15 ani de smartphone

Câteodată am impresia că smartphone-urile există de când lumea, așa de tare s-a obișnuit creierul meu cu binele.

Parcă am uitat vremurile din liceu când descopeream primele calculatoare, celebrele HC-uri pe care puteai să joci un joc geometric simplu, apoi anii 90 cu 286 și 486, primul calculator în 96, tot atunci prima conexiune la internet în poli și primele e-mail-uri pe clientul Pegasus de Dos. Apoi internet cafe-ul de pe Kogălniceanu, fix lângă celebrul fost bar Cireșica, unde clienți fideli erau puștanii de liceu din Lazăr. Erau nopți pierdute pe Mirc, sau nopți pierdute de gaming în Counter-Strike, Quake II, Starcraft sau Need for Speed.

Apoi au venit anii 2000, rețelele de cartier, cu internetul acasă prin dial-up Xnet și atunci a fost prima revoluție a conectivității în Romania. Tot mai multă lume a început să aibă telefon mobil, cu butoane, și se întrezăreau mugurii folosirii internetului pe mobil, la început cu MMS-uri, apoi cu pagini servite prin GPRS și mai târziu EDGE.

Apăruseră chiar și primele tentative de smart-phone-uri, cu tentativa aceea de Windows mobile care n-a supraviețuit comercial. Dar erau greu de folosit, aveau un kg de butoane, aveau niște manuale groase pe care trebuia să le citești să vezi ce face fiecare buton, iar puținii oameni de afaceri care și le permiteau (pentru că erau exagerat de scumpe) le foloseau ca să se împăuneze cu ele la diverse sindrofii. Chiar îmi arăta cineva un Nokia Communicator care încărca pagini de internet cu ziare de peste ocean, dar dacă îl puneai să rezolve cu el task-uri simple pentru un PC de la acele timpuri, îți spunea că trebuie citit manualul, că el n-a avut timp și oricum nu îl interesează să facă asta cu un telefon.

Și vine 29 Iunie 2007, data la care Apple pune în vânzare primul IPhone:

De atunci totul a luat o turnură ascendentă, omenirea a realizat că se poate conecta cu familia și prietenii într-un mod foarte facil și foarte la purtător. Rețelele sociale au explodat, tocmai din cauză că puteau fi accesate de oriunde și oricând.

Lumea de azi nu ar mai fi de conceput fără smartphone-uri, care ne conectează individual la sistemul nervos colectiv al omenirii.

De final, să-i dăm cezarului ce este al Cezarului, lansarea IPhone de către regretatul geniu Steve Jobs:

România trebuie să se schimbe din temelii, ep 6. Omul nou, una-n cuget și simțiri.

Recentul episod în care un influencer cu peste 1 milion de urmăritori a dat un interviu în care a jignit foarte multă lume, agresând verbal categorii largi de femei, apoi a dat un comunicat în care se făcea că plouă, apoi a mai dat un comunicat în care părea că a înțeles că a greșit, a fost pentru mine un semnal.

Un semnal definitoriu pentru societatea românească.

Eu cred că mulți dintre noi am avut de învățat din acest episod. Am învățat că nu e ok să fii agresiv, să hărțuiești, am învățat că violența verbală poate câteodată să producă răni mai dureroase decât cea fizică.

Dar mai ales am început să învățăm empatia. Noi suntem notorii ca națiune că nu ne pasă de cei din jur, că nu încercăm să-i înțelegem pe cei diferiți de noi, fiindu-ne mai ușor și simplu să-i urâm sau disprețuim pentru că sunt diferiți.

Și nu e vina noastră. Comunismul „omului nou, una-n cuget și simțiri” a apus de mai bine de 30 de ani, dar mentalitățile nu se schimbă așa ușor. În comunism trebuia să fii tern, să nu ai idei, să nu ieși din rând. Conformismul era încurajat pe toate căile, în timp ce ideile care nu se încadrau în linia regimului erau considerate periculoase, iar oamenii erau luați la ochi de securitate. Așa că inevitabil s-au creat generații peste generații de conformiști, de visători ai „epocii de aur”, spre care partidul și statul te conduceau cu mână de fier. Evident, trebuia să raportezi și să înfierezi orice ieșire din tipare.

Nu e de mirare că, 33 de ani mai târziu, nu acceptăm oamenii diferiți de noi. Trebuie să fie toți ortodocși și credincioși ca noi, de ce s-au dus la nu știu ce sectă? Trebuie să-și iubească patria, de ce au plecat? Vai, dar cum să crești un copil singură, nemăritată, ce o să zică lumea, cum mai scot eu și tac-tu capul în lume? Și alte exemple pe care le cunoașteți foarte bine.

Suntem diferiți, e foarte bine că suntem diferiți și trebuie să ne acceptăm ca atare. Avem nevoie de toleranță. Avem nevoie de empatie și de înțelegere pentru aproapele nostru. Avem nevoie să înțelegem că am moștenit niște metehne colective din comunism, de care trebuie să scăpăm.

România trebuie să se schimbe din temelii.

Și trebuie să începem cu noi.

Fermierii vor apă

guest post by Adrian Tîrpe

Salut,

Sunt Adrian, un fermier din Țăndărei care se lupta cu seceta si cu lipsa apei de irigat din canale!

Pe raza OUAI Murgeanca si OUAI Aliseo stațiile de pompare a apei de irigat funcționează periodic în funcție de nivelul de apă din canalul de aducțiune, nu mai mult de 10 ore/zi, de mai bine de o săptămână. Discutând cu directorii de la cele două OUAI-uri aveam informații că la stația de la Spiru Haret sunt probleme cu transformatoarele de curent electric, că s-a ars un motor, diverse zvonuri care să ne țină cu ochii în soare la propriu și fără apa de irigat.

În data de 17.07.2022, după ce auzisem un zvon că pe raza jud Brăila sunt stăvilare închise, am plecat de-a lungul canalului de aducțiune de la prima stație de pe jud Ialomița, SRPA14, spre Bărăganu, jud Brăila cu destinația finală stația de pompare principala de la Spiru Haret din jud Brăila. Pe raza jud Ialomița, pe teritoriul UAT Țăndărei, canalele de aducțiune au fost reabilitate  complet și impermeabilizate, mergând pe malul canalului, când am ieșit din județ, parcă m-am întors in timp, canalul nereabilitat, cu dale de beton pe alocuri desprinse, prima stație de pompare a apei din județul Brăila arăta de parcă era undeva în Ucraina, pe la Donețk undeva.  Motopompe si diverse utilaje de irigat pe ambele maluri ale canalului, dar nimic organizat, totul lăsat la voia întâmplării, iriga cine putea cum putea, în special cei ce aveau teren lângă canal, restul câmpului era ars de secetă.

În drumul meu de aproape două ore pe câmp, orientându-mă cu Google Earth, am găsit doar două stații de pompare funcționale până la canalul principal de alimentare de la Spiru Haret.

Nu cunosc cine conduce ANIF Brăila, dar se pare ca nu le pasă ce se întâmplă cu amenajamentele îmbunătățirilor funciare din județ, având în vedere că au foarte multe stații dezafectate, canalele de aducțiune sunt uitate în timp, colmatate, găurite, pline de arbori și vegetație de apă.

În județul Ialomița avem unele dintre cele mai vechi OUAI-uri din țară iar dacă noi nu mențineam infrastructura cum nu au făcut și nu fac cei din Brăila, stăteam la mila vremii.

Iar în acest moment având comanda de apa către ANIF, volumul necesar sa ajungă pana la stațiile noastre este pierdut pe drum prin canale colmatate și găurite sau pompată de fermieri dezorganizați pe care nimeni nu îi ia in calcul când noi cerem apa pentru irigat, astfel la noi ajunge sub 50% din volumul solicitat și pompat.

Pana sa ajung la canalul principal de la Spiru Haret am găsit toate stăvilarele deschise, dar ajungând la canalul principal unde ramificația către Gura Ialomiței si Țăndărei este prima de la stația principala de pompare, am constatat ca stăvilarul este deschis doar pe jumătate iar diferența de nivel dintre cele două canale este de mai bine de 1m după aprecierea mea.

În acel moment l-am sunat pe directorul OUAI Murgeanca căruia i-am spus cele găsite de mine în locurile unde am fost, le-am comunicat și altor fermieri din zonă, pentru a face demersuri, petiții către ANIF, ministerul Agriculturii și toate organismele abilitate să ne rezolve problema și să putem iriga normal.

Mai ales având în vedere ca vecinii noștri pe OUAI Gura Ialomiței irigă fără probleme, canalul nostru ramificându-se din canalul lor, OUAI Ograda cu o treapta de pompare în plus față de noi și ramificație de la canalul principal mult în aval fata de noi, la fel, nu au nici o problemă.

Luni 18.07.2022 am scris toate aceste detalii într-o petiție pe care am trimis-o pe mail către cabinetul domnului ministru al agriculturii Petre Daea pe care chiar mi-aș dori să îl invit sa vadă cum muncim să udăm culturile afectate de secetă.

Până la data publicării acestui articol, 24.07.2022, nu am nici un răspuns oficial.

Aștept rezolvarea cât mai urgentă a situației, pentru că nu putem face față secetei decât irigând 24 din 24.

Mulțumesc.

S-a publicat pe SEAP licitația pentru SF pentru traseul TR71

[CN1044890] Servicii de proiectare, faza Studiu de Fezabilitate pentru obiectivul de investiții ,,Drum TransRegio Galați-Brăila-Slobozia-Drajna-Chiciu-Autostrada A2″

Data publicare: 14.07.2022
Autoritate contractanta: ASOC DE DEZVOLTARE INTERCOMUNITARA PENTRU INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT DE TNTERES STRATEGIC IN ZONA DE EST SI SUD

Valoarea totala estimata: 20.000.000 lei

Servicii Expertiză tehnică, servicii proiectare faza Studiu Fezabilitate cu elemente de DALI, inclusiv studii de teren (studiu geotehnic, ridicări topografice, studiu hidrologic, studiu hidraulic, studii de coexistentă, studiu arheologic precum şi alte studii specifice/documentații de specialitate solicitate de instituțiile avizatoare), documentaţii suport pentru obţinerea de acorduri și avize, obținere acorduri şi avize, documentația necesară obținerii avizului de oportunitate și a documentațiilor urbanistice (PUZ), studiu de trafic, studiu de evaluare a emisiilor CO2, analiza cost-beneficiu, analiza instituțională, studiu de evaluare adecvată situri Natura 2000, raport privind evaluarea impactului asupra mediului, harta cu datele de geolocalizare ale investiției, raportul privid utilitățile (unde este cazul), documentația tehnică aferentă demarării procedurii de expropriere (dacă este cazul), pentru obiectivul de investiții ,,TransRegio Brăila-Slobozia-Drajna-A2 și Chiciu-Drajna” vor fi in concordanta cu cerintele caietului de sarcini.

Termen limita pentru primirea ofertelor sau a cererilor de participare: 29.08.2022 15:00

România trebuie să se schimbe din temelii, ep. 5. Statul bolșevic vs statul democrat

Statul Bolșevic

1. Ieri am pierdut 40 de minute la bancă pentru actualizarea datelor firmei. Normele BNR forțează băncile să actualizeze datele personale ale deținătorilor de cont. Banca (numele băncii este irelevant în discuție), mi-a pus în vedere printr-un SMS că trebuie să mă prezint la ghișeu să actualizez datele sau să o fac online prin aplicație, sau îmi va restricționa diverse fațete ale contului (aplicația mobilă, plăți, etc). Pentru că, mă rog, cazul firmei în speță era mai complicat, cu mai mulți acționari printre care alte firme, a trebuit să produc o mulțime de documente, care trebuie semnate, conform cu originalul, you know the drill, și să pierd o mulțime de timp prețios, atât al meu cât și al funcționarului bancar.
2. Acum ceva săptămâni în urmă primesc un telefon de la firma de contabilitate prin care mi se comunică că ANAF și/sau registrul comerțului (nu mi-e clar care dintre ele, sau amândouă) sunt pe punctul de a-mi radia firma pentru că expira, vezi-doamne, contractul de închiriere pentru sediul social. Mă uit pe contract, pe care îl am pe cloud, și îi comunic contabilei să le transmită juriștilor de la instituția cu amenințările că sunt niște idioți care nu sunt în stare să citească 4 foi de hârtie. Pe contract scria negru pe alb că este pe 4 ani cu prelungire automată cu perioade succesive de câte 2 ani, dacă nici una din părți nu solicită rezilierea cu minim 30 de zile calendaristice. Cum nici una din părți nu reziliase contractul, acesta era astfel, de drept, încă în vigoare. Nu și nu, nu s-a putut, pentru că cineva la registru comerțului declarase sediul pe 4 ani, și apărea expirat dacă scoteai certificat constatator. În plus de asta, motivația lor a fost: De unde știu eu că nu s-a reziliat contratul și nu ne-ați anunțat? Păi vă comunic eu acum, telefonic, că este în vigoare, nu l-a reziliat nici una dintre părți. În fine, nu am avut altă variantă decât să mă duc să fac eu un act adițional de prelungire a închirierii pe 2 ani. Timp și bani pierduți degeaba, de două firme, plus instituții publice, când puteau să-mi ia de bună declarația, să pună o bifă undeva, case closed. Nu tată, statul român vrea să te simți guilty all the time.

Statul democratic

1. Îmi povestește un prieten cum se completează declarația fiscală la americani. Scrii acolo tot ce ai cheltuit, dacă ai dat de exemplu bani duminica la biserică, dacă ai dat bani pe conferințe profesionale, pe tratate de specialitate etc. La sfârșit semnezi cu formula So help me God. Nu te întreabă nimeni nimic, statul nu îți cere nu știu ce documente justificative, nu se duce la pastorul luteran să te verifice dacă chiar ai pus 10 dolari în cutia milei, îți ia de bun de ai declarat acolo și primești taxarea/deducerea cuvenită. Se ia de bun cuvântul omului, până la proba contrarie.
2. O prietenă vrea să se înscrie la facultate, la Chicago. Se duce femeia la biroul de înscrieri, spune cine e și ce vrea, i se ia numele și adresa, „vă va contacta cineva pentru interviu, o zi bună”. Rămâne omul perplex cu teancul de hârțoage în brațe, ditamai biblioraftul cu viza de reîntregire de familie, diploma de bac, certificat de naștere, pașaport, buletin, lapte supt de la mama etc. Peste câteva zile bate la ușă un student echipat regulamentar cu șapca universității și un clipboard cu un chestionar în brațe: – Sunteți Ixuleasca Ixulescu? Da. Aveți pasaportul seria xx.xxxx? Da. Etc Etc, mai completează câteva bife legate de planul de școlarizare și opțiuni, apoi o pune să se semneze jos sub formula: So help me God. „O zi bună, vă așteptăm la cursuri pe 1 Octombrie. Moment perplex no 2, a mea aștepta momentul să se răsucească pe călcâie după biblioraftul care dovedea că ce a spus e acoperit de un munte de acte.

Într-o societate liberă, primează prezumția de nevinovăție. Omul din fața ta este considerat aprioric sincer și corect, odată pentru că așa este marea majoritate, și doi pentru că așa este mentalitatea colectivă. Până și atunci când ești arestat și când ți se pun cătușele, în state, polițistul îți spune: „You are considered innocent until proven guilty by a court of law.” Adică, ai dreptul de fi considerat nevinovat până când o instanță decide contrariul. Moment în care, evident, treci în categoria a doua de oameni, cea a celor care nu pot fi considerați de încredere. Ați văzut probabil în filmele americane prima întrebare a unui polițist când investighează un suspect: are criminal record (cazier)? Dacă răspunsul este: e curat, nimic până acum, abordarea polițistului va fi cu totul alta decât dacă răspunsul este: he/she has a record. Va începe direct prin a-ți studia cazierul. Ai zis acolo „So help me God” și apoi ai mințit/înșelat/etc? Ai trecut brutal și imediat în categoria 2 de oameni, cei în care nu se poate avea încredere.

Într-o societate bolșevică, cum, cu mare părere de rău trebuie s-o spun, este România – iar aici nu mă refer la orânduirea constituțională, ci la mentalitățile celor care conduc țara, ești considerat aprioric infractor, vinovat, tu ești cel care trebuie să producă teancuri de hârtie în fața instituțiilor statului ca să dovedești contrariul. Tu trebuie să dovedești că ești tu peste tot, tu trebuie să dovedești la fiecare oprire a polițistului de la rutieră că ai carnet și că n-ai furat mașina, că are asigurare etc. La noi în România suntem toți aprioric în categoria 2, cea a celor în care nu se poate avea încredere, și pot scoate capul în lumea „civilizată” doar cei care se cocoață pe topuri de hârtii justificative.

Îmi aduc aminte de povestirile unui fost colonel de miliție, care când se fura ceva de la IAS-ul din sat, aduna cei 4-5 găinari cunoscuți de miliție, îi ducea la sediu, îi punea pe o bancă cu capetele lipite și îi dădea o palmă primului peste cap și apoi toate capetele se ciocneau sec unul de altu: Nu mai da, șefu, că n-am furat eu. Zi mă, care-ai furat. Trosc! Până evident cel vinovat recunoștea. Erau (eram) toți vinovați și tratați ca atare.

Și din păcate, și acum, la 32 de ani de la dispariția miliției, statul român, prin mentalitatea care s-a păstrat cu sfințenie la nivel înalt, ne consideră pe toți vinovați de păcatul nesincerității, iar noi trebuie să ne acoperim cu munți de hârtii ca să dovedim contrariul.

Sper să apuc în viața asta să prind să semnez o singură hârtie la fiecare instituție, de tipul „so help me God”, iar restul de hârțoage să și le ia ei intern unii de la alții, că tot au legea acum dată cu schimbul de informații.

La ghișeele diverselor instituții private sau publice, vreau să fiu tratat demn ca un cetățean onest, nu cu suspiciune, ca un infractor în sala de judecată acuzat de încălcarea legii.

Până când asta se va transpune și în practică, rămân la convingerea mea că România, și românii, trebuie să se schimbe din temelii, ca mentalitate. Până când nu ne vom recăpăta încrederea în semenul nostru, până când nu vom începe să construim împreună ca societate, în loc de „să moară și capra vecinului”, lucrurile nu se vor schimba în această țară.

Schimbarea de mentalitate începe cu tine însuți. Înainte de a cere semenului tău încredere, gândește-te dacă ești gata să i-o oferi pe a ta.

Subtitlu pentru cei care nu chef de citit: Oficial, apa din Slobozia este în continuare nepotabilă.

Fapt confirmat prin răspunsul DSP la cererea mea scrisă de a specifica dacă URBAN SA are sau nu autorizație sanitară:

Conform acestui răspuns, din anul 2018, DSP a notificat URBAN că nu se mai acordă viza anuală, din cauza depășirii parametrului trihalomentan. Până la acest moment – iunie 2022 – nu reiese din răspunsul primit că ar exista această viză.

În concluzie, la momentul scrierii acestui articol, URBAN SA nu are autorizația sanitară vizată la zi, deci nu furnizează consumatorilor apă potabilă.

DSP mă „pasează” la Urban dacă vreau să aflu rezultatele analizelor. Unde aflu că acum au altă depășire, la sodiu, pe care o împachetează elegant, cu un studiu de la un „CENTRU DE MEDIU ȘI SĂNĂTATE CLUJ”, un client mai vechi al blogului:

Ideea de bază este următoarea: URBAN SA nu furnizează apă potabilă. O bâlbâie elegant la explicații, are doar două analize pentru trihalometani în ultimii 4 ani, una în august 2020 și una în ianuarie 2021.

Adică na, dacă DSP-ul îți spune că nu ți-a dat prelungire pentru că tu ai o problemă, mi s-ar părea corect măcar să ții problema sub observație atentă, lunară. Nu să faci în bătaie de joc două analize în 4 ani.

Ca să concluzionăm:

1. Nu avem în continuare apă potabilă în Slobozia
2. Cer pe această cale noului patron al URBAN SA – Consiliul Județean Ialomița – un calendar clar, cu termene și responsabilități pentru potabilizarea apei. Cum am spune noi în mediul privat: grafice Gantt și KPI-uri. Hai că se poate!

Serialul My town revine azi cu o idee tot mai actuală în toate orașele moderne sufocate de trafic: rezervarea unei zile a săptămânii pentru traficul pietonal, în locul celui rutier.

Am fost recent în Bologna, era a doua zi de Paști, iar unul din bulevardele centrale ale orașului era închis traficului, inclusiv transportului în comun de suprafață, și era dedicat în totalitate cetățenilor urbei.

Erau familii cu copii, cupluri, grupuri de prieteni de toate vârstele, sau pur și simplu oameni singuri, care luaseră în stăpânire pavajul rutier pentru o plimbare, sau pentru a asista la numeroasele acte artistice care se desfășurau: interpretări live, mimi stradali, pictură pe asfalt, etc.

În acețași timp toate afacerile bulevardului înfloreau la maxim, toate magazinele erau pline iar la terasele adiacente, unele care chiar ocupaseră părți ale carosabilului, nu găseai nici un loc liber.

Era nu numai o sărbătoare a cetățeanului în fața mașinilor, dar și o importantă sursă de venituri pentru micile afaceri, într-o zi fără mult trafic comercial sau rutier.

Haideți să fim puțin realiști: în orașele din România, iar Slobozia nu face excepție, mașinile au pus pur și simplu stăpânire pe absolut orice spațiu liber disponibil. Ar trebui ca și noi cetățenii și avem o zi a noastră pe săptămână în care să ne luăm, să ne cerem orașul înapoi de la aceste fiare moderne. O zi a revenge-ului, a răzbunării omului pe mașina atotacaparatoare 🙂

Așa că, propunere pentru edilii Sloboziei, hai să vedem cât de fezabil ar fi să închidem bulevardul Matei Basarab între Ștefan cel Mare și Chimiei, care este exact secțiunea centrală a orașului, începând eventual cu o zi pilot de 1 Iunie, ziua Copiilor. Da, știu că se făcea acest lucru în unii ani pe bvd Chimiei, dar ar fi mai interesant dacă i s-ar da evenimentului greutatea cuvenită și le-am acorda cetățenilor artera principală a orașului. Nu toată lumea are energia sau puterea să meargă un km pentru un eveniment, dar dacă li s-ar pune la dispoziție o zonă centrală, cu acces facil, s-ar putea ca evenimentul să fie un real succes pentru toate categoriile de cetățeni.

Se pot organiza activități pentru cei mici, spectacole, concursuri, activități artistice pe asfaltul bulevardului. Iar mai apoi, dacă evenimentul va fi unul reușit, o continuare cu Duminicile de pe perioada sezonului estival, sau de vacanță a copiilor.

Tu ce părere ai?

Acești simpatici doamne și domni se laudă pe pagina de Facebook a unei instituții a statului român, recte Consulatul General al României la New York, cu o jalnică participare a României la un târg de turism:

Au printat pe niște A4 poze cu Sfinxul și alte obiective turistice, le-au prins cu niște agrafe de o perdea atârnată de o țeavă. Au mai bifat o rubrică în raportul lunar de activitate, ca să-și justifice salariile de mii de euro, așa cum explică fostul ministru al economiei, Claudiu Năsui, într-o postare pe pagina sa publică:

Consulatul general al României de la New York și-a șters între timp postarea de pe pagină și au pus repede poze cu floricele și munți photoshopate amatoricește. Dar, internetul nu uită și nu iartă, comentariile sunt, ca de obicei, delicioase:

Să rămână pentru posteritate, zic. Mizeria nu poate fi ascunsă sub preș la infinit, domnilor bolșevici de prin ministere și partide, vă știți voi care.

What has been seen cannot be unseen.

Statul la stat.

I can go like this all day 🙂

O expoziție de desene ale elevilor de la liceul de Artă din Slobozia e mai bine organizată și prezentată decât imaginea țării la New York.

Prin comparație, standul Braziliei la același târg de turism:

Clipul întreg mai jos, e varianta din 2020 Los Angeles:

Este o bătaie de joc la adresa țării, este o risipă inutilă a banilor noștri din taxe și impozite. Bani munciți, și de mine, și de tine. Este un exemplu clar despre cum suntem priviți din exterior – o țară care nu se respectă ea însuși, nu poate pretinde sau impune respect.

România ar trebui să aibă o strategie unitară de promovare turistică, cu bugete clar stabilite, cu priorități, cu un calendar de evenimente, cu participarea actorilor din sectorului privat de turism la ele, nu cu niște politruci care habar nu au pe ce lume trăiesc.

PS: 8000 de dolari au costat printurile A4, după cum reiese din declarația ministrului turismului la Pro TV.

La Radio Joy o avem azi pe Aretha Franklin, the Queen of Soul, într-o interpretare care-ți ridică părul pe mâini, la 73 de ani, omagiind-o pe Carole King, cea care a scris pentru Aretha celebrul „You make me feel like a natural woman”.
Puțini știau însă că Aretha se lupta de ceva timp cu o boală incurabilă, ceea ce face apariția ei să fie într-adevăr un moment de grație divină. Până și Obama, un mare fan, a vărsat o lacrimă.

Azi e 8 Martie, și trebuia să fie ziua lor. Să o petreacă în liniște și pace, eventual cu o zi liberă de la serviciu, cu familia, cu prietenii, cu soții, cu copiii.
Dar nu. Nu s-a putut. N-au avut pace.
Pentru că un psihopat și camarila din jurul său au decis că milioane de femei trebuie să-și ia pruncii la piept și să plece în bejenie ca să le salveze viața.
Așa că ziua de azi le este dedicată lor, femeilor eroine, la fel de eroine ca bărbații care luptă cu arma în mână pentru țara lor. Ele luptă pentru viitorul țării lor, care sunt copiii.

Să nu uităm că și ei, și ele, toată nația ucraineană are zilele astea nevoie de ajutorul nostru. O masă caldă, un acoperiș deasupra capului, un SMS de 2 euro pentru ajutoare. Sau, dacă nu-ți permiți nimic din toate acestea, măcar o vorbă bună de încurajare ca să nu se simtă abandonați, o îndrumare în direcția corectă pentru că sunt debusolate și speriate, o mână întinsă, o îmbrățișare, o floare de ziua lor.

La mulți ani, dragi femei eroine!

Slava Ucraini!