România și-a ales, pe 18.05.2025, noul președinte pentru următorii 5 ani, pe domnul Nicușor-Daniel Dan.

Și odată cu asta, a mai făcut niște alegeri.

A ales continuarea drumului euroatlantic față de aproprierea de Rusia.

A ales să stea în rând cu marile democrații ale lumii, în loc să alunece spre un model autoritar.

A ales între bun-simț și grobianism.

A ales între o educație solidă la Sorbona și un CV gol.

A ales o carieră politică solidă, cu realizări palpabile, în fața vorbelor goale, a promisiunilor deșarte și a „marketing-ului”.

A ales între civilizație și violență.

A ales între simțul realității și elucubrații despre energie care îți intră pe sub fustă.

A ales între o economie de piață care aduce prosperitate și un model suveranist de sorginte bolșevico-ceaușistă.

A ales schimbarea țării pe baze de meritocrație, în fața continuării unul model bazat pe fidelitatea de partid.

A ales între viitor și trecut.

Te felicit, Românie, pentru aceste alegeri!

După zeci de ani de experiență în negocieri comerciale, în care am învățat regulile jocului și am văzut cum se practică în realitate, inclusiv în tranzacții de ordinul zecilor de milioane de euro, pot spune cu certitudine că actualele „negocieri de pace” sunt pur formale. Sunt un joc de imagine. Putin câștigă timp, mimează buna credință și încearcă să ocupe cât mai mult teritoriu sub pretextul dialogului.

Am participat la negocieri unde nu venea nici patronul, nici CEO-ul, ci era trimis un director fără nicio putere reală de decizie. Mai mult, venea cu cerințe absurde, precum reduceri de zeci de procente – complet nerealiste în orice industrie.

Pe scurt, iată trei semnale clare că o parte nu urmărește cu adevărat pacea:

1. Dacă vrei ca diplomația să funcționeze, armele trebuie să tacă. Nu poți negocia cu o mână întinsă și cu cealaltă pe trăgaci.

2. Dacă îți dorești sincer pacea, trimiți la masa negocierilor cel mai înalt nivel de reprezentare – sau mergi tu personal. În lipsă, trimiți un înlocuitor de rang înalt, cu mandat clar de decizie: un prim-ministru, un ministru de externe. Dacă apar doar adjuncți, fără putere reală de decizie, e limpede că nu există intenție reală.

3. Dacă delegații tăi vin cu pretenții inacceptabile, care blochează negocierile din start, e clar că nu cauți o soluție, ci doar pretexte pentru a mima buna credință.

Pe 18 Mai, românii sunt chemați la urne într-un moment de răscruce. Nu este doar o alegere între doi candidați. Este o alegere între două direcții radical diferite: una care ne conduce spre modernizare, prosperitate și demnitate europeană – și alta care ne poate arunca înapoi, într-un trecut de izolare, sărăcie și nesiguranță.

Nicușor Dan reprezintă continuitatea drumului nostru euro-atlantic – o Românie ancorată în valorile europene, în parteneriatul strategic cu Statele Unite, în economia de piață și în statul de drept. Nu este un politician al lozincilor, ci un om al cifrelor, al muncii și al onestității. România are nevoie de un președinte care înțelege complexitatea administrației și care poate garanta stabilitatea și predictibilitatea economică. Sub o astfel de viziune, investițiile pot continua, locurile de muncă pot crește, iar viitorul copiilor noștri poate rămâne în România, nu în emigrație.

De cealaltă parte, avem un candidat care clamează „suveranismul” – nu-i scriu numele, pentru că el însuși a declarat că nu candidează pentru el, ci pentru altcineva. O marionetă nu are nume. Ceea ce contează este discursul și agenda pe care o promovează: naționalizări, concedieri, propagandă anti-europeană și o admirație fățișă pentru modele autoritare. În locul unei economii libere, propune un control de stat care alungă investițiile. În locul apropierii de Occident, ne împinge spre o Rusie autocratică, izolată și coruptă. Și, ca un simbol al disprețului față de propriul popor, își exprimă public bucuria atunci când cetățenii români pierd dreptul la liberă circulație. Promite o „ardere a răului”, dar ne lasă impresia că vrea, de fapt, să ardă țara – cu noi toți ca lemn pe foc.

Nu ne putem permite să tratăm aceste alegeri cu indiferență. Tăcerea noastră poate însemna victoria regresului, a fricii, a haosului. Votul tău, al fiecăruia dintre noi, contează. Este cea mai puternică armă democratică pe care o avem.

Pe 18 Mai, nu votăm doar pentru un om. Votăm pentru o direcție. Pentru identitatea noastră. Pentru viitorul nostru.

Alege România care construiește, nu România care distruge.
Alege Europa, nu Estul autoritar.
Alege viitorul, nu trecutul.
Alege să votezi. Alege România ta.

Într-o perioadă în care România are nevoie mai mult ca oricând de unitate, demnitate și responsabilitate în spațiul public, unele gesturi politice reușesc să ne amintească ce înseamnă, de fapt, dezbinarea cinică, meschină și lipsa de loialitate față de propriul popor.

Recent, George Simion, liderul AUR și candidat prezidențial, a mulțumit public Departamentului pentru Securitate Internă al Statelor Unite pentru că România nu a fost inclusă în programul Visa Waiver – adică exact acel program care i-ar fi permis românilor să călătorească în SUA fără viză. Să mulțumești unei instituții străine pentru un eșec al propriei țări nu e doar bizar; este o formă de satisfacție perversă față de suferința sau umilința celorlalți. Este dovada unui caracter mic, care se hrănește din eșecul național doar pentru a puncta politic împotriva adversarilor.

Un astfel de personaj nu are ce căuta la Cotroceni.

Președintele României trebuie să fie un simbol al demnității, al încrederii și al solidarității cu românii de pretutindeni, nu un profitor al momentelor în care țara e respinsă, umilită sau trasă pe linie moartă. Să îți bucuri electoratul cu vești proaste despre România doar pentru că „ceilalți” sunt la guvernare este o formă de egoism politic dus la extrem și arată că, pentru un astfel de om, scopul politic scuză orice mijloc, chiar și disprețul față de interesul național.

Un astfel de om nu poate fi președintele românilor.
Pentru că un președinte adevărat nu sabotează moral poporul pe care pretinde că îl apără.
Un președinte adevărat nu se bucură când România pierde.

Românii merită conducători cu inimă largă, nu cu suflet mic. Lideri care nu se înalță pe înfrângerea țării lor, ci care se luptă sincer pentru fiecare pas înainte. Să ne gândim bine: ce fel de om aplaudă când tu ești ținut la poarta lumii libere? Și ce fel de lider am vota, dacă ne-am încrede într-un astfel de om?

Această atitudine, de a jubila când românilor li se închide o poartă în lume, îmi amintește, cu un fior rece, de o epocă pe care credeam că am lăsat-o în urmă: epoca „suveranistă” a comunismului ceaușist.

Și atunci, ni se spunea că suntem „independenți”, „mândri”, „neatârnați de marile puteri”. Dar realitatea era alta: pașapoartele erau ținute la Miliție, călătoria în afara țării era un privilegiu aproape imposibil, iar românul era închis, cu cheia ideologică, în propria cușcă. Ni se repeta obsesiv că „nu avem nevoie de Occident”, că „suntem bine așa cum suntem”, că „străinătatea ne corupe”.

Sună cunoscut?

Astăzi, sub pretextul „suveranismului”, vedem reapărând același discurs care vrea să ne izoleze: să ne scoată din Europa, să ne îndepărteze de aliați, să ne convingă că a fi refuzați la o masă internațională e, de fapt, o victorie. Asemenea minciuni toxice ne-au fost vândute și înainte de 1989 și știm cu toții (cei care am apucat să trăim în acea epocă) cum s-a sfârșit acea poveste: cu frig, cu foame și cu granițe păzite cu arma.

Nu putem permite să revenim acolo, sub altă formă, cu altă mască.
Nu putem da conducerea țării unui om care ne spune că e mai bine să fim încuiați.

Visa Waiver nu e doar o chestiune tehnică. E un simbol al respectului internațional față de cetățeanul român. Când un politician se bucură că acest respect ne este refuzat, nu apără România, ci o condamnă la izolare. Și o face exact așa cum făceau Ceaușescu și acoliții lui, dar cu alte cuvinte și în alt ambalaj.

România nu mai este și nu trebuie să mai fie țara cu lacăt pe pașaport, cu cetățeni suspectați că vor „să fugă din rai”. România de azi e o țară care muncește, care visează, care are dreptul să circule liber, să fie respectată, să stea la aceeași masă cu marile democrații ale lumii.

Nu putem lăsa viitorul acestei țări pe mâna unui om care se bucură atunci când românii sunt ținuți pe dinafară.

Președintele României nu are voie să fie meschin. Nu are voie să aibă suflet mic. Nu are voie să-și transforme frustrările politice în aplauze pentru eșecurile poporului pe care vrea să-l conducă.

În ziua votului, să nu uităm: nu poți să alegi un lider care se bucură atunci când ție ți se trântește ușa în nas.
Alegerea unui astfel de om nu e o palmă dată sistemului, e o palmă dată fiecărui român care încă mai crede în dreptul de a visa, de a merge, de a trăi liber.

Am folosit 3 software-uri:
1. Chat GPT, aparținând companiei americane Open AI.
2. Gemini, fost Bard, aparținând companiei americane Google.
3. DeepSeek, apaținând companiei chinezești Hangzhou DeepSeek Artificial Intelligence Basic Technology Research Co., Ltd

Am formulat două cerințe:
1. Cum ar afecta alegerea lui Nicușor Dan, sau a lui George Simion, ca președinte, viitorul României?Scenarii pentru ambele cazuri.
2. Doresc un impact asupra PIB-ului per capita, indicator al bunăstării personale.

Chat GPT
Răspunsul la cerința 1:

Alegerea lui Nicușor Dan sau a lui George Simion ca președinte al României ar genera două direcții foarte diferite pentru viitorul țării, în funcție de stilul, ideologia și rețelele de sprijin pe care fiecare le are. Iată două scenarii realiste pentru fiecare caz:

Scenariul 1: Nicușor Dan – Președinte al României

Profil: Matematician, activist civic, apolitic în esență, dar asociat cu dreapta moderată, tehnocrat, cu imagine de om integru și pragmatic.

Posibile efecte și direcții:

1. Consolidarea statului de drept:
   • Susținere pentru DNA, ANI, Justiție independentă.
   • Numiri mai echilibrate și meritocratice în funcții cheie.
2. Modernizare instituțională și digitalizare:
   • Accelerarea digitalizării administrației publice.
   • Posibilă descentralizare eficientă, mai multă autonomie pentru orașe.
3. Politici externe pro-europene și pro-NATO:
   • Aliniere clară la valorile occidentale.
   • Poate crește prestigiul României în UE.
4. Limitări:
   • Lipsă de carismă populară, slabă capacitate de mobilizare a maselor.
   • Risc de izolare dacă nu are un guvern aliat politic sau dacă e perceput ca „elitist” de majoritatea populației.

Concluzie:

Președinția lui Nicușor Dan ar însemna o Românie mai tehnocrată, orientată spre Vest, dar posibil slab conectată cu nevoile și emoțiile maselor. Ar putea duce la reforme structurale lente, dar durabile, dacă are susținere parlamentară.

Scenariul 2: George Simion – Președinte al României

Profil: Lider naționalist, populist, adept al retoricii anti-sistem, orientare suveranistă, dar vagă doctrinar.

Posibile efecte și direcții:

1. Risc de conflict instituțional major:
   • Tensiuni cu CCR, Guvern, Parlament dacă nu e susținut de o majoritate AUR.
   • Posibilă încercare de influență asupra justiției și serviciilor.
2. Politici naționaliste și anti-globaliste:
   • Răcirea relațiilor cu UE și NATO, mai ales pe teme precum statul de drept, drepturile minorităților sau migrația.
   • Posibile tensiuni interne (etnice, sociale), retorică divizivă.
3. Mobilizarea maselor și populism economic:
   • Posibilă „guvernare prin referendumuri” sau mobilizare anti-elite.
   • Presiune pentru măsuri economice populiste (renegocierea datoriilor, plafonări, naționalizări).
4. Incertitudine externă:
   • Creștere a neîncrederii din partea partenerilor strategici.
   • Riscuri mari de investiții reduse și instabilitate a monedei.

Concluzie:

Președinția lui George Simion ar putea aduce un val de radicalizare politică și instituțională, cu risc de izolare internațională și tensiuni sociale interne. Dacă nu are o majoritate parlamentară, mandatul său ar putea deveni haotic. Dacă are, România s-ar putea orienta spre un model suveranist asemănător cu Ungaria lui Viktor Orbán.

Comparație directă:

Răspunsul la cerința 2:

Excelentă direcție — PIB-ul per capita este un bun indicator al nivelului de trai și eficienței economice. Iată o estimare calitativă a impactului unei președinții Nicușor Dan versus George Simion asupra acestui indicator, pe termen scurt (1-2 ani) și mediu (3-5 ani), în funcție de coerența guvernării:

1. Nicușor Dan – Impact asupra PIB per capita

Dacă lucrează cu un guvern compatibil (USR, PNL tehnocrat sau alianță de centru-dreapta):

• Pe termen scurt (1–2 ani):
  • Creștere modestă (1–2%/an peste media UE), datorită încrederii investitorilor și predictibilității.
  • Efecte pozitive în urbanizare, IT, energie regenerabilă, infrastructură cu fonduri UE.
• Pe termen mediu (3–5 ani):
  • PIB per capita în creștere accelerată, posibil +20–25% față de 2024.
  • Reformele structurale și digitalizarea pot duce la creșterea productivității.
  • Posibilă atragere de investiții în sectoare de valoare adăugată mare.

Dacă e în conflict cu un guvern ostil:

• Creștere economică încetinită, stagnare a reformelor. PIB per capita ar putea crește, dar sub potențial (doar +10–12% în 5 ani).

2. George Simion – Impact asupra PIB per capita

Dacă are guvern majoritar AUR:

• Pe termen scurt (1–2 ani):
  • Scădere a încrederii investitorilor străini, scădere sau stagnare a leului, riscuri inflaționiste.
  • Posibilă reducere a fondurilor europene, frânare a investițiilor directe.
  • PIB per capita stagnare sau scădere reală (ajustată cu inflația).
• Pe termen mediu (3–5 ani):
  • Dacă aplică politici economice populiste sau anticapitaliste: risc serios de derapaje economice.
  • PIB per capita poate stagna sau chiar scădea real (ex. +2% nominal, dar -5% real din cauza inflației și deprecierii leului).
  • Riscuri de migrație economică crescută (scădere a forței de muncă calificate).

Dacă nu are guvern compatibil:

• Blocaj instituțional. PIB per capita probabil va crește foarte lent, sub media regională.

Estimare orientativă a PIB per capita (euro), comparativ:

(valori estimate în euro, ajustate pentru inflație și curs)

Concluzie:

• Nicușor Dan: Probabil va accelera creșterea PIB per capita prin eficiență instituțională, stabilitate externă și atragerea de investiții.
• George Simion: Poate frâna sau chiar inversa trendul de creștere dacă aplică politici izolaționiste și pierde finanțări UE sau încrederea piețelor.

Gemini
Răspunsul la cerința 1:

Alegerea lui Nicușor Dan sau a lui George Simion ca președinte al României ar putea avea consecințe semnificative pentru viitorul țării, având în vedere diferențele majore dintre viziunile și abordările lor politice. Iată câteva scenarii posibile pentru fiecare caz:

Scenariu 1: Nicușor Dan Președinte

• Consolidarea statului de drept și a transparenței:
  • Nicușor Dan, cunoscut pentru activismul său civic și pentru lupta împotriva corupției, ar putea prioritiza consolidarea instituțiilor democratice și a statului de drept.¹
  • Transparența în administrația publică și lupta împotriva corupției ar putea deveni piloni centrali ai mandatului său, ceea ce ar putea duce la o creștere a încrederii cetățenilor în instituțiile statului.
  • Acest lucru ar putea atrage investiții străine și ar putea îmbunătăți imaginea României pe plan internațional.
• Politici de mediu și dezvoltare durabilă:
  • Având în vedere preocuparea sa pentru problemele de mediu, Nicușor Dan ar putea promova politici de dezvoltare durabilă și protecție a mediului.
  • Acest lucru ar putea duce la investiții în energii regenerabile, la protejarea ariilor naturale și la implementarea unor politici de mediu mai stricte.
• Modernizarea administrației publice:
  • Nicușor Dan ar putea iniția reforme pentru modernizarea administrației publice, simplificarea procedurilor birocratice și creșterea eficienței serviciilor publice.
  • Acest lucru ar putea facilita accesul cetățenilor la servicii publice de calitate și ar putea stimula dezvoltarea economică.
• Posibile provocări:
  • Abordarea sa fermă și intransigentă ar putea genera tensiuni politice și dificultăți în construirea consensului necesar pentru implementarea reformelor.
  • Lipsa experienței în domeniul politicii externe ar putea reprezenta o provocare în gestionarea relațiilor internaționale.

Scenariu 2: George Simion Președinte

• Accent pe naționalism și suveranitate:
  • George Simion, liderul AUR, ar putea promova politici naționaliste și suveraniste, punând accent pe protejarea intereselor naționale și pe consolidarea identității românești.
  • Acest lucru ar putea duce la o redefinire a relațiilor României cu Uniunea Europeană și cu alte organizații internaționale.
• Politici conservatoare și tradiționaliste:
  • Simion ar putea promova politici conservatoare și tradiționaliste, cu accent pe valorile familiei și pe identitatea creștin-ortodoxă.
  • Acest lucru ar putea genera dezbateri aprinse în societate și ar putea afecta drepturile minorităților.
• Posibile schimbări în politica externă:
  • Abordarea sa naționalistă ar putea duce la o reorientare a politicii externe a României, cu accent pe relațiile cu statele din regiune și cu alte state care împărtășesc viziuni similare.
  • Este posibil să se observe o răcire a relațiilor cu UE.
• Posibile provocări:
  • Retorica sa naționalistă și populistă ar putea genera tensiuni sociale și politice, atât în interiorul țării, cât și în relațiile cu partenerii externi.
  • Lipsa experienței în domeniul economic și al administrației publice ar putea reprezenta o provocare în gestionarea problemelor complexe cu care se confruntă România.
  • Este posibil să se observe o instabilitate politică și economică.

Este important de reținut că aceste scenarii sunt doar posibilități și că viitorul României depinde de o serie de factori complexi, inclusiv de evoluția contextului internațional, de dinamica politică internă și de capacitatea liderilor de a construi consens și de a implementa politici eficiente.

Răspunsul la cerința 2:

Impactul alegerii fiecărui candidat asupra PIB-ului per capita, un indicator important al bunăstării personale, ar putea varia semnificativ. Iată o analiză a potențialelor efecte:

Scenariu 1: Nicușor Dan Președinte

• Impact pozitiv pe termen mediu și lung:
  • Consolidarea statului de drept și lupta împotriva corupției ar putea atrage investiții străine directe, ceea ce ar stimula creșterea economică și ar crește PIB-ul per capita.
  • Modernizarea administrației publice și creșterea eficienței serviciilor publice ar putea reduce costurile pentru companii și cetățeni, ceea ce ar contribui la creșterea productivității și a veniturilor.
  • Politicile de mediu și investițiile în energii regenerabile ar putea crea noi locuri de muncă și ar putea stimula inovarea, ceea ce ar avea un impact pozitiv asupra PIB-ului per capita pe termen lung.
  • O mai mare transparență, și o administrație eficientă, duce la o mai bună absorbție a fondurilor Europene.
• Posibile provocări pe termen scurt:
  • Reformele structurale ar putea genera rezistență din partea unor grupuri de interese, ceea ce ar putea încetini creșterea economică pe termen scurt.
  • O mai mare atenție acordată problemelor de mediu ar putea duce la creșterea costurilor pentru unele industrii, ceea ce ar putea afecta temporar creșterea economică.

Scenariu 2: George Simion Președinte

• Impact incert, cu potențial de risc:
  • Politicile naționaliste și suveraniste ar putea genera incertitudine în rândul investitorilor străini, ceea ce ar putea reduce investițiile și ar putea afecta negativ creșterea economică.
  • O redefinire a relațiilor cu Uniunea Europeană ar putea duce la pierderea accesului la fonduri europene și la piețele externe, ceea ce ar avea un impact negativ semnificativ asupra PIB-ului per capita.
  • Politicile conservatoare și tradiționaliste ar putea genera tensiuni sociale și ar putea afecta negativ climatul de afaceri, ceea ce ar reduce investițiile și ar încetini creșterea economică.
  • Este posibil ca politicile economice propuse de George Simion să ducă la o inflație ridicată, și la o scădere a puterii de cumpărare a cetățenilor.
• Posibile efecte pozitive pe termen scurt:
  • Unele politici protecționiste ar putea stimula producția internă și ar putea crea locuri de muncă pe termen scurt, dar aceste efecte ar putea fi nesustenabile pe termen lung.

Concluzie:

• În scenariul cu Nicușor Dan președinte, există potențialul pentru o creștere sustenabilă a PIB-ului per capita pe termen mediu și lung, datorită reformelor structurale și a politicilor de mediu.
• În scenariul cu George Simion președinte, există un risc semnificativ de scădere a PIB-ului per capita, datorită incertitudinii politice, a redefinirii relațiilor cu UE și a potențialelor tensiuni sociale.

Este important de subliniat că aceste scenarii sunt doar estimări și că impactul real asupra PIB-ului per capita depinde de o serie de factori complexi.

DeepSeek
Răspunsul la cerința 1:

Alegerea lui Nicușor Dan sau a lui George Simion ca președinte al României ar avea impacte semnificative, dar foarte diferite, asupra viitorului țării, dat fiind profilul lor politic și viziunile radical opuse. Iată două scenarii posibile:

1. Nicușor Dan – Un mandat de continuitate reformistă, cu accent pe tehnocrație și UE

• Politică externă: Continuarea alinierii ferme la UE și NATO, cu eforturi sporite pentru aderarea la Spațiul Schengen și adoptarea euro. Relații mai tensionate cu guvernele PSD-PNL din cauza conflictelor pe reforme.
• Economie: Accent pe digitalizare, atragerea de investiții în tehnologie și energie verde, potențial încetinirea unor proiecte mari de infrastructură din cauza birocrației.
• Justiție: Presiuni pentru independența sistemului juridic și lupta anticorupție, dar cu rezultate limitate din cauza rezistenței sistemice.
• Proteste și societate: Susținere din partea tineretului urban și a clasei de mijloc educate, dar riscul de a pierde teren în mediul rural din cauza lipsei de carismă.
• Risc major: Conflict politic cronic cu Parlamentul (dominat de PSD-PNL), care ar putea paraliza deciziile.

2. George Simion – Un șoc naționalist și populist

• Politică externă: Relații tensionate cu UE (critici la adresa “bruxeliștilor”) și apropiere simbolică de lideri ca Viktor Orbán sau partide euro-sceptice. Poziții anti-Ukraine în război (susținând narativa lui Putin), risc de sancțiuni diplomatice.
• Economie: Politici protecționiste (“cumpără românesc”), dar instabilitate pentru investitori. Posibil abandonarea targetului de adoptare a euro.
• Justiție: Atacuri la adresa DNA și instanțelor “corupte”, cu risc de slăbire a luptei anticorupție.
• Proteste și societate: Mobilizarea masivă a simpatizanților AUR și a naționaliștilor, dar și proteste uriașe ale opoziției pro-EU. Fracturi sociale adânci.
• Risc major: Izolarea internațională a României și polarizarea extremă în societate.

Concluzie:

• Nicușor Dan ar reprezenta o continuare a proiectului european, dar cu limite clare din cauza lipsei de sprijin politic.
• George Simion ar împinge România spre un model “illiberal”, cu riscuri grave pentru democrație și economie.

Scenariul real ar depinde și de compoziția Parlamentului: fără majorități, amândoi ar fi blocați în a-și implementa agenda.

Răspunsul la cerința 2:

Impactul asupra PIB-ului pe cap de locuitor (un indicator cheie al bunăstării economice personale) ar fi foarte diferit în cele două scenarii, din cauza politicilor economice, atitudinii față de investiții și relațiilor externe ale lui Nicușor Dan și George Simion.

1. Scenariul Nicușor Dan: Creștere moderată, cu potențial pe termen lung

Impact pe termen scurt (1-4 ani):

• +3-5% creștere anuală a PIB-ului pe cap de locuitor (similar cu tendința actuală, dar cu risc de încetinire dacă conflictele politice blochează reformele).
• Investiții străine mai mari în IT, energie verde și infrastructură digitală (datorită stabilității și alinierii cu UE).
• Mentenanța fondurilor UE, dar cu riscul unor întârzieri în absorbție din cauza birocrației.

Impact pe termen lung (5-10 ani):

• PIB/capita ar putea depăși 20.000 EUR (față de ~16.000 EUR în 2024) dacă reformele în educație și inovație sporesc productivitatea.
• Dependență mai mică de corupție și economie gri, datorită digitalizării și transparenței.
• Risc: Dacă reformele esențiale (pensii, sănătate) nu sunt făcute, creșterea ar putea stagnă.

Bunăstare personală:

• Salarii mai mari în sectoare competitive (IT, inginerie).
• Acces mai bun la servicii digitale (sănătate, administrație).
• Mediul rural rămâne în urmă.

2. Scenariul George Simion: Instabilitate, cu risc de stagnare sau declin

Impact pe termen scurt (1-4 ani):

• Creștere economică sub 3% anual, posibilă recesiune (din cauza panicii investitorilor și tensiunilor cu UE).
• Fonduri UE blocate sau reduse (din cauza conflictelor cu Bruxelles-ul).
• Leul se devalorizează, inflația crește (dacă guvernul apelează la cheltuieli populiste nesustenabile).

Impact pe termen lung (5-10 ani):

• PIB/capita stagnat sub 18.000 EUR (sau chiar în scădere dacă iese din Schengen/Eurozonă).
• Economia devine mai protecționistă, cu produse mai scumpe și mai puține oportunități pentru tineri.
• Emigrația tinerilor educați crește, reducând potențialul de creștere.

Bunăstare personală:

• Putere de cumpărare erodată (inflație + leu slab).
• Servicii publice (sănătate, educație) degradate din cauza bugetelor mici.
• Mediul rural primește subvenții populiste, dar fără dezvoltare reală.

Concluzie comparativă

Nicușor Dan ar aduce o creștere sustenabilă, în timp ce George Simion ar pune România pe o traiectorie de instabilitate și risc de sărăcire relativă față de UE.

Personal thoughts, de final:

Cam acestea sunt răspunsurile, a 3 AI-uri diferite, care au adunat și distilat în abordările lor enorm de multele surse disponibile public. Este o muncă titanică, pe care un operator uman ar fi terminat-o după turul 2 de pe 18 Mai, acesta fiind și motivația mea de a alege Ai-ul, și nu unul, ci 3, pentru imparțialitate și mediere a imaginii pe care o generează fiecărui candidat. Intenționat nu pun nici un fel de comentariu personal sau concluzii, pentru că mi se pare normal să și le tragă fiecare pe ale lui.

Deasemenea invit, în special pe nehotărâții care au stat la o parte în primul tur, să întrebați AI-urile și pe celelalte teme pe care eu nu le-am abordat: politica externă, sănătate, educație, apărarea țării, orice temă este importantă pentru voi, în ambele scenarii, și să vă clarificați astfel poziția electorală.

După ce am cerut celor 3 CJ-uri documentația aferentă Certificatelor de Urbanism emise, au sosit și răspunsurile. Mulțumesc pe această cale CJ Brăila, Ialomița și Călărași.

Articolul despre traseul TR în județul Ialomița este aici, nu are nici un sens să îl mai reiau, decât dacă în varianta finală a SF-ului vor exista schimbări de traseu sau adăugiri.

So, without further ado, here it is:

Brăila

Călărași

După cum se poate observa traseul TR nu va deservi municipiul Călărași, ocolindu-l la ceva distanță, și scoțând traficul greu fix în dreptul actualului terminal bulgăresc de feribot de la Aydemir, în amonte de Silistra. Unde probabil se va reloca și actualul terminal românesc al celor de la Coslozinca, ce asigură traficul greu între RO și BG.

Mențiune aici pentru cei care nu cunosc subtilitățile traversării Dunării la Chiciu, există două companii: Ostrovit SA (fostul IAS Ostrov de pe vremea dictaturii) care asigură traversarea pe traseul Chiciu (RO) – Regie (Ostrov, RO), și Coslozinca, ce asigura traversarea Chiciu (RO) – Aydemir (BG), pentru TIR-uri. Un traseu greoi, de 8 km, lung și costisitor, apărut în urma unei decizii a municipalității din Silistra, care la presiunea cetățenilor a dorit scoaterea traficului greu din oraș, și a cozilor de camioane care poluau între blocuri.

Aștept cu interes comentariile voastre pe pagina de FB personală sau a blogului.

Cel puțin pe teritoriul județului Ialomița, avem confirmarea oficială a traseului și a profilului transversal.

După cum puteți citi în captura de imagine de mai sus din memoriul tehnic, pus la dispoziție de CJ Ialomița (mulțumiri pe această cale), vom avea 2x7m, adică 4 benzi de 3,5m, și giratorii de 2×5,5m, cu raza interioară de 18m. Notabilă mi se pare zona mediană de 3m lățime.

Din documentația primită avem și traseul oficial, care, după cum vedeți mai jos, va urma în mare parte traseul actualului DN21, ocolind însă, cu un traseu complet nou, localitățile de pe traseu:

La Bărăganul va exista un pasaj de supratraversare a DN21A și a CF702:

Ocolire Iazu printre Iazu și Scânteia:

Traseu nou de ocolire a Slobozia Nouă și Slobozia:

Cu nod rutier cu supratraversare DN2A și CF701:

Pod peste Ialomița între Cosâmbești și Gimbășani:

Apoi revenire la traseul DN21, la aproximativ 2 km de limita cu Județul Călărași:

Harta traseului drumului Transregio se poate consulta în format digitizat, pe harta interactivă a proiectelor de infrastructură a Asociației ProInfrastructura, disponibilă aici:

Pe măsură ce apar informațiile despre traseul acestui proiect în județele Brăila și Călărași, vă țin la curent.

Context istoric:

• După Războiul de Șapte Ani (1756–1763), Marea Britanie avea datorii uriașe.
• Londra a decis: coloniile americane, care beneficiaseră de protecția britanică în timpul războiului, trebuiau să contribuie la plata acestor datorii.
• De aici a început ideea de a impune taxe noi coloniștilor.

Mini-cronologie

1764 – Sugar Act. Taxe stricte pe zahăr și melasă din colonii. Începe nemulțumirea.

1765 – Stamp Act. Taxe pe toate documentele, contractele și ziarele. Primul boicot serios al coloniștilor.

1766 – Declaratory Act. Parlamentul britanic afirmă că are dreptul să legifereze pentru colonii „în toate cazurile”.

1767 – Townshend Acts. Alte taxe pe sticlă, plumb, hârtie, vopsea și ceai. Coloniștii intensifică boicoturile.

1770 – Masacrul din Boston. Soldați britanici ucid 5 civili. Tensiunile explodează.

1773 – Boston Tea Party. Coloniștii aruncă în mare încărcături de ceai ca protest împotriva taxei pe ceai.

1774 – Intolerable Acts. Marea Britanie răspunde dur, colonii și mai furioase.

1775 – Încep luptele (Lexington și Concord). Primele focuri din Războiul de Independență.

4 iulie 1776 – Declarația de Independență. Nașterea oficială a Statelor Unite ale Americii. Imperiul britanic pierde cele mai importante, prospere și promițătoare colonii. Este începutul sfârșitului.

Revenim în prezent. Început de secol XXI.

Statele Unite ale Americii, slăbite economic după criza financiară din 2007–2008, apoi după pandemia de Covid-19 și afectate de o serie de politici externe dezastruoase — vezi retragerea din Afganistan —, adoptă un curs protecționist.

Privite printr-o lentilă istorică, SUA nu sunt un imperiu clasic, construit pe colonii, ci un imperiu economic. Controlează comerțul mondial, domină prin cea mai puternică monedă — dolarul —, prin cele mai influente bănci, fonduri de investiții și acorduri comerciale globale. Peste această putere economică se suprapune forța militară impresionantă, proiectată de peste 70 de ani în cadrul alianței NATO — umbrela sub care Europa, devastată după al Doilea Război Mondial, a avut șansa de a renaște și prospera.

Însă, toate acestea par să se apropie de un sfârșit.

Statele Unite amenință cu retragerea treptată a sferei lor de influență militară din Europa și cu pivotarea strategică spre Indo-Pacific. În același timp, SUA își taxează acum propriile „colonii” economice — partenerii tradiționali — într-o încercare disperată de a readuce bani și producție pe teritoriul național. „Colonii” care vor riposta, la fel cum au făcut-o coloniile americane față de tronul britanic, și nu este exclus scenariul în care să-și dorească independența completă față de Washington, economică și militară..

Ce va urma?

Dacă această politică protecționistă va continua, există toate șansele ca siliconul american — simbolul supremației tehnologice — să urmeze același drum ca zahărul britanic din secolul XVIII.
Și, odată cu el, imperiul economic american ar putea să apuce calea căderii, asemenea Imperiilor Britanic, Roman sau Spaniol.

”Americanii sunt pe aceeași pagină cu rușii, ei vor să destabilizeze Europa”.

„Este vital important pentru Trump, ca și pentru Putin, să nu existe o armată europeană. Ca Europa să nu fie autonomă strategic, să aibă propria ei politică.”

„Europa este foarte bogată, are populație multă, are bani foarte mulți. Și este în momentul ăsta ca o plăcintă mare pe masă. Plăcinta asta nu se poate apăra singură. Trebuie să creezi armată. Ca să creezi armată durează câțiva ani și îți trebuie voință politică serioasă. Și în primul rând îți trebuie să nu fii sabotat tu din interiorul Europei de tot felul de partide d-astea dubioase suveraniste, ba pro-ruse, ba pro-americane.”

„În fața mesei sunt trei găligani. Golanii cartierului. Statele Unite, Federația Rusă și-o să apară și China, e evident.”

„Europa trebuie să gândească strategic, și să caute o soluție. Băieții mari, bătăușii clasei, vor s-o prindă și să-i fure bănuții din ghiozdan, mâncarea, să-i pună fusta-n cap fetei. Și (Europa n.r.) trebuie să se apere într-un fel.”

„Istoria nu mai are răbdare cu noi, ne-a prins în fundul gol.”

Am extras pentru voi câteva idei care pe mine m-au cutremurat, din excelentul interviu luat de ProTV profesorului Armand Goșu, unul dintre istoricii dedicați sferei rusești.

Interviu pe care vă invit să-l urmăriți în continuare, intitulat sugestiv „Este posibil ca NATO să dispară? Armand Goșu: ”Da. Orice se poate întâmpla” :

Zilele astea am aflat cu toții că Elon Musk a luat-o razna. Probabil o fi vreo caracteristică a oamenilor geniali – n-am de unde să știu că nu sunt – faptul că le funcționează creierul la turație mare, până se prăjește ceva.

În fine, au început deja să apară și reacțiile, după salutul nazist al lui Musk, precum și după luările de poziție în favoarea extremismului. Care de care mai haioase, și mai aducătoare aminte a istoriei triste a nazismului:

Toate bune și frumoase, până când lumea începe să o ia personal, și diverse cunoștințe încep chiar să îți trimită meme-uri cu tesla, de parcă ai fi tu de vină pentru acțiunile altuia. Sau se oferă să-ți cumpere abțibilduri cu „I bought this before Elon went crazy”.

Unii se simt așa de vinovați, încât au schimbat sigla mașinii, aici un Model S cu emblemă de Mazda:

Eu nefiind Isus Cristos, nu mă simt obligat să iau pe umerii mei povara păcatelor altora. Minunile s-au săvârșit acum 2000 de ani și cam aia a fost. Am fix aceeași durere despre acțiunile lui Elon Musk, care by the way mai este acționar la Tesla vreo 12,8-13%, cam cât au posesorii de VW, Porsche, Seat, Skoda, Cupra, Porsche, Lamborghini, Bentley, Audi și alte branduri că Ferdinand Porsche i-a făcut mașini și tancuri lui Adolf Hitler.

Da da, fix lui, nazistul suprem, criminalul ăla care e responsabil de exterminări în masă a milioane de evrei, și de scufundarea Europei într-un război care a șters alte milioane de vieți și a redesenat harta lumii pentru mulți ani.

Notă: VW Ag este deținut încă de familiile Porsche/Piech cu cu 31,9% capital dar 53,3% voturi, prin vehiculul financiar Porsche Automobil Holding SE.

Pentru posesorul de Skoda care mă întreabă superior când îmi vând Tesla, și care evident nu a citit o carte de istorie, am rugat Chat GPT-ul să-mi facă un rezumat al colaborării dintre Ferdinand Porsche și Adolf Hitler, rezumat pe care n-o să-l găsiți pe pagina oficială a brandului.

And it goes like this:

„Ferdinand Porsche a lucrat îndeaproape cu Adolf Hitler în timpul regimului nazist. Porsche a fost un inginer auto influent și fondatorul companiei de automobile Porsche. Cea mai notabilă colaborare a sa cu Hitler a fost dezvoltarea Volkswagen Beetle, cunoscut inițial sub numele de Kraft-durch-Freude-Wagen (Mașina Forță prin Bucurie).

Puncte cheie ale colaborării lor:

1. Proiectul Volkswagen Beetle:
   • În anii 1930, Hitler își dorea o „mașină a poporului” (Volkswagen), care să fie accesibilă și practică pentru germanii de rând.
   • Ferdinand Porsche a fost desemnat să proiecteze această mașină, care mai târziu a devenit celebrul Volkswagen Beetle.
2. Rolul în efortul de război al Germaniei naziste:
   • În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Porsche a fost implicat în proiectarea vehiculelor militare pentru armata germană, inclusiv tancurile Tiger I și Tiger II, precum și distrugătorul de tancuri Elefant.
   • Fabrica Volkswagen, destinată inițial producției Beetle, a fost reconvertită pentru a construi vehicule militare, precum Kübelwagen (similar cu un jeep militar) și Schwimmwagen (un vehicul amfibiu).
3. Consecințele de după război:
   • După război, Ferdinand Porsche a fost arestat de autoritățile franceze, acuzat de crime de război din cauza implicării sale în mașinăria de război nazistă.
   • A petrecut aproximativ 20 de luni în închisoare, dar nu a fost niciodată judecat sau condamnat.

Deși realizările inginerești ale lui Porsche sunt larg recunoscute, relația sa strânsă de lucru cu regimul nazist și implicarea în producția de război reprezintă aspecte semnificative ale istoriei sale.”

Vedeți vreun posesor de Audi sau Porsche chinuit de flăcările de la Auschwitz? Nu? Nici eu. Și atunci de ce ar trebui să mă simt eu vinovat de vederile politice ale lui Musk?

Așadar, haideți să facem o diferență între om, companie și produs, și să nu mai învinovățim oamenii că își cumpără un anumit produs.

Și mai presus de asta, nu e nevoie să ne simțim vinovați pentru păcatele altora, și să ne vindem Teslele cum a făcut de exemplu Cheryl Crow. Așa cum am spus mai sus, minunile s-au terminat acum niște mii de ani.

Peace.