Mâine generația fiului meu susține prima probă la bac, și simt nevoia să le scriu aici câteva gânduri, cu rol terapeutic. Avantajul blogului personal, pe care ți-l finanțezi din banii tăi, fără sponsori și obligații, este că poți abera cum vrei pe el, fără să dai socoteală nimănui.
Karma de Covid-19
O promoție „20-20” (sic!) care nu s-a bucurat de o ceremonie de absolvire cu spectacol și părinți. Au primit diplomele de absolvent pe rând, dintr-o mână înmănușată și dată cu dezinfectant, fără îmbrățișări, fără poze de grup, fără entuziasmul aruncării de pălării în gestul eliberator de școală. Ușor trist, îi înțeleg și sunt alături de ei.
Ce să mai vorbim de petreceri, banchete, balul absolvenților, paradele rochiilor de seară pe Facebook cu cohorta aferentă de invidii și bârfe care durau zile în șir și se stingeau încet ca ecourile pașilor pe holurile, acum pustii de câteva luni bune, ale colegiului.
Țin minte că nici majorate n-au apucat să-și facă cei care au avut neșansa să fie născuți în lunile de carantină, și imediat ce s-au relaxat măsurile, pe 15 mai parcă, am început să îi duc dintr-o parte într-alta a orașului și chiar în afara lui, în grupuri de câte 2-3-4, cu declarații pe proprie răspundere la ei, la câte o petrecere „privată în familie”.
Karma de Colectiv
După care mi-am adus aminte de vara lui 2016, când aceeași generație, proaspăt intrată la liceu, făcea planuri de balul bobocilor. Cam toate liceele au reușit să încropească ceva, ei însă la colegiu erau peste 800, iar găsirea unei săli în Slobozia, autorizată ISU pentru o astfel de mulțime, a fost imposibilă. Tocmai se schimbaseră regulile, în urma tragediei de la Colectiv din 30 Octombrie 2015, și nu se mai autorizau sălile mari și cluburi decât dacă aveau niște măsuri de evacuare extrem de bine puse la punct, un număr suficient de uși, sisteme anti-incendiu, etc. Cred că cea mai mare incintă din oraș abia a obținut autorizarea pentru ceva în jurul a 100-150 de persoane.
Așa că generația lor nu s-a bucurat nici de balul bobocilor, de concursurile de miss în care răspunsul la întrebarea „Care e capitala Angliei?” era „Rusia”, de trupele de dans ale liceului, de DJ-ii rising stars, de tot acel spectacol frumos care îți rămâne pe viață. Iarăși, ușor trist. În fine, ei s-au descurcat și au recuperat anul acela prin cluburi.
Dar, don`t worry kinderi, cantitatea de karma din univers este constantă. O să treceți peste asta și o să uitați. Iar ceea ce n-a ajuns până la voi, în două ocazii unice din viața voastră, vi se va întoarce îndoit pe mai târziu, când vă așteptați mai puțin. Și când vi se vor întoarce bucuriile și momentele frumoase, aduceți-vă aminte că ați auzit asta prima oară la „Gorunescu tatăl”.
Până atunci eu vă urez „Baftă la Bac!”, mult succes pe mai departe în îndeplinirea planurilor pe care le aveți, și să fiți iubiți!
PS: Poze cu minori nu pun, avem una cu Gorunescu, major deja, în 1991, când primea diploma de bac:
