Am văzut zilele astea tot felul de luări de poziții despre tragedia de la „Ferma Dacilor” din localitatea prahoveană Tohani. De la păreri de rău pentru viețile pierdute inutil, la constatări că locul era complet neautorizat, mergând până la furia, firească, în fața incapacității și complicității statului român.

Dar ce mi se par cu adevărat macabre sunt subtitrările presei:

Am reținut pentru articol două dintre ele:

1. Nu există nici o instituție în România care să verifice toate autorizațiile
2. Sfatul autorităților: Uitați-vă după avize pe pereți când ajungeți la cazare!

Sunt macabre pentru că exprimă un adevăr crunt: La mai bine de 8 ani după „Colectiv”, suntem lăsați în continuare să ne descurcăm pe principiul „scapă cine poate”.

Iar asta nu e OK.

Eu nu sunt de acord să plătesc taxe și impozite către statul român, din care diverși bugetari să organizeze paranghelii în locurile pe care ar trebui să le controleze.

Nu mi se pare normal să verific eu, în calitate de client, dacă locul respectiv are autorizații. De construire, de funcționare, de clasificare, de securitate la incendiu, de securitate alimentară și altele. Eu m-am dus acolo să mă simt bine, nu să fiu inspector sanitar-veterinar.

Mi se pare normal ca statul român să-și ia rolul în serios, parlamentul să numească o comisie de anchetă, după fiecare tragedie colectivă, care să analizeze vidul legislativ care a permis-o sau încurajat-o, astfel ca tragedii similare să fie cât mai puțin posibile.

Nu mi se pare normal ca odată ce s-a întâmplat ceva, toată lumea să fugă de răspundere și să-l ia pe „nu e treaba noastră” în brațe. Ministerul turismului că ei verifică pernele, primăria că nu dă ea aviz de incendiu, ISU că a dat avertisment, etc.

Mi se pare normal să existe un cadru legislativ solid, care, în momentul în care ți s-a dat autorizația de funcționare de la primărie, aceasta să-mi permită să intru fără griji în localul tău, pentru că știu sigur că primăria nu ți l-a dat decât după ce ai obținut tot restul de avize, certificări și autorizații. Iar în clipa în care primăria constată că pe teritoriul UAT-ului său a apărut o afacere care nu e autorizată, să o poată închide în secunda 2. Sau să răspundă penal împreună cu patronul afacerii, în solidar, pentru că nu a aplicat legea.

Mi se pare normal ca statul, prin instituțiile sale, să răspundă în țara asta pentru banii mei colectați, și să-mi ofere de ei dreptul de nu muri într-un loc pe care el are responsabilitatea să-l verifice și autorizeze.

Mulțumesc pentru atenție.

Încep să apară primele informații despre viitorul traseu al TransRegio TR71, deocamdată la nivelul județului Ialomița.

Citez din Independent Online:

”Drumul Expres TransRegio va ocoli municipiul Slobozia și localitatea Cosâmbești

Asociația de Dezvoltare Intercomunitară, din care fac parte Consiliile Județene Galați, Brăila, Ialomița și Călărași, a stabilit varianta finală a Drumului Expres TransRegio care va face legătura dintre municipiile Galați, Brăila, Slobozia și zona Călărași-Chiciu. În Ialomița, șoseaua va traversa zona de Est a județului, ocolind Slobozia și localitatea Cosâmbești.

Tot mai aproape de realizare
Pe parcursul anului 2022, Consiliile Județene Galați, Brăila, Ialomița și Călărași s-au asociat în cadrul unei Asociații de Dezvoltare Intercomunitară cu scopul de a realiza un drum expres care să lege aceste unități administrativ teritoriale. Așa a luat naștere proiectul Drumului Expres «TransRegio», o șosea de mare viteză de 142 de kilometri. La începutul anului 2023, în luna ianuarie, a fost semnat contractul privind realizarea studiului de fe­zabilitate pentru acest proiect de investiții. Licitația a fost câștigată de Asocierea East Water Drillings SRL & Primacons Group SRL, valoarea contractului fiind de 17 mi­lioane de lei (fără TVA). După mai multe discuții cu privire la traseul pe care îl va urma Drumul Expres «TransRegio», oficialii celor patru Consilii Județene au făcut publică varianta finală a șoselei. În ceea ce privește județul Ialomița, oficialii Consiliu­lui Județean Ialomița au precizat faptul că drumul expres va tra­versa județul prin zona de Est, ocolind municipiul Slobozia și localitatea Cosâm­bești. Potrivit imaginii alăturate, în zona județului Ialomița, Drumul Expres «TransRegio» va avea 3 sensuri giratorii, un pod peste o zonă inundabilă, în apro­pierea Cartierului Slobozia Nouă, un pasaj peste linia de cale ferată și DN2A, un pod peste râul Ialomița, dar și un viaduct, în apropierea localității Cosâmbești. Primul sens giratoriu va fi amplasat la intrare în Cartierul Slobozia Nouă și va face legătură cu Centura de Vest a Sloboziei și, mai departe, cu DN2C Slobozia-Buzău. Al doilea sens giratoriu va face legătura cu DJ201 Slobozia-Mărculești-Sudiți-Săveni-Țăndărei, iar cel de-al treilea sens giratoriu va asigura legătura spre punctul final al drumului expres, Călărași-Chiciu. În forma inițială, drumul ar fi trebuit să respecte actualul traseu al DN21 Brăila-Slobozia-Călărași, însă s-a luat decizia de a scoate traficul greu din Slobozia și de a fluidiza circulația în zona podului rutier peste râul Ialomița din Cartierul Bora al Sloboziei. Valoarea totală a investiției depășește 500 milioane de euro.”

Atașez niște capturi ceva mai detaliate, dacă am înțeles eu bine din articolul de mai sus se va executa varianta 1, cea cu albastru, a traseului:

Așteptăm cu interes anunțurile oficiale și întregul traseu.

Va urma.

Întotdeauna am avut o curiozitate să aflu cum sunt construite lucrurile, ce e în interiorul diverselor obiecte și cum funcționează. Îmi aduc aminte când a venit tata acasă, prin anii 80, cu un casetofon „Stereo Spațial”, primul lucru pe care l-am făcut, după ce am ascultat vreo două melodii, a fost să-l facem bucăți, să vedem cum e construit.

Am rămas bineînțeles cu o mână de șuruburi la asamblare, iar bietul aparat a avut nevoie de o vizită la un electronist 🙂

Azi fiind zi de relaxare, aflăm cum erau construite locomotivele cu aburi, din epoca lor de vârf, și de final de eră, anii 1940. Modelul prezentat în foarte interesatul material video a fost printre ultimele modele construite, se numea Big-Boy și putea tracta un tren de marfă de 4450 tone. Cantitate uriașă, dacă te gândești că un tren de marfă în Europa, azi, tipic are 1000-1500 de tone.
Un clip excelent, făcut pentru nepricepuți ca mine, din care înțelegi vizual o mulțime de fenomene fizice care-ți erau predate doar teoretic în școală.
Niște momente bune de „aha” pentru creier, prilej de noi conexiuni între neuroni.
Enjoy:

Cam asta e imaginea cu care rămân eu după două mandate Iohannis:

*captură ecran Youtube Euronews Romania, extras din vizita președintelui României în Zanzibar

Bine, am mai rămas și cu nesfârșitele presupuneri ale presei autohtone despre costurile și rosturile avioanelor private pe care le tot închiriază președintele nostru, în lipsa unui avion prezidențial. Nota redacției: în Europa noi și Albania nu avem avion prezidențial, Italia are 7 sau 8. Că nah, le mai folosesc și premierii, și miniștrii, și europarlamentarii, etc. Eu aici chiar nu sunt pe aceeași lungime de undă cu corul plângerii din presă că vai cu ce avion zboară Iohannis. Mi se pare firesc să circule cu o cursă privată, fie închiriată, fie a statului, ca un demnitar suprem al statului român. Ai nevoie de confort și relaxare să nu ajungi la destinație cu crampe la spate și transpirat, să poți lucra din secunda doi după aterizare în slujba statului care te-a trimis acolo.

Nu mi se pare normal să faci din asta un mare secret.

Nu mi se pare normal să nu vii în fața cetățeanului care îți finanțează excursiile în țări calde, fără mari schimburi economice cu România, cu niște rezultate ale vizitelor. A, dacă te duci în vacanță personală, în concediu, pe banii tăi, e fix treaba ta cum îi cheltui. Când însă te plimbi pe banii mei, am dreptul la o minimă informare.

Minimă informare care trebuie s-o spun, în aceste două mandate Iohannis, la mine n-a ajuns. Și eu mă consider un om destul de ancorat în realitate, și oarecum informat. Eu nu pot spune că pot identifica nu trei, nu două, nici măcar un singur moment de strălucire în politica externă de care să-mi aduc aminte, despre Iohannis. Ele probabil există, dar au fost făcute pe șest, fără tam-tam, și probabil nepoții noștrii le vor afla din cărțile de istorie. Eu vreau rezultate, vreau schimburi economice, vreau delegații numeroase cu ziariști, miniștrii, consilieri și tot alaiul de care e nevoie pentru a fructifica aceset momente unice.

Iar ce mi se pare mult mai trist este faptul că această lipsă de comunicare și transparență publică a președintelui Iohannis este un semnal pentru restul clasei politice: Ne-am văzut cu sacii în căruță la vot? Gata, nu trebuie să mai dăm nici o socoteală! Cum de ce? Păi dacă nici Iohannis nu spune pe unde se duce și ce face, noi de ce să spunem?

În total contrast mi se pare vizita premierului Ciolacu, necunoscător al limbii lui Shakespeare, care cu tupeu merge cu pleiadă de miniștri în state și se întâlnește cu oamenii grei din politica de peste ocean. Asta, cu tot respectul pentru ambele funcții din stat, nu e treabă de prim-ministru. E treabă de președinte.

Care președinte preferă escalele la scăldătoare în țări calde, în locul vizitelor de substanță cu greii planetei.

Portretul președintelui aruncat cu tot cu un băștinaș în ocean rămâne în istorie și în mentalul colectiv ca modul în care s-au cheltuit banii noștri. Pe niște mofturi. Păcat.