Printre cele mai reușite amintiri din viață sunt momentele plăcute petrecute alături de cei dragi. Dacă mai ieși nițel și din sfera de confort, cum ar fi o vacanță cu familia într-un mod nou de călătorie, efectul memorabil e garantat.
Pe acest principiu simplu, se ia familia din dotare, se scoate fierul de călcat din priză – cum îmi place mie să-l alint pe dl. Grogu – și se pleacă la Istanbul.
Am împărțit drumul la dus în două zile, pentru că voiam să văd Burgas-ul și pentru că nu aveam chef să conduc 10-12 ore, cum îmi spunea toată lumea că durează un drum cu mașina până la Istanbul. Așadar, plecare din Slobozia pe 30 Septembrie, cu destinație hotel Milano din Burgas, prin Silistra. Cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de pe drum, am decis să schimb traseul pe la Negru-Vodă, cu o oprire de prânz la Varna. Am mai realimentat la MOL pe A2, nu pentru că aș fi avut nevoie neapărat, dar dacă tot am intrat să luăm niște sandwich-uri și o cafea – o pauză de 10 minute – am mai pus și câțiva kWh la stația lor de 100 kWh.
Planul era să realimentăm în cursul nopții la hotel, chiar așa selectasem hotelurile, punând pe booking filtrul „stație de încărcare EV”. E simplu, comod și ușor să încarci la destinație, în timp ce dormi, iar decontul să se facă direct pe card sau pe prețul camerei de hotel.
Dar karma decide să ne facă farsa nr. 1 (apropo de ieșit din sfera de confort) și constat cu surprindere că stația de la hotel e nefuncțională, iar personalul de la hotel nu a reușit să-mi explice de ce, ridicând din umeri. Ce nu înțelege încă lumea din Horeca, este puterea review-urilor de pe Booking. Adică dacă pentru tine în cazul acesta a fost selling point că ai oferit acest serviciu, iar în cazul meu chiar a făcut diferența în alegerea hotelului, iar tu de fapt nu îl ai disponibil, poți fi sigur că vei primi un comentariu negativ în review-ul cazării.
Nu doar atât, ne-au pierdut și pe post de clienți la cină, schimbând planul să mergem să încărcăm în oraș. Burgasul fiind plin de stații, am ales din rețeaua Eldrive, cu care am deja contract, un punct de încărcare dintr-un mall.
Karma nr. 2, erau două mall-uri în Burgas cu Eldrive, eu pe plugshare l-am găsit repede pe cel cu fast charger de 50 kW, dar când am introdus sintagma „Eldrive Burgas Mall” pe navigația mașinii, mi l-a dat pe cel de 22 kW. Am ajuns la mall-ul respectiv, am găsit stația, erau 3 posturi, toate ocupate. Mă rog, am așteptat cam 10 min să se elibereze unul, am cuplat lanterna pe roți (alt nume de alint) la stație, și am plecat la masă.
Cum nu poți să stai 4 ore la cină, după vreo 2 ore și 20 kW de slowcharge (pe trifazic Tesla încarcă cu 11 kWh, că de atât a pus dl Elon Musk invertorul în Model 3) am revenit la mașină și am plecat la hotel, propunându-ne să încărcăm dimineața 100% în stația Eldrive de la mall-ul celălalt. Dl. Grogu m-a anunțat sec că el nu ajunge cu curentul din baterie la Istanbul, mai are nevoie de 34%.
Zis și făcut. Pe 1 Octombrie dimineața cine era la Eldrive-ul de 50kW? Gorunescu cu Grogulete. Cuplez, dă să încarce, error. Încerc și pe conectorul celălalt, iar eroare. Cât timp încercam eu toate trucurile din manualul încărcătorului amator, apare un bulgar, îi explic că mie nu îmi merge, deși am încercat ambii conectori, sună omul la telefonul de support.
Karma nr. 3. Eldrive a schimbat furnizorul de back-end de la 1 Octombrie, trebuia să instalezi noua aplicație și să ai răbdare să se updateze și stațiile cu noul soft. Mă uit pe Plugshare, găsesc pe traseu o stație rapidă la Rompetrol Burgas, din rețeaua Fines (la care aveam cont că mai încărcasem în Mai la Stara Zagora) am mai pus vreo 17 kWh, ca să nu mai încarc pe drum, and off we go.
Trecem vama pe la Malko Târnovo/Derekoy, apoi luăm autostrada spre Istanbul. La intrarea pe autostradă, semne mari că trebuie să plătești taxa HGS. Mă documentasem puțin înainte de a pleca la drum, trebuia plătită în timp de 7 zile la orice serviciul poștal. Ajungem la stația de taxare, mă încadrez pe banda cu cash, supriză. Karma no 4. La ghișeul cu cash nu mai lucra nimeni de ani de zile, știți geamurile alea prăfuite de șantier abandonat din 2005? Așa arăta. Înaintez eu până în dreptul barierei, care, surpriză again, se ridică. Drumul e liber până la Istanbul! gândesc rapid, vedem noi cum facem cu plata.
Opresc la primul popas, unde o autoservire ne întâmpină cu aromele orientale specifice. Băiatul de la casă îmi spune că la benzinăria Shell pot plăti taxa de autostradă. Cum nu aveam nici un Shell până la Istanbul, decid să plătesc la poștă, așa cum văzusem pe internet că se practică.
Mai oprim pe drum la un popas cu stații rapide. Descarcă Gorunescu aplicațiile (vreo 3), când, surpriză again. Mambo no. 5. Nu poți să-ți validezi contul decât dacă ai nr. de tel din Turcia. Amu, eu prevăzător îmi luasem un eSim de date de 10 Gb de la Turkcell, care se activase direct când am intrat în țară, dar acela nu avea și nr de mobil atașat, era strict de date. Cei 10 Gb ne-au ajuns la mare fix 5 zile pentru 3 persoane + mașină, din care dl. Grogu a folosit peste 6 Gb pentru hărți și streaming. Când am ieșit din Turcia consumasem 9,5 Gb/10Gb.
Morala: dacă pleci cu electrica în Turcia îți iei eSim de date+Voce, altfel ai șansa să nu-ți poți crea cont în aplicațiile de încărcare. Am încercat pe AstorȘarj, BeeFull, OnCharge, în toate 3 rețelele same story.
Pentru că aveam destul curent până la hotel, am decis să nu-mi mai bat capul, iar în Istanbul oricum era Tesla Supercharger, așa că i-am dat drumul pe otoyol, că așa-i spune în turcă autostrăzii.
Ajungem la hotel, stație lentă, trifazic, întreb la recepție dacă pot să pun curentul pe cameră, bag la încărcat. Apoi îmi vine ideea să întreb cât este prețul. Băiatul de la bagaje îmi spune că prețul e pe oră de stat cuplat la priză. Mă duc la recepție să întreb care e prețul pe oră, repepționerul ridică din umeri, că trebuie să sune la manager. Lol. Eram printre primii clienți care le foloseau stația, habar n-aveau de nimic.
În fine, bag la încărcat, iau bagajele, o să vedem noi cât costă, doar nu o fi o avere, iar noi ne grăbeam să savurăm Istanbulul, aveam o listă întreagă de bifat, în special partea asiatică pe care nu o explorasem până acum pe îndelete.
Big mistake, aveam să aflu la final că m-a costat kWh vreo 4 lei. În fine, la check-out am cerut o discuție cu managerul hotelului, un tip educat, la costum, căruia i-am explicat că să mă taxeze la oră în condițiile în care unele mașini trag cu 11, altele cu 22, nu este fair față de consumatori. Mai jos Grogu trăgând la 10 kW din rețea.
„E ca și cum tu te-i duce la supermarketul din colț, ți-ai lua o colă și niște chipsuri, iar vânzătoarea în loc să-ți citească codurile de bare ale produselor, s-ar uita la ceas: Ai stat 15 minute în magazin, ai de plătit 100 de lire!” îi explic tipului, iar el conchide că am dreptate, iar pe viitor hotelul își va ajusta politica de facturare la stație. Dar acum nu are ce să-mi facă, sunt deja taxat pe cameră conform actualelor reguli.
Urmează 4 zile în care ne delectăm cu pisicile din Istanbul, facem tradiționalele deja check-in pe Istiklal, Grand Bazar, Balik (pește) în pâine la podul Galata, apoi partea asiatică, cu Camlika Kulesi – noul turn care domină Istanbului, Acvariul Emmar, și alte bunătăți, printre care și o dorință mai veche de-a mea, o excursie pe Bosfor.
Apropo de transportul în comun foarte bine organizat din Istanbul, mai nou nu mai ai nevoie de IstanbulKart, acel card RFID care se reîncărca la automatele stradale cu cash sau cu cardul bancar, de acum îți poți folosi direct cardul bancar contactless, telefonul sau ceasul, ca să intri în stațiile dotate cu turnicheți sau să te urci în autobuz. O intrare la autobuz sau tramvai este în jur de 4 lei cu cardul bancar, o idee mai ieftină cu IstanbulKart, probabil datorită lipsei comisioanelor bancare.
Într-un final, pe 5 Octombrie, vine și ziua la care ne luăm la revedere de Istanbul. Dl Grogu, cu bateria 100%, promite doar o oprire la Supercharger Edirne. Unde ajungem, după 225 km de dat tare pe otoyol, cu 42% baterie, iar încărcarea full durează 50 min:
Notă: Așa cum probabil știți, bateriile pe litiu ale Model 3 se încarcă la viteza maximă de 250 kWh doar la început, iar după 80%, până la 100% îți ia 30 de minute. Practic, dacă ai o rețea bine pusă la punct de superchargere, poți face relaxat încărcare 20%-80% în doar 30 de minute, timp în care îți servești și prânzul.
La vama Hamzabeyli/Lesovo se putea plăti și taxa de autostradă sau de pod peste Bosfor, pe noi ne verifică rapid, nimic de plătit. Plătisem taxa HGS pentru autostrada Edirne-Istanbul și retur la o poștă în zona Galata, cu cash – 400 de lire (52 de lei), că nu se putea cu card, și cu google translate folosit la greu, pentru că funcționarul turc de la ghișeu nu știa nici o boabă de engleză.
De la superchargerul Edirne la Slobozia mașina afișează că ajungem cu 28%, în 407 km, așa că suntem chill.
Decidem să oprim la Șumen pentru masă. Tripadvisor ne trimite la un restaurant fancy, undeva sus pe deal, dar surpriză, karma no. 6. E weekend, iar ei deschid restaurantul abia pentru cină, de la ora 18:00. A, între timp mai bag vreo câțiva kW la Eldrive Șumen, doar așa, ca să verific dacă s-au updatat stațiile, că eu aplicația Eldrive BG nu aveam. Mergea cu 90 Kw, destul de binișor:
Tripadvisorul ne trimite apoi la restaurantul no 2 ca rating, care nu numai că nu era acolo, dar pe firmă apărea cu totul altceva, deși în poză de pe site era aceeași clădire și oricum era închis. Pentru mine e clar că informațiile de pe Tripadvisor nu mai sunt actualizate de ani buni pentru Șumen, oprim la o terasă cu burgeri unde era ceva activitate, se turau motoarele pe lângă, dacă înțelegeți atmosfera.
În fine, tot episodul cu mâncatul în Șumen ne costă vreo două ore.
Notă, dacă vrei să faci Istanbul Slobozia în 10 ore (nouă ne-a ieșit puțin peste 12 ore cu tot cu bacul Ostrov-Chiciu), trebuie să te gândești la mâncat rapid prin benzinării un sandwich și un iaurt. Dacă vrei masă cu chelner mai pui două ore. Varianta ideală este o oprire la Supercharger Edirne, care este în parcarea unui hotel cu restaurant unde poți servi o masă decentă, care este la 6 ore de Slobozia, așa că trebuie să îți calculezi perioadele de masă ca să se suprapună la mare fix prânzul cu încărcarea.
Cum noi nu ne-am propus să fim foarte exacți în această experiență, ba dimpotrivă, ne-am permis tot felul de libertăți și abateri de la planul inițial și de la traseu, ne-am asumat micile întârzieri, cu ieșirile din sfera de confort aferentă.
Concluzii:
Plecatul cu Tesla la Istanbul e fezabil, confortabil și ieftin.
Un drum de aproximativ 1300 de km te poate costa în jur de 227 de lei, dus-întors, dacă încarci doar în rețeaua Tesla, la consumul meu mediu de 19 kWh/100km. Nu este și cazul meu, după cum ați aflat 🙂 Dar, în acest scenariu, nu ai concurență de preț nici măcar un Golf Sdi cu 5 l/100km.
Te costă mai mult bacul, taxele HGS, vigneta BG și mesele de pe drum.
Cu siguranță este o experiență pe care sunt pregătit s-o repet, acum că știu coordonatele. Nu este la fel ca o plimbare prin Europa, unde rețelele atât de Supercharger dar și alternative sunt pe săturate, iar accesul este comod prin aplicații care funcționează cu nr. de România. Necesită doar puțină planificare și nr. de Turcia, ușor de cumpărat online. Atenție la HGS, dacă stai peste 15 zile și n-ai plătit la poștă, penalitățile sunt de 4 ori mai mari ca taxa.
Dacă până acum niște ani nu aveai curaj să pleci la drum lung cu o electrică, acum deja ai vehicule cu autonomii de peste 400 km, în timp ce densitatea de stații electrice este de una la 20-30-50 km, practic până și în cel mai mic orășel ai minim o stație. Mai rămâne doar schimbarea mentalității, a percepției faptului că nu mai alimentezi la benzinării, ci la restaurantele unde mănânci sau la hotelurile în care dormi. Practic pauzele de care ai tu nevoie se suprapun cu perioadele de încărcare ale mașinii. Odată ce ai conștientizat asta, e foarte ușor de aplicat în practică.
Electrificarea este deja o opțiune viabilă pentru drumuri lungi prin Europa și chiar în afara ei.