Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Thoughts

Experiența mea cu COVID-19

By on 28/12/2020

După cum ați dedus din titlu, am reușit să am o întâlnire de gradul 3 cu noul coronavirus. Fără să fac nimic special pentru asta, ba dimpotrivă, am respectat regulile de distanțare socială, am purtat mască. Mi-am turnat pe mâini mai mult alcool în 2020, decât am băut în 47 de ani de viață.
Întâlnire care s-a lăsat și cu ceva simptome, și învățăminte, în cazul meu.

*virusul sars-cov-2, wikipedia

Și începe așa.

Ziua 1, 5 Decembrie 2020. O ușoară dar persistentă durere de cap, dis-de-dimineață, genul hangover. Aici trebuie să menționez că eu nu știu ce sunt alea dureri de cap, pentru că nu le-am avut, decât în cazuri absolut extraordinare. Durerea cedează la un Nurofen răceală și gripă descoperit prin casă. Mă rog, nu-i dau atenție prea mare, dar rămâne un semn de întrebare acolo undeva în colțul minții.


Ziua 2, 6 Decembrie. Ziua votului la parlamentare. Peste noapte începe o tuse seacă, am ceva frisoane și mă trezesc cu o frumoasă febră de 38,0 Celsius. Anulez mersul la vot (heartbroken, bineînțeles, am așteptat 4 ani ziua asta, am dârdâit de frig în Piața Victoriei să scap de mustața lui Dragnea) și orice altă ieșire din casă. Mă auto-izolez în altă cameră cu ieșire din ea doar cu masca pusă și dezinfectant la ușă. Sun medicul de familie, sun la 112 pentru testare. În doar câteva ore, apare ambulanța pentru testare, mă întreabă dacă pot să ies sau e nevoie să vină ei. Ca să le scurtez timpul pierdut, decid să ies, durează fix 30 de secunde prelevarea de probe din nări. Side note: nu credeam că poți băga în nasul unui om un băț lung de 10 cm. Întreb personalul de pe ambulanță în cât timp vin rezultatele, îmi spun că le trimit la București la analiză, și durează 24-48 de ore aflarea rezultatelor.

Între timp medicul de familie, pe baza simptomelor – febră, dureri musculare, tuse – îmi dă o listă lungă de medicamente de cumpărat, plus un pulsoximetru.
Ei, vă dați voi seama de nivelul de paranoia care se instalează când medicul tău te pune să-ți monitorizezi nivelul de oxigen din sânge. Încerc totuși s-o țin sub control (paranoia) și îmi spun că e doar o măsură suplimentară de precauție, just în case, și oricum dacă îmi fac griji nu o să moară virușii din mine mai repede.
Fac rost de toate medicamentele plus pulsoximetru, și încep tratamentul, deocamdată doar cu vitamine (C, D, zinc) niște nurofen răceală și gripă și niște sirop de tuse. Reacționează bine febra cu nurofenul de 200 pe care îl aveam deja, așa că nu trec pe cel de 400 prescris de medic, chiar dacă îl cumpărasem.
Prezența la vot este sub așteptări. Mă oftic că nu am putut vota. Deși propriu-zis nu eram confirmat pozitiv, nu îmi permitea conștiința să ies așa, bombă biologică pe stradă, cu atât mai puțin să pun în pericol oameni nevinovați care își făceau datoria față de țară. Mă interesez care este procedura pentru urmă mobilă pentru cei carantinați, din păcate cererile trebuiau depuse online până pe 5 seara ora 20:00. Nu s-au luat în calcul și urgențele medicale din ziua votului. Asta e. Lecție de învățat pentru viitorul ciclu electoral.

Ziua 3, 7 Decembrie. Dimineața febră 38,0 ca un ceas elvețian. Asta poate însemna două lucruri. Primul că nu e nici o evoluție în sus a nivelului de infectare. Și doi, dacă s-a stabilizat aici înseamnă că mecanismele de apărare ale corpului meu nu au considerat necesar să o crească peste acest nivel ca să omoare virusul, deci am ajuns la un oarecare echilibru, să zicem.
Bineînțeles că nivelul sănătos de paranoia instalată mă face să-mi testez de 10 ori pe zi saturația de oxigen, care apropo a fost constantă la 97 pe toată perioada, deci nu am avut o lipsă de oxigen și deci nici o afectare pulmonară semnificativă, alta în afară de cea semnalată de tusea seacă.
Febra și durerile musculare relativ ușoare cedează tot repede și tot cu nurofen răceală și gripă de 200. Mă simt relativ apt de lucru, așa că îmi petrec ziua la calculator, cu diversele mele proiecte.
Ziua 4, 8 Decembrie. Febra a scăzut la 36,8, rămânând doar o stare subfebrilă cu dureri oculare și musculare. Dimineața în jur de 9:00 vine și rezultatul de la DSP: pozitiv Covid-19. Haios este că se suprapun apelurile de la DSP și medicul de familie, ambii întrecându-se să-mi dea rezultatul, probabil l-au primit simultan prin mesaj. Primesc și decizia de carantinare pentru mine și soție, de pe 6 (data prelevării) până pe 19 Decembrie inclusiv. Din fericire fiul meu era la București, fiind student, așa că nu l-au inclus. A venit pe 6 doar ca să voteze, dar nu a putut veni să ne vadă. Trist și dulce-amar.
Țin să mulțumesc pe această cale medicului meu de familie, doamnei doctor Monica Platon, pentru profesionalismul și răbdarea cu care m-a îndrumat prin această aventură. De asemenea, mulțumiri adânci prietenilor și familiei, care au avut grijă de noi. Este imposibilă aprovizionarea cu strictul necesar fără să ai pe cineva în exterior.

Deja sunt mult mai relaxat, dându-mi seama că scăderea febrei înseamnă începutul sfârșitului pentru infecție.
Pun și un anunț public pe facebook despre rezultatul testării, cu intenția de a-mi informa prietenii, colegii și cunoscuții despre faptul că dacă au intrat în contact cu mine în ultima săptămână ar trebui să fie precauți, eventual să se testeze dacă au simptome. Primesc un val neașteptat de mare de mesaje de sănătate și încurajări, pentru care vă mulțumesc tuturor.

Nici nu îți dai seama cât de mult contează empatia umană decât atunci când ești chiar tu beneficiarul ei. Mă bucur că am prieteni și colegi ca voi.

Spre seară rămân fără gust și fără miros, semn că sarabanda simptomelor nu s-a terminat. Mai dă-i un mini val de paranoia: Oare la ce să mă mai aștept? Nu mă ajută nici unele mesaje care-mi spun să rămân vigilent, că simptomele vin pe rând.

Ziua 5, 9 Decembrie. Temperatura ajunge la 36,0, și rămâne acolo pentru toate zilele următoare. Dispar complet și durerile oculare și musculare, semn bun. Infecția chiar nu poate să mai producă efecte.
Ultima dintre instituțiile statului implicate în proces, Jandarmeria mă contactează, pentru că, nu-i așa, trebuie să verifice „leprozeriile”, sau „izoletele”, cum ne alintă prietenii.

„Leprozeriiiiiaaaaa, sunteți acasăăă? se aude, haios, de la un prieten venit să ne aducă de-ale gurii. Ce bine să ai prieteni și familie, cărora să le pese de tine când ți-e greu, gândesc involuntar cu un zâmbet în colțul gurii.

Ziua 7, 11 Decembrie. Revine gustul, fără miros, odată cu o porție de pui picant. E ciudat pentru că nu simt picanteria, doar gustul dulce, dar creierul îmi spune că e picant, pentru că arde papilele gustative. Dar fără miros, nu se simte complet senzația. Încă un lucru bun, creierul înregistrează detaliul și diminuează automat nivelul de paranoia cu -1. Orice mini îmbunătățire a stării de sănătate este căutată avid de cortexul cerebral care trebuie să-i comunice sistemului arhaic, limbic, care se ocupă de supraviețuire, să stea calm că nu e pericol.
Zilele 9 și 10, revine și ultima componentă lipsă, mirosul, dar treptat, întâi simt doar un parfum franțuzesc, apoi din ce în ce mai mult.


Ziua 16, 20 Decembrie. Putem într-un final să ieșim din casă. Dulce libertate 🙂

Gânduri de final.

Pe o scară de la 1 la 10, simptomele și felul cum mi-am perceput eu boala aș nota-o undeva la 3-4, simptome ușoare spre medii. Nu am căzut la pat, am rămas activ, în pofida unei pleiade largi de simptome: febră, dureri musculare, tuse, lipsa gustului și a mirosului, o relativă sensibilitate digestivă – arsuri – pentru care am rămas și acum pe un tratament profilactic. Chiar și după vindecare, câteva zile am rămas cu o sensibilitate de tuse la efort intens sau aer rece.

De la mare distanță cea mai mare este afectarea psihică, teama de necunoscut și lipsa interacțiunii umane fac ravagii la nivel mental. Ai nevoie de toată stăpânirea de sine că să rămâi focusat și să nu pleci cu gândurile aiurea.
Probabil faptul că mă vaccinasem antigripal doar cu câteva zile înainte a contat, pentru că am trezit întregul lanț molecular al sistemului imunitar din somnolență. Chiar dacă anticorpii sunt complet individualizați pentru fiecare virus, există zeci sau sute de reacții chimice până se ajunge la ei, iar multe dintre aceste cicluri de reacții au precursori și intermediari similari, care și aceștia trebuie sintetizați. Iar dacă organismul tău deja are niște „materii prime” deja disponibile, durata timpului de reacție la infectare scade considerabil și odată cu ea și gravitatea simptomelor.
Nu este o infecție de bagatelizat, iar cu ajutorul medicului se poate trata acasă. Dacă simptomele devin mai serioase, bineînțeles că trebuie cerută internarea.
Dacă mă vaccinez? Bineînțeles, în secunda 2 în care vaccinul va deveni disponibil pentru populația generală. Cu mențiunea că acum sunt mult mai relaxat în așteptarea lui, pentru că beneficiez de un minim de imunitate de câteva săptămâni.
Sper ca această campanie de vaccinare să fie un real succes și în câteva luni să punem punct acestei pandemii. Umanitatea are nevoie urgentă să revină la viața de dinainte, la interacțiunea socială, economia trebui să-și reia cursul normal, educația trebuie să continue normal și toate aspectele vieții așijderea.

Și singura modalitate eficientă și rapidă de a stopa pandemia este o campanie de vaccinare la care minim 60-70% din populație să răspundă prezent. Sănătatea speciei umane nu mai este o preocupare individuală, ci colectivă. Nu mai suntem responsabili de propria persoană, ci decidem prin comportamentul nostru dacă niște oameni la zeci, sute sau mii de kilometri, pe care nu i-am cunoscut niciodată, vor trăi sau vor muri.

Update: mirosul 100% (adică toate acele nuanțe și finețuri) mi-a revenit cam după 30 de zile de la data primelor simptome.


Update 2, 18.01.2020: Azi am făcut teste de anticorpi în familie.
Soției i-au ieșit negative, semn că nu a intrat în contact cu virusul, și semn bun pentru mine, am reușit să nu-l dau mai departe, nici măcar în interiorul familiei, păstrând cu strictețe recomandările de izolare, mască, igienă, după primele simptome.

Rezultatele mele mai durează puțin, pentru că au am vrut testul cantitativ.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Despre vaccinism, anti-vaccinism, libertate și bani

By on 22/12/2020

*Copil cu pojar (rujeolă), o boală care se poate preveni prin vaccinare. Sursă foto Wikipedia

Vedem în fiecare zi studii despre câți români s-ar vaccina, studii făcute în rândul medicilor, asistentelor medicale, profesorilor, populației generale, mediul rural vs mediul urban, etc.
Cifrele sunt mai mari sau mai mici, în funcție de expunerea la virus, experiențele și convingerile personale, nivelul de educație și mulți alți factori.
Nu am de gând să pornesc o nouă polemică despre cine are dreptate, cei care s-ar vaccina anti-Covid-19, sau cei care nu s-ar vaccina. Fiecare are dreptatea lui și argumentele lui, iar atâta timp cât acest vaccin nu se află în schema obligatorie de vaccinări nici nu te poate obliga nimeni să ți-l faci.
Pentru că, apropo, există o schemă obligatorie de vaccinări prin care toți cetățenii acestei țări au fost obligați să treacă în primii ani de viață, pentru că astfel s-au eradicat sau s-au redus foarte mult niște boli extrem de grave, pentru care nu există tratament, cum ar fi: poliomielită, TBC, hepatita B, rujeolă, oreion, rubeolă, etc.
Ce aș vrea să supun dezbaterii voastre cu acest articol, este introducerea unui sistem de malus în asigurările medicale, similar cu cel de la RCA, pentru cei care nu vor să se vaccineze, dar contactează boala și supun sistemul sanitar, și implicit pe noi toți, unor cheltuieli uriașe.
Bun, să zicem că te-ai vaccinat și ai făcut totuși Covid-19. Există această șansă la absolut toate vaccinurile, pentru că eficacitatea lor este sub 100%. Cu toate acestea, s-a dovedit științific că cei vaccinați dezvoltă forme mai ușoare ale bolii – la gripă de exemplu, care este deja mega-studiată, reușind să rămână funcționali în societate sau punând presiune și costuri minime pe sistemele sanitar și de asigurări.
Acum să punem în balanță cazul 2.
Pamflet.
S-a terminat campania de vaccinare anti-Covid-19, și tu ai ales din varii motive (în afară de contraindicațiile medicale, pentru că atenție, există și așa ceva) să nu te vaccinezi. Treaba ta. Iar după câteva zile, săptămâni sau luni, ai făcut Covid-19. Din păcate, te-ai pricopsit cu o formă gravă, pentru că ai bagatelizat primele simptome. Ai stat până ți s-a făcut rău și familia a chemat ambulanța. Ai ajuns internat la ATI, intubat timp de câteva câteva săptămâni. Zeci de oameni au făcut gărzi zi și noapte pe lângă corpul tău inert, te-au hrănit prin perfuzii și te-au răsucit pe de o parte pe alta îmbrăcați 6 ore în cosmonauți în timp ce le curgeau apele pe spate, aparatele ți-au dat oxigenul vital iar medicii ți-au administrat substanțe cu denumiri care mai de care mai complicate, doar ca să-ți mențină funcționale organele care cedau unul după altul.
Miraculos, după săptămâni de luptă, ai scăpat. Bravo ție, ești cazul fericit. Iar spitalizarea ta a costat sistemul de asigurări de sănătate, să presupunem, suma de 100.000 de lei, sau aproximativ 20.000 EUR. Sumă pe care o suportăm cu toții, din buzunarele noastre.
Și aici vine problema mea personală. Eu nu sunt de acord să-ți plătesc ție o spitalizare colosală, pentru că ți-am oferit deja varianta de a cheltui 10 sau 50 de EUR pe c**** tău ca să te vaccinez, tocmai ca să nu cheltui 20.000 EUR ca să te vindec, și te-a durut undeva de șansa oferită.
Foarte bine, e dreptul tău. Atunci, ia matale frumos factura de spital, scade ăia 10 EUR pe care i-ai avut la dispoziție și plătește-ți din buzunar restul de 19.990. De ce? O să spui indignat? Păi foarte simplu, pentru că eu nu sunt dispus să plătesc pentru indiferența și iresponsabilitatea ta! Pentru că libertatea ta se oprește unde începe libertatea mea! Pentru că comportamentul tău iresponsabil îmi afectează mie buzunarul! Iar eu nu sunt dispus să-ți finanțez asta!
La fel ca în asigurările RCA. Îți place să conduci periculos tot timpul și faci accidente în fiecare an? No problem! Fă câte vrei tu, e alegerea ta și libertatea ta. Dar sistemul de asigurări te taxează prin sistemul de bonus-malus, iar după fiecare accident, anul viitor când te vei duce să-ți reînnoiești polița RCA, vei constata cu surprindere că va trebui să achiți mai mult. De ce? Pentru că societatea din care faci parte promovează condusul responsabil, care nu produce pagube materiale și care nu face victime. Și taxează în același timp iresponsabilitatea.
Pentru că societatea își creează niște reguli, sisteme și legi ca să apere marea masă a ei de elementele iresponsabile sau rău intenționate. Pentru că de aia este omul un animal social și a căutat să se organizeze social, pentru că a observat că îi cresc șansele de supraviețuire în grup. Care supraviețuire by the way este instinctul primordial al ființei umane.
Cu toate astea, în orice societate umană există și unii pe care nu-i interesează nici de propria persoană, cu atât mai puțin de cei din jur. Dar vin cu pretenții ca societatea să aibă grijă de ei. Da, ok, am grijă de tine atâta timp cât dovedești că respecți regulile, morala și principiile grupului din care faci parte. Altfel, ești foarte liber să mergi mătăluță și să-ți înființezi grupul anarhiștilor fără reguli, și să trăiți împreună fericiți, ca pe vremuri în epoca de piatră.

Așa că.

Propun.

Sistem de malus în asigurările sanitare, cu caz special vaccinurile. După cum urmează:
Există o campanie de vaccinare pe care ai urmat-o și cu toate acestea te-ai îmbolnăvit? Există acest risc. Nu plătești nimic în plus luna viitoare la asigurările de sănătate. Că de asta se cheamă asigurări de sănătate, să acopere niște riscuri asumate.
Există o campanie de vaccinare națională și ai refuzat-o, apoi contactezi boala? Primești un coeficient de malus, adică vei plăti mai mulți bani pe lună pentru asigurările de sănătate.
Repet, ca la RCA. Îți place să trăiești periculos și să pui și viața altora în pericol, și, mai mult decât atâta, să bagatelizezi aceste riscuri? No problem, dar nu pe banii mei!
Vrei să faci parte dintr-un grup, dintr-o societate umană și să te bucuri de toate avantajele pe care le aduce apartenența la grup? Excelent! Atunci trebuie să respecți și principiile de funcționare ale grupului. Nu poți să clamezi doar beneficiile, iar când vine vorba de costuri să spui că nu e treaba ta. Sănătatea publică are niște costuri pe care trebuie să ni le asumăm fiecare dintre noi.
La fel cum, iată, lipsa sănătății publice, această pandemie, are niște costuri mult mai mari pe termen lung, și poate arunca umanitatea în haos.

De final un apel personal, o rugăminte din partea mea pentru cititorii blogului meu:
În câteva zile va începe campania de vaccinare, iar probabil în lunile viitoare vaccinul anti-Covid-19 va fi disponibil categoriilor largi de oameni din țară. Vă implor să mergeți să vă vaccinați – bineînțeles în afară de cazul în care medicul dumneavoastră vă informează că aveți contraindicații, dar acestea sunt cazuri extrem de rare (alergii, imunitate compromisă, diferite alte tratamente). Mergeți la medicul de familie sau sunați-l, cereți-i sfatul de specialist, și mai ales urmați-l. E în joc sănătatea voastră, și a celorlalți. Nu vă jucați cu această șansă oferită, a vaccinării, și nu bagatelizați această boală.
V-o spune unul care a trecut deja prin experiența Covid-19, și deși am avut o formă ușoară, credeți-mă că nu e deloc plăcut. Nici nu vreau să-mi imaginez prin ce trec cei internați, cu atât mai puțin cei de la ATI, unde viața lor atârnă de un fir de păr.
Vă urez multă sănătate și sărbători frumoase!

PS: Da, sunt conștient că educația este soluția pe termen lung, iar impunerea de măsuri coercitive ar trebui să vină doar în completare, atunci când educația a dat greș, dar din păcate nu avem la dispoziție încă 30 de ani până apare o generație nouă și diferit educată, ca să stopăm pandemia.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Water-gate

By on 03/11/2020

Dear Ladies and Gentlemen, stimați contribuabili.
Continui azi serialul cu apa din Slobozia, de data acesta dintr-o postură mult mai interesantă. De azi 03.11.2020 sunt consilier personal al domnului primar al Sloboziei, Dragoș Soare, pentru o perioadă de 30 de zile. Din diverse motive s-a devansat cu o lună această perioadă, pe care o anunțasem deja pe blog într-un articol precedent aici.
Reiau afirmația conform căreia voi dona câștigurile salariale pentru înființarea unei organizații non-profit, o idee mai veche de-a mea. Am găsit înțelegere la domnul primar să fiu angajat doar cu jumătate de normă, din două motive: unu, nu doresc să încarc inutil bugetul public, și 2, fiind destul de ocupat, nu pot presta 8 ore pe zi pentru comunitate, și așadar nu mi se pare corect să cheltui niște resurse și să nu pot onora, cu timpul meu, cheltuiala făcută de dumneavoastră, stimați contribuabili la bugetul local.
Aceste lămuriri fiind făcute, doresc să vă asigur de întreaga mea disponibilitate, în această perioadă de 30 de zile, dar și după, de a colecta de la dumneavoastră problemele pe care le aveți cu administrația locală, dar și ideile și soluțiile pe care doriți să le propuneți domnului primar. Tot acest feed-back de la cetățeni va fi înaintat către domnul primar, eventual cu propuneri de soluții din partea mea, evident, acolo unde mă pot da cu părerea. În definitiv acesta este rolul unui consilier personal, să consilieze, să sfătuiască.
Revenind la prima zi din activitatea de consilier, azi am primit un tur de vizitare a primăriei, mi s-a explicat unde și care sunt compartimentele și în mare cu ce se ocupă, mai am totuși de vizitat parterul și subsolul, am început să aflu problemele și istoricul clădirii și diverse opinii ale personalului care își desfășoară activitatea acolo.

*galeria cu primarii Sloboziei, de pe holul de la etajul 1 al primăriei
* biroul de lucru al primarului

Am aflat astfel că primăria funcționează  într-o clădire cu risc seismic, cu „bulină roșie”, care mie mi se pare o problemă destul de serioasă și o temă de cercetare pentru actuala proaspătă administrație.

*tasare perete etajul 1
*tasare perete et 4
*tasare perete et 4

Am întrebat dacă există fizic bulina roșie pe clădire, mi s-a răspuns că nu, probabil și din cauză că nu există un studiu actualizat la zi, o expertiză de risc seismic făcută după toate normele actuale. Voi propune domnului primar o cale de acțiune și în această direcție.

Revenind la water-gate, la cvasi-eternul nostru dosar cu apa potabilă, unul din avantajele funcției de consilier personal este faptul că acum am acces la documente declarate „secrete comerciale” din dosarul instalației de osmoză inversă. Bineînțeles că am cerut tot dosarul tehnic și economic, bineînțeles că mi s-au pus la dispoziție, și, bineînțeles că nu am voie legal să vă divulg secretele comerciale.
Ce pot totuși să vă informez, pentru că e informație publică, este că, la o zi după alegeri, mai precis pe data de 28 Septembrie 2020, s-a semnat actul adițional nr. 3 la contract, prin care se prelungește termenul de finalizare a instalației la 28 Decembrie 2020. Asta deși existaseră voci în online, inclusiv eu, care ceruseră public să nu se prelungească și să se calculeze penalități de întârziere constructorului neserios.
Orașul nu mai poate aștepta la nesfârșit implementarea soluției de potabilizare a apei în Slobozia, iar aceste prelungiri nu știu cât sunt de eficiente în relația cu executantul lucrării. Dar, mă rog, probabil au existat niște rațiuni, politice sau de altă natură, la fel cum probabil există niște explicații pentru această decizie.
Nu sunt încă în măsură să vă pot prezenta public o concluzie pentru că nu am avut timp să studiez multiplele dosare, adunate în două bibliorafturi groase, care compun această investiție. Promit însă ca până la sfârșitul mandatului meu să fac din asta prioritatea celor 30 de zile, și să pot până atunci să prezint domnului primar sugestii despre eventualele căi de acțiune care se pot lua, astfel încât să beneficiem de apă potabilă, dar la costuri rezonabile de producție.
Pe nimeni nu cred că interesează să plătească pentru apa de la robinet greutatea ei în aur. Nu suntem în Dubai.
Vedem, studiem, analizăm și revin cu detalii.


De final câteva gânduri personale, așa, de prima zi.
Am găsit lângă domnul primar o echipă tânără și entuziastă în plină coagulare, feeling-ul meu personal este că vă puteți aștepta la o evoluție interesantă în următorii patru ani de mandat, mult peste și complet diferită față de administrațiile cu care ați fost obișnuiți până acum.
Pe de altă parte, nu invidiez absolut deloc actuala administrație, care moștenește un număr impresionant de probleme ale Sloboziei, de toate tipurile și pe toate palierele, în aproape toate domeniile, plus că și în fiecare domeniu sunt de toate tipurile de urgență. Asta la pachet împreună cu o masă critică de cetățeni nemulțumiți profund de starea orașului.

Va fi un efort susținut de făcut pentru așezarea orașului pe un făgaș ascendent, iar administrația locală are nevoie de dumneavoastră toți, ca parteneri pe acest drum.
Acestea fiind zise, vă aștept cu opinii în rubrica de comentarii a blogului și pe Facebook.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Falsa problemă a datei alegerilor din România

By on 24/10/2020

În state e nebunie cu alegerile prezidențiale, dar e nebunie și mai mare cu epidemia de COVID. SUA continuă să conducă clasamentul mondial cu 8.492.669 de cazuri.

Cu toate astea, nu am văzut ca subiect de dezbatere politică amânarea alegerilor pe motiv epidemiologic.

No sir.

Deși lupta politică de peste ocean este „la beregată”, cu acuzații dintre cele mai dure, care frizează penalul, acolo democrația e sacră, alegerile libere organizate la 4 ani sunt regulă, și ce e mai important este că ni-mă-nui din spectrul politic nici măcar nu-i trece prin cap „îndoirea” regulilor democrației pentru a mai sta câteva luni la putere sau pentru a încerca să obțină un avantaj electoral sau politic.

Nu și în politica dâmbovițeană, unde, după tipicul deschizătorului de drumuri Dragnea, totul este posibil, „ca să mai câștigăm noi un avantaj”. Inclusiv să dăm o lege sau ordonanță, ceva, că suntem la putere, nu?

În hora pornită de un grup de parlamentari care au inițiat acest proiect de lege au intrat cele mai importante instituții ale statului – președintele, curtea constituțională. Fiecare cu motivațiile personale sau de grup.

Ce e mai trist este că în această capcană au căzut deopotrivă publicul și presa, se organizează inclusiv emisiuni la care se dezbate dacă e mai bine să se organizeze alegeri în Decembrie sau Martie.

Mie personal mi se pare o falsă problemă, legarea datei alegerilor de pandemie.

Numai în Rusia vrea Putin să fie țar pe viață, și tot încearcă să „îndoaie” cadrul legislativ ca să obțină puterea nelimitată. Dar Rusia nu este o democrație, acolo nu sunt alegeri libere, iar oponenții sunt maziliți în diverse moduri, care mai de care mai ingenioase.


Repet, în orice țară cu serioasă experiență democratică, dreptul suveran al poporului de a-și alege conducătorii la termen fix nu este subiect de ping-pong, al nimănui, din nici un partid.


Romania are nevoie de stabilitate politică, indiferent de pe ce parte a spectrului politic, cu un parlament ales la termen și un guvern care să-l reprezinte. Actuala instabilitate politică face mai rău țării în aceste momente decât pandemia, prin faptul că face ca energiile care se consumă în campania electorală să nu fie folosite în scopuri utile. Și poate o viață sau mai multe puteau fi salvate dacă se lua cutare sau cutare decizie, în loc să se piardă timp prețios cu dezbateri sterile.

Imaginați-vă că le iese chestia cu alegeri în Martie. O să scadă pandemia, numărul de infectări sau numărul de decese?


Nu.

O să asistăm doar la o „boală-lungă-moarte-sigură” campanie electorală, neoficială, de 5 luni, în care politicienii, presa și părți polarizate politic ale opiniei publice nu vor avea alt hobby decât împroșcarea reciprocă cu noroi.

Bottom line: Eu personal nu sunt de acord nu nici o „îndoire” a regulilor democratice, chiar dacă este dată ca lege, ziua, în parlament, sau noaptea, ca ordonanță de guvern, dintr-un motiv foarte simplu:
Eu nu vă plătesc din banii mei să vă jucați cu soarta mea și să mă intoxicați cu false probleme. Eu vă plătesc taxe și impozite ca să-mi oferiți siguranță, sănătate, educație, infrastructură, autostrăzi, mediu curat, păduri, pensie, ajutor de șomaj, o anume calitate a vieții, etc. Și de principiu o anumită predictibilitate a vieții mele, cel puțin venind din partea statului.


Știți cum e parteneriatul acesta cetățean-stat în România? Ca un mariaj cu un partener instabil psihic, care azi e lapte și miere și vrea în vacanță la Moeciu, mâine e în criză de nervi și aruncă cu mobila pe geam. E de mirare că milioane de români au „divorțat” de statul psihotic și egoist, și-au luat câmpii și s-au dus în lume numai să scape de nebun? Nu e.

Propun pe această cale viitorului parlament să specifice într-o lege, sau de ce nu, în Constituție, că tot se vorbește de modernizarea Constituției, calendarul alegerilor parlamentare, prezidențiale și locale pe următorii 100 de ani, astfel ca noi și generațiile viitoare să nu ne mai pierdem timpul în viitor cu prostii.


La fel și în legea educației, structura anului școlar pe următorii minim 5 ani. Vă duceți la Patriarhie și luați calendarul Ortodox să vedeți până în 2025 când pică Paștele, puneți vacanțele alea fixate odată pentru totdeauna pe 5 ani de-acum încolo, și la revedere dezbateri sindicate-patronate-turism-biserică-părinți-bunici-copii etc înnebuniți în fiecare an. Își ia lumea bilete de avion cu doi ani înainte că sunt mai ieftine (mă rog, dacă se termină pandemia), își face planuri de vacanță predictibile, companiile își fac fluxul de personal și concedii și, cel mai important, cetățeanul simte că a investit într-un stat care-i asigură un oarecare confort mental.


PS: Trebuia să-mi spun și eu părerea despre această falsă problemă cu data alegerilor, deși presimt că iar o să apară postacii și diverse „fițuici” anonime să publice rahat la adresa mea. Do I care? Nope.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

I love Petreanu

By on 12/10/2020

Ho măi, nu săriți! Platonic. Da?

Azi dimineață la „Deșteptarea” pe Europa FM, Vlad Petreanu a grăit, în încheierea descrierii unui caz de impostură cu diplome false la vârful statului:

„Nu trebuie să ne mai raportăm tribal la politicieni și politică. Dacă e de la mine din trib e de treabă. Ca la fotbal. Dacă e din echipa mea îi iert orice. Politicienii nu sunt vedete, sunt servitori. Ei sunt în slujba noastră, nu invers.”

Sunt cuvinte pe care le-am auzit azi la volan, dar vor rămâne mult timp în memoria mea.

PS: am găsit și postarea lui originală: https://www.petreanu.ro/romania-cangrenata-impostura/

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Azi expiră contractul pentru stația de osmoză inversă

By on 26/09/2020

La contractul de realizare a stației de osmoză inversă, apar 2 acte adiționale:

  1. Act adițional 1 din 20.05.2020 prin care constructorul Sya Dynamic Solution s.r.l., nemulțumit de proiectant, solicită înlocuirea acestuia, iar primăria acceptă această solicitare (parcă în presă sau mediul online am văzut o informație că acest proiectant nu era de acord să facă/semneze niște compromisuri care nu ar fi fost în spiritul documentației din caietul de sarcini – dar asta va face subiectul altui articol, pentru că nu mi-a parvenit încă nici proiectul tehnic, nici caietul de sarcini și nu e în spiritul blogului să mergem pe supoziții)
  2. Act adițional 2, cel care ne interesează astăzi, din 24.07.2020, prin care același constructor, solicită prelungirea cu 60 de zile a termenului contractual, din cauza stării de urgență decretate în România. Perfect de acord, și firesc în cazurile de forță majoră, primăria acceptă și acest act adițional, iar finalizarea stației de osmoză este prevăzută astfel pentru data de 26.09.2020.

Azi este 26.09.2020. Unde e stația?

E doar în promisiunile politicienilor. Că se face. Că e subiect ca și închis. Că în 3 luni e gata. Că e gata în 6 luni, sau 1 an. Că, că, că.

Că.

Mâine mergem la vot.

Dacă vă convine situația din acest oraș, sunteți mulțumiți de performanțele și realizările celor care au condus orașul până acum, sunteți mulțumiți de faptul că stăm fără apă potabilă de 11 ani, vă rog frumos să-i votați.

Dacă nu vă convine situația, sunteți nemulțumiți și doriți o schimbare, votați-i pe ceilalți, care nu au mai condus orașul.

Dar vă rog eu frumos să mergeți la vot și să puneți ștampila unde doriți, ca să nu ne mai plângem alți 4 ani după aceea că „votul meu nu contează”. Și mai ales trageți-i la răspundere pe edili și partidele din care provin pentru promisiunile neonorate, exact cum fac eu aici.

Mulțumesc.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Apa din Slobozia Ep. 8 – 1.09.2020 iar la Slobozia încă avem apă nepotabilă

By on 01/09/2020

1 Septembrie 2020. Anul pandemiei de Covid-19.

Ca să fac o glumă amară, 120 de ani de la 1900 toamna, vorba internetului.

1 Septembrie 2020.

11 ani și două luni de când în Slobozia s-a trecut pe aducțiunea subterană, nepotabilă. Parcă ar fi 1900 toamna, că au trecut atâția amar de ani că trebuie să dai search ca să îți reîmprospătezi memoria de când nu mai avem apă potabilă. Vă dați seama că există o întreagă generație, cea sub 11 ani, care nu știe ce e aia să bei apă de la robinet?

11 ani și două luni de când populația Sloboziei este mințită sistematic că va avea apă potabilă. Tot istoricul minciunilor este disponibil în Compendiul articolelor de presă despre apa din Slobozia.

1 Septembrie 2020, partidele fierb în plină campanie electorală, Slobozia nu mai are primar, sau, mă rog, are un primar interimar până la noile alegeri din 27 Septembrie. Pe noi cetățenii care cărăm apă ca sacagii, pe caniculă, ne ard alte probleme. Și anume că nu avem apă potabilă.

Când am fost invitat de fostul primar, Adrian Mocioniu, să vizitez stația de osmoză inversă, despre care am scris aici, acesta mi-a mărturisit că termenul contractual pentru darea în funcțiune a stației este August 2020.

Este 1 Septembrie 2020. Adică nu mai este, de o zi, August 2020.

Adică termenul contractual a expirat. Adică la robinetul meu, și al tău, trebuia să curgă apă de băut. Adică să vii de afară însetat și înfierbântat, și să bei direct de la robinet, ca în copilărie, fără să-ți mai pui în pahar. Ah, ce vremuri frumoase!

Tot fostul primar, a declarat că avea de gând să impună penalizări de întârziere firmei contractante, dacă depășește acest termen. De August 2020, repet, ca să fie clar pentru toată lumea.
Cât August? Habar n-am, că nu s-a obosit nimeni să facă publică data exactă, iar site-ul primăriei sau Urban-ului nu oferă această informație. Singura informație este una de presă, în care se precizează că s-a semnat contractul pe 22 August 2019 și termenul de execuție este de 11 luni, detalii aici. Eu nu am găsit nicăieri contractul cu acest executant, așa că mă bazez pe spusele fostului edil.

Acestea fiind zise, având în vedere largul interes al cetățenilor Sloboziei, plătitori de taxe și impozite, pentru calitatea apei livrate și având în vedere că nu mai este August 2020, ci 1 Septembrie 2020, am următoarele întrebări publice, punctuale, pentru actualul domn primar interimar:

  1. Aveți de gând să aplicați penalizări contractuale de întârziere pentru nerespectarea termenelor contractuale, firmei care execută stația de osmoză?
  2. Când vom avea apă potabilă în Slobozia?

 

Mulțumesc anticipat,

Cu stimă,

Radu Gorunescu,

locuitor al Municipiului Slobozia.

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Părerea mea despre proiectul faraonic al PSD pentru Slobozia

By on 16/08/2020

Zilele trecute a fost lansat, într-o conferință de presă, proiectul electoral PSD pentru revigorarea spațiului viran din spatele direcției agricole a Sloboziei. Titlu proiect: PROIECT DE REGENERARE URBANĂ SLOBOZIA. Pagina proiectului aici.

Au curs râuri de cerneală tipografică, s-au aprins spiritele postacilor de partid, s-au vărsat nădufurile a 30 de neîmpliniri ale cetățenilor urbei.

Am promis să abordez și eu la rândul meu subiectul. O fac ceva mai târziu puțin, pentru că am avut alte priorități. O fac din perspectiva cetățeanului votant, căruia i se propune o promisiune electorală, pentru că nu e vorba de nimic mai mult.

O facem scurt, cu plusuri și minusuri:

Plusuri:

  • Chiar dacă au furat nițel startul campaniei electorale, PSD-ul sunt primii care au venit cu ceva concret
  • Proiectul valorifică o zonă parțial neutilizată
  • Este pentru prima dată când un proiect este asumat cu nume și prenume, deci cu responsabili în caz de eșec. Trebuie să ai tupeu, iar inițiatorii merită menționați pentru că se expun public în acest mod.

Minusuri:

  • Se neglijează, intenționat sau nu, marile probleme ale orașului: apa nepotabilă, canalizarea, parcarea subterană, depopularea și lipsa locurilor de muncă, plus multe multe altele.
  • E un proiect făcut pe genunchi, pe repede înainte, se vede după erorile din tabelele prezentate, web designerul nici măcar nu s-a obosit să verifice, organizația PSD, inițiatoare a proiectului, nici atât.

uc2

*captură de ecran de pe pagina viitorulsloboziei.ro, cu tabelele cu erori

  • Jumătatea cu orășelul copiilor nu se poate face deoarece primăria Slobozia deja a contractat cu ADR Sud Muntenia, “Regenerarea spațiului urban zona”Orășelul Copiilor” din Municipiul Slobozia”, COD SMIS 129160, detalii pe pagina Primăriei Slobozia aici. Deci pică, rămâne partea cu pub-uri
  • Prezintă un haloimis de restaurante, pub-uri și spații comerciale, cu spații de locuit la etajele superioare. Se cunoaște că cei care l-au creionat nu au experiență în mediul de afaceri, nu vrei să locuiești deasupra unui pub în care la două dimineața se cară pe trepte butoaie de bere. Sau nu vrei să ai pub într-o zonă unde nu ai acces de aprovizionare, sau unde primăria îți impune un program limitat de funcționare pentru că e zonă de locuit și deranjezi. Nu mai comentez poza aia cu magazinul Burberry London că mă umflă râsul.

uc3*captură de ecran de pe pagina viitorulsloboziei.ro

  • Într-un oraș în care nici o firmă serioasă nu vrea să vină pentru că nu are masă critică de cumpărători, tu speri să ai magazine de lux pe module de câțiva zeci de metri pătrați? Hai să fim realiști. McDonalds nu deschide un amărât de bistro cu hamburgeri dacă nu ai minim 100.000 de locuitori. Massimo Dutti? Lol.
  • Arhitectura, deși interesantă la prima vedere a unui nespecialist, nu are nici o legătură cu Slobozia, ci mai degrabă aduce cu piața sfatului cu turnul din Brașov, sau cu piețele centrale din Sibiu, Timișoara sau Oradea. Slobozia nu este un oraș habsburgic, genul acesta de arhitectură nu reprezintă „viitorul Sloboziei” ci mai degrabă un melanj nefericit de ev mediu târziu de burg german combinat cu niște elemente de mansardă pariziană, costisitoare, nepractice și greu de realizat.
  • Lipsa de viziune antreprenorială rezidă și din lipsa parcărilor din zona de servicii, fiind propusă una supraetajată, dar la sute de metri distanță, la nordul orășelului copiilor, blocând fațada blocului de locuințe adiacent (lucru care va crea proteste printre locatari, și opoziție la proiect). E nepractic și nu va avea succes. Imaginați-vă o doamnă care vrea să treacă necoafată și nemachiată tot „centrul vechi” ca să ajungă la salonul de înfrumusețare. Sau de omul care vrea să bea un expresso dimineața dar trebuie să facă 400-600 de metri pe jos de la parcare la cafea și retur. Am marcat cu roșu traseul între parcarea supraetajată și zona comercială/rezidențială.

uc4*captură de ecran de pe pagina viitorulsloboziei.ro

  • Din planul de urbanism zonal acolo este declarată zonă de dezvoltare pentru locuințe ANL, nicidecum zonă de restaurante și pub-uri
  • Nu se prevede valoarea proiectului, sursa de finanțare – din ce bani, perioada de timp pentru implementare. Mă rog, în ce a apărut în mediul online se făcea la un moment dat referire la un parteneriat public privat.
  • Mai apar 3-4 hectare de acoperișuri și spații betonate, care vor încărca suplimentar canalizarea pluvială, deja depășită, a orașului. Nu ar fi exclus să apară noi zone problemă cu inundații la fiecare ploaie de vară.

 

Propuneri de îmbunătățire Gorunescu:

  • Uitați de partea cu orășelul copiilor, e deja antamată
  • Uitați de chestia cu biserica între pub-uri și locuințe. Îți dai seama cum ar suna niște clopote între clădirile alea? Sunt deja o biserică plus catedrala în acest cartier.
  • Hotărâți-vă dacă vreți zonă comercială, culturală sau de locuit. În nici un caz nu poți denumi un cartier drept cultural în condițiile în care tu prevezi 630 de mp pentru cultură, dintr-un total de peste 30.000 mp. E ca și cum mi-aș denumi eu mașina antenă de recepție radio mobilă, pentru că am pe ea o antenă care reprezintă 2% din suprafața mașinii.uc5*captură de ecran de pe pagina viitorulsloboziei.ro
  • Rigole aparente care se vor umple la fiecare ploaie pentru că e canalizarea pluvială depășită de situație? Pavaj din piatră cubică în care femeile își vor rupe tocurile și părinții vor smuci cărucioarele copiilor? Nope. Uitați de ele, pavaj modern, neted, din granit antiderapant sau materiale similare.

UC7

*captură de ecran de pe pagina viitorulsloboziei.ro, cu pavaj de piatră cubică și rigole de ev mediu londonez.

  • Încercați să aduceți o arhitectură modernă, gen centrul Stuttgart sau Frankfurt sau similar, cu construcții moderne, nu cu mansarde de ev mediu.

uc6

*Captură google maps din centrul Frankfurt, la întâmplare. O adevărată privire în viitor, nu într-un trecut care nu ne reprezintă, nici pe locuitori, nici pe orașul Slobozia.

Părerea mea generală este că se lansează o perdea de fum pentru a încerca să se ascundă gravele eșecuri administrative ale administrației PSD din ultimii 30 de ani: Apă nepotabilă infestată cu compuși cancerigeni – celebra apă a lui Ionașcu, o canalizare ineficientă care inundă case și afaceri la fiecare ploaie mai serioasă, un oraș din care fug anual 1000 de locuitori, fără locuri de muncă, fără perspective și investitori de calibru, cu un centru urâțit de încă un proiect de „regenerare urbană” PSD eșuat – celebra groapă a lui Stoica, de fapt o combinație marca tot PSD (Liviu Dragnea -Walter Florian).

Deși ideea în sine nu este rea, mi se pare un proiect faraonic, utopic și irealizabil așa cum este gândit actualmente, și fără respect pentru prioritățile reale ale cetățenilor Sloboziei. La prețurile actuale, de 800-1000 EUR/mp construit, acest proiect va costa urbea 30-40 milioane EUR. Puneți-vă în sinea dumneavoastră, dragi cititori, următoarea întrebare: Dacă ați avea pe mână suma acesta, de investit în acest oraș, ce priorități i-ați da?

Dar, vă urez succes în implementarea lui, vorba unui prieten, „Abia aștept să beau o cafea în centrul vechi al Sloboziei”

Disclaimer: acest articol reprezintă propriile mele idei, nu este plătit de nici un partid, de pe nici o parte a eșichierului politic.

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

România trebuie să se schimbe din temelii (3) – Ce vreau eu de la primarul „meu”

By on 03/08/2020

Pentru că se aproprie începutul campaniei electorale pentru alegerile locale și lumea politică fierbe la foc mic, gata să dea în clocot, se fac și se desfac alianțe, apar și dispar potențiali „catindați” și a început deja o surdă bătălie electorală, e momentul să adaug episodul 3 al serialului „România trebuie să se schimbe din temelii”, de data aceasta cu pretențiile lui Gorunescu de la viitorul primar, al Sloboziei în cazul de față. Dar se poate extinde cu ușurință și la restul primăriilor din țară, și vom vedea în continuare de ce.

La 31 de ani de la revoluție, a venit momentul să ne scuturăm de mentalitățile de tip bolșevico-comunist, legate de edilul-șef: „A furat, dar a și făcut”, „Ne-a dat”, „A băgat”, „Lasă că e băiat bun”, „E de-al nostru, de-aici din sat”, „Da ce, vrei să vină ăilalți? Ăia sunt mai înfometați!”

A venit momentul să cerem socoteală edilului șef pentru modul în care gestionează urbea și mai ales bugetul clădit de noi, plătitorii de taxe și impozite locale, cu greu, cu sudoarea frunții, sau a spinării, după caz (ambele la fel de importante). Și, mai ales, să responsabilizăm primarul (fie el femeie sau bărbat) pentru managementul bun sau rău al orașului.

Concret, conducerea unei localități se poate compara cu conducerea unei companii foarte mari. Să zicem o companie multinațională cu 50.000 de clienți, ca să echivalăm cumva cu populația unei capitale de județ cum e Slobozia.
În mediul privat unde activez eu de niște decenii bune, dacă ești manager de companie, trebuie să dai socoteală patronatului care vrea profit (lunar, trimestrial și anual), și statului, care vrea impozit, lunar și/sau trimestrial prin balanțe/declarații fiscale, și anual prin buget. Pe lângă asta, trebuie să ai grijă permanent de satisfacția clienților tăi, care sunt cei care îți plătesc produsele sau serviciile. În plus, trebuie să ai în vedere salariații, finanțele, producția, comerțul, publicitatea, bunul mers și viabilitatea companiei în fața provocărilor din piață, sau lume – vezi pandemia de Covid-19.

Schimbarea pe care o întrevăd eu și care se va produce cu siguranță este profesionalizarea managementului public.
Adică primarul nu mai este (nu mai poate fi) un demagog care vine o dată la 4 ani, minte și cerșește voturi promițând că face și că drege, apoi se închide într-un turn de fildeș și face proiecte și combinații știute numai de activul de partid.

Primarul pe care îl voi vota eu, va veni cu o viziune/misiune, exact cum se procedează în mediul corporatist, de tipul: „Misiunea mea este creșterea nivelului de trai și a calității vieții în municipiul Slobozia”. Nu trebui să sune exact așa, dar vă puteți inspira de aici, free for all.

Veți spune: „Bine, bine, dar toți primarii de până acum au avut viziuni mărețe.”

Ok, de acord, pentru că viziunea nu era însoțită de strategii, de indicatori de performață, de asumarea de responsabilități, nu era bazată pe cifre și pe calcule exacte. Era doar un slogan gol, aruncat imediat după campanie, ca un panou electoral prăfuit.
Dragii mei concetățeni, marile companii locale sau naționale, care au succes, îl au pentru că în spatele lui se ascunde, pe lângă multă muncă și pasiune, și un management profesionist. Care pe baza viziunii acționariatului, creează o strategie multi-sectorială. Care ia în calcul toate variabilele, defalcă strategia pe fiecare domeniu și compartiment/sector al companiei. Dacă vreți, misiunea e ca la armată „Tot înainte până la victoria finală”, e frumos, sună bine și înălțător, dar mai apoi ai nevoie de un geniu militar care să facă strategia. Să așeze corpurile de armată acolo unde trebuie ca să câștige războiul. Apoi, ai un stat major care așează unitățile mai mici astfel încât să câștige fiecare bătălie, și tot așa, totul planificat piramidal în jos până la ultimul om.

Revenind la companii, trebuie să acorzi aceeași atenție și greutate compartimentul personal, celui contabil, juridic, celui de PR, precum cea pe care o acorzi producției sau comerțului. Degeaba ești cel mai tare fermier în producția de grâu, dacă nu știi să-l comercializezi sau să-ți faci un buget și un cash flow, și ai cheltuit mai mult cu salariile și producerea decât vei scoate din vânzarea lui. Vei da faliment, cum s-a și întâmplat cu mulți în acești 31 de ani de tranziție.

Ei bine, fix același „faliment” s-a întâmplat și cu multe din localitățile din țară. Au cheltuit mai mult decât au „produs” (a se citi colectat impozite), au contractat fonduri europene pe proiecte fanteziste, pe care mai apoi le-au pierdut, ca să contracteze alte împrumuturi ca să acopere găurile din finanțările pierdute, împrumuturi pe care le-au aruncat pe spinarea generațiilor viitoare. Practic nu au dat faliment așa cum este el perceput în mod clasic, ci au eșalonat datoriile în viitor. De ce? Pentru că pot, pentru că li se permite prin legislație, și, cel mai important, pentru că au văzut că scapă basma curată, că electoratul nu-i trage la răspundere.

Părerea mea sinceră este că primarul trebuie să fie un bun manager, stofă de CEO, de „executive”, de lider, și în primul rând de profesionist. Dacă tu nu ai condus în viața ta o gogoșerie, să plătești 3 salariați și taxele, să te asiguri că respecți cele nșpe autorizații de funcționare și zeci de legi diferite, în timp ce livrezi un produs care se caută, și să rămâi și cu profit la sfârșitul lunii, sau ca să fac analogie cu mediul public, dacă nu ai condus măcar o echipă de muncitori și nu ai manageriat un buget, să zicem de la spații verzi, panseluțe sau borduri, nu vei fi în stare să te descurci cu un buget de zeci de milioane de EURO, cu zeci sau sute de angajați și zeci de mii de contribuabili.

Mai mult decât atât, primarul de tip nou va  trebui să fie mult mai transparent cu intențiile și proiectele sale, să le etapizeze trimestrial, anual și multi-anual, să stabilească KPI-uri (indicatori de performanță), publicați către cetățeni, să raporteze periodic de informare, lunar sau maxim trimestrial, să aibă flexibilitatea de a redimensiona resursele umane și financiare alocate unui proiect dacă se schimbă condițiile pe traseu. Inclusiv să aibă tăria de a renunța la unele proiecte dacă acestea devin nefezabile sau în contradicție cu misiunea asumată public.

Exemplu, (aberez cu grație dar e de dragul demonstrației):

Eu, candidatul X la funcția de primar, dată fiind urgența problemei, propun următoarea soluție urgentă de potabilizare a apei din Slobozia, în termen de 6 luni, după cum urmează (puncte, puncte…titlul soluției – în acord cu vizinea politică)

Defalcată astfel pe următoarele 6 luni:

Pasul 1: în termen de x de zile, crearea unui colectiv de specialiști, dintre somitățile naționale, sau experți internaționali (dacă la noi nu  găsim), buget x lei, raportare publică pe date de… responsabil xulescu

Pasul2: în termen de x de zile, găsirea unei soluții tehnice, buget x lei, raportare publică pe data de…responsabil xulescu

Pasul3: Deschiderea unei licitații publice pentru achiziționarea soluției propuse, buget, raportare, xulescu

Pasul 4: Execuția și punerea în funcțiune, la fel, bugetat clar, raportare periodică către populație, același, project manager xulescu, ați prins ideea, nu-i așa? Ca să știm pe cine tragem la răspundere. Iar xulescu nu este neapărat un funcționar public îmbătrânit pe scaun, poate fi un manager de proiect angajat din mediul privat care este plătit pe baza indicatorilor din contract, pe durată determinată. N-ai făcut KPI-urile, ai zburat. Simplu. Nu-mi încarc organigrama cu personal extra specializat, contractez punctual.

Și îmi adun astfel proiectele pe care le am pentru Slobozia, adun bugetele, și , ce să vezi, cifra este muuuult peste ce e realizabil cu banii limitați ai orașului. Bun, vor spune toți candidații, trebuie să accesăm fonduri EU, vin acum 80 de miliarde pe exercițiul financiar 2021-2027, ar fi păcat să nu profităm.

Ok, vino cu proiecte publice, fă consultări pe bune, publicate pe toate mediile online și offline, asigură-te că fiecare contribuabil știe exact cum ai tu de gând să-i cheltui banii, și ai votul meu. Fă proiecte care să aducă plus valoare Sloboziei, transformă orașul într-un centru agro-industrial și comercial al județului, oferă teren, utilități, avantaje și scutiri de impozite investitorilor interesați, pentru că astfel vei putea ajuta crearea de noi locuri de muncă și stopa depopularea accentuată a Sloboziei. Care dacă mă întrebați pe mine, e o problemă gravă, de fond, a cărei rezolvare necesită mult creier, mult brainstroming, strategie multianuală, gândire analitică și consultare publică.

Asumă-ți niște indicatori de performanță în fața electoratului, foarte preciși: bani, resurse umane folosite, termen de execuție, persoana responsabilă.
Adică dacă tu, statul român, mă pui pe mine (ca firmă) să aduc până și cea mai mică chitanță pentru un pix și s-o declar în contabilitate, apoi statule român și tu trebuie să-mi declari mie, lunar, de câți lei ai cumpărat câte pixuri din banii mei (ca contribuabil) pe care îi gestionezi. De ce nu ai da socoteală lunar sau trimestrial? Ai ceva de ascuns?

Tu statule român, vii și mă controlezi pe mine ca firmă pe șaptișme mii de paliere și moduri, iar eu trebuie să mă conformez și să îți pun totul, transparent la dispoziție. Iar dacă am greșit, plătesc prețul.
Dar ați auzit vreodată de un primar că a plătit pentru erorile de management, care au îngropat bugete întregi și au antamat viitorul a generații? Nu, normal, pentru că legea e doar pentru unii, în administrație nimeni nu e responsabil sau mai bine zis responsabilizat. Doar cetățenii pot sancționa, la vot, odată la 4 ani, dacă își mai aduc aminte ce s-a întâmplat. Mulți probabil nu mai țin minte, pentru că au și ei altele mai importante pe cap.
Dar dacă tu (parlamentul) creezi, mai ales printr-un cadru legal complet nou, obligativitatea raportării și mai ales a asumării managementului orașului, se schimbă puțin raportul angajat (primar) și angajator (cetățean).

Pentru că hai să fim clari: primarul nu este altceva decât umilul servitor public al intereselor urbei. E de datoria ta să asfaltezi, sau să pietruiești, să „bagi” apă și canalizare, să plantezi flori sau copaci, să dai cu var pe pomi, să schimbi becuri arse etc. Vorba cuiva: „Să-i mulțumești unui primar că a asfaltat o stradă e ca și cum ai mulțumi bancomatului că ți-a dat banii”. Să fii primar nu este o virtute, nu este un premiu, nu te duci acolo să te împopoțonezi cu banduliera aia tricoloră la toate sindrofiile, ești un om care se sacrifică pe altarul binelui public. Nu ai înțeles asta, nu ai votul meu.

Fac o paranteză, mi se pare de o ipocrizie maximă să pui steagul țării pe tine. Cine a gândit și legiferat asta nu are prioritățile clar ierarhizate. Singurul care ar avea dreptul să poarte steagul tării pe piept este cel care s-a jertfit pentru ea – mă refer la cei răniți sau căzuți în luptă. Restul, ne-am făcut doar datoria, pentru care suntem plătiți, nu merităm nici un premiu special pentru asta. Vorbesc aici de drapelul național în apariții oficiale, de respectul oficialilor pentru țară și pentru noi, ca națiune, nu că te înfășori tu în tricolor la meciul naționalei. E o lege prost făcută și e dreptul meu să nu fiu de acord cu ea.

Schimbarea de paradigmă în relația electorat – aleși trebuie să vină din partea noastră, a cetățenilor. Noi trebui să ne cerem parlamentului dreptul de a ști cum sunt cheltuiți banii noștri, noi trebuie să avem posibilitatea, legală, de a controla  -inclusiv de exemplu cerând un audit independent de la o companie privată de audit – finanțele oricărei entități publice. Noi trebui să fim informați, „la zi”, despre stadiul tuturor proiectelor desfășurate de primării, indiferent dacă sunt interne, de digitalizare, juridice, financiare sau personal, sau cu rezultat vizibil public, de tipul investiții, programe sociale, artă, sănătate, educație, siguranță publică, ecologie, calitatea vieții, etc.

Dau un exemplu pozitiv: CNAIR-ul (Compania Națioanlă de Administrare a Infrastructurii Rutiere), care a pus aici la dispoziția publicului o hartă digitală cu informații despre marile proiecte rutiere în derulare, în care se poate vedea, lunar, cum evoluează fiecare proiect. Se raportează firma contractantă, valoarea contractului, stadiul fizic și cel financiar, se detaliază eventualele probleme.

Mai jos o captură de ecran cu sectorul 1 din autostrada Sibiu Pitești, care evoluează destul de bine, austriecii de la Porr au primit autorizația de construcție pe 9 martie 2020 și deja sunt la 15%, în condițiile în care în ultimele două luni a plouat 50 de zile adunat. Sunt șanse destul de mari să circulăm pe acest lot de autostradă înainte de termenul oficial de finalizare de 28.05.2023.

CNAIR raportare

Vedeți, o sumedenie de informații disponibile public, din care eu îmi pot face rapid o impresie educată despre stadiul proiectului și cum sunt cheltuiți banii publici. Este un exemplu de bune practici de management, implementate în domeniul public.

 

În concluzie, ce vreau eu de la primarul „meu”? Observați că am pus „meu” în ghilimele, că doar nu e al meu să-l iau acasă.

Vreau strategii clare, publice, pe fiecare mare domeniu: finanțe-buget, educație, siguranță publică, urbanism, ecologie, deșeuri, calitatea vieții, personal, comunicare, juridic, protecție socială, etc, pe absolut fiecare domeniu de responsabilitate al primăriei.

Vreau transparență (adică prezentarea întregii activități, a bugetelor și a graficelor de execuție), vreau asumarea activității, adică indicatori de performanță și persoane responsabile.

Vreau o relație de tip win-win, în care eu îți finanțez viziunea, iar tu o pui în aplicare în folosul meu. Pentru că da, este o diferență dar și o asemănare dintre mediul privat și cel public: în mediul privat se cheltuie un buget pentru un profit material, în mediul public se cheltuie un buget dar profitul nu este unul financiar, ci creșterea calității vieții și a nivelului de trai al contribuabilului.
O să sară acum comentacii de meserie în sus să-mi explice că nu se poate defalca bugetul unei primării până la pixuri. Că e prea mult de muncă. Că nu-l interesează pe nea Gheorghe de la islaz câte pixuri a folosit Lenuța de la taxe și impozite.

Ba se poate. Poate într-o zi copilul lui nea Gheorghe, care a făcut facultate la București, a văzut că la sectorul 3 se folosește semnătura electronică, care costă 100 de lei, în timp ce la primăria din Cucuieții de Sus se folosesc pixuri de 300 de lei pe an și hârtie de 1000 de lei. Și se duce la primar să-l informeze, că n-ai cum să le știi pe toate.
Și dacă primarul a fost ăla votat de mine pe gustul și pe sufletul meu, o să-i mulțumească și o să-l roage să-i dea numărul de telefon al primăriei de la sectorul 3, că el nu se pricepe să navigheze pe internet, dar vrea și el să „bage primăria în mileniul 3”, cum a promis la alegeri.
Și pe 31 ale lunii iese cu raportarea lunară să spună că a făcut o economie de 1200 de lei, bani pe care îi va folosi ca să planteze puieți de pomi pe străzile satului, ca să fie umbră și răcoare vara. Pentru că avea asta defalcat în strategia pe 4 ani de mediu, „Scăderea temperaturilor caniculare resimțite vara, prin creșterea numărului de arbori din sat”. Și va veni și cu un grafic de achiziție, plantare și persoană responsabilă, pe care-l va afișa la panoul din sat, până la finalizare.
Și atunci nea Gheorghe și cu fiul său îl vor mai vota un mandat, că iată, este un bun gestionar al banilor lor, în folosul lor, așa cum a promis.

Revin la problemele din Slobozia, pe care le-am sesizat eu, locuind aici de aproape 20 de ani:
Prioritatea și urgența zero a orașului Slobozia, de la mare distanță, este potabilizarea apei, pe care am detaliat-o mai sus. Apoi, să zicem canalizarea. Apoi vin problemele de fond: lipsa locurilor de muncă, depopularea, lipsa de locuințe, lipsa aproape evidentă de orice fel de urbanism (de exemplu Slobozia nu are niște bulevarde care să străbată orașul de la un cap la altul în afară de Matei Basarab), de x, de y, adăugați voi aici ce ați identificat fiecare, etc.
Pot să adaug și lucruri în aparență minore, dar care țin de calitatea vieții: lipsa de locuri de parcare, gunoiul omiprezent, care by the way, e o problemă de management al orașului, dar în același timp și una de educație a cetățenilor. Sau de exemplu faptul că cea mai mare distracție a tinerilor e să stea seara pe Chimiei, lucru care pe mine ca primar m-ar pune pe gânduri și aș căuta moduri prin care să transform Slobozia într-un oraș atrăgător pentru generația tânără. De exemplu, un calendar anual de festivaluri, concerte, concursuri de sporturi extreme și urbane, proiecții în aer liber, un lac artificial, o parc botanic, pereți pentru graffitti, you name it. Aș aduna toți acești copii frumoși și i-aș ruga să-mi spună ce au văzut prin alte părți și vrea ei să aibă în oraș. Eu am tot scris despre skatepark, mese de tenis, etc. Dar cel mai bun rezultat îl ai cu concurs de proiecte, cu implicarea publicului și cu oferirea unui sentiment de satisfacție că participă la crearea împreună a unui viitor mai frumos.
Pentru că nu a avut o strategie clară multi-anuală, Municipiul Slobozia a alergat de colo-colo ca o găină cu capul tăiat. „Nu  mai bună apa de la Amonil? Săpăm puțuri! S-au găurit țevile cu apa din puțuri? Schimbăm țevile! Vine apa cu trihalometani? Epurăm apa!” Am făcut o parcare subterană pe care nu ne-o mai permitem? O lăsăm așa! Dă Urbanul faliment? O lălăim! Etc

Managementul orașului din ultimii 20 de ani este o lungă listă de trial-and-error, de cârpeli administrative la probleme apărute tocmai pentru că nu a existat o gândire coerentă pe toate domeniile, care dacă era bine făcută minimiza și eventualele probleme, sau prevedea din start rezolvări alternative.
Un bătrân profesor de Autocad ne spunea în facultate: „O jumătate de oră în plus în fața calculatorului, pe care o consumi proiectând toate piesele și detaliile de prindere a unei piese metalice de structura de beton, salvează două zile pe șantier de sudură și cârpeli.”

Aveam să-i dau dreptate de nenumărate ori.

 

Ce aș mai vrea eu de la primarul „meu”? Pe lângă calitățile de „executive”? De strateg?

Să fie om. Să aibe inteligență emoțională, acel EI-emotional Intelligence despre care se tot vorbește că e la fel de important ca IQ-ul. Să manifeste empatie față de semenii lui care vin în audiențe cu probleme de rezolvat, unele minore, altele mari, altele care poate nu sunt de competența primarului. Să-i pese de oameni, de animale, de plante, de viață în general, în toate formele ei.
Pentru că degeaba ești tu un geniu administrativ sau executiv, dacă ești o canalie egoistă în sufletul tău.

Vrei votul meu? Bagă bine la cap și gândește-te serios să implementezi ce am propus mai sus, pentru că vine din urmă o altfel de generație, care va avea pretenții mult mai serioase față de cea a părinților noștri crescuți în comunism. Care nu mai poate fi prostită o dată la 4 ani cu „firimiturile de la masa stăpânilor”.

PS: aveam niște dubii personale dacă să includ articolul acesta în serialul „My town”, sau „România trebuie să se schimbe din temelii”, pentru că face parte din ambele sfere, dar mi se pare mai potrivită totuși a doua alegere, pentru că  în definitiv este vorba despre schimbarea noastră, schimbarea de mentalități și atitudini. Pentru că România nu e un concept abstract, noi suntem România. Țara asta este acolo unde este pentru că noi suntem așa cum suntem. Dacă vrem să se schimbe țara trebui întâi să ne schimbăm noi.

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Promoția 2020 între Colectiv și Covid

By on 21/06/2020

Mâine generația fiului meu susține prima probă la bac, și simt nevoia să le scriu aici câteva gânduri, cu rol terapeutic. Avantajul blogului personal, pe care ți-l finanțezi din banii tăi, fără sponsori și obligații, este că poți abera cum vrei pe el, fără să dai socoteală nimănui.

Karma de Covid-19

O promoție „20-20” (sic!) care nu s-a bucurat de o ceremonie de absolvire cu spectacol și părinți. Au primit diplomele de absolvent pe rând, dintr-o mână înmănușată și dată cu dezinfectant, fără îmbrățișări, fără poze de grup, fără entuziasmul aruncării de pălării în gestul eliberator de școală. Ușor trist, îi înțeleg și sunt alături de ei.
Ce să mai vorbim de petreceri, banchete, balul absolvenților, paradele rochiilor de seară pe Facebook cu cohorta aferentă de invidii și bârfe care durau zile în șir și se stingeau încet ca ecourile pașilor pe holurile, acum pustii de câteva luni bune, ale colegiului.
Țin minte că nici majorate n-au apucat să-și facă cei care au avut neșansa să fie născuți în lunile de carantină, și imediat ce s-au relaxat măsurile, pe 15 mai parcă, am început să îi duc dintr-o parte într-alta a orașului și chiar în afara lui, în grupuri de câte 2-3-4, cu declarații pe proprie răspundere la ei, la câte o petrecere „privată în familie”.

Karma de Colectiv

După care mi-am adus aminte de vara lui 2016, când aceeași generație, proaspăt intrată la liceu, făcea planuri de balul bobocilor. Cam toate liceele au reușit să încropească ceva, ei însă la colegiu erau peste 800, iar găsirea unei săli în Slobozia, autorizată ISU pentru o astfel de mulțime, a fost imposibilă. Tocmai se schimbaseră regulile, în urma tragediei de la Colectiv din 30 Octombrie 2015, și nu se mai autorizau sălile mari și cluburi decât dacă aveau niște măsuri de evacuare extrem de bine puse la punct, un număr suficient de uși, sisteme anti-incendiu, etc. Cred că cea mai mare incintă din oraș abia a obținut autorizarea pentru ceva în jurul a 100-150 de persoane.
Așa că generația lor nu s-a bucurat nici de balul bobocilor, de concursurile de miss în care răspunsul la întrebarea „Care e capitala Angliei?” era „Rusia”, de trupele de dans ale liceului, de DJ-ii rising stars, de tot acel spectacol frumos care îți rămâne pe viață. Iarăși, ușor trist. În fine, ei s-au descurcat și au recuperat anul acela prin cluburi.

Dar, don`t worry kinderi, cantitatea de karma din univers este constantă. O să treceți peste asta și o să uitați. Iar ceea ce n-a ajuns până la voi, în două ocazii unice din viața voastră, vi se va întoarce îndoit pe mai târziu, când vă așteptați mai puțin. Și când vi se vor întoarce bucuriile și momentele frumoase, aduceți-vă aminte că ați auzit asta prima oară la „Gorunescu tatăl”.

Până atunci eu vă urez „Baftă la Bac!”, mult succes pe mai departe în îndeplinirea planurilor pe care le aveți, și să fiți iubiți!

PS: Poze cu minori nu pun, avem una cu Gorunescu, major deja, în 1991, când primea diploma de bac:

Captură

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn