Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

March, 2020

Declarație pe proprie răspundere, model editabil

By on 25/03/2020

Am decis să-mi aduc umila contribuție la salvarea de amenzi a celor care nu au o imprimantă acasă, prin oferirea gratuit spre descărcare a acestui model editabil word a declarației pe proprie răspundere, pentru ieșit la cumpărături.

Declarație pe propie raspundere

Autoritățile au anunțat că este permisă și completarea ei pe telefon sau tabletă.

Link de download aici.

Succes!

Sărăcia și analfabetismul funcțional, de Vlad Călincu

By on 22/03/2020

Din când în când primesc pe poșta redacției câte un material de publicat. Așadar, azi avem un rising star, domnul Vlad Călincu. E mai lunguț, dar și asa nu aveți ce face în zilele astea de Martie.

„Introducere

 Poate am început să stau prea mult pe Facebook pentru binele meu, deoarece chiar dacă dau peste o postare ce îmi stârnește interesul, de fiecare dată comentariile îmi reamintesc de ce nu mă implic activ în dezbateri pe această platformă.  Interfața web ce stă între oameni poate îi predispune pe aceștia la utilizarea unor forme nonconformiste de argumentare precum atacul la persoană sau generalizari pripite, însă nu scriu cu intenția de a expune pe cineva ci doresc să analizez raportul PISA ce este în vogă, mai precis să discut poziția „rușinoasă” a României.

Trebuie să fac foarte clar că această mentalitate nu reprezintă majoritatea cetățenilor români, însă utilizez această oportunitate pentru a ataca anumite perspective politice pe care doresc să le reprezint cât mai complex pentru a putea să le tratez în adâncime.

Turnul înclinat peste educația românească

Nimic mai ușor de gasit decât reacția diverșilor reprezentanți ce fie se declară neîngrijorați de acest studiu, fie folosesc rezultatele drept o oportunitate de a își insulta adversarii sau partidul aflat la putere. Problema e că realitatea nu funcționează conform regulilor pe care aceștia le stabilesc, mai precis nu se poate da vina pe un singur factor sau individ și nici deficiențele sistemului educațional nu pot fi remediate doar din demagogia afișată la televizor.

Ce ne spune studiul? Ei bine, PISA este proiectul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare  ce dorește să evalueze raportul de cunoștiințe pe care un student dintr-o anumită țară le poate aplica în viața de zi cu zi. Datele studiului provin din state ce se oferă voluntar să participe și cuprind examinări în subiecte precum abilitatea de a citi și înțelege textul , matematică și științe .Vârsta copiilor este de 15 ani, iar evaluarea este dată în limba maternă. 72 de țări au participat anul trecut, iar rezultatele arată că România a pierdut puncte din anul 2015 până acum, mai precis 6 puncte la categoria de înțelegere a textului citit, 14 puncte la matematică și 9 puncte la științe. România se află cu 60 de puncte sub media studiului și se poate lăuda cu o rată a analfabetismului funcțional în creștere, cu un procent de 41%. De asemenea, elevii din România au avut dificultăți în a înțelege elemente matematice și fenomene științifice. Mai precis 47% din elevi la matematică și 44% la fizică au întâmpinat obstacole în întrebări precum compararea distanțelor între doua puncte respectiv corelarea unor fenomene fizice bazate pe analiză directă.

Punctele acelea pierdute sunt o corelare numerică a celor trei abilități în care au fost testați elevii, iar descreșterea nu indică neapărat faptul că școala românească a devenit mai slabă calitativ ci indică ideea că sistemul era defectuos de la început, iar având în vedere factorii socio-economici pe care îi voi aduce în discuție în cadrul argumentelor mele, nu este decât încă un bolovan în calea multor copii.

De aceea trebuie să revin la expresia folosită mai devreme cu rezultatele „rușinoase” și să explic de ce am ales să o utilizez.

Este clar că publicul larg din România nu a înțeles în întregime situația în care ne aflăm. Acest studiu nu arată că ar trebui să ne simțim umiliți sau că ar trebui să dăm vina pe elevii ce „nu mai învață ca odinioară”. Această examinare este dovada clară că statul român eșuează în a asigura o educație de bază pentru elevii săi, uneori chiar luptă activ împotriva unei îmbunătățiri.

Principala cauză ce apare este „sistemul”, cuvânt ce nu are nici o valoare deoarece nu face referire la nimic. Normal că sistemul educațional este problematic și trebuie schimbat, nu puteau fi de vină nici extratereștrii, nici György Soros pentru aceste rezultate. Sistemul trebuie modificat, evident, dar în ce mod și mai ales prin ce metode?

De aceea rezultatele nu sunt sub nici o formă „rușinoase” ci reflectă sărăcia, lipsa de investiții și incompetența autorităților de a găsi soluții pentru milioane de copii. Da, „sistemul” este de vină prin profesori slab pregătiți, infrastructură educațională dezastruoasă și un curiculum educațional arhaic cu manuale „noi” pline de greșeli. Cu toate acestea, modul în care cetățeanul de rând este tratat este punctul critic al discuției. Să examinez un mit mai înainte:

De cele mai multe ori când vine vorba de aceste probleme, mulți cetățeni închid ochii, preferând să pună lipsa de educație și sărăcia pe seama unor caracteristici ale unor minorități economice sau etnice. Ignorând tipul de afirmații discriminatorii ce trădează o lipsă de cultură politică și chiar și un deficit în ceea ce privește înțelegerea sărăciei, versiunea elevată a acestui argument este următoarea : „Din moment ce partidele mari doresc să își prezerve puterea, acestea manipulează cetățenii susceptibili la beneficii directe financiare prin promisiuni legate de factori sociali sau economici ce îi afectează direct pentru a le obține votul constant (exemple fiind măriri de pensii, mărirea salariu minim pe economie, acordarea de beneficii sociale).”

Ei bine, cu această opinie și versiunile ei nondiscriminatorii sunt total de acord. Problema mea apare atunci când participanții la discuție mută vina de la politica toxică a unor partide pe cetățenii ce sunt victimele acestei manipulări.

Să vorbim punctual. Te naști într-o familie de oameni săraci și lipsiți de educație într-un sat anume(45.25% din populația României trăia în 2016 în mediul rural conform colecției World Bank de indici ai dezvoltării ). Părinții tăi sunt zi și noapte la muncă (dacă au norocul să își găsească fără o diplomă de bac sau exclusiv bazat pe aceasta) și aduc 1200 de lei la final de lună fiecare. În familie sunteți doi copii, iar 2400 de lei ar trebui să vă hrănească să vă îmbrace și să vă echipeze pentru școala. Este posibil? Mai bine zis, cu tot cu utilități (puținele pe care le aveți) inclusiv un singur copil este greu de întreținut cu această sumă. De aceea, acel copil trebuie să producă ceva pentru ca familia să poată supraviețuii. Dar dacă părinții tăi te-ar trimite la școala sigur ai putea să îți scoți familia din necaz, însă tu ar trebui să te duci până în clasa a noua din sat în sat pentru a parcurge ciclurile școlare primar și gimnazial și după să migrezi la oraș (dacă ești suficient de ambițios și refuzi să îți ajuți familia prin a aduce bani acasă de la o vârstă fragedă) pentru a urma un liceu unde părinții tăi evident ar trebui să îți trimită un minim de fonduri pentru a supraviețuii. După aceea, studiile universitare deja devin o fantezie.

Dacă vi se pare cazul acesta unul marginal, iar românii credeți că au salarii mari în general doresc să reamintesc că aproape jumătate din contractele de muncă din România sunt făcute pe baza salariului minim pe economie (2230 de lei brut, dar odată cu rata inflației și sumele date statului, salariul net este undeva la 1346 de lei) mai precis 46% din cetățenii României primesc această sumă pentru munca lor conform unui studiu efectuat asupra dinamicii pieței efectuat de PIAROM în cooperare cu Inspecția Muncii sau aproximativ 44% conform Registrului General de evidență a salariilor (REVISAL) .

Este normal ca oamenii ce câștigă puțin și au lacune în educație să fie vulnerabil în fața demagogiei politicienilor din moment ce le lipsesc armele pentru a vedea în spatele promisiunilor goale. NU ei sunt cei ce „ne strică țara cu votul lor neinformat”, ci reprezentanții politici și mai ales așa cum voi explica în paragrafele ce urmează cei ce nu ies la vot pentru a își exprima opinia fie ea una de neîncredere în clasa politică prin votul alb. Puterea unei democrații constă în principiul reprezentativității, principiu ce oferă teoretic fiecărui cetățean indiferent de etnie, religie și statut social un individ ales să vorbească în organele legislative și executive despre nevoile și problemele sale. Faptul că alegem să nu folosim acest concept este evident o greșeală din partea noastră.

Această lungă explicație economică dorește să fie baza argumentelor mele asupra cauzelor perpetuarii sărăciei în rândul unui procent semnificativ din populație.

Încă nu se poate lega cauzal această prestație remarcabil de „slabă” în cazul examinării PISA de societate? Mai pot adăuga existența a peste 2000 de școli cu toaleta în curte, cazurile de abuz verbal sau fizic în instituțiile școlare și numărul de ore de muncă pentru un copil ce este foarte mare excluzând temele pentru acasă. Este clar că toate sistemele de care ne plângem, inclusiv cel al învățământului, au deficiente înfricoșător de similare și care sunt datorate lipsei de investiții. Mai mult de atât o să parcurg mai multe puncte de analiză:

  1. Raportul PISA a fost mai degrabă un pretext pentru a- mi expune într-o manieră formală o parte din crezul meu politic. Chiar dacă am atins acest punct mai devreme aș dori să elaborez analiza asupra stării cetățenești. Statisticile oferite mai devreme nu sunt desprinse din fanteziile unui autor de romane distopice, sunt din realitatea a milioane de români. Este frustrant să asiști la discuții politice elevate ce se rezumă la insulte ieftine sau la gargara veșnică a anticorupției deoarece, această detașare copilărească față de adevăratele probleme ale României alienează populația afectată, ce în cazul nostru este foarte mare. Motivul pentru care la un segment semnificativ de populație funcționează promisiuni deșarte de ordinul măririlor de salariu minim pe economie sau ajutoare sociale extinse este pentru că aceștia sunt săraci, pentru ei acele creșteri, fie ele si nesemnificative, sunt imense, fac diferența între o masă pe zi și a doua. Oameni mici, lipsiți de educație și înfometați nu vor constitui niciodată revoluționari puternici deoarece prima lor grijă este supraviețuirea și mai apoi democrația.

Doresc să rămân vag și asta pentru că a numi partide și politicieni ar fi irelevant în discuție deoarce, nu doresc să demonizez sau să ridic în slăvi pe nimeni ci doresc să mă uit cât se poate de obiectiv la anumite întâmplări politice recente. Această problemă este reprezentativă pentru perspectivele politice la nivel de cetățean, mai ales a celor ce plimbă anticorupția dintr-o parte în alta și trag linia educației la cei ce votează într-un anumit fel.

Poate cea mai mare reușită a acestor politicieni este faptul că societatea noastră este atât de divizată, iar cetățenii sunt mai preocupați în a crea tabere și a-și scoate ochii(uneori chiar agitați de mass-media) decât să realizeze că toți au aceași dorință de a trăi mai bine. Probabil ați mai auzit acest lucru, dar ura nu va construi drumuri niciodată, ea nu poate fi un plan al dezvoltării.

  1. Revenind, cum arată viața unor copii din țara noastră? Un raport recent efectuat de organizația Salvați Copiii și Avocatul Poporului arată că peste 900 000 de copii din totalul de 3,7 milioane trăiesc în sărăcie lucie, 150 000 merg seara flămânzi la culcare, 30 000 au abandonat școala, 15 000 sunt abuzați în familie și că în anul anterior au avut loc 1 200 de decese ale unor copii până într-un an. Dezbaterea pe acest subiect a fost și este inexistentă, iar noi, cetățenii ar trebui să îi tragem la răspundere pe toți cei care indirect se fac vinovați de soarta acestor copii. Dacă ne doream un adevărat bilanț al României, unul mai cuprinzător decât testele PISA, ei bine acesta este indiscutabil mult mai elocvent. Aceste cifre lipsite de suflet și de cuvinte sunt mărturia a zeci de mii de vieți ce plătesc în fiecare zi doar pentru că au avut ghinionul să se nască aici. Consider că noi, cetățenii ne facem părtași la crima unui sistem ignorant prin faptul că alegem să ne certăm prostește pe seama unor figuri pe care fie le demonizăm fie le idilizăm în loc să îi tratăm drept angajați ai poporului, simpli reprezentanți care atunci când nu își duc la capăt datoria, ar trebui schimbați. Să fie clar, un partid nu este precum o echipă de fotbal cu care ții până la moarte, iar politicianul nu este vreo vedetă pentru care trebuie să avem stimă nelimitată. Aceștia trebuie judecați în baza deciziilor lor și evident sancționați sau răsplătiți electoral pentru deciziile pe care le iau.

La momentul actual, statul alocă puțin peste 4% din buget sănătății și 3% educației, comparativ cu media europeană de 7%. Important este faptul că nu un singur guvern sau un singur partid ne-a adus în circumstanțele acestea, ci întreaga perspectivă politică de până acum.

  1. Veșnica poveste cu „votul meu nu contează” este unul din motivele pentru care clasa politică a scăpat de-a lungul timpului cu promisiuni mari și zero rezultate. Am atins acest subiect într-un paragraf anterior, dar acest punct necesită o explicație mai riguroasă .Puterea este împărțită între oameni și instituții, acestea fiind „cheile puterii”. Un politician are nevoie de aceste chei pentru a putea conduce, de aceea modul în care o democrație este structurată este de așa natură încât un grup restrâns să nu poată prelua puterea în mod forțat.

Una din aceste chei este poporul ce prin vot acordă funcții diverșilor reprezentanți sau grupări politice pentru a lua decizii în numele lor. De aici rezultă nevoia de 50%+1 din voturile populației pentru  un anumit partid sau individ pentru a fi ales (în pozițiile ce pot fi alese). Cel puțin așa se poate descrie teoretic. În practică, un politician are nevoie de blocuri cheie de votanți (prin blocuri de votanți mă refer la grupuri largi de oameni cu interese, ocupație,etnie,religie,etc… comune) pentru a obține o majoritate de voturi. Acest lucru în sine nu este rău, garantează că reprezentanții trebuie să adreseze problemele majorității pentru a-și păstra puterea, dar în anumite cazuri poate deveni problematic.

Unul din cazurile problematice fiind statele cu o rată a absenteismului la vot mare. Ei bine, din moment ce pentru alegeri trebuie obținute 50%+1 din voturi, cei ce nu constituie un bloc cheie semnificativ nu primește interesul clasei politice. Să ne reamintim modul în care în 2016 un partid a câstigat cu 60% alegerile parlamentare din voturi, dar la acele alegeri doar 39,45% din populație a votat. Dacă stau bine cu matematica, coaliția repsectivă a ajuns la putere prin 24% din populație. Acuzațiile de manipulare a asistaților social, populației rurale și a bătrânilor au zburat necontenit fără a se cugeta asupra cauzelor din perspectivă politică. De ce ar face promisiuni politicienii segmentului de populație ce nu votează? Din moment ce nu votează împotriva lor, ei nu au nici un interes în acest bloc de votanți atât timp cât ei își primesc cele 50%+1 voturi. Dacă ne gândim și la dezastrul cu voturile din diaspora recent este clar că acțiunile reprezentanților aflați în funcție atunci demonstrează fie o incompetență desăvârșită fie se gândesc că voturile respective ar putea să tragă alegerile către oponenții lor și ca atare încearcă să îngreuneze activ procesul electiv pentru cei ce se află în afara granițelor tării și care reprezintă un număr semnificativ de oameni (5,6 milioane de oameni).

Toată pălăvrăgeala mea asupra dinamicii ciclurilor electorale are drept scop finalizarea acestui segment. Politicienii nu acționează și probabil nu vor acționa altruist și responsabil atât timp cât interesul populației generale nu se aliniază cu interesul lor. Din moment ce puterea lor este legată de votul nostru, ar trebui să fim cu atât mai activi din punct de vedere social și să penalizăm deciziile lor de fiecare dată la vot. „Pe mulți îi interesează puterea, de ce să votez cu unul ce își urmărește doar interesul lui?”. Ai putea să nu votezi cu el ci cu alt partid sau dacă nu îți convine nici o ofertă, ai putea strânge semnături pentru partide minore în care crezi, sau să lupți pentru scăderea pragului necesar pentru semnături (ce la momentul actual este de 200 000 de semnături ) pentru ca partide mici să primească șansa de a lupta la alegeri.

De ce aș irosi atât de mult timp pentru a pargurge niște probleme ce nu au puncte de tangență? Pentru că nimic în societate nu este alb sau negru, pentru că mereu există explicații raționale și coerente ce ar trebui studiate amănunțit înaintea formării unei opinii, dar mai ales acele probleme pe care le avem și par independente unele de celelalte sunt chiar legate cauzal. Stadiul dezvoltării României nu poate fi rezumat la un singur sistem sau la o categorie de oameni, acesta este un mediu activ alcătuit din milioane de oameni, fiecare cu idei, interese și nevoi diferite. Educația și statutul social pot fi corelate, la fel cum pot fi educația, statutul social și votul. Un lider nu poate construi drumuri, nici nu poate păzi granița sau aduna taxele, acesta delegă persoane pentru aceste sarcini. Rolul unui lider este de a aloca resurse, iar dacă noi vrem ca acestea să vină către noi, trebuie să ne manifestăm interesul activ pentru fiecare proces democratic, fie el complicat sau minor.

Al treilea punct urmărește să îi convingă pe cei ce nu votează să o facă și nu pentru că spun eu, ci din potrivă chiar aș dori ca acest text să fie pus sub lupă, analizat pe toate părțile și discutat din moment ce ar putea avea greșeli fie ele nevinovate sau intenționate. Prin înțelegerea alegerilor drept un joc al puterii putem vedea ca în spatele unor acțiuni ce  par de neînțeles se ascunde multa incompetența. Corupția nu este un simplu furt, o crimă minoră, aceasta este o unealtă a puterii pe care indivizii lipsiți de scrupule o vor utiliza mereu pentru a se îmbogății pe seama votului unor cetățeni manipulați ce vor fi victimele vicleniei lor, dar și a violenței verbale a concetățenilor ce au trecut mai mult prin școală și care și ei la rândul lor manifestă o ură provenită din demagogie.

Să fie clar, proporționalitatea voturilor raportat la demografia populației nu este vreo surpriză. Oamenii vor vota în interes propriu și vor căuta în primul rând să își facă viața lor mai bună. Totalitatea voturilor constituie un studiu asupra societății noastre mai precis reflectă toate cauzele sociale și economice pe care le-am expus mai devreme. Omul și votul sunt inseparabili, iar dacă dorim într-adevăr să se schimbe ceva, trebuie să începem să remediem omul nu votul. Dacă dorim să nu se mai voteze „asistențe sociale și pensii” ar trebui să începem prin a ne prezenta la vot, a face gălăgie pe marginea nedreptăților sociale. Schimbarea începe de la individ, individ ce se informează și judecă, însă nu este suficient. Necesar este de asemenea să se creeze o societate bazată pe empatie și înțelegere. Sunt revoltat de gargara aceea stereotipică a „paraziților sociali”, deoarece ignoră faptul că un segment semnificativ din populație este lipsit de armele de  apărare impotriva demagogiei, le lipseste educația și în foarte multe cazuri cele 3 mese necesare pe parcursul unei zile. Evidențiez ceea ce ar trebui să fie evident, însă ce este ignorat complet în sezonul de campanii, mai exact: omul.

Scopul acestui lung „articol” este de a încerca să creeze o punte între cetățenii români, indiferent de culoarea politică sau orice alt factor pe baza căruia alegem să tragem linii între prieteni și dușmani. Părerea mea personală este că existența conflictului este benefică, însă doresc să fac distincția între a avea un conflict disciplinat, în care integritatea fizică și morală a tuturor este respectată și tipul de conflict bazat pe ură și discriminare, țipete și insulte copilărești, conflict cu care de altfel pare că ne-am obișnuit.

Concluziile principale ar fi următoarele. Rezultatele PISA nu sunt vreo surpriză, acestea însă trebuie tratate în raport cu un context larg, context care să cuprindă toată mizeria și nefericirea pe care unii oameni o duc în fiecare zi. De ne gândim psihologic, omul este o ființă cu nevoi nelimitate, ce mereu încearcă să își depășească condiția, ceea ce pe mine mă face să cred că populația săracă nu este săracă pur și simplu pentru că lenea a acaparat-o permanent ci pentru că factorii de mediu nu îi permit. Este de datoria statului să acopere anumite nevoi în schimbul taxelor pe care le plătim și din moment ce noi putem influența acest proces prin vot ar fi în dezavantajul nostru să nu o facem.”

#TogetherAtHome

By on 21/03/2020

Este noua mișcare începută de Chris Martin de la Coldplay, și susținută de Organizația Mondială a Sănătății și Global Citizens. Va fi o serie de concerte virtuale, fără contact între oameni, pentru a promova distanțarea socială și sănătatea globală.

Enjoy:

 

Scrisoare deschisă către premierul Ludovic Orban: Introduceți carantina generală în România.

By on 20/03/2020

O să fiu scurt și la obiect:

„Stimate domnule premier Ludovic Orban,

Subsemnatul Radu Gorunescu, vă implor să decideți, cât mai repede cu putință, limitarea deplasărilor personale la strictul necesar pentru aprovizionare și urgențe, pentru toată populația României. Carantină generalizată pentru absolut toată lumea, cu excepțiile prevăzute de lege. Toată lumea să stea închisă, în locuințele proprii, fără dreptul de a se mișca în voie.

Știți foarte bine că fiecare zi mai devreme cu care se impune acesastă măsură extraordinară, va salva zeci sau poate sute de vieți zilnic.

Știți de asemenea că fiecare zi de întârziere în aplicarea cestei măsuri, posibil ne va costa pe fiecare dintre noi viața cuiva drag.  

Vă mulțumesc,

Cu stimă,

Radu Gorunescu”

Și acum motivele acestei scrisori, ca să nu fiu acuzat de răspândirea de panică:

  • în primul rând este un apel la calm și rațiune, observând greșelile care s-au făcut în alte state europene unde epidemia a scăpat de sub control
  • în California tocmai s-a anunțat complete lockdown
  • în China măsura de complete lockdown (carantină totală) a adus stoparea epidemiei
  • pe stradă se poate încă observa un număr semnificativ de persoane care nu iau în serios recomandările autorităților, motiv pentru care forțarea lor prin lege să stea în casă este singura metodă preventivă de stoparea a vectorului de transmitere – omul.

Disclaimer: acest articol este un apel la calm, nu la panică, nu dați cu pietre, Dacă totuși vreți să-mi închideți site-ul, eu stau cu conștiința împăcată că mi-am făcut datoria, până nu este prea târziu.

PS: Am trimis scrisoarea pe e-mail domnului prim-ministru, la adresa publică pm@gov.ro

 

Apa din Slobozia Ep 7. Instalațiile de filtrare cu cărbune activ și osmoză inversă

By on 06/03/2020

Azi 06.03.2020 am avut exclusive access la noua stație de filtrare a apei din Slobozia. Ochiul lui Sauron din Mordor, unde nici un muritor de rând n-a ajuns vreodată. Glumesc, evident, stațiile de tratare a apei sunt zone de securitate strictă, din motive ce țin de sănătatea publică.

Trebuie să mulțumesc pe acestă cale domnului primar Adrian Mocioniu pentru invitație și amabilitatea de a-mi răspunde la întrebări, uneori incomode. Se pare că serialul gorunescu.ro pe tema apei din Slobozia, precum și lupta pe baricade, de ani de zile, a grupului de facebook „Vrem apă curată la Slobozia” încep să dea rezultate.

Mulțumesc și specialiștilor de la Urban care ne-au pus la dispoziție informațiile tehnice, atât de greu de aflat cu niște ani în urmă, când tăcerea edililor și a politicienilor era „asurzitoare”.

Încep cu câteva poze:

Instalația de osmoză inversă

photo_2020-03-06_19-08-37 (2)

Panoul de automatizare al instalației de osmoză inversă

photo_2020-03-06_19-08-37 (3)

Camera de control a stației de tratare, totul este controlat de calculatoare

photo_2020-03-06_19-08-37 (4)

Clădirea care va adăposti instalațiile de osmoză inversă și de filtrare cu cărbune activ

photo_2020-03-06_19-08-37

Diagrama de flux a instalației de filtrare cu osmoză inversă

photo_2020-03-06_19-08-38 (2)

Recipientele albastre sunt filtrele cu cărbune activ

photo_2020-03-06_19-08-38

Și acum facts:

După cum se vede din poze, elementele principale ale noii instalații de filtrare sunt pe poziții, iar structura de rezistență a halei metalice este aproape terminată. Urmează conectarea la rețeaua de apă și realizarea instalației electrice, finisarea clădirii cu panouri sandwich, probe funcționale și apoi punerea în funcțiune. Termenul estimat de primarul Adrian Mocioniu este luna Aprilie.

Am întrebat dacă instalația de osmoză inversă are și partea de remineralizare. Nu o are, dintr-un motiv întemeiat, instalația este prevăzută să filtreze 150 m3/h, dintr-un consum mediu de 300-600 m3/h – Slobozia și localitățile adiacente conectate. Asta înseamnă, în funcție de consum, că va filtra între 25 și 50 % din apa furnizată. Dacă o filtra pe toată, stația ar fi fost extrem de scumpă, iar rezultatul ar fi fost apă distilată. Care este nocivă pentru consumul uman, ducând la decalcifierea oaselor și osteoporoză.

Paranteză. În Japonia anilor 70-80 s-au introdus pe scară largă instalațiile de filtrare prin osmoză inversă a apei de mare, din lipsa surselor terestre de apă dulce. După 20-30 de ani, s-au trezit cu o „epidemie” de osteoporoză, cauzată de zeci de ani de consum de apă mult prea pură pentru organismul uman. Fac precizarea că osmoza inversă poate produce inclusiv din apă de mare apă aproape distilată.  Însă apa perfectă pentru absorbție în intestinul uman trebuie să fie ușor mineralizată, iar dacă nu e, organismul extrage calciul din oase pentru a o remineraliza, extracție nocivă pe termen lung. Motiv pentru care instalațiile moderne de osmoză inversă au filtre de remineralizare, care se consumă în timp, de obicei constituite din calcar. Apa aproape pură trece prin acest „pietriș”, se încarcă cu mineralele necesare și devine bună pentru consumul uman.
În cazul nostru de la Slobozia, acei 150 de m3/h de apă extra pură este mixată cu restul de apă tratată clasic, rezultând o apă de calitate medie, dar atenție, în parametrii specificați de lege – cel puțin aceasta este asigurarea pe care am primit-o atât de la primar cât și de la specialiști. În urma studiilor și calculelor făcute de proiectanții sistemului, a rezultat acest compromis funcțional și economic.

Partea de laborator este asigurată de personal specializat la fața locului, luîndu-se analize la fiecare 2 ore. Este un timp rezonabil, pentru că întregul proces de tratare al apei durează în medie aproximativ 5-6 ore, iar dacă apare o problemă se poate interveni la timp astfel încât un eventual flux de apă poluată să nu treacă de stația de tratare. De ce este nevoie de acest interval strict de testare al apei? Pentru că provenind din puțuri forate, calitatea acesteia nu este constantă, prezentând fluctuații ale parametrilor.

Poluanții principali ai apei din puțurile forate sunt ionii de sodiu, fier și mangan, precum și amoniu. Pentru eliminarea acestora se folosesc mai multe metode fizice și chimice, printre care și clorinarea. După acestă clorinare rezultă ca produși secundari de reacție acești foarte periculoși trihalometani (THM). Depășirile „accidentale” ale acestora, despre care am scris în episodul 5 al serialului, vor fi eliminate de instalația de filtrare cu cărbune activ. Depășirile ionului sodiu vor fi eliminate de instalația de osmoză inversă.

Thoughts, adică ideile mele personale:

Studiind  analizele din ultimii ani și depășirile care au fost de doar câteva procente, am încredere că modelul matematic va funcționa, oferind o marjă de siguranță confortabilă de zeci de procente. Undeva între 25-50% va fi concentrația maximă a poluanților sub limita legală permisă, dacă, atenție, instalațiile vor fi operate fără erori și cu consumabilele schimbate la timp. Șansele să se depășească limitele pentru trihalometani sau sodiu sunt astfel eliminate. Cel puțin în teorie.

Îmi place sincer genul acesta de transparență a edililor către societatea civilă. Consider că problema apei din Slobozia a fost generată, printre altele, de „tăcerea asurzitoare”, a „garniturii” Ionașcu & co. Practic la fiecare articol care apărea în presa locală legat de diversele activități, la început forajele, apoi aducțiunea, apoi prima modernizare a stației de tratare, etc, primarul Ionașcu continua să susțină senin că apa nu are nici o problemă, că e perfect potabilă. După care a apărut problema țevilor, s-au schimbat în tot orașul și internetul a fost inundat de poze cu noroiul care curgea la chiuvetă, în timp ce în cor toți oficialii ascundeau gunoiul sub preș.
Evident că lipsa de comunicare a generat un uriaș val de neîncredere publică, care a culminat cu mazilirea lui Ionașcu, de către alegători și de către propriul partid.
Problemul edililor următori, inclusiv a lui Adrian Mocioniu, este că acestă neîncredere nu numai că nu s-a diminuat, ci s-a cronicizat, din lipsa unei strategii de comunicare eficientă. Pași s-au făcut, au fost evidenți pentru mine azi când am vizitat întregul flux tehnologic de procesare al apei , dar nu s-au comunicat suficient de bine către contribuabil, care este și clientul apei.

Cum se va putea reda încrederea Sloboziei că apa va redeveni potabilă după punerea în funcțiune a celor două instalații (filtrare prin cărbune activ și osmoză inversă)?

Propunerile mele:

  1. O strategie de comunicare publică foarte bine pusă la punct, cu termene și responsabilități, implicarea transparentă a presei locale, fără teama că ar putea să scrie malițios sau tendențios, „că ne batem cu pumnii în piept cu mărețele realizări, că e an electoral & stuff”. Principala eroare a administrațiilor precedente a fost lipsa de comunicare, când ziariștii au fost nevoiți să își ia informațiile „pe surse”, iar folclorul local a amplificat problemele, inventând pur și simplu informație în lipsa celei oficiale, pentru că oficialii băteau câmpii cu grație. E de preferat ca ziariștii să fie critici pe o informație certă, pe un comunicat oficial, decât să croșeteze supoziții „pe surse”.
  2. O monitorizare extrem de strictă a calității apei, ritmică, documentată public și transparent – adică publicată pe website-ul Urban, după probabila obținere a autorizației sanitare. Adică, nu obținem patalamaua oficială că e potabilă și ne culcăm pe o ureche. Normele legale impun o ritmicitate a analizelor oficiale care nu servește convingerii opiniei publice. Un tabel excel pe lună pus pe site este total insuficient. Dacă vrei să mă convingi să nu mai cumpăr apă, trebuie să nu te ascunzi în spatele normelor legale, trebuie să vii proactiv în întâmpinarea îngrijorărilor firești ale publicului. În episodul 4 publicam un sondaj în care 98% din populația Sloboziei nu avea încredere că apa e potabilă.
  3. În viitor, în limita posibilităților financiare, instalarea unor senzori automați de analiză a apei, în diverse puncte ale rețelei de distribuție, care să monitorizeze online, permanent, calitatea apei livrate către consumatori, prin măsurarea parametrilor. Astfel opinia publică va sta relaxată, că este protejată de o eventuală eroare umană. Deasemenea, se poate monta senzoristică de monitorizare inclusiv pe sursa de apă. În tările UE/NATO se numește EWS – Early Warning System – practic un sistem de avertizare timpurie despre o eventuală undă de poluare accidentală, care urmează să intre în stația de tratare. Puțin probabil, dat fiind faptul că la Slobozia nu se utilizează apă de suprafață, dar nu complet imposibil.

Acestea fiind spuse, așteptăm cu interes potabilizarea apei din Slobozia, promisă în acestă primăvară.

Va urma.