Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Posts by: gorunescu

Ce e mai prietenos cu mediul, un EV sau un ICE? Comparație grafică a emisiilor de carbon pe durata întregului ciclu de viață.

By on 10/10/2024

Pentru că recentele mele postări despre EV-uri au produs mult hype și controverse, apărând mulți specialiști preocupați de emisiile de carbon la minarea litiului și fabricarea EV-urilor, am cerut AI să-mi facă un grafic comparativ de emisii de carbon.

Exemple:

„Cică, se ard nu știu câte tone de co2 ca să se facă o baterie de litiu” Dar tu ți-ai pus problema cât se consumă ca să produci o mașină clasică? Câte emisii are o turnătorie care face motoare și cutii de viteză, câtă energie consumă o fabrică care îți face furtunașele de benzină sau curelele de prin motor?

Sau:

„Voi ășția care conduceți EV cu curent făcut din cărbune, vreți să salvați planeta” Dar tu te-ai gândit cât CO2 se emite la extracția țițeiului, câtă păcură arde un petrolier să aducă țițeiul din golf până în Europa? Câte gaze arse eliberează în atmosferă o rafinărie ca să-ți facă ție un litru de benzină? Câte emisii de CO2 are flota de cisterne care îți aduce motorina la nas?

Sau:

„Și, bateriile, ce se întâmplă cu bateriile la final, cât costă să le reciclezi?” La finalul de viață de 8-10 ani dintr-un EV, bateriile mai au 70% capacitate, nu se aruncă, se mai pot folosi ani buni în sistemele de stocare fixe. Se poate ajunge la 20 de ani și peste, mult peste durata medie de viață a unui ICE. La final se reciclează și se recuperează cel puțin 50-60%, electroliții fiind deocamdată problema, dar se lucrează și acolo sunt deja la orizont bateriile solid state, cu electrolit solid nu lichid, se promit baterii pe sodiu (no more lithium mining) și chiar baterii cu electrolit organic, extrem de ieftin și simplu de produs.

Așadar.

*Comparație a emisiilor de gaze cu efect de seră pe parcursul întregului ciclu de viață. GHG din titlu înseamnă Green House Gases, gaze cu efect de seră – echivalent CO2

Trei coloane, ICE-uri – cu galben, EV-uri care consumă energie produsă în principal din carburanți fosili (cărbuni, petrol, gaze) – cu portocaliu, și EV-uri care consumă energie electrică produsă din surse sustenabile (hidro, solar, eolian, nuclear, etc) – cu roșu.

Graficul conține cele 3 tipuri de situații adunate în 4 mari grupe: Emisii produse la fabricație, emisii pe durata de viață de 200.000 km (media din EU), emisii la reciclare, și total.

Se poate observa că atât fabricația, cât și reciclarea la finalul duratei de exploatare sunt mai prietenoase cu mediul în cazul ICE-urilor. 7 tone CO la fabricarea unui ICE comparat cu 12 tone pt un EV, din care 2-3 tone la extracția și procesarea materiilor prime (litiu, cobalt, nichel, grafit), 1-2 tone producția de anod și catod, asamblarea celulei 1-2 tone și asamblarea pachetului 1 tonă.

2 t CO2 la reciclarea unui ICE, comparativ cu 3 tone la reciclarea unui EV. Evident, in cazul ICE sunt procese industriale rafinate pe parcursul a mai bine de 100 de ani, din care s-a stors și ultimul procent de rentabilitate și eficiență. Între timp, se lucrează intensiv la decarbonatarea fabricației și reciclării EV-urilor, trebuie să-i dăm industriei puțin credit, în definitiv EV-urile mass produced sunt o realitate de maxim 15-20 de ani.

În schimb folosirea unui ICE produce emisii la țeavă echivalent 31,8 T CO2 (am rugat AI să includă aici nu doar emisiile tailpipe, ci și cele produse la extracție, transport țiței de la puț la rafinărie cu petrolierul pe oceane, emisiile uriașe ale rafinăriilor, emisiile flotei de distribuție care-ți aduc benzina la mustață, etc), iar pe tot ciclul de viață producție+condus+reciclat se eliberează 40,8 T CO2. By the way, emissile tailpipe cresc cu un 20-25% dacă pui tot lanțul din spate, așa cum e frumos. Dacă fabricantul îți spune că mașina ta consumă doar 108 g/km CO2, află că în spate mai sunt 20-25 g/km produși pe tot lanțul de extracție, transport țiței brut, rafinare, distribuție carburați la pompă.

Asta în timp ce emisiile total lifecycle pentru un EV variază între 15 și 27 T CO2, în funcție de mixul energetic din fiecare țară. In România, renewable+nuclear este undeva la 60%, gas+coal 40%, aș zice că stăm bine.

Concluzii:

ICE 40,8 tone CO2 emis, pe toată durata de viață a produsului.

EV 15-27 tone, 21 tone în medie.

EV-urile actuale poluează planeta de două ori mai puțin decât ICE-urile. Cam așa stăm.


Vă aștept, ca de obicei, în secțiunea de comentarii.

Sunt OUG-urile soluția pentru agricultură?

By on 29/09/2024

Văd că se discută mult în online și în media despre niște ordonanțe care sā “salveze” fermierii afectați de secetă, prin amânarea ratelor la furnizorii de inputuri, bănci și companii de leasing.

Discuția, extrem de complexă și cu multe fațete, este acompaniată pe Digi24 de un tractor care ridică un nor glorios de sol în aer.

Degeaba cereți ajutor de secetă, dragi fermieri, dacă aruncați puțina umiditate din sol, și odată cu ea şi producția agricolă și deci banii, cu lucrări de sol.

Încerc câteva soluții de termen lung, pentru că amânarea ratelor e ceva de moment, care nu va rezolva economic sectorul agricol pe viitor:

1. Una din soluții este no-till, care pe lângă economia de 60-80 l/ha motorină (faceți singuri calculele în bani), vă conservă şi umiditatea din sol, vă conservă materia organică din sol, ba chiar o creşte în primii ani – aici fiind și o întreagă discuție despre sechestrarea carbonului în sol și obținerea de către fermieri de certificate verzi în acest sens, certificate verzi care pot fi de zeci de eur/ha.

Disclaimer: No-till nu este un panaceu universal, dar aplicat corect este benefic financiar. Sunt ferme foarte mari aici în sud, complet trecute pe no-till sau în plin proces de conversie, cu rezultate excelente – PM for details. Am fost în Iunie la Ziua Grâului, eveniment organizat de FAPPR, într-o fermă din județul Călărași, de 6.000 de hectare, complet trecută pe no-till, și credeți-mă, culturile erau superbe.

2. Digitalizarea. Sistemele de farm management (cele bune cum ar fi Cropwise Operations – pm for details) îți vor mai aduce, prin eficientizările operaționale, încă niște zeci bune de EUR/ha, iar dacă vorbim de aplicare diferențiată de îngrăsăminte, apă, semințe, pesticide, poate și mai mult.

3. Educația financiară. Din observațiile mele (și activez de niște zeci de ani în agribussines) este nevoie de foarte multă educație financiarā și managerială. Câți fermieri folosesc două instrumente simple, bugetul și planul de afaceri? Câți folosesc asigurările? By the way, dacă ar fi de dat un OUG – eu pe ăsta l-aș da: Asigurări agricole obligatorii. Așa cum nu ieși cu mașina pe șosea neasigurat, nu ai ce să cauți pe câmp neasigurat. Bineînțeles, va crește pâinea cu x procente pentru că va reflecta costul adițional. Dar nu rămâi fără un sector întreg la o adică.

4. Integrarea pe verticală. Dacă produci doar comodity (să zicem grâu) ești în concurențā cu țări uriașe care produc (Ucraina, Rusia, etc) la o fracțiune din costurile tale. Dacă produci oleaginoase, intri în competiție nu cu colegii fermieri – prețul la floarea soarelui este dictat de producția de ulei de palmier din Indonezia, care face anual 45-50 milioane tone. Trebuie să te gândești serios să adaugi plusvaloare produselor tale agricole. Mulți au făcut primul pas, construindu-și silozuri, câștigând astfel niște zeci de EUR/to. Dar poți merge mult mai departe cu integrarea pe verticală, poți face făină din grâu, apoi paste sau biscuiți. Există conceptul european “From farm to fork” se dau fonduri EU pentru integrarea pe verticală.

Veți spune: Sunt prea mic pentru asta, sau “eu nu știu nimic despre biscuiți”. Total de acord, și aici vine punctul:

5. Asocierea. Prin asociere, de la sute de hectare se poate ajunge ușor la mii, apoi la zeci de mii și chiar la sute de mii. Iar asociația, cooperativa sau uniunea, poate face un siloz, apoi un fnc, o moară, o fabrică de paste sau ulei. Și nu trebuie să se priceapă membrii fermieri la industrie, se angajează de către asociație personal specializat. Asociația poate face nu doar producție complexă industrială, se poate lansa în testare și cercetare, și poate constitui o forță de negociere importantă cu partenerii de afaceri și cu autoritățile, inclusiv guvern și parlament. Sunt astfel de asociații puternice deja în România, care sunt luate în serios.

Am clienți care au plecat de la producție și acum au lanț de restaurante. From farm to fork nu e un slogan sau o poveste, este un fenomen care chiar are loc.

Trebuie, ca țară, să ne gândim la strategii pe termen lung pentru toate domeniile, inclusiv pentru agricultură. Mediul asociativ poate propune astfel de ședințe de brainstorming, care să vină cu soluții concrete la problemele și provocările actuale, pe care mai apoi să le propună spre implementare legislativului și executivului.

Medaliile JO Paris 2024, împodobite cu oțel din turnul Eiffel

By on 02/08/2024

Pentru a sărbători întoarcerea Jocurilor în Franța, fiecare medalie a Jocurilor este împodobită cu o piesă originală din Turnul Eiffel. Pentru a crea această întâlnire între cel mai prestigios obiect al Jocurilor și monumentul emblematic al Franței și Parisului, Paris 2024 a lucrat la designul medaliei cu Chaumet, o companie din Grupul LVMH care este Partener Premium al Paris 2024.

O BUCATĂ DIN TURNUL EIFFEL ÎN FIECARE MEDALIE

Câștigarea unei medalii la Jocuri poate schimba o viață. Fiecare sportiv visează la asta, așa că a fost potrivit ca ei sportivii să fie implicați în procesul de proiectare pentru medaliile Jocurilor Paris 2024. Comisia Sportivilor Paris 2024, prezidată de Martin Fourcade, a participat la căutarea unei idei care să simbolizeze identitatea următoarelor Jocuri. Ideea câștigătoare a fost o alegere evidentă: de a asocia monumentul iconic al Franței și Parisului — Turnul Eiffel — cu cel mai prestigios obiect al Jocurilor: medalia.

Fiecare medalie olimpică și paralimpică este setată cu o bucată de fier originală din Turnul Eiffel. Construită între 1887 și 1889, „Dame de fer” a suferit de atunci numeroase renovări. Anumite elemente metalice au fost îndepărtate definitiv și conservate în acest proces. Pentru Jocurile Paris 2024, compania de operare a Turnului Eiffel le permite acestor piese autentice din istoria pariziană și franceză să-și găsească din nou glorie.

PROIECTAREA MEDALIILOR

Paris 2024 a cerut bijutierului LVMH Chaumet să-și conceapă medaliile. Renumită la nivel mondial pentru măiestria sa, Chaumet a transformat medalia într-o adevărată bijuterie, cu o construcție concepută în jurul a trei surse de inspirație: hexagonul, strălucirea și montarea bijuteriei.

Hexagonul

Fierul original al Turnului Eiffel este format într-un hexagon – forma geometrică a Franței însăși. Acest simbol este o reamintire a angajamentului întregii națiuni în organizarea unui Joc Olimpic și Paralimpic istoric. Dezbrăcat de vopseaua maro „Turnul Eiffel”, fierul de călcat revine la culoarea inițială. Plasată în centru și imprimată cu emblema Jocurilor Paris 2024, această piesă de moștenire se încadrează perfect în miezul de aur, argint și bronz al medaliei.

Strălucire

Pe aceeași parte a medaliei, linii fine se proiectează spre exterior la intervale regulate din jurul hexagonului de fier. Mai degrabă reliefate decât gravate, aceste linii aduc relief și strălucire unei medalii care este departe de a fi netedă. Acest concept creativ întruchipează atât strălucirea Franței în lume, cât și performanțele strălucitoare ale sportivilor de la Jocuri.

Montarea bijuteriei

Pentru a reuni icoanele Turnului Eiffel și medalia Jocurilor a fost nevoie de un meșteșug la fel de simbolic. Datorită creativității LVMH și a Casei Chaumet, medalia este încrustată cu o bucată de fier din Turnul Eiffel. Șase anexe metalice – câte unul pentru fiecare sunt folosite pentru a fixa hexagonul pe loc. Această încrustare este posibilă datorită formei ușor concave a medaliei, care adaugă profunzime designului fiecărei părți. Pentru Paris 2024, pentru decor a fost aleasă forma distinctivă „Clous de Paris”, care seamănă cu faimoasele nituri din Turnul Eiffel.

Legătura dintre medaliile olimpice și paralimpice

După dezvelirea unei singure embleme, a unui duo de mascote identice, a unui „look” comun și a unei torțe comune, Paris 2024 își continuă ambiția de a apropia Jocurile Olimpice și Paralimpice. Medaliile olimpice și paralimpice împart astfel o latură cu același design: partea încrustată cu fierul Turnului Eiffel.

Turnul Eiffel a inspirat, de asemenea, designul unic al panglicilor pentru medalii. Pentru Jocurile Olimpice și Paralimpice Paris 2024, panglicile pentru medalii vor fi împodobite cu zăbrele Turnului Eiffel. Panglicile pentru medaliile olimpice vor fi de culoare albastru închis, în timp ce cele ale medaliilor paralimpice vor fi de un roșu intens – un amestec al primelor două straturi de vopsea („Roșu Veneția” și „roșu-maro”) folosite pe Turnul Eiffel.

DOUĂ POVEȘTI UNICE PENTRU CELALALĂ FAȚĂ A MEDALIILOR

Ca la fiecare ediție a Jocurilor, cealaltă față a medaliei olimpice spune povestea renașterii Jocurilor din Grecia, o adaptare introdusă a zeiței victoriei și a stadionului pentru Jocurile Olimpice de la Atena 2004 proiectat de Elena Votsi. O trăsătură tradițională a medaliilor din 2004, zeița victoriei Athena Nike este reprezentată în prim plan, ieșind din Stadionul Panathenaic, care a asistat la renașterea Jocurilor Olimpice din 1896. Acropolei din Atena, o altă caracteristică obligatorie a medaliilor olimpice, i se alătură Turnul Eiffel pentru prima dată în designul Paris 2024. În acest fel, sunt reprezentate inspirația Jocurilor antice din Grecia, originile franceze ale Jocurilor Olimpice moderne și următoarea lor ediție la Paris.

Reversul medaliilor paralimpice este o reflectare pură a Parisului 2024 și a alegerilor creative ale lui Chaumet. O reprezentare grafică a Turnului Eiffel dintr-o perspectivă ascendentă le va oferi medaliatilor șansa de a descoperi Turnul Eiffel dintr-un unghi rar văzut. Cuvintele „Paris” și „2024” înconjoară picioarele turnului scrise în Braille universal, limbajul simbolic al accesibilității și o referire la inventatorul său francez, Louis Braille. Pentru a le permite sportivilor cu deficiențe de vedere să simtă diferența dintre medalii, pe margine sunt gravate liniuțe: I pentru aur, II pentru argint și III pentru bronz.

Sursa informațiilor și imaginilor din articol, site-ul oficial al JO Paris 2024, aici.

De ce este un moment bun să vorbim despre sport

By on 01/08/2024

JO sunt întotdeauna un moment bun să vorbim despre sport, pentru că sunt un eveniment rar, odată la 4 ani, care catalizează întreaga atenție a mapamondului spre ideea de unitate și pace. Sunt acele momente rare când realizăm că întreaga specie Homo Sapiens este unitară, că nu există diferențe de rasă, religie, culoare politică sau orientare sexuală. Există o diferență de sex, absolut firească, dată de construcția anatomică și fiziologia diferite, și de care nu se împiedică nimeni.

Sunt (JO) de asemenea un moment bun să vorbim despre sport în România, câtă importanță îi dăm fiecare dintre noi individual, apoi colectiv ca societate, apoi prin reprezentanții noștri în parlament și guvern ca politici și bugetare.

Fac parte dintr-o generație privilegiată, a decrețeilor cu cheia la gât, care, neavând alte alternative de petrecere a timpului liber, trebuia să iasă din case (aveam doar 2 ore de program TV, seara de la 8 la 10) și să se miște. Nu existau smartphone-uri care să te țină țintuit de ecrane toată ziua, nu existau rețele sociale, nu exista nici măcar internet, cel puțin nu în forma de azi, de sistem nervos al omenirii. Dacă voiai să afli ceva, singura sursă serioasă erau cărțile, ziarele și revistele, radioul și televiziunea. Cu handicapul de rigoare – cenzura comunistă, care avea mare grijă să nu care cumva să ajungă ceva din vest la cetățeni.

Mai era un amănunt pentru care eram privilegiați, și anume alimentația. Mai toată lumea mânca gătit în casă din alimente neprocesate – fructe, legume și produse animale crescute în curte, sau pește cei cu această resursă la îndemână. Carnea în comerț era o raritate și se stătea la cozi enorme pentru orice. Așa că mai toată lumea cu bunici la țară (și cam toată lumea avea bunici la țară sau la curte, pentru că blocurile abia atunci se construiau în ritm masiv, generația părinților mei fiind prima cu apartament la bloc – bunicii locuiau în case) creștea o pasăre, un porc, o vită pentru lapte și brânză, punea un pom fructifer pentru dulceață și avea o grădină de zarzavaturi pentru proviziile care te făceau să treci iarna cu bine. Toate gospodinele aveau o cămară cu zacuște, murături, dulcețuri și alte bunătăți la borcan, gen carne la garniță. Hrana procesată și ultra procesată de azi, cu foarte mult zahăr și E-uri, nu exista, sau era în stadiu incipient, zahărul fiind o raritate care se dădea pe cartelă.

Astfel că, generația mea era una de slăbănogi veșnic flămânzi, hrăniți natural și mișcându-se de dimineața până seara. Până la liceu și înapoi făceam 3 km pe jos, cam cât e Slobozia de lungă. Nu știu dacă aveam 1-2 în clasă mai rotofei, nicidecum obezi.

Nu stau lucrurile la fel azi.

Mă uit pe stradă la generațiile actuale de copii, de toate vârstele, și văd, la îngrijorător de mulți, semnele supraponderalității, ca să mă exprim elegant. Se face mult mai puțină mișcare și se mănâncă mult mai consistent, cu mult zahăr adăugat, se beau mult prea multe sucuri dulci, fresh-uri și mai noul bubble tea. Zici că părinții vor să-și vadă copiii obezi, atâta bubble tea, înghețate și prăjituri le cumpără de mici. Vin astfel din spate generații predispuse, prin stil de viață sedentar și alimentație greșită, spre un inamic al vieții de calitate – sindromul metabolic. Care, nediagnosticat la timp, poate duce spre o pleiadă de boli grave – diabet, boli cardiovasculare, cancer, Alzheimer, ciroză, ovar poli chistic, etc.

Ce e de făcut?

Două lucruri.

1. Campanie de conștientizare că ne hrănim greșit. Sunt niște muguri pe la TV cu „evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi” dar este foarte puțin spre deloc. Trebuie niște programe naționale de alimentație corectă, trebuie educație în școli, trebuie un cadru legislativ care să pună alimentele nesănătoase pe niște rafturi dedicate, la fel cum de exemplu există raion de băuturi alcoolice, așa ar trebui să existe raion de zaharoase, cu doze maxim recomandate zilnic.

2. Sport. Mișcare=sănătate, știe toată lumea. Dar ce facem pentru asta? Mai nimic. Declarații sforăitoare ale politicienilor când se câștigă o medalie de aur, promisiuni, apoi se așterne praful. Avem nevoie de mișcare pentru a ne întreține ambalajul în care locuim, iar asta ar trebui să fie o prioritate națională. Avem nevoie de bazine de înot olimpic, baze de canotaj (de exemplu, am propus de nenumărate ori Canalul Siderurgic Călărași ca o bază ideală de antrenament și competiție pentru canotaj), terenuri de tenis, handbal, baschet, săli de sport. Mai mult decât atât, avem nevoie de personalul care să le întrețină și care să antreneze generații întregi. Avem nevoie de un cadru legal care să promoveze educația fizică în școli.

Sportul egal bunăstare națională, egal mai puțin oameni predispuși la boli, pe scară largă, lucru care se traduce până la urmă în siguranță națională. Un popor bolnav în masă este un risc pe care nici un stat nu și-l poate asuma, nu îl poate gestiona financiar, și exact spre asta ne îndreptăm.

Lucrurile trebuie schimbate până nu e prea târziu, vă invit să reflectați la asta, cu toții, și haideți să luăm atitudine, noi societatea civilă, și măsuri, cei ce ne conduc vremelnic destinele.

Paris 2024 Olympic Games opening ceremony playlist

By on 27/07/2024

Paris did it once again, it rewritten the rules of opening ceremonies of Olympic Games. A total show, with Lady Gaga, Celine Dion, Gojira, Aya Nakamura, and of course, Imagine of John Lenon. Plus many many others, which I invite you to discover below. Read to the end, there is a little surprise there.

Mon Truc en Plumes – Lady Gaga performed this classic French song by Zizi Jeanmaire, featuring a theatrical display with pink feathers and a piano interlude​.

Parade – Victor Le Masne – the Olympic Games musical director

Synth Pop Rendition – A synth version of Offenbach’s Can-Can for a ballet sequence, featuring Paris Ballet principal Guillaume Diop​​.

Synchronicite – Victor Le Masne

Music from Les Misérables – Included in a sequence invoking themes from Victor Hugo’s novel, accompanied by a heavy metal performance by Gojira​ – Mea Culpa

Habanera from Carmen – Sung by mezzo-soprano Marina Viotti, adding an operatic touch to the ceremony​​.

I <3 U So – Cassius

Pookie and Djadja songs by Aya Nakamura – were performed by the French-Malian singer on the Pont des Arts​, and also Formidable – by Charles Aznavour

Classical Pieces – Included Camille Saint-Saëns’ Danse macabre, Debussy’s Prélude à l’après-midi d’un faune, and Ravel’s Jeux d’eau performed by pianist Alexandre Kantorow​​ with rain dancing on its piano on one of the bridges.

L`apprenti sorcier – Orchestre de la Suisse Romande & Ernest Ansermet – an homage to the French cinema

Getting Along – Royal republic – Minions speaking french scene and finding stolen Mone Lisa

La Marseillaise – the French National Anthem – performed by Axelle Saint-Cirel & Victor Le Masne

Viens, Hymen by Rameau – Performed by Polish opera star Jakub Józef Orliński, merging baroque music with breakdancing​​.

Rim’K’s King – The Algerian-French rapper performed this song, giving a nod to Snoop Dogg​.

Ca balance pas mal a paris – Michel Berger & France Gall – starting the fashion presentation on the catwalk

Andy – Les Rita Mitsouko

DJ – Diam`s

Histoire d`1 soir (Bye bye les galeres) – Bibi Flash

Spacer – Sheila

Lady (Hear Me Tonight) – Modjo

Intro – Alan Braxe & Fred Falke

Love Don`t Let Me Go – David Guetta

L`aziza – Daniel Balavoine

Chanson sur ma drole de vie – Veronique Sanson & Vianney

D.I.S.C.O. – Ottawan

Besoin d`amour – France Gall

Music Sound Better with You – Stardust

Kitsune: Kass Limon – Jupiter & Kassav`

Alexandrie Alexandra (mix 40eme anniversaire) – Claude Francois

D.A.N.C.E. – Justice

Signature (Thomas Bangalter Edit) – DJ Mehdi

Midnight City – M83

Freed From Desire – Gala

Meet Her at the Loveparade – Da Hool

Ride on Time (feat. Loleatta Holloway) [79 Special Disco Theme] – Black Box

Be My Lover – La Bouche

I had a dream – Nicky Doll

Bla Bla Bla – Gigi D-Agostino

Stereo Love – Edward Maya & Vika Jigulina – Eurodance from my home – Romania

Sandstrom (Original Mix); (Extended 12“ Mix) – Darude

It`s a Rainy Day – Ice MC

Desenchantee – Mylene Farmer

Louxor J`adore – Philippe Katerine

Nu – Philippe Katerine

Imagine by John Lennon- Performed by Juliette Armanet and Sofiane Pamart on a raft, with a dramatic burning piano​​.

Olympic Hymn – A choral cantata by Spyridon Samaras, performed by the Radio France Choir and French National Orchestra​.

Supernature – Cerrone

L`hymne à l’amour – Celine Dion performed this Édith Piaf classic, concluding the ceremony with a moving tribute​​, tears in her eyes and probable the triumph moment of her career.

Please enjoy the audio playlist of the available songs on Spotify here.

Problema mea cu bully-ing-ul

By on 25/07/2024

Nu știu de ce, probabil așa sunt construit, dar toată viața mea, de mic copil, am luat apărarea celui slab. Dacă un copil era hărțuit în gașca din fața blocului săream să-l apăr, de multe ori cu consecințe vinete. La fotbal țineam cu echipa care pierde. Dacă cineva chinuia un animal, câine, pisică, vită în jug, cal, porc whatever, trebuie să iau atitudine. Țin minte că odată m-am așezat între un bici și o vită care nu mai putea să tragă la deal iar căruțașul continua să o bată. L-am făcut să înțeleagă că bătaia nu îți dă energie să continui, ci hrana și odihna.

Simt, și astăzi, aceeași nevoie să mă așez între biciul public și un om care este, pe nedrept, ținta unei campanii de public shaming.

D-lui lector universitar Andrei Nae, că despre el este vorba nu i se contestă pregătirea profesională, activitatea academică sau cea de dascăl, ci faptul că s-a îmbrăcat în fustă.

*Regele Charles al Marii Britanii, în kilt, ceremonie oficială de inspectare a trupelor la castelul Balmoral, Scoția, sursa aici. Un caz celebru de port al fustei, de către unul dintre cei mai importanți oameni de pe planetă, nimeni nu se crizează aici. Oare de ce?

Fusta, după cum se poate vedea în poza de mai sus, are o lungă tradiție, fiind purtată încă din antichitate de legiunile romane, iar senatorii romani purtau togă, o rochie lungă drapată, simbol al statutului social.

Bunicii celor care acum vitriolează pe net împotriva „tupeului” profesorului de a preda în minijup ieșeau din casă în cămașă de noapte acum 100 de ani.

Problema nu este fusta, nici faptul că e purtată de un bărbat, nici faptul că e purtată într-un anumit context.

Problema este că avem noi niște probleme interioare de a-i accepta pe cei diferiți față de noi, în special pe minorități.

Generația mea, a decrețeilor crescuți cu cheia de gât, dădea „handicapaților” o conotație negativă, indiferent dacă erau în scaunul cu rotile din cauza unui accident, a unei boli sau a unei defecțiuni genetice. Puținii oameni în scaune cu rotile erau ținuți în casă de teama oprobiului public, a gemetelor, oftatelor și privirilor compătimitoare care însoțeau orice apariție publică a unui om cu handicap, indiferent de natura lui. Dacă voiai să jignești pe cineva, îi spuneai „-Handicapatule!”. Astăzi, 40 de ani mai târziu de anii 80, lumea îi tratează cu grija, respectul, empatia și atenția cuvenită pe cei într-un scaun cu rotile, le dă prioritate peste tot. Să ai un handicap nu mai este ceva de neaceptat, este o minoritate să spunem destul de bine integrată social.

Tot pe vremea comunismului, existau „sectele”. Adventiști, evangheliști, pocăiți, martorii lui Iehova, etc, erau cu toții băgați la grămadă la capitolul „sectanți”, oameni cu apucături diavolești de care era bine să te ferești. Dacă la serviciu se afla că X este „sectant”, partidul te lua la ochi și nu mai aveai nici o șansă de avansare profesională. Azi sunt culte religioase cu fix aceleași drepturi și recunoaștere ca religiile principale.

Tot pe vremea comunismului, homosexualii erau arestați, Homosexualitatea era încă incriminată penal până în România anului 2001, când s-a abrogat celebrul articol 200 din codul penal.

De ce? Aceeași teamă de diferit. Care mă rog, ține de instinctul de supraviețuire. Noi, cei din tribul nostru, suntem cu toții la fel și suntem siguri că fiind la fel nu vrem să ne omorâm între noi. Altul, din tribul vecin, vopsit în alte culori pe față, era diferit, deci inamic, voia să ne răpească femeile și copii și pe noi să ne ucidă. Toți membrii tribului care se nășteau diferit sau deveneau diferiți pe parcursul vieții erau ori alungați ori aruncați de pe stânci.

Teama de diferit vine iată din străfundurile primelor societăți umane și este și ceea ce coagulează acum diferitele grupuri de oameni sau societăți. Suntem toți la fel cei care vorbim aceeași limbă – națiuni sau popoare. Suntem toți la fel cei de aceeași religie. Mai nou suntem toți la fel cei care îmbrățișăm aceleași valori – a se vedea grupurile transnaționale de oameni – Uniunea Europeană.

Deși în UE suntem zeci de limbi și de religii, ai curajul să te urci în avion și să zbori oriunde pentru că ai certitudinea că acolo nu vei fi ucis de niște sălbatici.

Specia umană se civilizează iată, încet-încet, și reușim să ne adaptăm la acceptarea diversității, indiferent de culoarea pielii, religie, sex sau opțiuni sexuale sau alte diferențe dintre noi.

Reacția de bulli-ing online a domnului profesor este un sindrom de instinct de supraviețuire pe care nu reușim să-l conștientizăm și să-l explicăm rațional. Face parte din aceeași panică colectivă a coaliției familiștilor că vin homosexualii și lesbienele să ne fure copii, pentru simplul fapt că s-a propus ca aceste tipuri de cupluri să poată adopta copii orfani sau abandonați.

Odată ce vom raționaliza că apariția unui bărbat în fustă nu ne va pune în pericol, nici pe noi nici pe copii noștri cărora le predă, și că este un om absolut decent de la care ai numai de învățat, și că acel om îți plătește taxele și impozitele ca și noi, și beneficiază de aceleași drepturi și obligații ca și noi, ne va fi mult mai simplu să acceptăm că libertatea fiecăruia de a fi și de a face ce vrea în viața are zero importanță în rotația pământului în jurul soarelui, nu vine un cataclism ori tsunami, și nu murim.

Viața fiecăruia dintre noi va continua la fel, bună sau rea, indiferent dacă la 100, 1000 km de noi sau la Balmoral se poartă sau nu o fustă.

Într-o zi, peste niște sute de ani, vom realiza că suntem toți, toată specia Homo Sapiens, la fel.

Peace.

User review la un an de folosit Tesla Model 3 Long Range. Plusuri, minusuri și concluzii.

By on 20/07/2024

Pentru că pe 30.06.2024 domnul Grogu (alintat neaoș câteodată Grogulete) a împlinit un anișor, m-am decis să-i fac cunoscute plusurile și minusurile, fără o ordine neapărat. Am așteptat un an pentru publicarea acestui review, ca să fie cât mai reprezentativ și să acopere toate scenariile într-un mod uniformizant, în special partea legată de costuri și consumuri.

Plusuri

  1. Preț pe km. Dacă la mașina anterioară aveam un cost (strict de carburant) pe km de 0,12 eurocenți, cu Tesla am overall un cost de 0,07 euro/km – date scoase din contabilitatea firmei pentru 35.000 km, la un cost mediu de 1,97 lei/kWh. Consum overall 18,5 kWh/100km, la stilul meu de condus, combinația mea de drumuri (locuind în Slobozia am 50% din drumuri ce conțin autostradă) și pentru toate cele 4 anotimpuri combinat. Pentru mine mașina este primordial o unealtă cu care îmi desfășor activitatea în firmă, iar costurile sunt importante. TCO- Total cost of ownership reprezintă nu numai prețul inițial de achiziție, ci și „carburantul” – în cazul meu energia electrică, piesele de schimb și service-ul.
  2. Și aici intră costurile de service. La Tesla nu ai revizii la 10.000, 15.000 or whatever. Trebuie să-i schimbi odată la 2 ani filtrul de polen (chestie pentru care Tesla a publicat un tutorial de tipul DIY – nu trebuie mers la service) și trebuie verificat/înlocuit/completat lichidul de frână la 2 ani. La 6 ani trebuie înlocuit sacul cu agent sicativ pentru aerul condiționat, iar la fiecare 10.000 de km se recomandă o rotație a cauciucurilor, sau dacă diferențele față/spate depășesc 1,5mm. Îmi aduc aminte amuzat cum am întrebat, acum un an în ziua preluării, ca un automobilist petrolhead ce eram, la cât sunt intervalele de service, iar cei de la Tesla mi-au zâmbit și mi-au dat exact informațiile de mai sus.
  3. Drive feeling. La 499 de cai-putere, este de la mare distanță cea mai puternică mașină pe care am avut-o. Putere care este livrată instant la toate cele 4 roți, ajutându-te în special la depășiri. Activitatea mea presupune drumuri lungi prin țară și nu numai, iar infrastructura nu te prea ajută să ajungi la timp la întâlniri, iar atunci orice cal putere în plus este un avantaj pentru mine. Din punct de vedere al comportamentului rutier, este cel mai aproape sentiment de supercar, livrat la jumătate sau sfert de preț.
  4. Salvezi planeta. Dacă te interesează subiectele ecologice și nu vrei să-i sufoci pe cei din jurul tău cu gaze toxice de eșapament, ai aici un foarte bun argument. Știu toată dezbaterea despre cum mașinile electrice pleacă cu un mic handicap la emisiile de CO2 în timpul fabricației bateriilor cu litiu, dar acest dezavantaj inițial se transformă într-un mare avantaj pe parcursul duratei de viață a mașinii. Paritatea în emisii se atinge după doar 6 luni în medie, iar apoi un EV merge pe plus. Pe măsură ce mai toate industriile se vor de-carbonata, atât emisiile de carbon datorate fabricației, cât și cele datorate generării de electricitate vor scădea masiv.
  5. Poți încărca oriunde. Dacă stai la casă și-ți montezi un sistem fotovoltaic – nu e cazul meu,  sunt în lucru să-mi pun stație la bloc și să înjumătățesc astfel costurile cu energia – va urma un articol dedicat aici pentru că este o adevărată odisee), ai energie gratis, pentru care nici măcar nu ai nevoie să te duci la benzinărie. Cu un EV nu ai cum să rămâi în pana prostului, în cel mai rău caz, poți cere curent într-un sat din poartă în poartă, cât să-ți ajungă până la prima stație. Nu poți pune benzină în loc de motorină. Nu poți pune benzină proastă sau GPL cu apă în el 😊- pățit. Tot curentul e la fel de bun.
  6. Tableta centrală. Are multe funcții inteligente și control vocal pentru absolut orice – de la deschis torpedoul la selecția muzicii preferate pe Spotify sau Tidal, activabil printr-un buton pe volan. Practic nu ai nevoie să-ți iei ochii de la drum ca să inițiezi un apel sau să schimbi muzica. Partea de entertainment este realizată de un computer bazat pe un chip Ryzen, similar cu soluția din PS5, care stă undeva sub tălpile pasagerului față și este răcit cu antigel.
  7. Pompa de căldură ca dotare standard. Are 9 kW (enorm) cu mai multe circuite care răcesc, încălzesc sau transferă căldură între, după necesități: șofer, pasager, baterie, electronicele de putere. Consumă foarte puțină energie, o idee mai mult iarna decât vara pentru că trebuie încălzită inclusiv bateria.
  8. Consumul. Fiind un vehicul excelent proiectat aerodinamic și nu numai, în jurul conceptului de a fii cât mai eficient, consumul meu overall într-un an a fost de 18,5 kWh/100km. O idee mai mult decât sweetspot-ul raportat de Spritmonitor.de pentru același model, de circa 17,94 kWh/100km, pentru vehiculele care au trecut de 10.000km – am pus acest filtru tot ca să fie reprezentativ. Dar am o idee de ce consumul meu este ceva mai mare: talpa grea, multă autostradă, îmi place să fie tot timpul mașina condiționată termic când mă urc în ea și în general un neinteres despre condusul eco – mea culpa. Nu mi-am luat mașină electrică pentru a-mi schimba stilul de condus.
  9. Se updatează over the air. În România Tesla vinde mașinile cu premium conectivity enabled, așa că ai tot timpul acces la internet. E util nu numai pentru update-urile sistemului de operare, destul de frecvente -una la câteva săptămâni, dar și pentru navigație (folosește o clonă de Google Maps) dar și pentru streaming, sau internet radio, sau YouTube și Netflix. Conținutul video este disponibil doar cât stai pe loc, din motive evidente de siguranță.
  10. Încărcarea inductivă pentru două telefoane. Poziția telefoanelor este comodă și ideală, poți vedea informațiile inclusiv în timpul condusului, ceea ce bineînțeles nu recomand, să-ți iei ochii de la șosea.
  11. Controlul prin aplicație. Poți climatiza mașina de la distanță (ah, webasto de mii de EUR), poți vedea exact unde este copilul tău când o conduce (și ce muzică ascultă) o poți descuia și împrumuta cuiva de la distanță prin vallet mode (limitat la 100 km/h) poți deschide portbagajul sau frunk-ul pentru un curier care a venit cu un pachet. Poți urmări camerele dacă ai Sentry Mode activat – care consumă totuși bateria destul de binișor, peste 1% pe zi.
  12. Sistemul de sunet premium, sonorizarea și insonorizarea. Unul dintre motivele pentru care am ales M3LR (Model 3 Long Range – o să tot vedeți acronimul acesta printre cunoscători) a fost, pe lângă capacitatea bateriei, scaune încălzite și conectivitatea premium, sistemul de sunet. 12 difuzoare atent poziționate prin habitaclu + un subwoofer în portbagaj. Este de departe cel mai bun sistem de sunet pe care l-am avut eu personal într-o mașină, pus în valoare și de nivelurile foarte mici de zgomot ambiental care intră de afară. Geamurile față sunt duble, ceea ce ajută mult la insonorizare, iar habitaclul este decent insonorizat pentru nivelul de preț. Prin stick-ul USB din torpedou poți inclusiv să-ți asculți colecția personalăde muzică, inclusiv in format losless FLAC și ca audiofil amator trebuie să mărturisesc că se aude într-un mare fel, cel puțin pentru un sistem audio dintr-o mașină, care nu este cel mai favorabil listening environment.
  13. Multe alte plusuri mici, printre care aș menționa capacitatea uriașă de depozitare a consolei centrale, scaune față reglabile electric, toate cele 5 scaune cu încălzire, banchetă spate rabatabilă fracționat, cotieră centrală spate, spațiu suplimentar de depozitare sub portbagaj pentru cablurile de încărcare de exemplu.
  14. Inteligența. Nu poți pleca ca la o termică din benzinărie cu pistolul înfipt în mașină – știm cu toții compilațiile fail army cu oamenii care smulg furtunuri la benzinării– pentru că dacă încerci s-o pui în drive primești un bing și un mesaj că nu poți conduce și încărca în același timp. Dacă esți în drive, ai oprit și deschizi ușa soferului să cobori – iar ne aducem aminte de fail army și dubele de livrări care pleacă singure în modul creep – îți comută automat în park, cu beep-ul aferent. Pentru orice alte manevre pe care încerci să le faci și nu sunt safe primești un dublu bing, o atenționare sau chiar o frână dacă te încăpățânezi să treci foarte aproape de un pieton de exemplu.

Minusuri

  1. Minusul pe care l-am constatat imediat la preluarea mașinii a fost plafonul panoramic de sticlă. Da, da, chiar el. Marea majoritate a clienților de mașini plătesc bani grei pe acest opțional, care la Tesla vine standard. Iar într-o zi de 30 Iunie cu caniculă, îți transformă habitaclul într-o seră de peste 55 Celsius în doar 10 minute după ce ai oprit aerul condiționat. Practic nu poți folosi mașina vara pentru drumuri lungi, în țările din jumătatea sudică a Europei, fără să-i faci ceva. Mulți posesori pun folii pe interior dar pierd frumusețea lui transformând-ul într-o sticlă aproape neagră. Eu am optat pentru niște panouri textile cu aluminiu pe partea de sus, care reflectă destul de bine energia solară și pe care le scot iarna pentru a mă bucura de lumină.
  2. Ventilația în scaune. Nu exista nici măcar ca opțional în 2023, s-a rezolvat la facelift-ul 2024 unde este oferit ca dotare de serie. Eu am optat pentru niște huse ventilate pentru scaunele față, care-și fac foarte bine treaba, lăsând să funcționeze inclusiv încălzirea în scaune iarna, așa că nu a mai fost nevoie să le scot.
  3. Suspensia este puțin cam rigidă pentru gustul meu, fără însă a provoca disconfort la drum lung. Eu fiind sensibil cu spatele am un criteriu simplu la cumpărarea unei mașini: merg cu ea minim două ore, iar dacă mă dau jos cu dureri de spate, indiferent cât de mult îmi place obiectul, nu îl cumpăr. Am avut ocazia să o testez 2 zile prin bunăvoința unui prieten și m-am convins că o vreau.
  4. Calitatea vopsirii. După 33.000 km am plin de ciobituri pe partea frontală, montanții față, oglinzi, peste tot. Obiectul meu este făcut la Beijing, mă gândesc că ceva pe lanțul de preparare a suprafețelor/vopsire/calitatea vopselei poate fi îmbunătățit.
  5. Computerul Autopilot cu noul sistem Tesla Vision cu 9 camere, combinat cu renunțarea la senzorii de parcare, are un lag destul de mare și-ți pune frână aiurea, sau evită pietonii care merg pe marginea șoselei după ce ai trecut de ei. Nu se poate folosi, țin majoritatea funcțiilor dezactivate pentru că mai mult mă încurcă la condus. Sunt old school și nu-mi place să ia altcineva decizii de șofat în locul meu. Cruise controlul adaptativ este singura unealtă utilă, și doar pe autostradă, unde nu ai pietoni, bicicliști, căruțe, etc.
  6. Nu are integrare cu Apple Car Play și nici Android Auto, și nici nu sunt planuri de viitor. Eu folosesc un device USB care îmi face oglindire a telefonului pe ecran, o soluție incomodă, trebuie să-mi conectez telefonul la el de fiecare dată și mașina la el.
  7. Nu este o mașină de 5 locuri. Am testat pentru câțiva km doar, este imposibil ca 3 adulți full-size să încapă pe bancheta spate. Este o mașină excelentă pentru 4 ocupanți la drum lung, și atât. Poate 3 copii până la vârsta de buletin ar încăpea, n-am testat.
  8. Este o mașină grea, de 2 tone, care frânează ca atare. Fizica e fizică, aici nu se poate face rabat sau inventa lucruri, astfel încât am învățat să las o distanță semnificativ mai mare față de cel din fața mea și să iau în calcul inerția ceva mai mare în diferitele situații de trafic.
  9. Garda la sol. Inexistentă, este un monopost lipit de șosea. Glumesc evident, dar necesitățile de proiectare aerodinamică cer ca între vehicul și sol să intre cât mai puțin aer, așa că urcarea fie și pe cea mai mică bordură este un challenge nerecomandabil celor fără experiență.
  10. Raza de bracaj. Americană, făcută pentru preriile lui Old Shatterhand în care mergeai 3 zile călare fără să tragi de hățurile calului hăis sau cea. Descoperi lejer întoarcerea din 57 de mișcări.

Concluzii

Încărcarea în România și nu numai.

Frații mei, surorile mele. Nu e pentru toată lumea să pleci cu o electrică la drum lung. Am deja 21 de aplicații, cu cont la fiecare, cu configurare, cu împerecheat cardul de firmă, cu cerut cod fiscal și factură de la fiecare furnizor. Recent mi-a expirat cardul vechi și banca mi l-a schimbat. Tragedie greacă în aplicațiile diverșilor furnizori, la unele era super simplu de schimbat cardul, la altele era super dificil. Culmea, cele mai mari dezamăgiri, frustrări și pierderi de timp le-am avut la câteva rețele mari, cu ștaif, care bagă bani la greu în influencerii și blogerii români ca să le facă PR, nu dau nume că nu vreau să le mai fac și eu. Pe de altă parte există rețele similare în confort cu Tesla Superchargers, cu care faci contract pe firmă, factură lunar, și, cireașa de pe tort, îți recunosc automat vehiculul la conectare, nu mai ai nevoie nici de card, telefon sau aplicație, SMS să încarci credite sau conectări greoaie.

Aștept cu interes ca statul român și UE să reglementeze această junglă și să impună plata cu card bancar la fiecare stație publică/comercială. Abia atunci va fi accesibilitatea tuturor la această lume a mașinilor electrice. Momentan este rezervată celor tari de nervi și dotați în mod natural cu răbdare, monumentală uneori. Nu e așa o mare filozofie să instalezi un POS pe o stație, și nu toată lumea e pricepută la telefoane inteligente și aplicații. Dar card bancar avem cu toții.

Partea bună este că rețeaua de stații publice s-a superdezvoltat și ai multiple variante, chiar și în orașele mici. Pleiada de prețuri al Kwh este însă de la 1,1 la 2,9 lei, mă aștept să scadă pe măsură ce va fi o concurență reală între ofertanți. Stații gratis nu prea mai sunt, s-a dus fericirea taximetristului cu Spring care încărca gratis la centrele comerciale.

EV vs ICE și tranziția inevitabilă

Am mai scris pe acest subiect aici. Marele avantaj al tehnologiei electrice nu este neapărat faptul că este ecologică, ci eficiența energetică. Dacă la un motor cu aburi aveam un randament de 8-12%, la un motor cu ardere internă avem un randament teoretic de 30-40%, în practică de 12% (adică 88% din benzina pe care o cumperi se aruncă pe geam și doar 12% din ea te propulsează înainte), la un motor electric avem un randament de 80-95%. Și cu toții știm ce s-a întâmplat cu motoarele cu aburi – exponate de muzeu în cel mai bun caz. Exact aceeași soartă o vor avea și motoarele cu ardere internă, aceste bijuterii tehnologice, martore ale inteligenței umane, capabilă să facă lucruri absolut formidabile.

Dar, hei, viitorul este aici și ne bate la ușă, iar trecutul trebuie, este firesc, să se dea la o parte.

Singurele argumente valide pentru care nu se face tranziția în masă la EV-uri, și pe care încerc să le demontez aici, sunt :

  • Prețul de achiziție ușor prohibitiv (estimările sunt că se va regla până prin 2030 când prețurile unui drivetrain electric vor fi egale cu cele ale unuia clasic), dacă îți faci calculele cât dai pe an pe benzină/motorină și-ți faci un TCO pe 5-10 ani, ieși pe minus grav, dacă conduci peste 15-20.000 km anual și dai astfel 2000-3000-4000 de EUR pe an pe carburanți (nu mai pun aici reviziile periodice). Actualmente un Model 3 SR este cât o Skoda Octavia ceva mai accesorizată, așa că nici prețul de achiziție nu stă în picioare. Dacă vrei să cumperi un sedan cu 500 de cai, tracțiune integrală și care-ți face suta în 4,2 secunde, trebuie să te gândești minim la un M3 care te va ușura de +100.000 EUR.
  • Teama că nu se încarcă suficient de rapid. Nu mai este deja cazul, poți face un plin de la 20% la 80% în 30 de minute la o stație rapidă, cât ai servit prânzul sau faci niște cumpărături.
  • Autonomia. „Păi eu cu VW-ul meu diesel 1,9 merg 1000 km cu un plin” – auzim asta zilnic. E o falsă temă. Nu am mers în viața mea 1000 km fără să opresc să mănânc, nici când făceam Frankfurt – Arad de la 5:00 dimineața la 23:00 seara. Și când ai oprit pentru masă sau chiar o cafea și un sandwich, bagi și fierul de călcat sau lanterna pe roți în priză -așa îl mai alint eu pe Grogu din când în când.
  • Teama de schimbare. Asta e o caracteristică esențială a speciei umane care ține de instinctul de supraviețuire. Antilopa mergea pe poteca bătătorită spre iazul cu apă. De ce? Pentru că pe acolo nu a atacat-o niciodată leul. Dacă o lua prin desiș, trebuia să stea cu toate simțurile în alertă ca să fie sigură că scapă cu viață. Astea sunt mecanisme evolutive sedimentate în milioane de ani, și nu pot fi depășite decât cu folosirea intensivă a cortexului prefontal – partea creierului care se ocupă cu gândirea analitică, cu rațiunea. Ne aduceam cu toții aminte povestirile cu femeile care leșinau la apariția primelor locomotive cu abur, înspăimântate de zgomot și viteză. 200 de ani mai târziu, aceleași femei conduc cu 200 km/h pe Autobahn. E o chestie de exercițiu și obișnuință, probabil în câteva zeci de ani un EV va fi considerat ceva absolut banal și învechit, iar peste 100 de ani toată omenirea va zbura cu drone personale și va râde de autostrăzile cu nșpe benzi de dedesubt sau le va desființa.

Autonomia „mea” reală? Am venit de la Suceava (unde încărcasem la 100%) la Slobozia cu 2%, 450 km, iarna, condus intenționat în stilul le coq sportif, și tot intenționat nu am încărcat pe durata celor 2-3 opriri, deși aveam zeci de stații pe traseu. Am vrut pur și simplu să aflu pe ce mă pot baza la o adică. Probabil un stil de condus moderat, pe drumuri naționale, te duce la peste 500 km autonomie, posibil și către cei 576 teoretici 😊anunțați de Tesla.  Condus pe autostradă, cu 140 km/h pe cruise, nu treci de 300-350 km autonomie.

Range anxiety. Nu mai am. Dacă în primele săptămâni încărcam 100% pentru un drum de la Slobozia până la București sau Constanța, acum dacă am 50% am curaj să plec la drum. O țin constant acum între 20 și 80%.

Mi-aș mai lua Model 3? Da, plusurile atârnă mai greu în balanță ca minusurile, iar noul facelift a rezolvat deja câteva, ventilația în scaune și suspensia mai comodă, izolare fonică mai bună și eficiență cu 10% mai bună prin diverse optimizări de aerodinamică și nu numai.

Mulțumesc pentru lectură, vă aștept în secțiunea de comentarii.

Dora Gaitanovici. Trebuie s-o ascultați.

By on 15/06/2024

În istoria rock-ului autohton, prezențele feminine se pot număra pe degete. Este o lume macho, unde trebuie, nu-i așa, să te dezlănțui pe scenă și să abuzezi sonor de microfon. Adică să urli la el până i se dezlipește membrana.

Nu e de mirare că după formațiile Venus și Catena de prin anii 70, au mai apărut doar o Dida Drăgan, o Zoia Alecu, o Crina Mardare, o Laura Stoica și alte câteva nume care ori au cochetat cu genul ori s-au avântat serios prin el.

Nu vreau să pornesc aici la Radio Joy o dezbatere despre rolul femeii în rock-ul românesc, it is what it is, nu suntem fierți pe political correctness și nici nu avem de îndeplinit producția la hectar a României de rock-erițe. Să cânți rock este o activitate foarte specială, care ți se potrivește sau nu.

Pe acest fundal specific masculin, intră iată în scenă o tânără domniță din Buzău, proaspăt absolventă de conservator, pe numele ei Dora Gaitanovici. Care nu are nici un fel de complexe legate de calitatea adezivului cu care se lipesc membranele microfoanelor profesionale și aruncă spre ele toți decibelii de care este capabilă. O face însă cu o claritate remarcabilă, reușind să transmită o gamă largă de emoții, de la vulnerabilitate la putere, adaptându-se cu ușurință diferitelor registre vocale.

* Dora Gaitanovici la lansarea albumului de debut, „Descântec”, 11.12.2022, Club Expirat. Sursă photo aici.

Și nu doar atât, Dora își scrie singură muzica și versurile, iar împreună cu trupa omonimă cu care deja concertează de niște anișori prin cluburi și la festivaluri formează o familie, un grup de prieteni care locuiesc împreună și creează împreună.

Poate o cunoașteți pe Dora din aparițiile la Vocea Românei, Eurovision sau Electric Castle. Eu am descoperit recent albumul ei de debut, Descântec, din 2022, magistral structurat în povești cu întrebare-răspuns: Ana-Manole, Făt Frumos – Cosânzeana, Soarele și Luna, Miorița și Moldoveanu. Dar și sigle-urile Doar eu, Haină pe Inima ta, Pas cu pas și ultimul, de o sensibilitate ieșită din comun – Micul prinț.

Dora Gaitanovici aduce un suflu proaspăt în muzica românească prin originalitatea sa și curajul de a experimenta cu sunete și genuri diverse. Ea reușește să își păstreze autenticitatea în timp ce explorează noi direcții muzicale, ceea ce o face un artist inovator și de viitor.

Pentru că nu mă pot hotărâ la o singură piesă, pentru că pe mine m-a plimbat de la Tori Amos până la Evanescence, și pentru că este un artist nedrept de puțin mediatizat, vă las mai jos câteva care m-au impresionat. Merită toate click-urile, vizualizările, audițiile și biletele la concerte.

Enjoy:

Manele la Coldplay

By on 13/06/2024

Acum niște ani eram într-o vacanță de ski la Bansko. Foloseam taxiurile dimineața pentru a ajunge mai ușor pe pârtie și pentru a evita stresul găsitului unui loc de parcare. Aproape fără excepție, toți taximetriștii din Bansko aveau „la bord” un stick cu MP3-uri (nu apăruse încă streaming-ul) cu compilații ad-hoc cu manele. The original kings of manele cu Copilu de Aur, Salam, Guță & Co. Când mai aflau și că ești român, dădeau mai tare muzica, într-un gest de curtoazie, de a-ți face pe plac pentru că, nu-i așa, îți puneau muzica pe care ei o percepeau ca fiind reprezentativă pentru România. Ușor iritat (vai, cum, manele), zâmbeam de complezență și mulțumeam pentru cursă. După câteva zile de manele puse cu mândrie de gazde, realizez că pentru ei, manelele erau principalul produs de export al României, alături probabil de Dracula. Oriunde te duceai în Europa sau în lume, dacă răspundeai România la întrebarea where are you from, ți se întorcea invariabil răspunsul Dracula, sau Hagi, sau ți se puneau manele în taxi.

Așa că nu e de mirare că ieri, în timpul concertului Coldplay, a aterizat un puști din Bacău, Babasha pe numele său, să facă un moment de fusion rock-manele. Cei din trupă au analizat tendințele de pe YouTube, au văzut că tânărul avea vizionări cam câți oameni au mers la vot duminică (6,9 milioane) și au decis, bazat pe modelul lor de incluziune a unui artist local în show, să îl invite.

Ce nu aveau să știe cei de la Coldplay erau că în societatea română actuală, așa cum e ea, cu bune și cu rele, manele sunt asociate (de foarte mulți după cum s-a văzut din huiduieli) cu lumea interlopă, cu falsele valori (banii și dusmanii, nu-i așa), cu comportamentele belicoase și antisociale.

Mi se pare perfect explicabil, în acest context psiho-social, reacția majorității celor prezenți acolo la prestarea unei manele pe scena concertului. Este o reacție viscerală, emoțională, a trigger-ului unor butoane negative de stres. Și nu sunt ei de vină. Nu trebuie nimeni demonizat, culpabilizat.

Lumea care vine la un concert sau la un eveniment artistic o face pentru relaxare, pentru a ieși din cotidian, pentru vis, pentru idee, pentru că le place mesajul de incluziune, sustenabilitate, trupa, muzica, pentru alte un milion de motive, care au însă un punct comun – dorința de evadare din cotidian, dorința de a experimenta, fie și pentru câteva momente unice, hormonii fericirii alături de semenii tăi.

Vis și dorințe care au fost brusc spulberate (și din relatările celor prezenți efectul apăsător a mai durat minute bune după – era o tensiune palpabilă) de aducerea la prezent, la realitate. Cântatul unei manele a fost pentru mulți ca zgâlțâielile cuiva care te trezește din cel mai dulce somn că întârzii la serviciu, că mai ai de plată 25 de ani la apartamentul mult visat din complexul rezidențial de fite, de unde nici măcar nu poți pleca și scăpa de vecinul de sus care ascultă manele la maxim – pentru că nu-i așa, manelele nu au nici un farmec dacă nu le asculți și cu tot blocul, sau cu toată strada (stereotip. N.R.).

Hormonii fericirii, serotonina, dopamina, sunt înlocuiți instant la auzul ritmurilor orientale, în creierul oamenilor veniți și setați mental pentru altceva, de hormonii de stress, cortizol și adrenalină. Iar răspunsul la stres în aceste cazuri este unul de tip fight/flight/freeze. Unii au huiduit, unii au plecat, unii s-au minunat.

De ce este bun acest episod cu manele la Coldplay?

Pentru că ne face să discutăm, să ne autoanalizăm și posibil, să realizăm niște tipare greșite în baza cărora acționăm.

Ne face să discutăm despre stereotipurile mentale pe care noi ni le-am construit și societatea ni le-a implantat. La școală la ora de muzică ni se preda muzica clasică sau cea corală. De mici eram învățați despre subcultură ca fiind ceva de la marginea societății, din care nu poate ieși nimic bun (stereotip N.R.). Și e bine să stai departe de oamenii ăia, mamă, că nu știi ce ți se poate întâmpla (stereotip N.R.). Media îți arată interlopi petrecând pe ritmuri de manele cu oficiali ai statului, în cadrul anchetelor de corupție (stereotip N.R.)

Poate după mai multe astfel de episoade vom reuși să înțelegem mental, la fel cum am înțeles eu după o săptămână de manele la Bansko, că dacă nu ai aceste blocaje mentale, aceste filtre prin care vezi lumea, aceste stereotipuri, te poți bucura și poți aprecia, muzical, orice gen. Șoferii de taxi din Bansko dansau și se bâțâiau pe manele mai ceva ca dansatoarele din buric la conacele boierilor fanarioți acum 300 de ani. Fotbaliști lui Milano, la fel, rupeau băncile în vestiar pe o manea românească. De ce? Pentru simplul motiv că la auzul acordurilor muzicale foarte armonioase, în organismul lor, neinfluențat negativ de stereotipurile tipic românești, se secretau hormonii fericirii, nu ai stresului.

De ce pentru unii oameni un stimul poate declanșa o reacție pozitivă, euforică, și fix același stimul, una de stres, vă invit să reflectați.

Și poate, cerebral gândind și nu emoțional, niște responsabili cu turismul ar putea include, alături de Dracula, și manelele ca avantaj cultural unic al acestei țări. Nu e simplu să fii nr. 1 în trending pe YouTube, peste Eminem de exemplu. Ar trebui să profităm de fenomenul cultural. Dar pentru asta ar trebui să ne depășim blocajele.

Peace.

Apa din Slobozia Ep 13. Scrisoare deschisă către primarul ales Dănuț-Alexandru Potor

By on 11/06/2024

Stimate domnule Primar ales,

Încep prin a vă felicita pentru câștigarea competiției electorale pentru funcția de primar al municipiului Slobozia și a vă ura succes în această funcție.

Succes de care cu certitudine veți avea nevoie, dată fiind multitudinea de probleme pe care le veți moșteni de la predecesorii dumneavoastră, cea mai importantă fiind de departe lipsa apei potabile din oraș.

În calitate de cetățean al Municipiului Slobozia, și de membru al grupului „Vrem apă curată la Slobozia”, ce are peste 5000 de membri (grup care nu ar fi trebuit să existe într-o țară civilizată din UE), nu pot să nu îmi exprim nemulțumirea profundă cu privire la situația critică a apei potabile din orașul nostru. Deși noi toți am urmărit cu interes eforturile și dedicația făcute până acum pentru a rezolva această catastrofă edilitară creată de fostul dumneavoastră coleg din PSD – dl. primar Ionașcu, realitatea este că locuitorii Sloboziei suferă zilnic, de 16 ani deja, din cauza lipsei de apă potabilă. Este inadmisibil ca în anul 2024 să ne confruntăm cu o astfel de problemă de bază.

În ciuda promisiunilor, până în prezent nu am văzut măsuri concrete și rapide pentru a rezolva această criză. Ne dorim fapte, nu doar cuvinte frumoase. Apa potabilă este un drept fundamental și nu o opțiune. Este crucial să ne asigurăm că fiecare cetățean are acces la apă curată și sigură.

Sper sincer ca mandatul dumneavoastră să înceapă cu prioritizarea acestei probleme vitale și să demonstrați că sunteți cu adevărat dedicat îmbunătățirii condițiilor de viață ale locuitorilor din Slobozia. Așteptăm acțiuni urgente și eficiente pentru a transforma orașul nostru într-un loc mai bun, așa cum ați promis.

Partidul dumneavostră a primit din partea electoratului nu numai funcțiile de primar și președinte de Consiliu Județean, dar și o largă majoritate, alături de colegii de coaliție PNL, în ambele consilii – local și județean. Aveți împreună cu Consiliul Județean, majoritate absolută în acționariatul Urban SA.

Din Octombrie, de la preluarea efectivă a mandatelor, veți avea astfel absolut toate pârghiile legale și administrative pentru a acționa rapid. Toate tipurile de control asupra tuturor actorilor implicați. Și zero scuze de inacțiune.

Aveți suficient timp până în Octombrie să vă informați cu privire la statutul actual al lucrărilor la sistemul de apă al orașului – iată aici un mic istoric al articolelor de presă, denumit pompos Compendiu al articolelor de presă despre apa din Slobozia. Aveți de asemenea timp să discutați cu firmele care se ocupă de potabilizarea apei și cu specialiștii din mediul universitar pentru optimizarea soluției de potabilizare, pentru că și costul actual al metrului cub este una din frustrările colective. Nu mai deschid aici subiectele canalizării și epurării, și acelea importante și cu impact public negativ.

Așteptăm cu toții de la dumneavoastră un plan de acțiune, cu pași concreți, cu consultări publice pentru soluțiile propuse, proces la finalul căruia să putem închide acest capitol nefast din viața noastră.

Vă asigurăm de sprijinul nostru în identificarea, dezbaterea și susținerea metodelor de potabilizare a apei.

Cu stimă,

Radu Gorunescu