După cum ați dedus din titlu, am reușit să am o întâlnire de gradul 3 cu noul coronavirus. Fără să fac nimic special pentru asta, ba dimpotrivă, am respectat regulile de distanțare socială, am purtat mască. Mi-am turnat pe mâini mai mult alcool în 2020, decât am băut în 47 de ani de viață.
Întâlnire care s-a lăsat și cu ceva simptome, și învățăminte, în cazul meu.

Și începe așa.

Ziua 1, 5 Decembrie 2020. O ușoară dar persistentă durere de cap, dis-de-dimineață, genul hangover. Aici trebuie să menționez că eu nu știu ce sunt alea dureri de cap, pentru că nu le-am avut, decât în cazuri absolut extraordinare. Durerea cedează la un Nurofen răceală și gripă descoperit prin casă. Mă rog, nu-i dau atenție prea mare, dar rămâne un semn de întrebare acolo undeva în colțul minții.

Ziua 2, 6 Decembrie. Ziua votului la parlamentare. Peste noapte începe o tuse seacă, am ceva frisoane și mă trezesc cu o frumoasă febră de 38,0 Celsius. Anulez mersul la vot (heartbroken, bineînțeles, am așteptat 4 ani ziua asta, am dârdâit de frig în Piața Victoriei să scap de mustața lui Dragnea) și orice altă ieșire din casă. Mă auto-izolez în altă cameră cu ieșire din ea doar cu masca pusă și dezinfectant la ușă. Sun medicul de familie, sun la 112 pentru testare. În doar câteva ore, apare ambulanța pentru testare, mă întreabă dacă pot să ies sau e nevoie să vină ei. Ca să le scurtez timpul pierdut, decid să ies, durează fix 30 de secunde prelevarea de probe din nări. Side note: nu credeam că poți băga în nasul unui om un băț lung de 10 cm. Întreb personalul de pe ambulanță în cât timp vin rezultatele, îmi spun că le trimit la București la analiză, și durează 24-48 de ore aflarea rezultatelor.

Între timp medicul de familie, pe baza simptomelor – febră, dureri musculare, tuse – îmi dă o listă lungă de medicamente de cumpărat, plus un pulsoximetru.
Ei, vă dați voi seama de nivelul de paranoia care se instalează când medicul tău te pune să-ți monitorizezi nivelul de oxigen din sânge. Încerc totuși s-o țin sub control (paranoia) și îmi spun că e doar o măsură suplimentară de precauție, just în case, și oricum dacă îmi fac griji nu o să moară virușii din mine mai repede.
Fac rost de toate medicamentele plus pulsoximetru, și încep tratamentul, deocamdată doar cu vitamine (C, D, zinc) niște nurofen răceală și gripă și niște sirop de tuse. Reacționează bine febra cu nurofenul de 200 pe care îl aveam deja, așa că nu trec pe cel de 400 prescris de medic, chiar dacă îl cumpărasem.
Prezența la vot este sub așteptări. Mă oftic că nu am putut vota. Deși propriu-zis nu eram confirmat pozitiv, nu îmi permitea conștiința să ies așa, bombă biologică pe stradă, cu atât mai puțin să pun în pericol oameni nevinovați care își făceau datoria față de țară. Mă interesez care este procedura pentru urmă mobilă pentru cei carantinați, din păcate cererile trebuiau depuse online până pe 5 seara ora 20:00. Nu s-au luat în calcul și urgențele medicale din ziua votului. Asta e. Lecție de învățat pentru viitorul ciclu electoral.

Ziua 3, 7 Decembrie. Dimineața febră 38,0 ca un ceas elvețian. Asta poate însemna două lucruri. Primul că nu e nici o evoluție în sus a nivelului de infectare. Și doi, dacă s-a stabilizat aici înseamnă că mecanismele de apărare ale corpului meu nu au considerat necesar să o crească peste acest nivel ca să omoare virusul, deci am ajuns la un oarecare echilibru, să zicem.
Bineînțeles că nivelul sănătos de paranoia instalată mă face să-mi testez de 10 ori pe zi saturația de oxigen, care apropo a fost constantă la 97 pe toată perioada, deci nu am avut o lipsă de oxigen și deci nici o afectare pulmonară semnificativă, alta în afară de cea semnalată de tusea seacă.
Febra și durerile musculare relativ ușoare cedează tot repede și tot cu nurofen răceală și gripă de 200. Mă simt relativ apt de lucru, așa că îmi petrec ziua la calculator, cu diversele mele proiecte.
Ziua 4, 8 Decembrie. Febra a scăzut la 36,8, rămânând doar o stare subfebrilă cu dureri oculare și musculare. Dimineața în jur de 9:00 vine și rezultatul de la DSP: pozitiv Covid-19. Haios este că se suprapun apelurile de la DSP și medicul de familie, ambii întrecându-se să-mi dea rezultatul, probabil l-au primit simultan prin mesaj. Primesc și decizia de carantinare pentru mine și soție, de pe 6 (data prelevării) până pe 19 Decembrie inclusiv. Din fericire fiul meu era la București, fiind student, așa că nu l-au inclus. A venit pe 6 doar ca să voteze, dar nu a putut veni să ne vadă. Trist și dulce-amar.
Țin să mulțumesc pe această cale medicului meu de familie, doamnei doctor Monica Platon, pentru profesionalismul și răbdarea cu care m-a îndrumat prin această aventură. De asemenea, mulțumiri adânci prietenilor și familiei, care au avut grijă de noi. Este imposibilă aprovizionarea cu strictul necesar fără să ai pe cineva în exterior.

Deja sunt mult mai relaxat, dându-mi seama că scăderea febrei înseamnă începutul sfârșitului pentru infecție.
Pun și un anunț public pe facebook despre rezultatul testării, cu intenția de a-mi informa prietenii, colegii și cunoscuții despre faptul că dacă au intrat în contact cu mine în ultima săptămână ar trebui să fie precauți, eventual să se testeze dacă au simptome. Primesc un val neașteptat de mare de mesaje de sănătate și încurajări, pentru care vă mulțumesc tuturor.

Nici nu îți dai seama cât de mult contează empatia umană decât atunci când ești chiar tu beneficiarul ei. Mă bucur că am prieteni și colegi ca voi.

Spre seară rămân fără gust și fără miros, semn că sarabanda simptomelor nu s-a terminat. Mai dă-i un mini val de paranoia: Oare la ce să mă mai aștept? Nu mă ajută nici unele mesaje care-mi spun să rămân vigilent, că simptomele vin pe rând.

Ziua 5, 9 Decembrie. Temperatura ajunge la 36,0, și rămâne acolo pentru toate zilele următoare. Dispar complet și durerile oculare și musculare, semn bun. Infecția chiar nu poate să mai producă efecte.
Ultima dintre instituțiile statului implicate în proces, Jandarmeria mă contactează, pentru că, nu-i așa, trebuie să verifice „leprozeriile”, sau „izoletele”, cum ne alintă prietenii.

„Leprozeriiiiiaaaaa, sunteți acasăăă? se aude, haios, de la un prieten venit să ne aducă de-ale gurii. Ce bine să ai prieteni și familie, cărora să le pese de tine când ți-e greu, gândesc involuntar cu un zâmbet în colțul gurii.

Ziua 7, 11 Decembrie. Revine gustul, fără miros, odată cu o porție de pui picant. E ciudat pentru că nu simt picanteria, doar gustul dulce, dar creierul îmi spune că e picant, pentru că arde papilele gustative. Dar fără miros, nu se simte complet senzația. Încă un lucru bun, creierul înregistrează detaliul și diminuează automat nivelul de paranoia cu -1. Orice mini îmbunătățire a stării de sănătate este căutată avid de cortexul cerebral care trebuie să-i comunice sistemului arhaic, limbic, care se ocupă de supraviețuire, să stea calm că nu e pericol.
Zilele 9 și 10, revine și ultima componentă lipsă, mirosul, dar treptat, întâi simt doar un parfum franțuzesc, apoi din ce în ce mai mult.

Ziua 16, 20 Decembrie. Putem într-un final să ieșim din casă. Dulce libertate 🙂

Gânduri de final.

Pe o scară de la 1 la 10, simptomele și felul cum mi-am perceput eu boala aș nota-o undeva la 3-4, simptome ușoare spre medii. Nu am căzut la pat, am rămas activ, în pofida unei pleiade largi de simptome: febră, dureri musculare, tuse, lipsa gustului și a mirosului, o relativă sensibilitate digestivă – arsuri – pentru care am rămas și acum pe un tratament profilactic. Chiar și după vindecare, câteva zile am rămas cu o sensibilitate de tuse la efort intens sau aer rece.

De la mare distanță cea mai mare este afectarea psihică, teama de necunoscut și lipsa interacțiunii umane fac ravagii la nivel mental. Ai nevoie de toată stăpânirea de sine că să rămâi focusat și să nu pleci cu gândurile aiurea.
Probabil faptul că mă vaccinasem antigripal doar cu câteva zile înainte a contat, pentru că am trezit întregul lanț molecular al sistemului imunitar din somnolență. Chiar dacă anticorpii sunt complet individualizați pentru fiecare virus, există zeci sau sute de reacții chimice până se ajunge la ei, iar multe dintre aceste cicluri de reacții au precursori și intermediari similari, care și aceștia trebuie sintetizați. Iar dacă organismul tău deja are niște „materii prime” deja disponibile, durata timpului de reacție la infectare scade considerabil și odată cu ea și gravitatea simptomelor.
Nu este o infecție de bagatelizat, iar cu ajutorul medicului se poate trata acasă. Dacă simptomele devin mai serioase, bineînțeles că trebuie cerută internarea.
Dacă mă vaccinez? Bineînțeles, în secunda 2 în care vaccinul va deveni disponibil pentru populația generală. Cu mențiunea că acum sunt mult mai relaxat în așteptarea lui, pentru că beneficiez de un minim de imunitate de câteva săptămâni.
Sper ca această campanie de vaccinare să fie un real succes și în câteva luni să punem punct acestei pandemii. Umanitatea are nevoie urgentă să revină la viața de dinainte, la interacțiunea socială, economia trebui să-și reia cursul normal, educația trebuie să continue normal și toate aspectele vieții așijderea.

Și singura modalitate eficientă și rapidă de a stopa pandemia este o campanie de vaccinare la care minim 60-70% din populație să răspundă prezent. Sănătatea speciei umane nu mai este o preocupare individuală, ci colectivă. Nu mai suntem responsabili de propria persoană, ci decidem prin comportamentul nostru dacă niște oameni la zeci, sute sau mii de kilometri, pe care nu i-am cunoscut niciodată, vor trăi sau vor muri.

Update: mirosul 100% (adică toate acele nuanțe și finețuri) mi-a revenit cam după 30 de zile de la data primelor simptome.

Update 2, 18.01.2020: Azi am făcut teste de anticorpi în familie.
Soției i-au ieșit negative, semn că nu a intrat în contact cu virusul, și semn bun pentru mine, am reușit să nu-l dau mai departe, nici măcar în interiorul familiei, păstrând cu strictețe recomandările de izolare, mască, igienă, după primele simptome.

Rezultatele mele mai durează puțin, pentru că au am vrut testul cantitativ.

Vedem în fiecare zi studii despre câți români s-ar vaccina, studii făcute în rândul medicilor, asistentelor medicale, profesorilor, populației generale, mediul rural vs mediul urban, etc.
Cifrele sunt mai mari sau mai mici, în funcție de expunerea la virus, experiențele și convingerile personale, nivelul de educație și mulți alți factori.
Nu am de gând să pornesc o nouă polemică despre cine are dreptate, cei care s-ar vaccina anti-Covid-19, sau cei care nu s-ar vaccina. Fiecare are dreptatea lui și argumentele lui, iar atâta timp cât acest vaccin nu se află în schema obligatorie de vaccinări nici nu te poate obliga nimeni să ți-l faci.
Pentru că, apropo, există o schemă obligatorie de vaccinări prin care toți cetățenii acestei țări au fost obligați să treacă în primii ani de viață, pentru că astfel s-au eradicat sau s-au redus foarte mult niște boli extrem de grave, pentru care nu există tratament, cum ar fi: poliomielită, TBC, hepatita B, rujeolă, oreion, rubeolă, etc.
Ce aș vrea să supun dezbaterii voastre cu acest articol, este introducerea unui sistem de malus în asigurările medicale, similar cu cel de la RCA, pentru cei care nu vor să se vaccineze, dar contactează boala și supun sistemul sanitar, și implicit pe noi toți, unor cheltuieli uriașe.
Bun, să zicem că te-ai vaccinat și ai făcut totuși Covid-19. Există această șansă la absolut toate vaccinurile, pentru că eficacitatea lor este sub 100%. Cu toate acestea, s-a dovedit științific că cei vaccinați dezvoltă forme mai ușoare ale bolii – la gripă de exemplu, care este deja mega-studiată, reușind să rămână funcționali în societate sau punând presiune și costuri minime pe sistemele sanitar și de asigurări.
Acum să punem în balanță cazul 2.
Pamflet.
S-a terminat campania de vaccinare anti-Covid-19, și tu ai ales din varii motive (în afară de contraindicațiile medicale, pentru că atenție, există și așa ceva) să nu te vaccinezi. Treaba ta. Iar după câteva zile, săptămâni sau luni, ai făcut Covid-19. Din păcate, te-ai pricopsit cu o formă gravă, pentru că ai bagatelizat primele simptome. Ai stat până ți s-a făcut rău și familia a chemat ambulanța. Ai ajuns internat la ATI, intubat timp de câteva câteva săptămâni. Zeci de oameni au făcut gărzi zi și noapte pe lângă corpul tău inert, te-au hrănit prin perfuzii și te-au răsucit pe de o parte pe alta îmbrăcați 6 ore în cosmonauți în timp ce le curgeau apele pe spate, aparatele ți-au dat oxigenul vital iar medicii ți-au administrat substanțe cu denumiri care mai de care mai complicate, doar ca să-ți mențină funcționale organele care cedau unul după altul.
Miraculos, după săptămâni de luptă, ai scăpat. Bravo ție, ești cazul fericit. Iar spitalizarea ta a costat sistemul de asigurări de sănătate, să presupunem, suma de 100.000 de lei, sau aproximativ 20.000 EUR. Sumă pe care o suportăm cu toții, din buzunarele noastre.
Și aici vine problema mea personală. Eu nu sunt de acord să-ți plătesc ție o spitalizare colosală, pentru că ți-am oferit deja varianta de a cheltui 10 sau 50 de EUR pe c**** tău ca să te vaccinez, tocmai ca să nu cheltui 20.000 EUR ca să te vindec, și te-a durut undeva de șansa oferită.
Foarte bine, e dreptul tău. Atunci, ia matale frumos factura de spital, scade ăia 10 EUR pe care i-ai avut la dispoziție și plătește-ți din buzunar restul de 19.990. De ce? O să spui indignat? Păi foarte simplu, pentru că eu nu sunt dispus să plătesc pentru indiferența și iresponsabilitatea ta! Pentru că libertatea ta se oprește unde începe libertatea mea! Pentru că comportamentul tău iresponsabil îmi afectează mie buzunarul! Iar eu nu sunt dispus să-ți finanțez asta!
La fel ca în asigurările RCA. Îți place să conduci periculos tot timpul și faci accidente în fiecare an? No problem! Fă câte vrei tu, e alegerea ta și libertatea ta. Dar sistemul de asigurări te taxează prin sistemul de bonus-malus, iar după fiecare accident, anul viitor când te vei duce să-ți reînnoiești polița RCA, vei constata cu surprindere că va trebui să achiți mai mult. De ce? Pentru că societatea din care faci parte promovează condusul responsabil, care nu produce pagube materiale și care nu face victime. Și taxează în același timp iresponsabilitatea.
Pentru că societatea își creează niște reguli, sisteme și legi ca să apere marea masă a ei de elementele iresponsabile sau rău intenționate. Pentru că de aia este omul un animal social și a căutat să se organizeze social, pentru că a observat că îi cresc șansele de supraviețuire în grup. Care supraviețuire by the way este instinctul primordial al ființei umane.
Cu toate astea, în orice societate umană există și unii pe care nu-i interesează nici de propria persoană, cu atât mai puțin de cei din jur. Dar vin cu pretenții ca societatea să aibă grijă de ei. Da, ok, am grijă de tine atâta timp cât dovedești că respecți regulile, morala și principiile grupului din care faci parte. Altfel, ești foarte liber să mergi mătăluță și să-ți înființezi grupul anarhiștilor fără reguli, și să trăiți împreună fericiți, ca pe vremuri în epoca de piatră.

Așa că.

Propun.

Sistem de malus în asigurările sanitare, cu caz special vaccinurile. După cum urmează:
Există o campanie de vaccinare pe care ai urmat-o și cu toate acestea te-ai îmbolnăvit? Există acest risc. Nu plătești nimic în plus luna viitoare la asigurările de sănătate. Că de asta se cheamă asigurări de sănătate, să acopere niște riscuri asumate.
Există o campanie de vaccinare națională și ai refuzat-o, apoi contactezi boala? Primești un coeficient de malus, adică vei plăti mai mulți bani pe lună pentru asigurările de sănătate.
Repet, ca la RCA. Îți place să trăiești periculos și să pui și viața altora în pericol, și, mai mult decât atâta, să bagatelizezi aceste riscuri? No problem, dar nu pe banii mei!
Vrei să faci parte dintr-un grup, dintr-o societate umană și să te bucuri de toate avantajele pe care le aduce apartenența la grup? Excelent! Atunci trebuie să respecți și principiile de funcționare ale grupului. Nu poți să clamezi doar beneficiile, iar când vine vorba de costuri să spui că nu e treaba ta. Sănătatea publică are niște costuri pe care trebuie să ni le asumăm fiecare dintre noi.
La fel cum, iată, lipsa sănătății publice, această pandemie, are niște costuri mult mai mari pe termen lung, și poate arunca umanitatea în haos.

De final un apel personal, o rugăminte din partea mea pentru cititorii blogului meu:
În câteva zile va începe campania de vaccinare, iar probabil în lunile viitoare vaccinul anti-Covid-19 va fi disponibil categoriilor largi de oameni din țară. Vă implor să mergeți să vă vaccinați – bineînțeles în afară de cazul în care medicul dumneavoastră vă informează că aveți contraindicații, dar acestea sunt cazuri extrem de rare (alergii, imunitate compromisă, diferite alte tratamente). Mergeți la medicul de familie sau sunați-l, cereți-i sfatul de specialist, și mai ales urmați-l. E în joc sănătatea voastră, și a celorlalți. Nu vă jucați cu această șansă oferită, a vaccinării, și nu bagatelizați această boală.
V-o spune unul care a trecut deja prin experiența Covid-19, și deși am avut o formă ușoară, credeți-mă că nu e deloc plăcut. Nici nu vreau să-mi imaginez prin ce trec cei internați, cu atât mai puțin cei de la ATI, unde viața lor atârnă de un fir de păr.
Vă urez multă sănătate și sărbători frumoase!

PS: Da, sunt conștient că educația este soluția pe termen lung, iar impunerea de măsuri coercitive ar trebui să vină doar în completare, atunci când educația a dat greș, dar din păcate nu avem la dispoziție încă 30 de ani până apare o generație nouă și diferit educată, ca să stopăm pandemia.