Este o trupă rock din Finlanda, care cântă rock la violoncel, cu mult înaintea mai celebrilor 2 Cellos.

Azi la rubrica Radio Joy a blogului sunt prezenți cu o preluare după „Nothing Else Matters” a celor de la Metallica, piesa este destul de veche, din 1998, dar la mine a ajuns recent, fiind inclusă pe coloana sonoră a miniseriei „Wednesday” de pe Netflix.

Avem link-urile de Spotify sau Tidal, sau enjoy the video:

Interneții s-au crizat pe două subiecte la acest început de an: Shakira și prințul Harry.
În timp ce se ascuțeau securile războiului, se făceau sau se desfăceau prietenii virtuale pe subiect, cei doi făceau lopeți de bani, unul dintr-o carte, una dintr-o piesă.
Au monetizat fără scupule dorința societății pentru scandal și can-can, un fel de știrile de la ora 5, dar la scară planetară, pe principiul deja binecunoscut și mult testat: „There is no such thing as bad PR.”
Ai murit de curiozitate să vezi cum se spală rufele în înalta societate, deși nu mai puseseși mâna pe o carte de ani de zile? Ka-ching, ai rotunjit conturile prințului.
Ai vrut să afli ce zice femeia înșelată în piesa de răzbunare deși nu ai mai ascultat latino decât probabil meneaito ăla de la ultima nuntă la care ai fost, și ai dat click pe Spotify? Ai băgat un cent în cont.
The bigger the drama, the higher the profit.
Problema mea e alta: algoritmii de interacțiune ai rețelelor sociale și marilor platforme online caută profitul cu orice preț, pentru că așa sunt programați, pentru profit pur. Nu cheltuie nimeni munți de bani în scopuri caritabile. Chiar dacă, interacțiunea cea mai mare în societate se face pe teme antagonice, iar riscul este ca să fim împinși spre crearea tot timpul a două tabere cu vederi opuse, pentru că așa produci mai mult content, stai mai mult online și șansele să dai cât mai multă informație despre tine algoritmilor de targetare cresc. Plus că dacă stai mai mult timp online cresc șansele să cumperi ceva din ce ți se servește pe o tavă din ce în ce mai facilă. Algoritmul nu va susține o floricică/pisicuță la care tot internetul va ofta grațios și o va uita a doua zi. Va favoriza activitate, interacțiune, conflict, paie puse pe foc, care să mărească vălvătaia, interacțiunea, reach-ul organic.
A se vedea până unde s-a ajuns în state cu antagonismul în online, până la atacarea Capitoliului. Ce urmează? Război civil? Oameni îndreptați împotriva oamenilor pentru profit pur? Stânga versus dreapta. Bărbați contra femei. Credincioși versus atei. Blonde contra brunete. Grași vs slabi. Etc.
Think about it.
E loc sub soare pentru toată lumea. Relax.

În sistemul SEAP a fost lansată licitația CN1050182 ”Elaborarea Studiului de Fezabilitate, realizare documentație tehnică pentru Autorizația de Construire (P.A.C) și obținere Autorizație de Construire (A.C.) pentru obiectivul de investiții ”Varianta de ocolire Călărași”

O variantă ocolitoare mult așteptată, care va scoate din oraș traficul greu de mărfuri și traficul turistic de pe relațiile nord-vest-sud. VO Călărași va face parte din drumul Transregio Galați-Brăila-Slobozia-Drajna-A2-Chiciu, împreună cu deja celebrul pasaj Drajna și mai puțin celebra VO Slobozia Est.

Licitația pentru elaborarea SF-ului, aproape finalizată la scrierea acestor rânduri, pentru întregul traseu este aici, iar despre cea pentru VO Slobozia am scris aici.

Am încercat să regăsesc în stufosul caiet de sarcini publicat de Consiliul Județean Călărași traseu propus al acestei VO, dar apare într-o clarificare că acesta va fi pus la dispoziția câștigătorului licitației la 5 zile de la data emiterii OÎL.

Singura informație numerică despre VO Călărași se găsește pe harta Cestrin, unde este menționat un traseu de 5,1 km.

Cum punctele de începere/terminare ale acestei VO mi se pare logic să fie plecare din DN21 cu sosire în intersecția DN3/DN3D, propun eu un potențial traseu de 5,1 km, cu pasaj suprateran peste CF Călărași-Ciulnița (în roșu):

Plan B, dacă se vrea o VO ieftină, tot un traseu de 5,1 km ar fi cu plecare din DJ310, cu sosire în același punct, intersecția DN3/DN3D.

Avantajul ar fi că ar dispărea pasajul peste CF, dar ar rămâne un conflict de trafic la trecerea la nivel cu CF în zona încercuită cu roșu. Nu e același trafic, nici rutier, nici feroviar, ca la bariera Drajna, dar tot ar fi niște cozi de câteva ori pe zi.

În lipsa unei transparențe mai mari a CJ Călărași nu ne permitem decât să fabulăm asupra viitorului traseu al VO Călărași.

De ce n-au dorit să publice această propunere, întrebați-i pe ei.

Partea bună a acestei licitații este că este de tip SF+proiect tehnic, adică la următoarea licitație, cea de execuție, se va intra direct în teren. Termenele publicate pe SEAP sunt de 20 Februarie pentru depunerea ofertelor și 13 Aprilie pentru terminarea evaluărilor.

Vom continua să monitorizăm Transregio 71 aici pe blog, pe grupul dedicat de FB și pe forumul API.

To be continued.

Au curs râuri de cerneală, s-au ascuțit cuțitele internetului, s-a luat lumea la harță din nou. Motivul – noul film românesc Teambuilding, mă rog, noua lui apariție pe Netflix, când producătorii au realizat că dacă vor expunere online-ul este rege acum, prin cinema-uri ne mai călcând multă lume de la pandemie încoace.

Unul din exemplele haioase ne este oferit chiar de portalul Republica:

Mie nu-mi e clar dacă cei de la Republica themselves cred că Team building e un film bun sau prost. Că pe website e cam bipolară treaba.

To set the record straight, nu poate nimeni să-i acuze pe cei 4 „tetragoni” – asociații Republica, că îngrădesc libertatea de exprimare. Este una din puținele „insule” de exprimare liberă, care nu este sub jugul vreunor interese moguliene sau de partid. Toată stima mea aici pentru asta.

Nedumerirea mea era legată de 1 linia editorială (dacă există) și 2 de ce se invită niște habarniști (un CFR-ist și un analist financiar-bancar) să se dea cu părerea pe un domeniu care evident nu-i al lor, când tu ai printre fondatori ditamai doctorul în cinematografie și membru al uniunii cineaștilor din România, realizator de emisiuni de cinefili și un fin critic de film – mă refer evident la Cristian Tudor Popescu.

Personal aș fi vrut să citesc o critică bine scrisă, nu contează dacă bună sau rea, nu contează dacă ridică filmul în slăvi sau șterge pe jos cu el, dar scrisă de unul care e în stare să analizeze tehnicile cinematografice, filmarea, regia, scenariul, actorii, lumina, sunetul, coloana sonoră, machiajul, scenografia, etc. Toate acele mici sau mari dar multe elemente care puse împreună fac un film.

Țara asta nu se va face bine până nu va pune specialiștii la locul potrivit și meritocrația acolo unde trebuie. Media are și un rol educativ și este păcat că, în loc să-l folosească, aleargă disperată după rating, click-uri și bani cu orice preț.

Stimați republicani, invitați specialiști să se pronunțe pe un subiect și veți avea un articol mult mai greu „în internet” și ca vizualizări, și ca profit, atât financiar cât și profit la capitolul capital de imagine, în loc să deveniți o piațetă publică în care se strâng după muncă niște amatori de palavre la o bere.

De final o pildă dintr-o țară oleacă mai așezată ca mentalități sănătoase. Mă uitam în pandemie la o emisiune pe un post german, în care era invitat un specialist în economie, un doctor în economie, se pare de succes, cercetător la nu știu ce institut, mă rog, o somitate, pentru că toți cei din platou îl priveau cu admirație și ascultau cuminți ce are de spus. Și îl întreabă la un moment dat doamna moderator, în încercarea vădită de a revitaliza o emisiune plicticoasă depre cifre și bani, pe Herr Doktor, ce crede despre evoluția Covid-19, care era subiectul fierbinte al momentului. La care omul o pune la punct cu multă măiestrie: Stimată doamnă, dacă doreați să abordați subiectul Codvid-19 trebuia să invitați în platou un virusolog sau epidemiologist. Eu nu sunt nici una nici alta și nu este corect ca de la această tribună pe care mi-ați oferit-o să mă dau cu părerea pe un subiect pe care nu-l stăpânesc.