Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Facts

Exemplu de normalitate

By on 22/10/2021

Este atunci când cetățenii unei țări nu mai așteaptă cu mâna întinsă la stat să le rezolve problemele, ci se implică ei înșiși.

Iată că azi, Asociația Bădăran aduce un puternic mesaj pro-vaccinare în plin centrul municipiului Slobozia:

*mesaj de tip psihologie inversă, Slobozia, 22.10.2021

Asta după ce în urmă cu doar câteva zile în urmă, campania demarase prin banere montate pe DN 2A:

Despre asociația Bădăran și proiectele pe care le are în vedere, în curând pe blog. Stay tuned.

Advertising fail III

By on 29/09/2021

Iată că după episoadele unu și doi, saga „advertising fail” continuă pe blog.

Ai spune că în 2021, marile companii angajează firme de advertising cu copywriteri profesioniști, care să le facă campanii (sic!) integrate.

Dar nu. O cacofonie mare cât blocul fâlfâie azi pe fațade.

*photo credit FB Florin Floreanu

Parcă văd discuția din biroul marelui tarabostes. Pamflet:

„-Lasă mă, ce ne trebuie nouă agenție de publicitate, ce ,noi îi plătim degeaba pe băieții ăia de la marketing? Să pună mâna să vină cu un mesaj creativ, care să prindă la public!”

Mare boss. Respectul pentru fiecare meserie în parte trebuie să fie la locul lui. Finanțe-bănci e o meserie, marketing e o altă meserie, advertising e o altă meserie, mai mult artă, mai mult creativă. Dacă pentru primele două îți trebuie o diplomă de ASE, la ultima îți trebuie ceva umanist, filologie, jurnalism, comunicare, sau nu neapărat – măcar aplecare spre limba română, plus multă imaginație și creativitate.

Lăsați oamenii de meserie să și-o practice. Reclamele trebuie făcute de profesioniști, la fel de bine cum în spitale trebuie să lucreze medici, nu vraci.

Altfel nu ne mai facem bine.

Later edit:

Cacofonia se repetă și pe site-ul băncii:

*captură ecran https://www.unicredit.ro/ro/imm.html#home, 29.09.2021

O nouă experiență, cea de moderator

By on 26/09/2021



Hai că pe-asta n-o făcusem, să moderez bătălii politice.

Pe 26 Septembrie 2021, a avut loc la Amara competiția internă a USR-PLUS pentru alegerile Biroului Național. Acesta fiind organismul colectiv de conducere a partidului, un fel de executiv care se ocupă de buna funcționare a respectivei formațiuni politice.

Ei au căutat pe cineva din afara partidului, apolitic, și cu experiență în mass-media, mi-au făcut propunerea să moderez dezbaterea electorală internă, propunere pe care am acceptat-o probono. Adică fără bani, ca să nu spună cineva mai tîrziu că am făcut bani din politică sau m-am aservit nu știu căror interese. Etc, etc, știți cu toții placa, ați auzit-o de nenumărate ori, iar eu prefer să-mi păstrez independența editorială, ca să pot scrie unbiased despre ce forță politică vreau, cum vreau și când vreau.

Le mulțumesc pe acestă cale organizatorilor că și-au asumat acest risc cu mine :), pentru că mă știau gură-mare de pe blogul pesronal și din rețelele sociale, unde scriu destul de acid pe temele alese de mine.

Job-ul meu a fost destul de simplu, să pun candidaților un set de întrebări prestabilite de către organizatori, apoi să-i invit să-și adreseze fiecare un set de câte două întrebări identice opozanților, apoi am mai luat un set de câte două întrebări de la participanții prezenți fizic în sală. Pe lângă asta, trebuia să mă asigur că se respectă timpii de răspuns și să nu las discuțiile să devieze grav de la subiect. Easy-busy.

Au fost trei echipe candidate, reprezentând cele trei curente politice din interiorul USR-PLUS. Tot evenimentul a durat puțin peste două ore, și este disponibil online pe pagina USR-Plus de Facebook, aici.

Pe final doresc să le mulțumesc organizatorilor evenimentului pentru privilegiul oferit, de a ieși din sfera de confort personal – nu e lipsit de emoții să te adresezi unui public online de, probabil, mii de oameni – și, de asemenea, doamnei și domnilor candidați care au fost extrem de civilizați și politicoși, au respectat timpul de răspuns afișat pe ecrane și nu au deviat de la subiect în declarații politice sforăitoare, cum eram obișnuiți din politica de televizor dâmbovițeană din ultimii 31 de ani.

Probabil cineva poate spune „-Ce mare brânză este să te adresezi unei audiențe de 100-150 de oameni?”. Păi cam este, pentru că dacă ai puțină imaginație, vezi cu ochii minții mulțimea de oameni din spatele ecranelor, care urmăreau live-ul de pe FB. Mi-am adus aminte de experiența de radio în Călărași, din anii 90, când aveam fix aceleași emoții la gândul că mă adresam unui public invizibil, de sute sau mii de oameni, dar la fel de prezent.

A fost o experiență complet nouă pentru mine, civilizată, interesantă, o dezbatere pe idei, fără atac la persoană. Un exemplu de urmat.

Pasajul Drajna: S-a adoptat HG de expropriere

By on 23/09/2021

În ședința guvernului din 22 Septembrie 2021, s-a adoptat următoarea:
HOTĂRÂRE privind declanșarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes național Pasaj denivelat superior pe DN 21 km 105+500”
Textul actului legislativ:


Conform ultimelor declarații, pe care le-am consemnat aici, în Octombrie ar trebui să se emită ordinul de începe a lucrărilor, care este practic data de la care începe să se deruleze etapa de execuție propriu-zisă a pasajului.

Așteptăm cu mare interes apariția primelor utilaje în teren, în această toamnă.

Evoluția lucrărilor la autostrada A0, în ultimul an, într-un timelapse din satelit

By on 20/09/2021

Sursa imaginilor este disponibilă public pe Sentinel-hub.com, satelitul folosit este Sentinel-2 L1C.

Bilanțul lui Cătălin Drulă la Ministerul Transporturilor

By on 07/09/2021

*Captură ecran Cătălin Drulă Facebook

Azi, miniștrii USR-PLUS și-au depus demisiile, iar Ministrul Transporturilor, Cătălin Drulă, a făcut, într-o conferință de presă, următorul bilanț (link video aici):

Bună ziua,

Mă bucur să vă revăd. Deocamdată e ultima oară când ne vedem în acest format.

În această dimineață mi-am depus demisia din funcția de ministru al transporturilor și infrastructurii. Plec astăzi de la un minister în care am muncit zi și noapte cu pasiune pentru infrastructura României. Pleac din cauza unui premier iresponsabil, și incapabil să înțeleagă ce înseamnă conducerea unui guvern, un premier despre care am spus odată că e un zombi politic, și care nu înțelege că e terminat politic. Da Florine, s-a terminat! Te agăți de putere dar România nu te mai vrea!

Am venit aici din pasiune și mai ales cu pasiune. Și-am făcut treabă până în ultimul moment. Până când nu s-a mai putut, din cauza unui șef de guvern toxic pentru România. Închei acest mandat, această etapă, cu fruntea sus și cu mândria a tot ce am realizat aici alături de echipa mea. Eu nu sunt omul bilanțurilor. Mie-mi place să construiesc, să stau în prezent și să mă gândesc la viitor, să creez lucruri bune și să vorbească faptele despre mine. Dar din admirație și respect pentru munca unei echipe extraordinare, voi face o trecere în revistă a acestor 8 luni, și voi vorbi despre proiectele pe care le lăsăm în continuare. Pentru că, nu-i așa, cel mai mult vorbesc despre noi lucrurile pe care le lăsăm. Și pentru că vorbeam despre această echip, aș vrea să menționez în special două persoane, sunt foarte mulți oameni care au muncit extraordinar în echipa mea dar vreau să-i menționez în mod special pe secretarii de stat Horațiu Cosma și Costin Țâra, sunt cei doi care au gestionat cele mai grele domenii, rutier și feroviar. Le sunt recunoscător pentru munca pe care au făcut-o și cu oameni tineri, capabili, pasionați și muncitori ca ei, eu am speranțe pentru România și am sentimentul că vom fi bine.

Așadar, la începutul acestui mandat, la începutul anului, spuneam că prioritatea noastră vor fi investițiile și că vrem un record absolut anul acesta și exact asta am livrat. La final de august, ca să vorbim pe cifre, avem 3,7 miliarde de lei investiții din fonduri europene. Spre comparație, în 2020 au fost 3 miliarde, 2019 2,2, pe acceași perioadă a anului – 8 luni, 2018 – 1,14 miliarde. Unde s-au dus banii ăștia? S-au dus în autostrăzi, în căi ferate, în infrastructura României. Și vă dau câteva exemple de proiecte:
– am deschis nodul de mare viteză de la Sebeș între A1 și A10, fără panglici, normal, cum se face, suntem în serviciul oamenilor, o promisiune îndeplinită;
– am reparat acea rușine națională, drumul național 68A, între Coșava și Coșevița, paralel cu sectorul lipsă din A1 dintre Lugoj și Deva, o altă promisiune îndeplinită,
– am turat motoarele la maxim pentru ca anul acesta să fie terminate proiectele A10 Sebeș-Turda, mai lipsește lotul 2, se vor deschide anul acesta ultimii 29 de km și autostrada va fi completă. Mobilizarea în teren e bună, monitorizăm zilnic constructorul, sunt niște puncte critice: la Oiejdea, km 19, este o soluție de ziduri de sprijin, la km 26 la podul de la Teiuș de peste calea ferată, la km 40 este o overpass care încă trebuie terminat pe drumul județean, dar toate sunt în termen, le monitorizăm zilnic, o fac chiar personal, și acest lot va fi livrat anul acesta.
– Ungheni-Târgu Mureș este un sector din autostrada A3 de 10 km, jumătate autostradă, jumătate drum de legătură, n-avem probleme acolo, se avansează foarte bine și va fi terminat în termenul contractual
– un șantier de care suntem foarte foarte mândrii (zâmbește N.R.) este Slatina-Balș, drumul expres dintre Craiova și Pitești (tronson 2 N.R.), suntem undeva la 90% chiar peste 90% cu lucrările, 1700 de oameni, 400 de utilaje, jos pălăria în fața lor. Ce fac oamenii aceia acolo este absolut impresionant și merge către finalizare anul acesta. Trebuie să-i ajute și vremea un pic.
– apoi, drumul de legătură cu 4 benzi de la Giurgiu cu vama Giurgiu, să avem o intrare modernă în țară, pe 20 Septembrie începe turnarea betonului de ciment rutier. E o tehnologie specială, la fel ca în Germania, pentru prima dată în România o să avem un drum de beton corect făcut și care nu ne va da bătăi de cap, cu tehnologie mecanizată de ultimă oră.
– sunt multe alte proiecte: centura orașului Mihăilești,
– centura orașului Satu Mare, care vor fi deschise anul acesta, la centura orașului Satu Mare încercăm să deschidem, în fine, (arătând în spate spre minister N.R.) ministerul, întreg lotul, dacă nu, vor fi 16 km din 19,
– pasajul Mogoșoaia acum la 1 Octombrie, aici m-am luptat, mă rog, am avut o discuție foarte apăsată cu constructorul, teoretic ei puteau să deschidă conform termenului contractual foarte lax la anul, le-am spus că e păcat pentru brand-ul lor și am reușit să tragem acest termen la 1 Octombrie, în câteva săptămâni. Pentru mine orice zi în care se poate circula mai repede pe o parte din infrastructura rutieră, pe o bucată de autostradă sau un pasaj e o zi importantă. Și așa a fost mentalitatea noastră aici.

Am deschis multe șantiere anul acesta:
– Sibiu Pitești (A1, lot 5 Pitești – Curtea de Argeș, N.R.), avem autorizația de construire din Iunie, ordinul de începere pe 1 Septembrie,
– Craiova Pitești tronsonul 3 se lucrează, tronsonul 4 am semnat contractul recent,
– autorizația de construire pe autostrada de centură a Bucureștiului A0, lotul 1 și lotul 3, acolo o să vă mai spun un pic la partea de viitor,
– autostrada Transilvania între Cluj-Napoca și Oradea, autorizațiile de construire și ordine de începere pe Nădășelu-Poarta Sălajului și Nușfalău-Suplacu de Barcău. Și acolo sunt 500 de muncitori, 400.000 de tone de asfalt.
– sunt mai multe proiecte de variante ocolitoare care au fost deblocate: centura Zalău, centura Tecuci, centura Târgu-Jiu – acolo mai e ceva de lucru, încă nu sunt mulțumit de cum lucrează acel constructor, iar pentru 2021:
– drumul expres Brăila-Galați e în fază de proiectare, intenționează constructorul să înceapă lucrările în Octombrie,
– la podurile dunărene de pe A2 am suspendat pe perioada verii lucrările și vor reîncepe;
– vom avea parcări civilizate pe A1 și A2 în primăvară a fost semnat contractul pentru concesionarea a 13 perechi de spații de servicii pe de sectoarele de autostrăzi, unde vor fi benzinării moderne. În sfârșit scăpăm de nenorocirile alea cere erau acolo. Iar în această toamnă pregătim încă o serie de concesionări pentru spațiile care nu au fost concesionate încă.
– am contractat proiectarea și execuția pentru drumul expre de legătură Oradea-A3
– am lansat licitația pentru A7 Ploiești-Buzău
– modernizarea centurii București pe sectorul sud-vestic între DN5 și A1
– modernizarea DN71 între Târgoviște și Sinaia, licitație lansată zilele trecute pentru modernizarea acestui sector
– lucrurile merg bine pe tronsonul 1 din Sibiu-Pitești, va fi finalizat în 2022,
– podul de la Brăila
– pe lotul 4 din Sibiu-Pitești a fost anunțat câștigătorul zilele trecute
E o problemă bună pe care o avem acum în România, că avem foarte multe proiecte și enumerări. Mi-aduc aminte de vremuri când s-ar fi terminat rapid o astfel de prezentare.
-A7, autostrada Moldovei, urmează obținerea acordului de mediu și aprobarea în guvern a tronsonului Buzău-Focșani, o să spun la partea de „ce urmează”, de fapt, că am împărțit prezentarea în două;
– pe A8 am semnat în 8 Aprilie Târgu Neamț-Iași-Ungheni pregătirea proiectului tehnic și e în curs de elaborare. Pe Târgu Mureș-Târgu Neamț într-un contract foarte prost pornit din urmă, am prioritizat și vom avea livrarea în perioada următoare a sectoarelor din capete, cele finalizate din PNRR,
– săptămâna acesta vom avea și la Lugoj-Deva lotul 2 short-list-ul pentru depunere de candidaturi,
– un proiect pe care l-as scos din sertar este A4 sud – alternativa Techirghiol – continuarea autostrăzii A4 spre Olimp,
– un alt proiect este pe Făgăraș-Brașov, sunt convins că o să uit unele, mi-am făcut notițele oarecum sumar (zâmbește). Pentru mine contează mult mai mult decât o enumerare, ca lucrurile astea să se întâmple în practică.
– pe A0, inelul de centură a Bucureștiului, așa cum spuneam, suntem on target, ca pe sud, pe semicercul sudic să circulăm în 2023, așa cum am spus la începutul anului, și pentru nord rămânem cu 2024.

Apoi, aș vrea să vorbim puțin și despre domeniul feroviar. E un domeniu care a suferit enorm din lipsă de investiții, complet decapitalizat, cu șinele lăsate în paragină și locomotivele și vagoanele la fel, și am muncit foarte mult anul ăsta ca să, o dată să facem ce se poate în condițiile financiare absolut dificile și cu un premier ostil domeniului feroviar, repet, un premier complet ostil domeniului feroviar. Am discutat începând din primăvară, lumea se-ntreabă de ce nu cumpără CFR Călători locomotive. E simplu, pentru că am preluat această companie cu 600 milioane datorii la furnizori privați și 600 de milioane la stat, și în propunerile mele de a aloca suficiente sume pentru compensație, de a depune, în sfârșit, am reușit, cu enorme negocieri în spate și presiuni să avem acel memorandum să depunem ajutorul de stat, nici pe acela nu voia, deși aproape toate țările din Europa și-au ajutat industriile feroviare, Germania recent a injectat in Deutsche Bahn 2,5 miliarde de euro, în fine, dar hai să vorbim despre ce am reușit să facem în ciuda acestei ostilități.

Facem un record de reînnoire, de înlocuiri la rând anul acesta. Vor fi peste 100 de km înlocuiți, asta înseamnă și cale ferată la 120 km/h, unde era de 30 km/h. Spre exemplu, între Buzău și Făurei, sunt 40 de km, 60 de milioane de lei, lucrările se desfășoară pe 5 luni, am și fost să le vizitez acolo, deci a început în Iulie și se termină în Decembrie. Cu 60 de milioane de lei, cu 1,5 milioane de lei pe km, ducem o cale ferată de la 30 de km/h la 120. Nu cunosc nici un fel de investiție cu beneficiu mai mare. Și am insistat foarte mult să avem din PNRR o axă pentru astfel de investiții, am reușit să schimb cum era gândit PNRR-ul. Erau puse acolo doar acele proiecte mari de modernizări pe feroviar care, cu toții știm, durează, pe coridor, foarte mulți ani și costă foarte mult și beneficiile sunt punctuale, și am reușit să luăm, să punem de-o parte, că până la urmă, în fața unor politicieni care nu înțeleg cale ferată cam asta e, cu pusul de-o parte, am reușit să punem 1,2 miliarde de euro pentru astfel de lucrări punctuale care îmbunătățesc concret infrastructura. 236 milioane de euro electrificări prin PNRR, 276 de milioane reînnoiri, astea despre care vorbim, ăștia sunt euro, și gândiți-vă ce facem cu 276 milioane de euro dacă cu 60 de milioane de lei, ăștia sunt 12 milioane de euro, am făcut 40 de km de la 30 la 120 km/h (920 de km, N.R.).

Nu numai că am pus banii acolo, dar am început niște proceduri de care sunt foarte mândru, la CFR, pentru cumpăratul de șină nouă și traverse, elementele componente ale căii ferate. Este un acord-cadru pentru traverse de beton, pentru aproximativ 1000 km de cale, cu o valoare de 414 milioane de lei care va fi încheiat în săptămânile următoare, adică încheiată licitația, efectiv semnat. Exista un acord-cadru pentru șină dar cei de la CFR probabil disperați în fața lipsei de interes a mediului politic pentru acest domeniu, nu se mai gândeau să comande ultima parte a acestui contract, și am bucuria că a fost semnat încă un contract subsecvent pentru a fi finalizat acest contract, pentru 6500 de tone de șină nou-nouță, asta înseamnă 54 de km de cale cu această șină. Știți cum se vorbește în acest minister? N-a mai văzut CFR-ul șină nouă de ăhă, de 15 ani! Dumneavoastră sunteți jurnaliști de infrastructură, știți lucrurile astea, trebuie să le spunem și publicului, ca să înțeleagă de ce se merge cum se merge pe calea ferată. Valoarea este de 30 de milioane de lei. Vreau să văd că ăștia 30 de milioane de lei se plătesc pentru această șină, și o să urmăresc, pe oricine vine aicea, să facă aceste plăți.

Apoi 640 aparate de cale. Macazuri, pe românește. N-are CFR-ul, și sunt restricții de 5 km/h. În valoare de 209 milioane de lei, ăsta e alt contrat-cadru lansat. Le găsiți pe Sicap, sunt în curs de a fi încheiate.

O parte vor fi finanțate de la bugetul de stat, o parte din aceste axe de care vorbeam – în PNRR.

Tot în PNRR avem și pentru material rulant puse sume importante. Avem și proiectele de achiziții de trenuri, de care vorbeam, adică 20 de trenuri electrice 100 milioane EURO, 16 locomotive electrice noi – 46 milioane euro, și avem și proiectele de coridor.

Caransebeș-Lugoj-Timișoare-Arad, la un cost estimat de 1…, e finalizat SF-ul, indicatorii merg în guvern, se poate lansa licitația în această toamnă.

Avem electrificări pe Constanța-Mangalia, să nu mai schimbăm locomotiva la Constanța când mergem la Mangalia, plus modernizarea, acolo este o linie simplă, veche, o cunosc toți românii, că au circulat pe ea și se întreabă de ce fac o oră jumătate de la Constanța la Mangalia.

Și 728 de milioane de euro pentru lucrări de reînnoire și refacție de tip quick-wins.

În plus, concret, săptămâna aceasta, dacă nu săptămâna viitoare, se încheie licitația pentru trenuri. Am mai vorbit odată aicea acum o lună, sunt 20 de trenuri noi, producător francez, Alstom, cu 352 de locuri, sunt rame electrice, care vor fi livrate peste doi ani, la trenuri nu sunt livrate de pe raft, trebuie produse, sunt finanțate din fonduri europene, și putem suplimenta această cantitate cu o opțiune de încă 17. Eu susțin să facem asta ca țară, să luăm 37 de trenuri noi, care merg cu 160 km/h, sunt trenuri ultramoderne, sunt trenuri pe care le cumpără de exemplu liniile feroviare din Italia, din Germania, abia aștept să le vedem.

Am discutat cu cei de la ARF despre posibilitatea de a achiziționa unități, rame battery-electric, care au alimentare mixtă – cu baterii și se alimentează și din catenară, pentru liniile neelectrificate. Spre exemplu, una dintre ele ar putea face serviciul aeroport, unde am putea electrifica, am putea pune catenară pe o lungime destul de mare și restul, pe ultima bucată, unde nu e electrificat, să meargă pe baterii. Autonomia unei astfel de rame merge de la zeci de km până la sute de km, în funcție de model.

Și pentru că vorbim de PNRR aș vrea să nu uităm că grație eforturilor colegului meu, Cristian Ghinea, căruia îi mulțumesc efectiv pentru munca pe care a depus-o, România are cea mai mare alocare de bani pentru autostrăzi, dintre toate țările din Europa.

Și aici avem:
– A7 Ploiești-Pașcani
– capetele din A8
– sectorul lipsă din A1, cu tuneluri
– autostrada A3, cea care este în construcție Nădășelu-Poarta Sălajului
– avem și infrastructură de taxare și control, de trafic inteligent, de cântărire automată și așa mai departe.

Aș vrea să vă vorbesc puțin și despre ce lăsăm după noi. Despre ce urmează în această toamnă. De altfel, ați văzut că ne-am făcut un obicei dina nu tăia panglici, din a ne face treaba cu profesionalism, fără artificii și, mă rog, altfel de oportunități care sunt strict de imagine. Vedem ce urmează în continuare.

Ca inaugurări, am manționat proiectele deja, pasajul Mogoșoaia 1 Octombire, drumul de legătură Giurgiu, centura Satu Mare în Decembrie, Ungheni-Târgu-mureș A3 în Noiembrie, tronsonul 2 din Sebeș-Turda undeva între 1 și 15 Noiembrie, acea refacție pe BUzău-Făureai de 38 de km.

Apoi, alte vești bune care vin săptămânile următoare și această toamnă, sunt:
– ordin de începere pe A0 sud Lotul3, cel care nu avea încă ordin de începere, unde este un constructor grec, săptămâna 20-24 Septembrie,
– săptămâna asta se aprobă proiectul tehnic pentru drumul de legătură de la Timișoara, a fost în faza de proiectare,
– pasajul Drajna, suntem pe punctul să aprobăm exproprierile în guvern, e deja pe circuit hotărârea de guvern și lucrările ar trebui să înceapă în Octombrie. Le solicit celor care rămân aicea să se țină de acest program.
– început de lucrări pe Brăila-Galați în Octombrie,
– iar modernizarea căii ferate între București și Giurgiu, o rușine națională, din 2005 acel pod a fost, a căzut la niște inundații, la Grădiștea, am dat deja autorizație de construire, nu pentru poduri, cea pentru poduri urmează după aprobarea săptămâna viitoare a întregului PT și din Octombrie încep lucrările în forță și la acel pod, este prima cale ferată făcută în Regat, și noi n-am reușit, de 16 ani, să reparăm un pod căzut. Iată că încep lucrările acuma.

Apoi, la semnări de contracte, ce anticipez:
– A3 Suplacu de Barcău-Chiribiș, unde a fost anunțat câștigătorul zilele acestea
– pe A0 nord loturile 1 și 3, loturile care încă nu au câștigători, la fel, vor fi anunțați noii câștigători
– pe dublarea centurii București (DNCB N.R.) între A1 și DN5 în toamna acesta
– studiul de fezabilitate al drumului rapid, autostradă sau drum expres București Alexandria, și
– lotul 4 din Sibiu-Pitești, după soluționarea eventualelor contestații la CNSC. A fost din nou desemnat câștigătorul, acel constructor austriac (PORR N.R.),
– apoi, București-Târgoviște, acel drum rapid care să înlocuiască greșitul proiect de dublare prin localități, avem acea licitație, cred că în octombrie vom avea finalizarea ei,
– s-au depus ieri ofertele la Craiova-Lugoj, în câteva luni o să avem și acolo contract semnat, și
– legătura Curtea de Argeș-Râmnicu Vâlcea.

Depuneri de oferte, am luat-o pe rând de la cele mai avansate:
– pe 27 Septembrie pentru modernizarea căii ferate, proiect din PNRR, între Caransebeș-Lugoj-Timișoara Est,
– pe 15 Septembrie, lotul unde am rupt pisica, Chețani-Câmpia Turzii,
– pe 20 Septembrie Sibiu-Pitești lotul 2, un proiect de un miliard de euro, acest sector de autostradă care se desfășoară în valea Oltului, rămâne, nu se mai schimbă, pe 20 Septembrie, moment epocal pentru România, vom avea în sfârșit oferte depuse pentru autostrada care traversează munții, pentru construcție, nu pentru alte povești,
– pe A7 Ploiești-Buzău se depun săptămâna viitoare ofertele, aici este vorba doar despre execuție, proiectul tehnic e deja făcut,
– pe DN 71 pe 4 Noiembrie,
– mai sunt și proiecte mai mici, avem SF pentru 12 noduri de autostrăzi 14 Octombrie

Termene de lansări de licitații, proiectele care se vor face în anii următori. Întotdeauna aici trebuie să lași o moștenire.
– A7 Buzău-Focșani în Octombrie,
– A7 Focșani-Bacău-Pașcani în Decembrie
– Sibiu-Făgăraș, e gata acordul de mediu, e gata de trimis pe circuit hotărârea de guvern de indicatori, se poate lansa licitația pentru Sibiu-Făgăraș A13 în Octombrie,
– pentru centura metropolitană Cluj în Decembrie
– drumul de legătură A3-DN1 la Tureni tot în Decembrie, asta depinde de finalizarea documentației de acorduri de mediu, și
– ceea ce mă întrebaserăți mai devreme, Episcopia Bihor- Cluj Napoca calea ferată


Aș vrea, înainte de a lua întrebări, aș mai vrea să vă vorbesc puțin despre profesionalizare și despre integritate. Două priorități pentru mine.

La capitolul profesionalizare, am reorganizat Ministerul Transporturilor și Infrastructurii ca să devină o instituție mai eficientă și mai suplă, am redus numărul posturilor de conducere cu 11%. Am organizat concursuri pe bune, într-o manieră transparentă, pentru a recruta oameni noi. Și am numit echipe complete de manageri profesioniști, de administratori la companiile din subordine.

De asemenea, pentru operaționalizarea noii companii CNIR, care este prevăzută și în PNRR, de ieri avem un director general, un profesionist, cu un CV impecabil, spre să fie lăsat să-și facă treaba. Avem nevoie de o structură nouă, eficientă, care să se ocupe ce aceste mari investiții.

Pentru 16 companii din subordine am declanșat procedurile de selecție conform 109 – conform ordonanței pentru mandate complete.

Și despre integritate aș vrea să vă vorbesc puțin despre partea de controale care au fost desfășurate la ISCTR, unde, după schimbarea managementului de acolo, și iată ce înseamnă să aduci oameni care-și iubesc meseria și o fac cu profesionalism, avem niște rezultate care pentru mine sunt în același timp impresionante și de speriat, dar arată că asta trebuie să facem ca să aducem în normalitate transporturile care să nu mai distrugă drumurile.

Avem 15.800 de vehicule controlate în trafic, cu 3.300 procese verbale de contravenție, și, numai puțin că aveam aicea cifrele, din 2241 de vehicule verificate, au fost cântărite 1124, dintre care au avut infracțiuni grave la greutate 634. Deci undeva la 60% din vehiculele controlate prin cântărire depășeau greutatea și au fost imobilizate. Am primit semnale că s-a înțeles mesajul, sper să se continue asta, pentru că e important să avem legi dar și să respectăm acele legi, să controlăm respectarea lor.

După cum știți, nu m-am ferit în acest mandat de cartofi fierbinți, am primit multe felicitări pentru situația de la Metrorex și ce s-a întâmplat acolo. Tot ce am făcut a fost să nu întorc capul. În general oamenii politici când dau de o situație care devine complicată și mai bine n-o țin în mâini, mai comod să te faci că nu e acolo sau să închizi ochii. Și asta ne-a adus aici, după 30 de ani. Eu n-am făcut decât să nu întorc capul și să-mi fac treaba. Asta pare că a devenit un act eroic în România dar nu ar trebui să fie.

Vorbim despre integritate, am semnat, chiar ieri a fost publicat în Monitorul Oficial, împreună cu ministrul sănătății Ioana Mihăilă, un ordin comun care schimbă din temelii sistemul de examinare medicală și psihologică privind siguranța în transporturi, o piață de servicii de 10 milioane de euro. Erau situații în care oamenii erau văzuți de o asistentă, dar la final apăreau cu parafă de la medici sau psihologi care nu-i văzuseră niciodată la față și printre modificările introduse se numără obligația de a avea aparatură certificată și autorizată de Agenția Națională a Medicamentelor, de a face dovada mentenanței, obligația ca medicii contractați să declare, pe propria răspundere, timpii de muncă prestați în această activitate la casele de asigurări și obligația de a desfășura activități conform codului CAEN. O testare psihologică se face de un psiholog autorizat. Am găsit firme care pretindeau că oferă testare psihologică, pe coduri precum 9609 – alte activități de servicii care includ astrologie, spiritism, agenții matrimoniale și altele.

La fel ca în cazul spațiilor comerciale de la metrou, controalelor ISCTR, aducem această activitate de testare în zona de legalitate și o redăm profesioniștilor. Bineînțeles, un ordin odată emis poate fi și schimbat, eu sper să nu fie, ăștia sunt pași importanți pentru integritate.

Am arătat, cred, în aceste 8 luni, că acel termen pe care l-am tot folosit, revoluția bunei guvernări este real, buna guvernare pentru binele românilor poate exista și că atunci când nu faci politică pentru… cum fac vechile partide pentru rețele clientelare, se poate. Putem să construim și autostrăzi, putem să avem și fonduri europene, putem să finalizăm proiecte, se poate recăpăta încrederea oamenilor onești din sistem că România poate fi normală. Că ajung oameni profesioniști în posturi de conducere și că lucrează în interesul societății.

Eu am avut 3 axe pe care mia-m desfășurat activitatea: profesionalism – trebuie să te pricepi la ce faci, sau să ai capacitate; integritate – asta a fost zero negociabilă, și curaj, pentru că dacă ai doar profesionalism și integritate dar îți lipsește curajul de a lupta cu niște sisteme învechite și corupte, mu poți să faci treabă.

Le mulțumesc tuturor celor din Ministerul Transporturilor și din instituțiile asociate – companii, regii autonome, care au înțeles că se poate altfel, și și-au făcut treaba cu cinste, îi aplaud și îi încurajez să facă această treabă în continuare.

Îi mulțumesc vicepremierului Barna, Dan Barna care a făcut minuni pentru a mă ajuta să fac treabă pentru România, în ciuda unui premier ostil.

Vom continua cu toată energia și toată pasiunea atunci când vom avea în fruntea guvernului un lider capabil să gestioneze o coaliție.

Mulțumesc.

Considerații personale Gorunescu:

  • este de departe cel mai eficient ministru al transporturilor de după 89
  • mi-a plăcut modestia, naturalețea și inteligența
  • mi-a plăcut că are principii
  • am apreciat comunicarea, o mare lipsă la miniștrii din trecut. În definitiv, să recunoști că ești în slujba cetățenilor și să raportezi în mod constant cum le cheltui banii ar trebui să fie cerințe ale noastre pentru toți cei care ne conduc, indiferent de nivel.

Mulțumesc și eu echipei de la minister pentru rezultate.

Cât ne costă un minut pierdut în trafic. Studiu de fezabilitate gratis pentru statul român.

By on 05/09/2021

Varianta scurtă, pentru cei care se plictisesc repede de citit, ar fi că pentru fiecare minut, pe care fiecare cetățean al țării îl petrece pe loc, într-un ambuteiaj auto, într-un tren care e blocat pe șine sau într-un avion care întârzie cu orele, statul român pierde în jur de 0,1 EURO, sau 10 eurocenți.

*PIB pe cap de locuitor. Sursa: Banca Mondială

Argumentația pe lung pentru cei interesați:
Se dă PIB-ul României, pe cap de locuitor, pe 2019: 12.919 USD, sau 10884 EUR la cursul BNR. Adică, fiecare român, produce în medie, într-un an, cumulat, produse și servicii în valoare de 10884 EUR.
Anul 2020 a avut 251 de zile lucrătoare, din care dacă scădem cele 21 de zile de concediu legal, ajungem la un număr de 230 de zile în care fiecare român a muncit.
10884 EURO pe an, împărțit la 230 zile lucrate, fac 47,32 EUR/zi. Atât produce un român pe zi.
Împărțit la 8 ore de muncă pe zi ajungem la un PIB/oră/cap de locuitor de 5,915 EUR.
Împărțit la 60 de minute ajungem la un PIB/min/cap de locuitor de 0,09858 EUR.

PIB/minut/locuitor pe care eu, din dorința de a simplifica următoarele calcule, l-am aproximat la 0,1 EUR. Dacă sunt math nazi printre voi, puteți folosi cu încredere 0,09858, sau vă puteți face propriile calcule cu 4 zecimale.

Dar pentru ușurință, haideți să cădem de acord că fiecare român (copil, adult, senior) produce, în fiecare minut, produse și servicii de 10 eurocenți.

Și deci fiecare minut în care respectivul cetățean în pierde în trafic, înseamnă 10 cenți care nu sunt produși. Adică sunt pierduți. Pentru totdeauna.


Să revenim.

Caz concret, bariera Drajna, pe care o cunosc extrem de bine. Statistica personală în zeci de ani m-a învățat că la aproximativ 50% din treceri ai șanse să prinzi bariera pusă. Dintr-o MZA (medie zilnică anuală) de 12.000 de vehicule, asta înseamnă că cel puțin 6.000 dintre ele stau la barieră. Dacă stai 10 minute (care este foarte puțin pentru cei care cunosc situația, se stă și 40-50 min, dar hai să punem 10 min de dragul calculului), asta rezultă în 60.000 de minute pierdute, cumulat, de cei care pierd timpul la barieră.

Sau, transpus în sume de bani pierdute, 6.000 EUR zilnic. Sau 2.190.000 de EUR anual. Iar aici e contabilizată doar perioada de timp în care ești neproductiv. Nu carburantul ars degeaba, nu poluarea, nu stresul asociat, care și ale sunt niște costuri adiacente.

În concluzie, fiecare an de pasaj Drajna neconstruit, a costat statul român 2.190.000 EUR. Pasajul Drajna va costa 19.856.115 EUR (conform contractului deja semnat) ceea ce înseamnă că se amortizează în doar 9 ani.

Vă las pe voi să calculați, cu cifra de 0,1 EUR/min/persoană ce alte fezabilități doriți. Există recensământul Cestrin cu media zilnică de trafic, există raportări pe Waze de exemplu cu timpul mediu pierdut în diverse ambuteiaje.

Un alt exemplu, în anii trecuți, din Slobozia până pe plaja Mării Negre (Mamaia sau Eforie, e egal) făceai 1-1:30 ore. Anul acesta, din cauza pandemiei, s-au făcut, în weekend, între 3,5-4 ore, din ce am aflat de la cei care s-au încumetat (eu nu am avut tupeul). Adică, în loc să stai în mașină 3 ore, ai stat 7, pentru o zi de plajă. 4 ore în plus, sau 24 de EUR pierduți de persoană. Dacă înmulțești asta cu 300.000, rezultă o pierdere în ambuteiajele de pe litoral, de 7.200.000 de EUR pe care statul român i-a pierdut, în weekend-ul de Sfantă-Mărie. Bani cu care se pot dezvolta pe viitor soluții de afluire a traficului în zona litoralului, cu ar fi viitoarea centură DX4 Eforie-Techirghiol, viitoarele noduri Ovidiu și Poiana de pe A4.

Epilog: O să apară acum cârcotașii de serviciu care să spună: „Ma frend, dacă vrei să de duci de Sântă-Mărie la mare îți asumi și statul în ambuteiaje. Și oricum, ai timp de pierdut, că ești turist și oricum nu produceai în zilele acelea” Ceea ce nu este neapărat greșit, până la urmă, cel puțin partea cu asumarea. Dar, poate în loc să stai 4 ore în mașină, stăteai 4 ore la o terasă, la un restaurant, și făceai vânzare, și se plăteau niște salarii, se punea în mișcare niște economie reală, care producea plusvaloare. Sau mai prindeai o zi de plajă, mai închiriai un șezlong, mai luai o înghețată, un porumb fiert, o ceafă cu cartofi.
Așa, doar ai pierdut timp, și statul român PIB, adică bani. Adică educație, sănătate, siguranță, și multe altele, pe scurt viitor mai bun.

Statul român, în schimb, nu are voie să-și asume, indiferent, ambuteiaje și timpi morți în orice tip de transport, inclusiv cel feroviar de exemplu, ci să lucreze proactiv pentru eliminarea lor.

Think about it. Mulțumesc pentru atenție.

Pasajul Drajna: În Octombrie încep lucrările

By on 27/08/2021

Conform declarațiilor ministrului transporturilor, Cătălin Drulă:
Este finalizată proiectarea pasajului, săptămâna viitoare proiectul tehnic va fi aprobat și va fi dată hotărârea de guvern de expropriere, care este pe circuit interministerial.
Lucrările vor începe în Octombrie.
Este un constructor din Galați (Arcada Company SA N.R.), care a mai realizat lucrări pentru ministerul transporturilor, la termen.


Declarațiile au fost făcute în cadrul vizitei efectuată de ministru la șantierul podului peste Dunăre de la Brăila:

Conform caietului de sarcini, pasajul Drajna are 18 luni termen de execuție, de la momentul în care se dă ordinul de începere a lucrărilor, ceea ce teoretic ar însemna Iulie 2023.
Promisiunile de până acum sunt că se speră devansarea acestui termen, astfel ca să se poată da în trafic această investiție la finalul lui 2022.

Pompierii, acești „eteriști moderni”

By on 18/08/2021

*captură ecran Digi24

Cea mai frumoasă lecție de patriotism românesc am primit-o de la un grec. Eram în vara lui 2008 într-un circuit, ajunsesem la Atena, pe colina Acropole, să vizităm celebrul Partenon, templul ridicat de antici acum 2500 de ani.

Ne-a întâmpinat, în românește, un ghid grec, care făcuse facultatea în România, și ne-a spus următoarea poveste despre sacrificiu și umanitate:

*Partenon, foto Wikipedia

„În timpul războiului greco-otoman de la începutul secolului 19 (1821-1822), grecii asediau garnizoana otomană care-și făcuse sediu pe Acropole. Timp de mai multe săptămâni grecii trăgeau în turcii de pe colină, turcii trăgeau în grecii de jos. Printre greci, erau și luptătorii români din faimoasele „Eterii”, acele organizații revoluționare apărute în provinciile românești, în perioada revoluției lui Tudor Vladimirescu de la 1821, care vizau eliberarea de sub jugul imperiului otoman.
Era așadar o luptă de uzură, un asediu clasic, fără prea mare progres. Până într-o dimineață, când asediatorii au observat că din templul antic de pe Acropole dispăruseră niște grinzi. Azi una, mâine două, în fiecare zi templul dispărea sub ochii lor.
Cauza era una foarte simplă, turcii rămăseseră fără plumbi pentru puști, iar noaptea demontau structurile și topeau plumbul care fusese turnat în antichitate în șanțurile dintre piesele de marmură, pentru a le rigidiza.

În grinzile și stâlpii structurii erau practicate niște deschideri atent calculate, în care se inserau niște cleme de fier pentru rigidizarea îmbinării grindă-stâlp, peste care era turnat plumb topit pentru protecția anti-coroziune a fierului. Un sistem ingenios, care a rezistat mii de ani, până la asediu.
În momentul când au realizat sacrilegiul care se desfășura sub ochii lor, detașamentul de români a oprit lupta, au afișat steagul alb al păcii și au trimis o delegație cu un car plin cu gloanțe de plumb la otomani.
Mesajul fiind: „Luați gloanțele noastre, ca să trageți în noi. Mai bine murim noi, de propriul plumb, în loc să dezasamblați acest monument antic.”
Un moment unic de sacrificiu personal, și de realizare a condiției umile umane, în fața istoriei trecute și viitoare.
Momentul a fost apreciat la adevărata lui valoare de către greci. Atât de mare a fost recunoștința pentru curajul și umanitatea „fraților eteriști din România” încât grecii au hotărât, după război, să numească o stradă centrală din Atena după capitala României – București – în greacă Voukourestiou, în cinstea luptătorilor români care s-au sacrificat pentru Parthenon și Grecia.”


Astăzi, aflată în centrul Atenei, lângă piața Sintagma și parlament, strada Voukourestiou este pietonală, cunoscută pentru boutiq-urile high-end și magazinele de aur și bijuterii.

strada Voukourestiou – București din Atena, foto Wikipedia

2021.

200 de ani mai târziu.
Într-un fel diferit, dar totuși atât de similar, povestea se repetă.

Pompierii români răspund apelului Greciei de combatere a incendiilor de vegetație din insula Evia. 108 pompieri și 22 de autospeciale pleacă să stingă incendiile.

108 „eteriști moderni” aduc un omagiu demn înaintașilor lor de acum 200 de ani, luptând nu cu același adversar, dar cu aceleași idealuri: sacrificiul personal, binele comunității.

Iată două interviuri care documentează pentru posteritate acțiunea lor:

De final nu pot decât să mă înclin și să mulțumesc oamenilor care își pun viața în pericol pentru semenii lor, indiferent de modul în care o fac.
Nu există ceva mai nobil decât să-ți sacrifici viața pentru aproapele tău.

Thassos, insula apusurilor și a karmei

By on 10/08/2021



Apusurilor dacă stai pe malul vestic, probabil pentru cei care au stat în est este insula răsăriturilor. Dar să nu ne împiedicăm de semantică și geografie și să povestim.
Ne-am hotărât, un grup de prieteni, să mergem în vacanță în Thassos, o insulă mult prea lăudată de toată lumea, în special pentru aproprierea de România, în marea majoritate a cazurilor aflându-se la o zi de condus distanță.

Zis și făcut, facem planuri, căutăm cazare, căutăm să mulțumim pe toată lumea din grup cu perioada vacanței. Sarcină imposibilă, așa că cei 4 arhangheli se făcură trei, Luca și Matei. Adică familiile lui Radu și Dan.

Buuun, datele stabilite, traseu de două zile Slob-city – Skala Rachoni(ou) cu escală la Stara Zagora la plecare (o idee excelentă după cum se va dovedi mai târziu) și la Veliko Târnovo la întoarcere. Pentru că unii au copil de 2 ani și alții n-au chef să conducă 12 ore sau mai mult.
Plecare pe 1 August, prima aglomerație în vamă la Giurgiu, unde se stă cred mai bine de două ore. Apoi mers în coloană până la destinația primei zile, Stara Zagora, 8 ore de la plecarea din Slobozia. O zi de muncă la volan, la 38 Celsius. Orașul se prezintă foarte fain, neașteptat de civilizat, cu un centru pietonal cu terase și restaurante, și cu un aparthotel foarte chic – Fox Rooms, recomand.

Centrul pietonal Stara Zagora
Fox Room Aparthotel Stara Zagora

Ne uităm pe Waze, a doua zi ar fi un traseu de 5 ore și ceva până la hotel, cu tot cu traversarea cu feribotul. Decidem să nu plecăm cu noaptea în cap, ci după mic dejunul inclus în preț, care se servea la o cafenea din spatele aparthotelului. Dimineața Waze-ul ne dă un ambuteiaj de doar 12 minute la vama bulgaro-elenă Makaza-Nymphaia. But karma is a bitch, așa că la momentul ajungerii noastre acolo coada era de 2 ore și ceva. Pentru că e 2 August și prindem în flux lumea care plecase cu noaptea-n cap din România. Noi măcar eram relativ odihniți, dar vedeam stresul și nervii din comportamentul celor care coborau din mașini după 8-10 ore de condus. Se uitau de-a lungul cozii și le puteai citi pe buze strămoșeștile „urări de bine” în timp ce privirile le căutau cu înfrigurare, și fără succes, un WC public. În stânga perete de piatră, în dreapta parapet metalic și prăpastie, nici un pom, tufiș, nimic. Zero obstacole după care te-ai putea ascunde. Noroc cu indicatorul de 200m până la vamă, așa că lumea o lua ușor pe jos.
În fine, după așteptarea de rigoare, pe două benzi, ajungem la container, dăm actele la bulgar, grecul doar se uită pe ele, pe PLS (Passanger Locator Form) – un formular pe care trebuia să-l completezi cu cel puțin 24 de ore înainte și apoi pe certificatele europene Covid-19, fără să le scaneze undeva într-un sistem informatic, apoi ne lasă să plecăm.
În timp ce eram la coadă, mă sună un număr de Grecia:
-Hello, Mister Radu? I am from the Hotel Rachoni Bay, you have a reservation at us today. Are you still coming? – mă întreabă o voce de bărbat,
– Yes I am, we are at Makaza border, we will be there in the afternoon – îi răspund.
– Ok, we are waiting for you, have a nice trip. – conchide grecul de la telefon.
Bun, totul este aranjat pentru noi, de acum suntem pe modul vacanță, gândesc relaxat. Big mistake, cum aveam să aflu în doar câteva ore.

But karma is a bitch #2, iar la câteva sute de metri de vamă, check point de test Covid.

Punctul grecesc de testare rapidă Covid, de la vama bulgaro-elenă Makaza-Nympheia

O grecoaică a la Miss Piggy (pamflet) îmi face semn să opresc, mă conformez calm, știam că se fac testări aleatoare Covid. În timpul acesta vorbeam la telefon cu un colaborator, puneam la punct detaliile unei întâlniri săptămâna viitoare, îl întrerup:
Stai puțin că mi se bagă un tester Covid în nas.
În acest timp văd cu coada ochiului cum grecoaica e cu un ochi pe mașina lui Dan din spatele meu și cu celălalt la bățul din nasul meu. Strâng tare din nară pe bețișorul lui Moby Dick, ea se debusolează o fracțiune de secundă, suficient cât să-l văd pe Dănuț cum eschivează prin spatele meu linia de morcovi de pe șosea.
Un român scăpat de bețisorul testant” gândesc fericit și imatur, în timp ce îmi reiau convorbirea întreruptă de mama Dolores cu scobitoarea ei. După nici 2 minute vine semnalul de plecare, testul rapid spune că eram Covid-free.
Conducem relaxați restul de drum până la feribot, unde karma se transformă într-o lady și prindem feribotul pe picior de plecare.
Hurry, hurry, it`s leaving! – ne făceau semne disperate polițiștii și tăietorii de bilete. Opresc o secundă cât să întreb dacă e feribotul de Limenas, Adina sare scurt din mașină să ia bilete pentru ambele mașini, apoi intrăm, ghidați de personalul din port, pe unul din cele 4-5 feriboturi aliniate frumos ca la o linie de start. Apuc doar să mă dau jos din mașină și să-i fac semn Adinei că se urcase pe feribotul corect (săraca era deja cu telefonul la ureche, mă suna să vadă pe ce vas ne-am urcat, pentru că de la coada casei de bilete nu se vedea) că se și închide ușa mare din spatele punții, iar în doar câteva momente ne punem în mișcare.
Un sistem foarte bine pus la punct” gândesc, obișnuit cu bacul de la Chiciu, în timp ce urcăm pe punțile destinate pasagerilor și începem să ne relaxăm și să facem poze.

Prima surpriză plăcută, Thassos-ul este o insulă muntoasă înfiptă în mare. Chiar nu mă așteptam, pozele din satelit indicau ceva relief, dar nu mă așteptam să fie atât de dramatic. Sincer să fiu nici nu m-am documentat anterior, atât din lipsă de timp cât și dintr-o dorință de a descoperi totul la fața locului, fără a avea o idee preconcepută sau așteptări. Am petrecut maxim două seri cu prietenii căutând diverse cazări și uitându-ne pe pozele proprietăților.

Mare greșeală, aveam să aflăm în curând. Trebuie să te documentezi foarte bine, să citești toate review-urile, și de pe Booking, și de pe Google Maps sau forumuri.
Ajungem la Limenas, un oraș-port foarte cochet, situat într-un mic golf al insulei. De fapt majoritatea localităților turistice din Thassos sunt situate în golfuri unde este nițel teren plat pentru construit și puțină plajă. În rest, muntele se termină destul de abrupt în mare, formând faleze cu puțină utilitate turistică sau imobiliară.
După aproximativ 8-9 km, ajungem la Skala Rachoni, la hotelul Rachoni Bay, de 3 stele, unde aveam rezervarea făcută pe Booking.com. Și aici karma și-a dezlănțuiț tot bitch-inessul de care a fost capabilă. Afară 38 Celsius. În recepția semideschisă la exterior, tot 38 Celsius, nu exista aer condiționat. Scoate Gorunescu triumfător rezervarea printată din rucsac și o așază pe birou:
-We have a reservation made on Booking.com at your hotel.”
Recepționista o ia, se uită la nume, apoi o pune la loc și spune

Wait a second, I have to call the owner, is a problem with your reservation. Pune mâna pe telefonul fix și sună. Si sună. Și sună. Proprietarul nu-i răspunde. Se întoarce către mine, ca spre un copil de 3 ani care nu înțelege situația:

„-He is not answering”. Serios? Nici nu mă prinsesem.

O întreb care e problema cu rezervarea, și îmi răspunde senină că nu știe care e problema, că doar proprietarul știe. O rog să verifice în calculator dacă îi apare rezervarea, nici măcar nu mă bagă în seamă, repetând „I have to call the owner of the hotel”. Îi spun că mă sunase un bărbat mai devreme, în timp de eram la coada de la vamă, să mă întrebe dacă venim, i-am confirmat că suntem pe drum și pe la 2-3 vom fi la hotel.
Între timp îmi anunț și grupul, deja prăbușiți de cele 38 de grade pe diverse suprafețe orizontale (ghiveciuri cu pomi, gard, că în recepție nu exista nici măcar un scaun sau bancă, de fotolii ce să mai vorbim) că avem o problemă, dar nu știm ce problemă avem, că singurul care știe e patronul care însă nu răspunde la telefon.
Decid să-l sun pe numărul de pe care mă sunase mai devreme, surpriză, răspunde recepționera în fața mea de pe telefonul fix. Deja mi se aprinde un prim semnal de alarmă că ceva e foarte în neregulă aici. Îi arăt iar rezervarea printată de pe Booking, în care hotelul confirma camerele noastre. Dar nu mă mai bagă în seamă, pentru că apare un grup de bulgari cu un autocar, pe care se apucă să-i cazeze tacticoasă, cu chei, brățări la mână de all-inclusive, tot tacâmul, complet indiferentă la drama noastră.
Dar nu aveam de gând să o las așa. După ce termină cu grupul mă așez iar în fața ei, cu rugămintea să-l mai sune pe patron, pentru că noi nu putem să stăm la infinit cu un copil de 2 ani la 38 de grade. Reușesc să aflu cumva de la ea că e o problemă de suprarezervări la hotel (overbooking) și nu sunt camere. Iar situația nu poate fi tranșată decât de proprietar. Deja tot grupul e super nervos, nivelul de alertă nucleară se duce la DEFCON 1 (război iminent), explorăm toate opțiunile, și decidem să mergem la o tavernă din apropriere să mâncăm de prânz, poate până atunci se rezolvă această „neplăcere” și ne putem începe sejurul. Până la tavernă întrebăm la hotelul adiacent dacă au camere, o doamnă foarte drăguță și amabilă ne informează că totul este complet rezervat în Thassos în această perioadă, și se apucă să dea niște telefoane pe la prieteni. „Există și oameni de treabă în Grecia” gândesc mulțumindu-i și în gând și cu voce tare. Din păcate nici ea nu are succes, așa că ne continuăm și mai triști drumul spre taverna aflată la doar 100 de m de hotel.
Ne așezăm la o masă la Taverna Olga`s Place, comandăm, iar când ne aude că vorbim românește, proprietarul, Vasili, mare om mare caracter, vine la masa noastră: „Eu știu românește, eu am restaurant la Alba Iulia, țe fați?”
Bineînțeles că în capul bietului grec se deșartă toată frustrările noastre legate de cazarea eșuată la Rachoni Bay. Vasili ne ascultă relaxat, apoi ne spune că el îl cunoaște pe patron, că sunt prieteni, și ne promite că ne rezolvă el. Deja nivelul de alertă NATO trece pe DEFCON 3. Se închid chepengurile la rachetele nucleare, personalului militar i se servește o masă caldă. Vasili ne aduce chestiile reci pe care le comandasem, apoi pleacă să-l sune pe proprietarul hotelului Rachoni Bay. Supriză. Grecul îi răspunde din prima, apoi îl văd pe Vasili gesticulând nervos și îndreptându-se spre mare, probabil ca să nu ne deranjeze. Omul revine după câteva minute de parlamentat la telefon, cu toate privirile de la masă ațintite pe el mai ceva ca sateliții americani pe Cuba în `63 la criza rachetelor nucleare. Fidel Castro îl vede pe Dănuț lângă mine cu mâna pe butonul nuclear și ne ia ușor:
„-First of all you have to calm down, everything is solved. Este o problemă de overbooking la Rachoni Bay, dar el mai are un hotel de 4 stele, mai bun, și vă dă acolo cazare două nopți, apoi când se eliberează reveniți aici. O să vină el aici la mine la tavernă să vă ia să vă ducă acolo.
La aflarea detaliilor începem să vorbim toți 4 odată, dar realizăm în scurt timp că nu prea avem alte opțiuni, nici măcar rezervarea de pe Booking.com nu o puteam anula fără să pierd toată suma. Eram legați de mâini și de picioare, la mila grecului.
Între timp apar și toate vietățile marine și terestre pe care le comandasem, și în timp ce dezbăteam gradele de rudenie dintre sepie, calamar și caracatiță, apare și grecul nostru, proprietarul de la Rachoni Bay. Mie deja mi-era antipatic înainte de a-l cunoaște, așa că atunci când i-am văzut fața de valutist arab din Gara de Nord combinată cu cea de hamal escroc din Cairo, tabloul caragialean despre personaj a devenit cum nu se poate mai complet.
„-E o problemă de overbooking la Rachoni Bay”, ne spune el senin de parcă ar fi vorbit despre un hotel de pe fața ascunsă a lunii, „dar vă dau camere la Alea Suites, un hotel de 270 de EURO pe noapte, mult mai bune decât ce-ați plătit voi, altă mâncare, restaurant, alte camere, o să vedeți diferența, nu se compară, e la 4 stele, nu la 3 ca la Rachoni Bay, e tot hotelul meu, e aici aproape, la 2 km” continuă cu aroganța cu care arunci din mers un bănuț unui cerșetor în Centrul Vechi. Adică, în traducere, voi sunteți niște săraki care v-ați cazat la 100 EUR pe noapte, iar eu, în mărinimia mea, vă dau să „mirosiți” pentru două nopți condiții de 270.
Tentaculele caracatiței din furculița mea începuseră să prindă viață, așa că-i spun grecului, pe cel mai calm ton de care eram în stare, oprind drumul furculiței la jumătate: „Ne aștepți să terminăm de mâncat, timp în care studiam propunerea ta, apoi venim noi la tine la recepție și îți spunem ce am decis.” Fără te rog, fără please, fără să-i las loc de manevră, exact cum el nu ne-a lăsat nouă. Îl văd în spatele meu pe Vasili care îi face un semn discret să dispară din peisaj, sau explodează mămăliga românească la el în tavernă.
Vasili după ce pleacă marele proprietar de hoteluri de la Rachoni-ul de Jos: „-Mâncarea la mine la tavernă e mai bună ca la 4 stele.” Aveam să-i dau dreptate în doar câteva ore.

Paranteză:
Îl întreb pe Vasili, la finalul sejurului nostru, ușor intrigat, De ce multe localități din Thassos au „Skala” în denumire? Am căutat pe Google Translate și înseamnă scară.
Îmi răspunde, cu o mină savantă și ușor amuzat, explicându-mi ca unui copil de 6 ani:

„-Skala înseamnă scară. Adică, ca să ajungi de la localitatea de sus (să spunem Rachoni, la cea de jos, Skala Rachoni, trebuia să cobori treptele scării.”
– Adică Skala Rachoni – Rachoni e echivalent cu sintagma din România Sâmbăta de jos – Sâmbăta de sus?”
– întreb eu luminat.
– Exact” confirmă prietenul Vasili, ușor amuzat de satisfacția mea de preșcolar care a descoperit gravitația.

În fine, ca să nu mai lungesc povestea, ne ducem la Rachoni Bay, mă asigur că-i plătesc patronului cazarea cu cardul de pe Booking, toată suma, ca să nu am mai târziu probleme cu platforma online, și să avem siguranța rezervării, în caz că mai apare ceva neprevăzut. O idee genială, avea să se dovedească mai târziu.
Marele patron de hoteluri de 3 și 4 stele ne arată un A-classe roșu, ponosit vai mama lui, care văzuse și vremuri mai bune, în sensul că fusese vopsit cu altă nuanță de roșu peste cea originală, iar vopseaua „nouă” era mai mătuită și sărită de pe cea veche, originală, care nu făcea de rușine constructorul de la Stuttgart: „Vă țineți după mine, e aproape celălalt hotel.” Și continuă, văzându-mi probabil sarcasmul din privire la vederea cotețului pe 4 roți: „Este company car, mașina mea e în service”. Probabil cu probleme grave, gândesc eu, că toată săptămâna l-am văzut în mașinuța bi-roșie, care îmi aducea aminte de umerii mei cojiți de 2-3 ori de la soare, în copilăria de pe malul Dunării, fără acces la Piz-Buin cu SPF50.
Și nu uită să-mi reconfirme generozitatea lui: „Vezi clădirea aia galbenă de peste drum?” spune arătându-mi un paralelipiped de Vama Veche cu accesele în camere direct de pe holurile aflate la exterior, pe balcoane, și cu niște sisteme solare de încălzit apa pe terasa plată de beton. „Este a tatălui meu, puteam să vă dau cazare acolo 2 zile, dar am hotărât să vă dau ceva mai bun, în compensație pentru deranjul vostru.”
Dacă până în clipa aia oscilam între a-i scrie sau nu un review negativ pe Booking, deja cortexul meu a început să indexeze rapid serviciile online pe care puteam să-i facem PR: „Dănuț, tu te ocupi de forum Thassos și Grecia, eu de Booking, Google, blog post + reclamație la Customer Service pe Booking.com” fac eu planul de acțiune online.
Adică, mă frate, înțeleg, shit happens, „am dat camerele la închiriat și colo și colo, și s-au încurcat rezervările, și ne cerem mii de scuze, uite, vă dăm în compensare două zile la un nivel mai sus față de ce-ați plătit ca compensație” ăsta era genul de mesaj de pus cenușa în cap pe care eram pregătit să-l accept ca fiind, să spunem, profesionist. Dar când tu vii cu aroganțe de milionar care aruncă o firimitură unui milog, nu primești la schimb nici un fel de compasiune din partea mea. În definitiv eu am rezervat ferm un serviciu, pe care tu te-au obligat, la fel de ferm, să mi-l prestezi. Iar fermitatea termenilor rezervării este dată de chiar reputația platformei Booking.com, care are zero toleranță față de potențialele escrocherii. Au fost hoteluri delistate de pe Booking pentru „contravenții” mult mai mici, de tipul oferit camere la recepție cu preț mai mic decât pe booking.

Ajungem într-un târziu, pe la 6 seara, rupți de căldură de 38 de grade cumulată cu stresul situației, la Alea Suites, o proprietate chic proiectată și mai puțin chic executată (cred că a trecut Dorel cu gletiera și pe acolo), practic formată din grupuri de bungalouri printre care sunt aruncare piscine mai mari sau mai mici, sau chiar piscine private la vilele exclusive. Nu m-a impresionat absolut deloc, era o proprietate de maxim 3 stele. Bineînțeles că ziua de plajă este pierdută, mai apucăm doar să pornim aerul condiționat din camere înainte de cină. Care și ea este la 36-37 Celsius, pentru că aerul condiționat din restaurant nu este pornit sau nu funcționează sau așa sunt regulile anti Covid, iar toți pereții din sticlă sunt retractați ca să facă loc aerului să circule. În zona de bufet suedez se intră doar câte 6 persoane, cu măști și mânuși , ceea ce duce la formarea unei cozi interesante. Dar mă rog, acestea sunt condițiile epidemiologice, în definitiv Grecia e în zona roșie, trebuie să acceptăm limitările și să ne bucurăm de vacanță. Ne uităm cu speranță la prognoza meteo care promite de la 38 să ajungă șa 36, apoi la 35, apoi să se stabilizeze la 33 pentru restul sejurului. „În sfârșit karma are și ceva bun pregătit pentru noi” gândesc cu voce tare.
N-am apucat să folosim plaja de la Alea Suites, care deși promitea, era puțin departe de camere, în sensul că între hotel și plajă mai era o stradă cu două rânduri de case, iar accesul se făcea pe o alee destul de lungă. Dan a găsit în apropriere Arriba Beach, cu toată plaja umbrită de niște pini enormi, unde aveam să ne petrecem aproape tot sejurul.

vedere panoramică Arriba Beach

Personal super prietenos, muzichie sud-americană în surdină, sezlonguri gratis și umbră până la apus, sunt rețeta unei locații de succes.
Un măslin multisecular, învelit în sticle goale de tequila, stătea mărturie a petrecerilor pentru adulți consumate acolo:

Din lista de recomandări:

  • taverna Sakis, o cină la apus de poveste, poza din deschiderea articolului
  • taverna Olga`s Place a prietenului Vasili, seară grecească joi, sau vineri, sau și joi și vineri, că nu mai țin minte
  • taverna Augustos din Teologos, cu un berbecuț la proțap de vis
  • Muzeul Arheologic din Thassos – o călătorie foarte interesantă în trecut
  • Simi restaurant în portul Limenas, perfect pentru cine romantice în doi, iar, cu un apus de vis
  • Blue cafe, unde proprietarii s-au dat peste cap să ne facă toate poftele de înghețate și limonade
  • Of course, Arriba Beach
  • Taverna Pefkospilia, un rib-eye steak, pregătit la mare artă, medium-rare, de mare angajament
  • Elia Beach and Beach Bar – personal foarte politicos, și prietenos cu turiștii, apa de 0,5 EUR, rece, era aici oferită gratuit dacă comandai un expresso. Șezlongurile, la fel gratis, mai puțin rândul de la apă care erau 5 EUR în Iulie și August.
  • De la Roben am luat ulei de măsline, din producție proprie – „Cooperativa Agricolă de Măslini Thassos”
  • To Palio Klisma Fish Tavern – pește proaspăt și bine gătit

    M-a impresionat că marea majoritate a tavernelor și restaurantelor îți ofereau, la plecare, din partea casei, câte o feliuță de pepene sau câte o baclava, în semn de prețuire pentru clientul care le-a trecut pragul.
    Prin acest mic gest de curtoazie noi îți mulțumim că ai ales să fii clientul nostru astăzi, te așteptăm să revii cu drag” părea să spună, în interpretarea mea, gestul lor.

    N-am reușit să explorăm tot Thassos-ul, mai lăsăm și pentru vacanțele viitoare. Impresia generală, lăsând la o parte uscăturile, care există peste tot și de care te poți feri citind foarte atent review-urile, este aceea de turism bine organizat, cu oameni binevoitori, care realizează că turismul este principala sursă de venit a insulei.

    Thassos-ul este o destinație care trebuie bifată, măcar o dată în viață. Nu pot generaliza, ar fi o greșeală, dar pot să dau un singur sfat: puterea review-urilor e regină. Informați-vă foarte bine, din toate sursele, booking, google maps, portaluri de călătorii, forumuri, etc, despre proprietatea sau locațiile pe care vreți să le vizitați. Scorurile acelea din review-uri sunt destul de edificatoare.

    Epilog:

    După două zile la Alea Suites, a trebuit să predăm camerele la 11:00, ca să ne cazăm la 13:00 dincolo, la Rachoni Bay. Alt deranj, altă trambalare cu tot bagajul. Îi spun recepționerei de la Alea Suites că pe mine nu mă interesează orarul lor, eu nu eliberez camera până nu ia legătura cu celălalt hotel și îmi confirmă că acolo totul este pregătit pentru a ne primi. Ea îmi spune că celălalt hotel nu e problema ei, și că oricum ea pleacă de acolo, că era ultima zi de muncă. I-am spus că o înțeleg perfect.
    Ajungem la Rachoni Bay, camera noastră nu avea cearșafuri, nu aveam telecomandă de televizor și de aer condiționat. De la recepție mi-au spus să iau telecomanda de la prietenii din grup și să pornesc aerul condiționat, ceea ce am și făcut, pentru restul săptămânii aceasta făcând naveta între camere. Mi-am cumpărat, de la supermarket, o telecomandă universală de TV, cu 7 EUR, pe care am vândut-o grecului la final.
Rachoni Bay, salteaua asta nu s-a mișcat de pe hol tot sejurul.
Rachoni Bay, recepția unde calculatorul era tot timpul oprit, iar evidanța se ținea pe tot felul de caiete și hârtii
Rachoni Bay, restaurant
Rachony Bay, mobila din baie, umflată de umiditate. Total inacceptabil.

Păcat de proprietate, Rachoni Bay are o locație fabuloasă, pe plajă, (na, că i-am pus și link spre pagina oficială, să nu zică cineva că am ceva cu bietul hotel,) dar un management care o va duce spre faliment. Ceea ce probabil e de bine, poate o vor cumpăra niște oameni responsabili.

La urcarea pe feribot, Karma ne zâmbește din nou, urcăm în mare viteză iar la câteva secunde ușa grea de metal a feribotului se închide în spatele nostru.
„-Dar nu avem bilete” protestez către băiatul care ne grăbea să ne urcăm pe vas că pleacă.
„-Lasă că vă puteți lua și de pe vas”, mă lămurește el. 30 de EUR de mașină.

Dar povestea nu se termină aici, ce credeați. Karma se decide să ne mai dea un ghiont, așa, de despărțire: „Hello, I`m here!”.
Eram în Veliko Târnovo, un oraș medieval superb, unde ne decisesem să ne oprim o noapte, pe drumul de retur din Thassos. Primesc mesaj de la Booking că rezervarea mea de la Rachoni Bay a fost anulată de proprietate, pe motiv că nu au putut debita cardul bancar. Minciună gogonată, verific pe aplicație, banii au fost rezervați pe 2 când făcusem tranzacția cu cardul, transferul fizic se făcuse pe 5 August. Grecul escroc, și mincinos acum, a anulat rezervarea mea pe 9 August, la 4 zile după ce-i intraseră banii în cont, ca să nu-i scriu review negativ pe Booking, care i-ar fi scăzut și mai mult scorul, care deja ajunsese la 6.6. Văd că azi, la data scrierii articolului a coborât, fără aportul meu, la 6.4.
Bineînțeles, belea acum, nu e cardul bun, aplicația Booking mă punea să-mi reintroduc datele cardului. Iritat, sar peste toți pașii prin care mă punea aplicația să trec ca să-mi revalidez cardul, și sun direct la asistență clienți Booking.com, în Anglia. Îmi răspunde o voce feminină foarte de treabă, căreia îi explic pe îndelete speța mea, că totul a fost achitat corect, prin card, și că dacă vrea îi pot pune la dispoziție extrasele bancare. Îmi spune că trebuie să facă niște background checks, și revine ea cu un telefon. Mai mult ca sigur probabil au și ei acces la tranzacții, pentru că în nici 5 minute mă sună înapoi. Îi reconfirm că omul este un escroc și un mincinos, că pune turiștii platformei Booking.com în situații în care nu ar trebui să fie, mă asigură că nu o să am probleme cu cardul pe viitor și că vor declanșa o investigație asupra acestei proprietăți. Investigație pe care o voi urmări cu mare interes pe blog.

PS: Niște proprietari germani de pensiune din zonă, cu care am discutat, ne-au confirmat că individul practică overbooking-ul de mulți ani, și nici măcar nu cooperează cu ceilalți proprietari de spații de cazare din zonă atunci când are excedent de turiști.

Va urma.

Până atunci, vacanțe frumoase!

Disclaimer: Acest articol este un pamflet, bazat însă pe experiențe personale.