1 la mie e alcoolemia aia plăcută, euforică, care te decuplează de la realitate. În același timp, e și cea care îți poate aduce un dosar penal dacă conduci mașina cu ea în sânge. Dar nu-ți face griji, iei pedeapsă cu suspendare, ca dl. Dragnea.

Aseară 1 la mie din populația României a ieșit în stradă. Nu e cazul să-ți mai explic de ce, decât dacă, de la alegeri încoace ai ținut-o tot într-o „beție”.

În Slobozia am fost 40-50 de oameni la o populație de 40-50.000. 1 la mie. Oameni normali, cupluri, mame cu copii mici, am văzut chiar și vreo 3-4 bunici care au înfruntat gerul ca să protesteze. Absolut decent și civilizat, în tăcere, fără tulburarea liniștii publice, spre ușurarea poliției și a jandarmeriei, prezente și organizate contra-cronometru, ca de obicei.

În București au fost 30.000 la 3.000.000. Tot 1 la mie. (LE: se pare că în București au ieșit să protesteze între 40.000 și 60.000 de oameni, în funcție de sursă.)

sursa foto aici

În restul țării la fel. Cam aceeași „alcoolemie” de iarnă, după câteva tentative de ordonanțe pro-infracțiuni marca Dragnea.

Dar, dacă tendința de a da totuși aceste ordonanțe continuă, așa cum s-a vehiculat, în zilele următoare, domnule Dragnea, s-ar putea să vă treziți cu o alcoolemie de 3-4 la mie.

Și credeți-mă, nu vreți 1.000.000 de oameni în stradă. Aia nu mai e mahmureală de a doua zi dimineață. E comă alcoolică.

N.R.: Azi avem o premieră pe blog, guest post, o paralelă și în același timp o viziune din perspectivă feminină, asupra aceluiași subiect din articolul de ieri, Ce e bărbăția?

Ce e bărbăția? (II)

guest post by Monica Dinco

Milioane de circumstanțe, observări, oameni, perspective și analize par a fi participat la răspunsul acestei întrebări, pe cât de profundă, pe atât de superficială.

Nu este mică surpriza conform căreia încă din primul gând corelat cu aceasta temă, întâlnim deja antiteza cea mai elocventă atunci când încercăm, cu toată buna voința, să găsim numitorul comun care să ne determine să exaltam în interjecția: “Aha!”; sinonim evident cu “Da, gata, m-am prins, asta e!”

Dar ce este atât de wow în a avea o linie teoretica perpendiculară pe întrebarea măreață: “Ce este bărbăția?” ?

Ei bine, de aici încolo, nu se mai poate spune că răspunsul unei femei are coincidente fericite cu cel al unui bărbat.

Nu, nu tocmai ați citit rândurile unei feministe, căci dacă ar fi să mă autocaracterizez, m-aș alinia mai degrabă cu misoginii. Vedeți cum deja termenul de “misogin” stă în banca lui la masculin, și “feministă”, tot în banca lui, la feminin? (Da, lasă, nu vă mai gândiți, e ok folosit ‘lui’ și pt. cel de-a doilea cuvânt, întrucât referirea e asupra termenului de … 🤓)

Și-acum ca am lămurit-o și p’asta, optez în continuare pentru următoarea joacă: las cuvintele să formeze ideea de bază, bazându-mă pe filtrele care am pretenția ca au fost formate, activate, și care chiar au funcționat, în diferite contexte, de-a lungul anilor …

Bărbatul, ca și entitate, în societatea la nivel macro, este o necesitate fericită a femeii. Dacă păstrăm această viziune, avem de zis numai de bine. Că el, bărbatul, are grijă de femeie, o respectă, o alintă, o ajută, o ridică pe un piedestal, chiar și atunci când, atât la propriu cât și la figurat, ea se află în plan inferior lui (da, desigur că vă puteți duce cu gândul și la momentele intime dintre cei doi, că de altfel, figurativ vorbind, facem referire pe plan ierarhic s.a.m.d), se folosește de ea în cel mai curat și integru mod, pentru autocunoaștere, promovare de sine, propulsare pe scara superioară pe plan profesional, completare spirituală supremă etc.

Toate bune și frumoase citind în linii mari rolul global al bărbatului, exceptând zonele în care, controlați de religie, bărbații se comportă la polul opus vis-a-vis de 80% din ce am descris în paragraful anterior.

Vă invit însă la nivel micro, unde este lesne de înțeles că intervine subiectivitatea, experiența personală, dar și a celor cu care am avut privilegiul să intru în contact în rolul de ascultător.

Copleșitor cum totuși într-un sumar grosso modo treaba asta cu bărbăția îmi da cu plus în rolul femeii, oricare ar fi ea.

L-am descoperit așadar pe bărbat ca dând dovada de bărbăție atunci când probleme strict de uz masculin interferează cu viețile noastre, de femei. Și nu neapărat bărbatul de lângă noi, ca partener, ci bărbatul ca tată, frate, prieten, verișor …

E.g: “Alo, tată, se aude un clămpănit sub capota”. Ar zice vr’un tată vreodată:”Așa, și? Ce vrei să fac eu, că doar nu sunt mecanic.”?! Nuuu, iese bărbăția din el și se apucă să întrebe tot felul de lucruri despre joja și alte neologisme să demonstreze că ce?

Răspuns: că e bărbat și știe. În ultimă instanță clar rezolvă problema, chiar dacă o pasează:”Vezi că îți trimit un mecanic bun, stai liniștită; Du-o la service și decontez eu; Bărbatul ăla al tău de acasă ce naiba face de nu rezolva problema? Doarme pe el?” Și tot asa, denotând același lucru: “Băi, a vorbit mă bărbăția din el”

Ce mai avem pe aici?

A, desigur, luatul partenerului la puricat.

Pai când îl vezi mai, tu, ca femeie, la ușă cu un fes subțirel, doar cu o mănușă, căci pe cealaltă nu o găsește, strigându-te să-i aduci cheile de la mașina care așteaptă sa fie deszăpezită, ce poți vedea în fata ochilor? Exact. Un bărbat. Un bărbat care emana bărbăție. Nu-ți vine să-i zici: “Iub, nu e cam subțire fesul ăla? N-o să-ți fie frig?” Și urmează momentul ăla în care-ți spune: “Ai mă, iub, sunt bărbat sau ce?” Pfff … Păi iți mai arde de frecat telefonul pe Facebook să vezi ce origami a mai făcut educatoarea copilului tău? Aiurea, la sertarul de lenjerie cu noi, în maxim 2 ore se întoarce băr-ba-tul de la războiul pe care tu nu vrei să-l duci și care, pentru el, este un fleac. Și ce-a făcut atunci el cu bărbăția lui? Doar a demonstrat-o? Nu, ci a pus pe poziții femeia din tine. Da, în toate pozițiile. Alea care coincid în mințile amândurora. Doamnă în societate, gospodina din bucătărie, și mă rog, mai era una legată de faptul că tu, de fapt, îl vei aștepta în dormitor 😀

Antonimul exemplului precedent e acela care parcă pătează lectura de orice fel. Să-l trecem un pic în revistă? Desigur … Bărbatul lipsit de bărbăție, în accepțiunea mea, și a majorității oamenilor, e cel care îmbracă de bună voie și cu bună știință rochia, lăsându-ne deschise 2 variante: fie îmbrăcăm noi pantalonii, fie îl lăsăm, vorba cântecului, să zboare, căci așa se face cu păsările călătoare. El se va prezenta sub forma unui individ lipsit de substanță, care se scarpină pe burtă atunci când treburi casnice așteaptă rezolvare, spunând: “Ai mă, iub, chiar trebuie să duc gunoiul acum ?”, va vocifera a lene atunci când … atunci când … atunci când orice, practic, căci bărbatul lipsit de bărbăție suferă de lene cronică, și își folosește boala drept armă: “N-am nici o șansă să fac asta acum, încă nu mi-am revenit din întinderea de acum 2 săptămâni.”

Și exemplele pot curge și pot sigila cât se poate de grațios conceptul de bărbăție, atât din interiorul, cât și din exteriorul unui bărbat.

De la modul în care mănâncă, fizicul pe care-l slujește, slujba pe care a ales-o, relațiile interumane, emisiunile pe care le urmărește, reacțiile din trafic, comportamentul față de familia lui, familia ta, pana la apogeul plăcerii în 2, bărbăția este natura bărbatului de a:

1. Demonstra că pentru el a fi bărbat este comod și frumos;
2. Stima femeia din tine, în cele mai surprinzătoare și pertinente moduri.

👫

Statuia lui Hercule, Museo Archeologico Nazionale, Napoli, sursa foto aici

Ca să definesc ce e bărbăția, ar trebui să încep cu definiția bărbatului. Nu, nu aia din DEX. Cea din realitate. Posesor al 50% din moștenirea genetică a speciei. Jumătatea cu cromozomul Y. De la protozoare încoace, care se multiplicau singure, mama natură a decis că reproducerea sexuată le dă speciilor o șansă în plus la adaptabilitate în medii diferite.

Prin jocul întâmplării, Homo Sapiens a ajuns să fie stăpânul planetei, prădătorul suprem. Grație și cromozomului Y, acela belicos.

Așa că, posesorii cromozomului cu pricina, ajung să fie diferiți de jumătățile lor. Una din interesantele diferențe este bărbăția.

Dar azi nu vorbim despre „acea” bărbăție, ci de definiția cuvântului în societatea actuală, mult mai puțin barbară decât cea din care am evoluat acum milioane de ani. Omul actual nu mai are nevoie de inconștiența hominizilor care atacau elefanți cu sulițe, ci bărbăția lui a evoluat spre a-i stăpâni instinctele de animal. Suntem 99% animale, cu un 1% firav care se zbate să supună animalul interior.

Nu mai ai nevoie să-i dovedești femeii că ești mai înalt sau mai puternic, așa ai nimerit tu cromozomul în jocul genetic. În plus de asta, în societatea modernă, asta nu te face mai adaptabil, ba dimpotrivă, poate mai inflexibil. Femeia modernă poate supraviețui bine-mersi cu „minusurile” pe care i le aduce lipsa testosteronului. Nu mai stă înspăimântată într-un fund de peșteră așteptând să-i aduci tu vânat, există supermarket. Nu mai este o domniță din înalta societate într-o caleașcă păzită de muschetari, are un Fiat 500 cu airbaguri.

Încerc acum niște definiții ale bărbăției, poți să fi de acord cu ele sau nu :

Bărbăție este atunci când conduci mii de oameni dar te comporți decent și politicos, ca și cum ai fi unul dintre ei.

Bărbăție nu e atunci când lovești o femeie.

Bărbăție e atunci când degetele care pot ucide aleg să mângâie.

Bărbăție este pieptul la care te adăpostești seara după ce ziua a mutat munții din loc.

Bărbăție este brațul care te ia pe sus și te învârte până amețești.

Bărbăție este atunci când alegi calea grea dar corectă.

Bărbăție este atunci când reziști tentației.

Bărbăție nu e când te comporți ca un cercopitec. E primitivism.

Bărbăție e atunci când îi deschizi ușa mașinii și o ajuți să coboare.

Bărbăție nu e când apeși pedala la podea.

Bărbăție e atunci când nu-ți ascunzi lacrimile. Sau când ți le stăpânești. Depinde de situație.

Bărbăție a atunci când mergi înainte, indiferent de piedici.

Bărbăție nu e atunci când ești campion la alcool.

Bărbăție e atunci când îți accepți defectele.

Bărbăție nu e atunci când ieși cu capul gol în viscol.

Bărbăție e atunci când simți că vrea să o iubești tandru, sau când vrea să fii bad-boy.

Și de final, pentru că suntem totuși 99% animale:

Bărbăție e atunci când intri într-o cameră și toate femeile te-au remarcat. Nu ești nici cel mai frumos, nici cel mai parfumat, nici cel mai bine îmbrăcat. Dar ai acea siguranță de oțel în privire și atitudine care te confirmă ca mascul alfa. Dar, spre deosebire de epoca de piatra, femeile nu o să sară pe tine să vă înmulțiți. Nu prietene. Acel 1%, rafinat în milenii de acumulare și dezvoltare, în primele democrații din antichitate, în renaștere, în eliberarea sexuală din anii 60, va cântări, în majoritatea cazurilor, mai mult decât cei 99%.

Ea s-a trezit de dimineață, s-a spălat, a plecat să îl vadă. S-au cunoscut acum doi ani, când el deja era după gratiile negre. De atunci îl vizitează aproape în fiecare zi. Este în perioada în care poartă parfumul ăla nou, cu feromoni, de la „Hot Bitches”. Clar o să înnebunească toată închisoarea.

Într-un final ajunge în fața gratiilor, dar el nu e acolo: – Oare nu l-or lăsa azi să vină la vorbitor?

Mai așteaptă puțin, apoi, dezamăgită, face câțiva pași să plece.

Dar, atras de mirosul irezistibil care se insinua în curtea închisorii până în ultimul colț, apare el, se uită pentru câteva momente la ea, apoi se abandonează zumzetului libertății promise.

Este sezonul de schi, iar pentru noi, împătimiții zăpezii, moment de căutări online după cea mai faină experiență posibilă.

Dacă te-ai săturat de pârtiile din țară, sau de „amabilitatea” personalului din turismul autohton, îți propun, prin prisma unuia care a făcut câteva sejururi reușite acolo, stațiunea Bansko, din Bulgaria. Cu siguranță ai auzit de Bansko, ai un vecin sau coleg sau un prieten pe Facebook care a postat că e la ski la Bansko. Azi, la început de 2017, detaliem puțin subiectul pentru cei care nu au ajuns încă, dar care își doresc.

Traseul, din Bucuresti, este următorul (click pe poză pentru link):

După cum vezi, din București la Bansko e un drum de 7 ore cu mașina, în condiții ideale. Practic sejurului tău la ski trebuie să-i adaugi 2 zile doar de condus. Asta înseamnă că nu merge să planifici un weekend la Bansko, cu plecare Vineri si retur Duminică, decât dacă ești masochist. Mai sunt trasee alternative, prin Veliko Târnovo – Stara Zagora, dacă ai timp suficient le poți testa, dar acesta este traseul optim dacă vii din București (Giurgiu-Ruse-Pleven-Sofia-Blagoevgrad), testat 4 ani la rând cu alte variante la retur. De fiecare dată a ieșit câștigător.

Al doilea aspect este cazarea. Dacă vrei cel mai bun preț, faci rezervare cel târziu până la 1 Octombrie, pentru Ianuarie-Februarie. Poți găsi o cameră dublă, la 4 stele (Hotel Ivan Rilski de exemplu, cu cea mai mare piscină din Bansko) pentru 6 nopti cu 350-400 EUR, cu demipensiune. Dacă încerci să rezervi acum, vei constata că prețul este cel puțin dublu, dacă nu triplu, sau, cel mai posibil, nu mai există camere.

Hoteluri sunt o multitudine, de 3, 4 și 5 stele, unele dotate cu piscina și SPA, pe care personal le recomand. În Bansko nu ai foarte multe opțiuni de petrecere a timpului liber după ski, așa că un hotel cu piscină, saună și SPA e un avantaj. Ai maxim câteva pub-uri pe lângă gondolă și prin centru (în care nu se mai fumează) de tip after-ski-party în clăpari, cu bere la halbă, un bowling și multe restaurante de tip steak-house, destul de bune și ieftine. Așa că la un moment dat îți vei dori o piscină, o saună sau un masaj. Centrul este destul de animat, cu multe magazine de suveniruri, echipamente de ski, etc:

Dar iar, trebuie să fii atent unde îți rezervi hotel, s-ar putea să ai surpriza să fie la câțiva km de centru, așa că mare atenție la rezervări.

Acum e momentul să intrăm în subiectul propriu-zis, domeniul schiabil Bansko, cel mai mare din Bulgaria, are 75 de km de pârtii, de trei ori lungimea celor din Poiana Brașov – cel mai mare domeniu schiabil din România. Stațiunea Bansko este situată, ca și Poiana Brașov, la aproximativ 1000 m altitudine, dar domeniul schiabil ajunge la peste 2500 m altitudine. Pârtiile sunt foarte bine întreținute, după model austriac, în fiecare noapte ies ratrack-urile așa că dimineață, dacă ești matinal, schiezi în condiții de World Cup.

Instalațiile pe cablu sunt moderne, practic tot domeniul schiabil este făcut pe fonduri europene undeva după 2010. Aici am un pont, singura gondolă care pleacă de jos din stațiune este supraaglomerată (coada aduce aminte de telecabina din Sinaia), dacă te așezi la coadă la 9:00 s-ar putea să apuci să urci la Bunderitza (prima oprire) pe la 11:00. Acolo este un platou de unde pleacă mai multe telescaune:

Tot acolo este și o parcare, cu plată, anul trecut era 12 leva pe zi, dar care se umple destul de repede. Varianta de a nu sta la coada la gondolă este să pleci cu mașina pe la 8:30 cel târziu din Bansko, dacă vrei să apuci loc de parcare la Bunderitza sau la Siligarnik – al doilea platou de unde pleacă mai multe telescaune:

Odată ce ai ajuns la unul din aceste două platouri, succesul zilei de ski e garantat. Ambele au restaurante și fast-food-uri, inclusiv cei care nu schiază pot petrece câteva ore plăcute. Dacă vrei însă panorama perfectă, iei unul dintre telescaunele spre Todorka/Plato, unde, la 2.200 m altitudine, este un restaurant cu autoservire de unde, într-o zi senină, vei avea parte de un peisaj memorabil:

Dacă nici asta nu te satisface, mai ai un etaj de telescaune, care te duce sus pe vârf, la peste 2500 de metri:

Evident că schiorii le vor experimenta pe toate, inclusiv din vârf existând pârtii albastre (dificultate minimă), asta fiind de fapt succesul proiectării domeniului skiabil – pârtii din toate categoriile (albastru-dificultate minimă, roșu-mediu, negru-avansat) existând pe toate etajele de înălțime, de la 2500 de metri la 1.000 m.

Skipass-ul este alt element pe care trebuie să-l adaugi la buget, cu prețuri plecând de la 58 leva pentru o zi până la 500 leva/10 zile. Prețurile actualizate, webcam-uri și prezentarea stațiunii aici. Tot pe site-ul oficial este și link-ul spre aplicatia dedicată, starea pârtiilor și informații utile. E important să știi de exemplu câte grade vor fi azi, am avut surpriza într-o zi să fie doar -2, a doua zi însă erau -18 pe vârf și viscol. Crede-mă că am dârdait serios în telescaun, deși eram informați și super echipați.

Prin agențiile de turism din România, poți cumpăra pachete care să cuprindă, pe lângă sejurul propriu-zis, și pachete cu ski-pass pentru perioada respectivă, chiar și monitor pentru începători/avansați și închirierea echipamentului complet de ski/snowboard. Avantajul unui asemeni pachet este că, pe lângă prețul mai bun decât în cazul achiziției separate a serviciilor, la gondola care pleacă din stațiune există o intrare preferențială pentru școlile de ski, astfel ajungi mult mai repede sus, fără să stai la coada enormă. De recomandat în special familiilor cu copii mici aflați la primul contact cu schiatul, dar și începătorilor de toate vârstele. De verificat și comparat ofertele agențiilor la târgurile de turism de toamnă, când se lansează pachetele early-booking pentru schi.

Al treilea element de bugetat este costul dejunului și al gustărilor pe pârtie. Inutil să te întorci în stațiune pentru masa de prânz, trebuie să prevezi minim 40-50 leva/zi de persoană, în funcție de apetit și rezerva de provizii din rucsac (ciocolate, ceaiuri, sucuri). Dacă un plic cu ciocolată caldă este 2 leva la supermarket, pe care poți să ți-l prepari singur și să-l iei într-un termos pe pârtie, la un chioșc pe platou, aceeași ciocolată caldă, dar în pahar de carton, te duce la 6-7 leva. Practic totul acolo este de 2-3-4 ori mai scump, și e normal să fie așa, costurile sunt enorme să duci provizii la altitudine. Asta nu vrea să fie o pledoarie să te duci cu friptura la pachet pe pârtie, ci doar o expunere de condiții, ca să nu ai surprize neplăcute. E fix treaba ta și bugetul tău cum vrei să rulezi pe zăpadă.

Tips: Pe pârtie nu poți plăti decât în leva, și doar cash. Skipass-ul se poate cumpăra doar de jos de la gondolă, cu cash sau card. La skipass este o coada serioasă dimineața, așa că mai bine ți-l cumperi din seara în care ajungi. Nu-ți lăsa mașina parcată aiurea sub nici un motiv, personalul din stațiune colaborează cu firmele de ridicat mașini (probabil contra unui mic comision), am văzut cum portarul unui hotel a sunat la hingherii de mașini, în două minute ți-au săltat-o.

În cazul în care faci o zi pauză de ski, sau este viscol (instalațiile pe cablu nu funcționează dacă e vânt puternic) – aici apare importanța informării, poți alege să petreci o zi la Sofia, este la doar două ore de condus de Bansko, trei sferturi din distanță fiind pe autostradă.

Dacă ai decis să mergi la Bansko în următoarea ta vacanță de ski, ai făcut o alegere excelentă, vei avea ce povesti, este un domeniu care rivalizează lejer cu cele din Austria/Franța/Italia, la prețuri decente, cu cazare la prețuri imbatabile, cu personal amabil peste tot, un turism destul de bine pus la punct, și, cu părere de rău o spun, net superior celui din România.

Poate managerilor hotelurilor, pensiunilor și resturantelor, precum și primarilor și factorilor de decizie implicați în turismul montan de iarnă/ski le-ar prinde bine o experiență ca turiști la Bansko. Mergeți, doamnelor și domnilor, să experimentați rețeta succesului. Sunt multe ingrediente care o compun. Dar cel mai important este satisfacția totală a turistului. Țintiți asta ca filozofie în jurul căreia să construiți turismul.

De final, mici stimulente:

Foto/video copyright gorunescu.ro