmăriți penal, trimiși în judecată, condamnați penal nedefinitiv sau definitiv, incompatibili, în conflict de interese sau implicați în situații foarte grave cu potențial penal;
    • cu Risc mediu: candidații implicați în alte situații grave care pun sub semnul întrebării integritatea lor;
    • cu Risc minim: candidații fără probleme definite anterior.
  • Risc Stat de drept: La această categorie sunt marcați:
    • cu Risc ridicat: candidații cu inițiative legislative de limitare a atribuțiilor DNA, ANI, ICCJ sau de schimbare a legislației penale în sensul dezincriminării unor fapte penale pentru foloase personale sau partinice, cu voturi împotriva ridicării imunității colegilor parlamentari sau cu declarații repetate pentru subminarea credibilității instituțiilor judiciare independente;
    • cu Risc minim: candidații fără probleme definite anterior.
    • Notă: nu există nivel de risc mediu la această categorie.
  • Risc Traseism: La această categorie sunt marcați:
    • cu Risc ridicat: candidații care au schimbat trei sau mai multe partide;
    • cu Risc mediu: candidații care au schimbat două partide;
    • cu Risc minim: candidații care nu au mai fost membri ai altui partid.”

Miss you guys

By on 25/11/2016

Postul de azi este despre părinți. Și bunici.

De câteva zile umblu prin natalul Călărași să adun o cârcă de documente pentru succesiunea după bunicul meu. Omul s-a dus în 2002, dar mă tot bate la cap bunica: „Eu o să mor și nu vreau să las lucrurile neterminate”. Ok, mi-am alocat o săptămână pentru acțiunea „succesiunea”. Naiv, aș spune, nu sunt decât la început.

N-am de gând să vă explic ce înseamnă o succesiune, o să vedeți voi la momentul respectiv. Am un singur sfat, înarmați-vă cu multă răbdare și tutun. Pentru mine lucrurile au mers neașteptat de repede, am dat peste o administrație publică funcțională la Călărași, (aproape) fără cozi, personalul foarte amabil și de meserie. Le mulțumesc tuturor, public, pe această cale, pentru profesionalism.

Dar să intru în subiect. Ajung la serviciul urbanism, unde depusesem un mic teanc de documente ca să obțin altă hârtie. Acolo, o doamnă drăguță, mă întreabă: – Sunteți cumva fiul doctorului Gorunescu? Răspund, obișnuit cu întrebarea: – Da, sunt. Apoi ea: – L-am cunoscut pe domnul doctor, a fost un om deosebit. Deosebit… rămânând, pentru câteva clipe, cu privirea în gol.

Îmi stă în gât certificatul de nomenclatură stradală pe care abia îl obținusem, îi mulțumesc pentru cuvintele frumoase, se duce dracu și succesiune și toată agitația din ultimele zile. Las totul baltă și mă duc la cimitir, să aprind o lumânare la mormintele alor mei părinți.

img_2105

Acum te rog eu frumos să închizi instaface-ul, să pui mâna pe telefon, și să-ți suni părinții, sau bunicii. Sau mai poți pune mâna pe o clanță. Să le deschizi ușa.

Cât îi mai ai prin preajmă.

 

 

Golan

By on 23/11/2016

Sunt Mihai Ristea, Alex Burcea și cubanezul Ernesto Esneldo, pe scurt Golan. Nepreocupați de mainstream, dar deja prezenți pe multe scene de muzică electronică în România și Europa. Au început improvizând pe muzica pusă la petreceri, apoi totul a luat amploare, ajungând acum la un proiect muzical cu stil propriu, ușor contemplativ câteodată, însă ritmat și plin. Sunt o inspirație pentru cei care cred în forțele proprii și visează la viitorul lor, indiferent de domeniu.

Am selectat azi pentru voi 4 piese Golan, pentru că a fost greu să mă decid asupra uneia singure. Enjoy 🙂

PS: Dacă îți place muzica lor, poți s-o cumperi de aici.

 

#Bluesholic Ep.1

By on 22/11/2016

Salut, numele meu este Radu, am 43 de ani, și recunosc, sunt dependent. De jazz și blues. #bluesholic adică. Îți diger ca trifermentul orice tip de muzică fără probleme, dar guilty pleasure-ul este muzica făcută și cântată cu pasiune.

De ce? Pentru că îmi spune ceva. Îmi transmite o emoție simplă, în mai multe feluri, pe mai multe nivele, „temptation I can`t resist”. Here`s one example, Diana Krall.

PS: Please don`t save me, I`m fine like that.

 

 

Mihail – Noi ne privim

By on 14/11/2016

facebook-mihail-sandu-poze-raresursa foto: https://www.facebook.com/Mihail.Oficial

E tipul cu pălărie. E tipul din „Mă ucide ea”. E Mihail Sandu, născut în Rusia, crescut în Basarabia, stabilit la Cluj, unde a absolvit facultatea de Arte. Dar mai mult decât toate astea, e un suflet sensibil și creativ, care mi-a încântat ziua de azi cu o piesă de geniu – Noi ne privim. Cum orice faptă bună nu rămâne nepedepsită, o împart și eu cu voi:

Viața este inestimabilă

By on 07/11/2016

Sâmbătă 5 octombrie 2016, dimineața, are loc unul din cele mai nefericite accidente în lanț, pe autostrada A2, pe sensul spre Constanța, imediat după ieșirea spre Lehliu-Gară. Bilanțul, acum la două zile de la accident este de 4 morți, 56 de răniți, 32 de vehicule implicate.

Primul gând care îmi vine este îndreptat către cei care au trecut prin această tragedie. Condoleanțe famillilor victimelor, însănătoșire grabnică celor încă internați în spital!

Întâmplător am trecut, pe sensul celălalt, spre București, la probabil câteva minute de la producerea accidentului în lanț, când încă nu ajunsese nici un echipaj de poliție sau salvare, circulația nu era încă blocată, așa că sunt unul dintre cei care am experimentat pe propria piele condițiile meteo.

Câteva cuvinte despre zonă, este imediat după ieșirea spre Lehliu-Gară, o mică vale predispusă natural la condiții de ceață din cauza umidității accentuate. Sunt câteva văi pe A2 care se transformă primăvara și toamna în zone de ceață densă, foarte periculoasă pentru cei neexperimentați sau nefamiliarizați cu particularitățile acestei autostrăzi.

Din fericire pentru noi cei care mergeam spre București, veneam deja dintr-o zonă de ceață densă, eu personal aveam undeva sub 100 km/h, iar la un moment dat Waze-ul pe care îl am permanent pornit se trezește: Warning, fog ahead. No shit, îi răspund mental, tell me something I don`t know! Dar, în doar câteva secunde, sunt nevoit să frânez, destul de brutal, pentru că ceața devenise atât de densă încât abia mai vedeai la 15-20 de metri. Frânez, 70 km/h,  tot nu mă simt ok, apoi 60, 50, ceața devine extrem de densă, ajung la 40. Pun avariile, și mă trag cât mai aproape de banda de urgență (rulam oricum pe banda 1, cu luminile de ceață pornite față + spate), zicându-mi în gând că dacă se mai îndesește puțin voi fi nevoit să scot mașina pe banda de urgență. Mă rog în gând să nu vină vreun berbec neatent peste mine. Nu-mi termin gândul când Adina îmi zice: Uite ce e pe partea cealaltă! Eu eram cu ochii cât cepele când în față, când în oglindă (paranoia mode on) calculând mental trasee de evitare dacă vine unul peste mine. Am în portofoliu trei accidente cu berbeci care s-au înfipt în mine până acum, dintre care în două eram complet oprit. Reușesc totuși să-mi arunc un ochi pe sensul celălalt, nu se vedea decât banda a doua. Mangled metal, capote și portbagaje contorsionate. Zeci de mașini, pe zeci de metri. Nu mă pot concentra pe ce se întâmplă exact pe sensul celălalt, pentru că eram practic și noi într-un pericol iminent, o percep cu coada ochiului pe Adina că-și ascunde fața în palme îngrozită, îmi dau seama că e ceva deosebit de serios. Contemplez pentru câteva momente ideea să mă opresc să ajut, dar realizez că m-aș fi pus într-un pericol foarte mare, transformând mașina într-un obstacol, fie el și pe banda de urgență, apoi pe mine încercând să traversez autostrada în condițiile acelea. În spatele mașinilor accidentate se formează rapid o coadă de alte zeci, poate sute de mașini. Câțiva oameni din mașinile oprite în spatele celor accidentate încep să iasă, curioși să vadă ce s-a întâmplat. După 2-3 minute apare și primul echipaj de poliție, prima salvare. Ajung la ieșirea spre Lehliu-Gară, acolo un alt echipaj de poliție aleargă disperat să pună morcovi de deviat circulația în afara autostrăzii. Apoi încep să curgă ambulanțele, echipajele de pompieri și poliție. Una, două, 3, 10, după 20 pierd șirul. Înțeleg că situația e disperată, în mașină se lasă o liniște apăsătoare.

Mă încearcă un sentiment de vinovăție. Poate dacă am fi oprit am fi putut ajuta, cumva, în orice fel. Dar instinctul de conservare a fost prea puternic. Nu ți-l pot explica decât dacă te-ai simțit vreodată într-un pericol iminent, similar celui din timpul unui cutremur. Erau probabil șanse foarte mari ca orice încercare de ajutare, în acest caz specific, să se termine prost. Nu sunt un laș, am prins o coliziune frontală la viața mea, am descarcerat și scos victime din mașinile zdrobite pe vremea când nu exista Smurd și telefoane mobile. Am ajuns plin de sânge pe plaja din Mamaia și mi-a stat vacanța în gât, după care am condus luni de zile ca speriat de bombe.

În preajma Lehliului, din cauza căldurii orașului și a pădurii dimprejur, ceața aproape se ridicase. Trecem de Lehliu, spre Fundulea apare chiar soarele. Săracii oameni care veneau spre Constanța n-au avut șansa noastră, veneau dintr-o zonă aproape însorită, era sâmbătă dimineața, îi aștepta un weekend frumos. Au intrat direct într-un zid dens de ceață, la care nu se așteptau. Noi veneam deja din ceață, toată lumea conducea prudent. Fac toate precizările astea ca să înțelegeți de ce pe sensul spre București, la fel de aglomerat, nu s-a petrecut ceva similar. Adică poți să zici despre 1, poate 2 că sunt căscați, că sunt „Sunday drivers”, dar aici vorbim despre o coliziune în lanț, a 32 de vehicule.

Văd pe blogosferă și pe net tot felul de luări de poziție, care mai de care mai „avizate”, toți sunt șoferi cu experiență și știau, bineînțeles să se descurce în astfel de situații. Toată lumea dă sfaturi, caută vinovați sau soluții. Eu vă spun că am peste un milion de km la bord, și am mai întâlnit situația asta o singură dată, copil fiind, la intrarea în Călărași lângă lacurile Piscicola, o zonă la fel de predispusă la ceață. Atunci, tatăl meu, care conducea, deschisese geamul și scosese capul ca să vadă cam pe unde ar fi șoseaua, pentru că marcajele rutiere erau șterse, iar ceața era atât de deasă încât abia se vedeau marginile drumului.

Fiți vă rog foarte atenți în zilele acestea cu diferențe mari de temperatură între zi și noapte, sunt condițiile ideale pentru ceață densă. Există informări meteo, în ziua cu pricina era în vigoare o avertizare de cod galben de ceață în județele Călărași și Ialomița, valabilă până la ora 10:00. Mai bine pleci cu o oră sau două mai târziu și nu te expui pericolului.

Pe urmă rulajul pe autostradă. Din punctul acesta de vedere, o mare parte a șoferilor români sunt „Sunday drivers”, din simplul motiv că nu avem experiența condusului pe autostradă. Că nu am avut pe ce. Aveam 120 de Km intre București și Pitești pe vremea lui Ceaușescu, când oricum viteza maximă prin lege era de 80 km/h. Acum e cu totul altceva, avem o rețea de autostrăzi în creștere, conducem mașini capabile de viteze mortale, care dezvoltă peste 100 CP în medie.

Am învățat condusul pe autostradă în Germania, în 98, din fericire cu un „profesor” neamț experimentat. Mă întreabă: Ai mai condus pe autostradă? Eu cocoș: Bineînțeles, avem și noi autostradă în România, nu suntem în evul mediu! Îmi spune blajin: Uită tot ce știi despre condusul pe autostradă, o luăm de la 0. Uite ieși din parcare, accelerezi ușor pe banda de accelerare până ajungi la viteza coloanei de camioane de pe banda 1 (da, era coloană de camioane de peste 20 de t care mergeau cuminți cu 80-90km/h), semnalizezi că vrei să intri, și vei vedea că un camion o să încetinească ușor ca să-ți facă loc, sau dacă are el loc, o să treacă pe banda 2 ca să te lase să intri pe banda 1. Dar niciodată nu forțezi intrarea, nu te joci cu legile fizicii, un mastodont de zeci de tone nu e manevrabil. Ai răbdare, șoferii de camion sunt înțelegători și te vei putea înscrie în trafic (mai târziu aveam să constat că și restul șoferilor manifestau aceeași empatie pentru colegii de trafic). Bun, acum ești pe banda 1, mergi în coloană cu 80-90-100 km/h. De aici lucrurile se schimbă radical. Ești pe o autostradă fără limită de viteză. Asta înseamnă că pe banda a 2-a se circulă cu viteze de 200 km/h și peste, posibil și 300 și peste, asta înseamnă că trebuie să te asiguri de 5-6-7 ori, bineînțeles după ce ai semnalizat, înainte de a intra pe banda 2 și chiar în timp ce intri.

Și avea dreptate neamțul meu. Un motociclist la 300 km/h e un punct pe oglindă la un km de tine când începi manevra de schimbare a benzii, te uiți odată-de două ori în oglindă, nu vezi nimic, începi ușor, fără manevre bruște și cu semnalul pus să schimbi banda, astfel încât toți cei din jurul tău să conștientizeze ce se întâmplă cu tine. Ei bine, cu toate măsurile astea de precauție, de cel puțin câteva ori când eram deja cu o roată pe banda a doua, cam 40-50 cm din mașină, vedeam la a 5-6-a scanare în oglindă că se apropie ceva rapid. Ăla e punctul de return, punctul critic când încă mai poți să frânezi și să revii în coloana de pe banda 1. Ceea ce evident am și făcut, și nu de puține ori, este o manevră absolut firească pe o autostradă aglomerată. Pentru că unul dintre cele mai neelegante, nelegale și periculoase manevre pe autostradă este să ieși pe banda a doua fără să te asiguri suficient de bine, punându-te în pericol pe tine și pe alții.

De ce am făcut tot preambulul ăsta? Ca să dau o imagine a cât de departe este lumea automobilistică, în întregul ei, ca mentalitate și stadiu actual, de utilizatori ideali ai drumurilor publice, nu numai al autostrăzilor. De ce suntem așa? Din mai multe motive:

  1. Lipsa de educație. Ăia 7 ani de-acasă. Care te învață să saluți, să deschizi ușa doamnelor, să respecți în general. De aici venind, evident și respectul în trafic.  Ce e de făcut? Gândește-te de 7 ori când te urci la volan că viața ta și poate a altora, poate a multor altora depind de modul în care conduci. Fă-ți o cruce. Spune o rugăciune. Orice ce te ajută să fii mai empatic și să te gândești că în celelalte cutii de metal de pe stradă sunt femei, copii, bunici, poate prieteni de-ai tăi sau rude.
  2. Lipsa de experiență ca șofer. Școlile de șoferi scot, pe bandă rulantă, generații de kamikaze. Dacă ai bafta unui părinte sau frate mai mare grijuliu, care să mai facă niște luni de șofat cu tine, mai ai o șansă, altfel te descurci cum poți, de multe ori cu consecințe tragice. Ce e de făcut? La nivel personal: capătă cât mai multă experiență, condu cât mai mult, în cele mai diverse condiții, ia-o întotdeauna încet și progresiv. Îmi aduc aminte primul an ca șofer, toată iarna am chițăit Dacia familiei pe gheață și zăpada prin oraș, ca să înțeleg cât mai bine legile fizicii. Oricât de mult ai conduce niciodată nu ai suficientă experiență, vei avea lucruri noi de învățat la fiecare drum, vei fi mereu pus la încercare. Azi de exemplu, în Vaslui, șoferul unei mașini de poliție rurală n-a mai avut răbdare în spatele unei căruțe și aproape m-a scos de pe șosea într-un cap de pod. Never îmi imaginam că un polițist poate fi atât de imprudent și lipsit de rațiune. Personal note – de montat o cameră video. Așa că am mai adăugat un level de paranoia – mașina de poliție aparent nevinovată. La nivel central, e de îmbunătățit legislația în domeniul școlilor auto. Și aici ajungem la punctul:
  3. Parlamentul. Ori suntem republică parlamentară ori nu. Domnilor, cât mai dormiți pe deal în timp ce oamenii mor pe capete, cu miile pe an, pe șoselele patriei? În orice țară serioasă, după un accident colectiv (sau #Colectiv) de tipul celui de sâmbătă se constituia o comisie de anchetă parlamentară (exemplu aici) pentru identificarea cauzelor și propunerea de măsuri de rafinare a legislației pentru a evita producerea pe viitor a acestor tragedii. Și vă dau eu o idee de start: Simulatoare obligatorii de condus la școlile de șoferi, tip Need for Speed (copii noștri se joacă, cu câțiva euro, în condiții de ploaie, ceață, etc.) Ore, multe ore de simulare, în condiții pe care un elev, viitor șofer, nu le-ar întâlni în ani de zile de condus. Simularea condițiilor accidentelor grave – cel de pe A2 poate fi un exemplu. Apoi examen, lung, de 2 ore de condus pe simulator, cu căruțe nesemnalizate noaptea, cu pietoni imprudenți, cu șoferi care nu semnalizează și nu dau prioritate etc. Este un sistem care poate fi implementat cu costuri foarte reduse, dar cu efecte uriașe. Nu mă apuc să vorbesc despre #Colectiv că nu mai termin.
  4. Infrastructura. Autostrăzile noastre nu au sisteme informatice bine puse la punct, conectate la sisteme video de supraveghere, la sisteme meteo de supraveghere, care să prevină apariția de situații periculoase când apare ceața, gheața, incendii sau alte situații când pe autostrăzi au murit oameni. Dar ce spun eu. Pe autostrăzile noastre nu avem veceuri, benzinării, telefoane de urgență, uneori nici garduri de protecție la animale. Pe A2, după Lehliu, am sunat odată la 112 pentru că se înnopta și pe banda 2 pe sensul spre Constanța păștea o vacă niște iarbă crescută în crăpături. Și eu visez sistem informatic integrat. Ei bine da, visez, pentru că nu vreau să mai moară oameni inutil. Dacă existau camere la fiecare 2 km, poate un operator vedea că nu se mai vede sensul celălalt al autostrăzii și trimitea un echipaj să calmeze traficul. Și nu mai murea nimeni. Camere video și radare automate pe toți cei 10.000 km de drumuri din Romania sau câți ori fi ei. Că se circulă ca-n codru și poliția este complet depășită de situație. Pe DN 1 între București și Brașov murea în medie câte un om pe zi într-un accident. După ce s-a instalat sistemul de camere și radare pe DN1, într-un an a mai avut loc un singur deces pe același sector. Unul pe an față de unul pe zi. Dar acum sistemul este iar nefuncțional, din nu-ș ce cauze. Educația rutieră într-o societate semi-barbarizată ca a noastră se face de frică. Punct. Dacă știi că de la Urziceni la Afumați îți iei 20 de radare și-ți vine amenda acasă în plic să vezi ce mielușel ești la volan. A, după 2-3 generații de educat prin sabie, apare și una empatică, care chiar înțelege dimensiunea umană a conviețuirii în comun într-o societate, valoarea inestimabilă a unei vieți umane, generație pentru care „Să moară capra vecinului” să fie doar un proverb vechi și haios. Un astfel de sistem ar trebui să fie proiect de țară, că tot e moda proiectelor de țară. I-aș spune proiectul ”Viața este inestimabilă”.

Ce ai mai putea să faci tu, cititorule? Condu încet, precaut și cu ochii-n patru când e ceață, nu sta în spatele celui din față doar pentru că îi vezi stopurile și te crezi în siguranță. E un fals sentiment. Pornește luminile de ceață. Adaptează viteza astfel încât să poți frâna în siguranță pe distanța de care ai vizibilitate. Verifică-ți mașina, cauciucurile și distanțele de frânare.

Și ai mai putea să faci multe altele, zilele astea e plin de sfaturi, unele chiar avizate, dar printre ele, încearcă să reduci cât mai mult factorul uman în condus, dacă-ți permiți, cumpără-ți o mașină modernă, cu cât mai multe sisteme de siguranță. ABS-ul de exemplu, a fost un mare pas înainte în siguranța la volan, acum este absolut obligatoriu la mașinile noi. la fel la vremea lor centurile de siguranță și airbag-urile. Dar, mai nou, avem sisteme automate de păstrare a distanței în mers față de vehiculele din față, chiar de frânare automată, uite un exemplu aici care salvează clar o viață dacă nu mai multe:

 

Știu că nu e la îndemâna multora o astfel de investiție, dar pe viitor probabil va fi tot un echipament obligatoriu, cum e acum ABS-ul.

Accidentul de sâmbătă nu este un unicat, un istoric e disponibil aici, ca material de studiu pentru curioși. Cele mai grave accidente, cu cele mai multe victime, tot din cauza ceții sau a vizibilității reduse.

Acum ceva timp scriam un articol despre regula celor 2 secunde ca metodă de evitare a accidentelor pe autostradă și nu numai. Îl completez cu actualul, în speranța că am mai pus o cărămidă la construcție. Dacă am ajutat la salvarea unei singure vieți, my job was done.