Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

September, 2024

Sunt OUG-urile soluția pentru agricultură?

By on 29/09/2024

Văd că se discută mult în online și în media despre niște ordonanțe care sā “salveze” fermierii afectați de secetă, prin amânarea ratelor la furnizorii de inputuri, bănci și companii de leasing.

Discuția, extrem de complexă și cu multe fațete, este acompaniată pe Digi24 de un tractor care ridică un nor glorios de sol în aer.

Degeaba cereți ajutor de secetă, dragi fermieri, dacă aruncați puțina umiditate din sol, și odată cu ea şi producția agricolă și deci banii, cu lucrări de sol.

Încerc câteva soluții de termen lung, pentru că amânarea ratelor e ceva de moment, care nu va rezolva economic sectorul agricol pe viitor:

1. Una din soluții este no-till, care pe lângă economia de 60-80 l/ha motorină (faceți singuri calculele în bani), vă conservă şi umiditatea din sol, vă conservă materia organică din sol, ba chiar o creşte în primii ani – aici fiind și o întreagă discuție despre sechestrarea carbonului în sol și obținerea de către fermieri de certificate verzi în acest sens, certificate verzi care pot fi de zeci de eur/ha.

Disclaimer: No-till nu este un panaceu universal, dar aplicat corect este benefic financiar. Sunt ferme foarte mari aici în sud, complet trecute pe no-till sau în plin proces de conversie, cu rezultate excelente – PM for details. Am fost în Iunie la Ziua Grâului, eveniment organizat de FAPPR, într-o fermă din județul Călărași, de 6.000 de hectare, complet trecută pe no-till, și credeți-mă, culturile erau superbe.

2. Digitalizarea. Sistemele de farm management (cele bune cum ar fi Cropwise Operations – pm for details) îți vor mai aduce, prin eficientizările operaționale, încă niște zeci bune de EUR/ha, iar dacă vorbim de aplicare diferențiată de îngrăsăminte, apă, semințe, pesticide, poate și mai mult.

3. Educația financiară. Din observațiile mele (și activez de niște zeci de ani în agribussines) este nevoie de foarte multă educație financiarā și managerială. Câți fermieri folosesc două instrumente simple, bugetul și planul de afaceri? Câți folosesc asigurările? By the way, dacă ar fi de dat un OUG – eu pe ăsta l-aș da: Asigurări agricole obligatorii. Așa cum nu ieși cu mașina pe șosea neasigurat, nu ai ce să cauți pe câmp neasigurat. Bineînțeles, va crește pâinea cu x procente pentru că va reflecta costul adițional. Dar nu rămâi fără un sector întreg la o adică.

4. Integrarea pe verticală. Dacă produci doar comodity (să zicem grâu) ești în concurențā cu țări uriașe care produc (Ucraina, Rusia, etc) la o fracțiune din costurile tale. Dacă produci oleaginoase, intri în competiție nu cu colegii fermieri – prețul la floarea soarelui este dictat de producția de ulei de palmier din Indonezia, care face anual 45-50 milioane tone. Trebuie să te gândești serios să adaugi plusvaloare produselor tale agricole. Mulți au făcut primul pas, construindu-și silozuri, câștigând astfel niște zeci de EUR/to. Dar poți merge mult mai departe cu integrarea pe verticală, poți face făină din grâu, apoi paste sau biscuiți. Există conceptul european “From farm to fork” se dau fonduri EU pentru integrarea pe verticală.

Veți spune: Sunt prea mic pentru asta, sau “eu nu știu nimic despre biscuiți”. Total de acord, și aici vine punctul:

5. Asocierea. Prin asociere, de la sute de hectare se poate ajunge ușor la mii, apoi la zeci de mii și chiar la sute de mii. Iar asociația, cooperativa sau uniunea, poate face un siloz, apoi un fnc, o moară, o fabrică de paste sau ulei. Și nu trebuie să se priceapă membrii fermieri la industrie, se angajează de către asociație personal specializat. Asociația poate face nu doar producție complexă industrială, se poate lansa în testare și cercetare, și poate constitui o forță de negociere importantă cu partenerii de afaceri și cu autoritățile, inclusiv guvern și parlament. Sunt astfel de asociații puternice deja în România, care sunt luate în serios.

Am clienți care au plecat de la producție și acum au lanț de restaurante. From farm to fork nu e un slogan sau o poveste, este un fenomen care chiar are loc.

Trebuie, ca țară, să ne gândim la strategii pe termen lung pentru toate domeniile, inclusiv pentru agricultură. Mediul asociativ poate propune astfel de ședințe de brainstorming, care să vină cu soluții concrete la problemele și provocările actuale, pe care mai apoi să le propună spre implementare legislativului și executivului.