Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Radio Joy

Bob Marley

By on 12/05/2021

Pe 11 Mai 2021 s-au împlinit 40 de ani de la moartea lui Bob Marley. Moment numai bun să-l comemorăm cum se cuvine pe unul din părinții spirituali ai muzicii reggae, la rubrica Radio Joy a blogului.
Îmi aduc aminte de anul 1991, când la Radio UniPlus exista o rubrică Topișorul Reggae, topișorul pentru că avea doar 4 sau 5 piese 🙂 Erau foarte la modă UB40, Maxi Priest, 10cc și în general era o efervescență creativă pe genul reggae. Și îmi mai aduc aminte de o casetă „LEGEND – The best of Bob Marley and the Wailers” care era nelipsită la orice drum cu prietenii la mare. Nu puteai să mergi în Vamă sau la Costinești în 91 fără „No women, no cry” :), live at the Lyceum London, cu tot cu microfonia aceea live de la min 1:53 -pour les connoisseurs 🙂
Ce imn al tinereții putea fi mai frumos decât simplul „let`s get together and feel alright”?
Așa că, fără prea multe alte paranteze, biografia lui Marley fiind în link-ul de mai sus, să ne bucurăm de muzica sa unică:

Pentru cei care au avut răbdare până la final, las aici un link de Spotify al albumului menționat mai sus. Enjoy!

Phil Collins

By on 30/01/2021

Azi rublica Radio Joy a blogului îl omagiază, la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani, pe un artist cu totul deosebit, pe numele lui complet Philip David Charles Collins. Cunoscut sub numele de scenă Phil Collins, atât ca solist cât și pentru apartenența, inițial ca toboșar, apoi ca solist vocal, la egal de celebra trupă Genesis. Unde a cântat ani buni alături de nume legendare, Peter Gabriel și Mike Rutherford (Mike and the Mechanics).

Phil Collins în 1981, sursă photo Wikipedia

Un artist unic, care a marcat și influențat prin muzica lui generații întregi, despre Phil Collins s-a scris mult prea mult ca să mai încerc și eu să aduc vreo contribuție.

Eu îl sărbătoresc în stil propriu, cu o amintire și câteva piese.

În mod special mi-a rămas întipărit un moment haios, la un majorat la „5 Călărași” unde DJ era celebrul în Călărași pe atunci Titi Scorțea, care ne invita la dans anunțând într-o engleză cu accent de Dunăre titlul piesei „ănazăr dei în paradais”.

De pe coloana sonoră a filmului „Against all Odds”, cu Jef Bridges și Rachel Ward, azi începem cu Against all Odds/Take a look at me now:

Cântecele compuse sau interpretate de Phill Collins au fost și sunt folosite intens la Hollywood, piese ca „In the air Tonight” „Easy Lover” „Sussudio” sau „I cant dance” apărând în filme celebre începând cu 1973 și terminând cu reality show-uri în 2021, lista completă de 263 de soundrack-uri aici.

Să dăm Cezarului ce este al lui, să-i urăm La mulți ani în cel mai frumos mod, bucurându-ne cu muzica lui și, de ce nu, trimițându-i un gând bun.

Happy birthday Mr. Collins!

Enjoy:

Epic moments in modern music history Ep. 6 – You Can Leave Your Hat On – (9½ Weeks) Joe Cocker

By on 09/10/2020

E vineri, e Radio Joy – rubrica muzicală a blogului, ce revine în forță cu un nou episod.
Piesa asta nu mai are nevoie de nici o prezentare, e aia de la petrecerea burlacilor când se îmbată viitorul mire și rămâne în șosetele albe.

De fapt nu e din filmul ăla. E din altul. Se numește „Nouă săptămâni și jumătate” așa cum spunea Irina Margareta Nistor pe una din cele mai rulate casete video de pe vremea lui Ceaușescu, cu vocea ei inimitabilă.

Un film făcut la apogeul carierei lui Kim Basinger, la apogeul carierei lui Mickey Rourke, un film care a consacrat piesa lui Joe Cocker ca imn de streaptease. Din 1986 încoace, nu va mai exista petrecere cu streaptease fără „You can leave your hat on”.

Pentru noi, puștanii de la sfârșitul anilor 80 care ne strângeam la „un video”, filmul acesta și piesa aceasta au reprezentat sfârșitul comunismului.

Nu vandam, nu cichicean, nu stalone, nu brusli.

Kim Basinger.

La cinema-ul socialist vedeam în cel mai bun caz o femeie sovietică roșie în obraji sau o chinezoaică zburdând vesel printre lanurile de orez. Îmbrăcate regulamentar până-n gât.

Nu știu dacă înțelegeți ce șoc putea să producă printre nevinovații de 14-15 ani apariția fizicului impecabil al lui Kim Basinger, într-una din capodoperele genului erotic. Era momentul când ziceai în sinea ta (că altfel oricum nu aveai tupeu, că te legau în secunda doi): „Fuck comunism, eu așa vreau să trăiesc, nu cântând cântece patriotice în uzină” „Vreau tobe și trompete, vreau șampanie, vreau viață”.
E greu de înțeles, azi, în mileniul 3, impactul pe care îl producea vederea unui cd-player sau unui amplificator McIntosh, pentru un puștan care schimba casete sau discuri de pick-up cu prietenii. În anii 80, eram o generație pentru care un pick-up Tesla sau un magnetofon rusesc Rostov erau țeluri în viață.

Nu mai zic de geniul lui Joe Cocker, că printre avalanșa de Marius Țeicu și Angela Similea de la Tv, când începea piesa ziceai că te-ai teleportat pe altă planetă.

Este una din capodoperele pop-culture-ului modern, pe care avem datoria să o transmitem ca moștenire culturală generațiilor următoare. Special pentru voi am ales varianta needitată din film:

Epic moments in modern music history Ep. 5 – Depeche Mode on top of WTC

By on 18/08/2020

This is not epic. This is beyond epic. This is double epic.

One of the world`s most wanted bands of 1990, performing their biggest hit ever, on top of the New York tallest building, the famous World Trade Center.

WTC which is now gone.

This must be one of the biggest WTC tribute videos ever.

Almost at the end of the song, they look at each other and the most awesome smile appears on Alan Wilder`s face: „We are here! We are really doing it! We are singing Enjoy the silence on top of the world!”

Please enjoy the pure awesomeness:

Azi 25 Iunie 2020 avem concert live Depeche Mode, pe You Tube, ora 22:00

By on 25/06/2020

Hello Depeche Mode fans! Rubrica Radio Joy revine azi cu vești frumoase.

Azi este un eveniment unic, live stream-ul concertului de la Berlin, pe You Tube! Va fi un eveniment unic, live, așa că nu-l ratați. Ora este 22:00 – ora României.DM DM2

Adresa canalulul Live Nation aici. Dăm click pe subscribe și memento.
Pagina de promovare Spirits In The Forest aici.
DM3

Have fun!

#TogetherAtHome

By on 21/03/2020

Este noua mișcare începută de Chris Martin de la Coldplay, și susținută de Organizația Mondială a Sănătății și Global Citizens. Va fi o serie de concerte virtuale, fără contact între oameni, pentru a promova distanțarea socială și sănătatea globală.

Enjoy:

 

Epic moments in modern music history Ep.4 Last Beatles live public performance

By on 30/01/2020

Exactly 51 years ago, on 30th of January 1969 Beatles performed their last public performance, the now famous „Beatles Rooftop Concert”.

Funny fact, John Lennon was wearing a fur coat that was his wife`s Yoko Ono, you can see the short sleeves.

In the end the unannounced concert was stopped by the police, fearing the public safety of people gathering on rooftops and streets around. After the concert, further conflicts and disagreements between the band members lead to the break-up of Beatles, later in September 1969.

So that was their last time playing together live, enjoy their beautiful spirit and energy:

 

 

 

But it`s over now

By on 10/12/2019

”It must have been love
But it’s over now
It must have been good
But I lost it somehow”

Era refrenul celor de la Roxette, care apare pe coloana sonoră din „Pretty woman” și unul din hiturile de referință în muzica anilor 90, cu care am fost contemporani o întreagă generație. Țin minte că aveam piesa pe o casetă, „KuschelRock 5”, o compilație la modă la începuturile anilor 90. Casetă care a făcut multe drumuri cu Dacia la mare, munte, chefuri, apariții la radio (da, am fost și acolo in my 20`s) și un număr outrageous de copii. Tot ce îți trebuia era caseta sursă, un dublu deck și o casetă goală. Da kids, în anii 90 așa se răspândea muzica, din casetă în casetă. Acum în epoca streaming-ului, aveți aici link-ul de Spotify pentru acel KuchelRock „funf” epic.

Din păcate, de ieri 9 Decembrie 2019, Marie Fredriksson, fosta solistă a grupului Roxette, ne-a părăsit pentru o lume mai bună. „But it’s over now” for her. Farewell Marie!

La mulți ani România!

By on 30/11/2019

Când oameni frumoși își dau mâna și trec peste vârstă și preferințe ca să fie români, eu cred că țara asta mai are o șansă:

Epic moments in modern music history Ep. 3 Movie Soundtracks

By on 20/04/2019

Este weekend si Radio Joy ține neapărat să ți-l facă epic.

Great_expectations_poster

Anii 70, 80 si 90 au consemnat un lung mariaj comercial între Hollwood și RIAA (Recording Industry Associacion of America). Vânzările industriei muzicale americane ating un vârf în a doua jumătate a decadei 90, cu aproape 20 miliarde USD. Între timp (2018), din cauza download-urilor și streaming-ului, și mai ales a dispariției mediilor fizice (casete, CD-uri, vinil) vânzările de muzică scad sub 10 miliarde USD.

Anii 90 sunt astfel marcați de sume uriașe investite în muzică și vânzări pe măsură, iar producătorii de la Hollywood au bugete impresionante pentru soundtrack-uri. Să ne amintim doar două exemple super-comerciale: Titanic și Bodyguard.

Mie personal însă mi-au plăcut mai mult sountrack-urile mai neconvenționale, cum ar fi cele din Trainspotting, Pulp Fiction sau Great Expectations.

La acesta din urmă, cel din 1998, cu Ethan Hawke, Gwyneth Paltrow și Robert De Niro, mă opresc azi. Este un soundtrack de o finețe și rafinament care devin mai bune odată cu trecerea anilor, ca o băutură fină învechită 21 de ani într-un baric de stejar. Iar filmul este epic, must-see pentru cultura pop modernă (nu, nu e cu efecte speciale, explozii, arme și gloanțe). Este ceva fin și subtil, care aduce în lumina platoului nuanțe emoționale adânci. Pe care muzica din soundtrack le completează superb.

Special pentru Great Expectations, Tori Amos scrie Siren:

Life in Mono devine hit în Billboard Hot 100, nu m-am putut abține să nu postez versurile, dar chiar merită:

The stranger sang a theme/from someone else’s dream/the leaves began to fall/and no-one spoke at all/but i can’t seem to recall/when you came along/ingenue/Ingenue/i just don’t know what to do/The tree-lined avenue/begins to fade from view/drowning past regrets/in tea and cigarettes/but i can’t seem to forget/when you came along/ingenue

Iar masterpiece-ul, dacă mă întrebi pe mine, este Kissing in the rain – Patrick Doyle, o adaptare după Adagio in G-minor al lui Tomaso Albinoni, din 1708. Da, o mie șapte sute opt. Enjoy: