Am astăzi o propunere de etichetare a unei noi ideologii totalitare, am ales termenul de „russism”. Cochetez de mult cu ideea, dar am avut o muză inspiratoare, și anume postarea lui Radu Hossu despre o oribilă crimă de război. Care deși este cutremurătoare în sine, este expresia foarte evidentă a acestei ideologii de exterminare.
Există ideologii care, prin însăși natura lor, nu pot coexista cu libertatea. Nazismul a fost una dintre ele. Russismul este cealaltă.
Dacă primul a născut Holocaustul și distrugerea Europei, al doilea amenință astăzi să transforme întreaga lume într-un câmp de ruine, sub pretextul refacerii unei „măreții imperiale” ruse. Z-ul omniprezent pe blindatele rusești, vine de la „zapad”, adică vest. Imperiul rus trebuie să aibă bariera naturală la Atlantic, cum zice dl Soloviov foarte plastic aici, iar soldatul rus trebuie să-și spele bocancii în oceanul Indian – frază atribuită altui propagandist – Jirinovski. Aceste luări de poziții nu sunt întâmplătoare, sunt idei lansate atent studiat, la ore de maximă audiență, pe principalele canale de propagandă oficială ale Kremlinului.
Russismul nu este o simplă formă de patriotism exagerat. Este o doctrină totalitară, care combină naționalismul extremist, ortodoxismul militant și nostalgia imperială într-un proiect de dominație globală.
El proclamă că Rusia are dreptul sacru de a conduce lumea slavă – și, prin extensie, lumea întreagă. Iar cine i se opune trebuie distrus, deportat, „reeducat” sau șters de pe hartă.
I. Rădăcinile răului: de la Moscova „a treia Romă” la statul putinist
Rădăcinile russismului coboară adânc în istorie.
Ideea „Moscovei – a treia Romă” a fost, timp de secole, justificarea religioasă a expansiunii ruse. Sub țari, imperiul s-a extins prin foc și sabie, sub lozinca „eliberării” altor popoare.
După Revoluția bolșevică, vechiul imperialism s-a rebranduit sub forma internaționalismului comunist.
URSS nu a fost o federație liberă de republici, ci un imperiu deghizat într-un proiect socialist.
După 1991, acest imperiu s-a prăbușit – dar nu și reflexele sale.
Putin a reînviat moștenirea imperială sub o nouă mască: „Russkiy Mir” – lumea rusă, o idee care afirmă că toate popoarele vorbitoare de rusă, și toate teritoriile care au aparținut cândva sferei de influență ruse, aparțin „natural” Moscovei.
Așa s-a născut russismul modern – un cocktail ideologic între nazism, fascism, colonialism și mistică pseudo-religioasă.
II. Dogmele russismului
- Supremația rusă – Rusia este „poporul ales”, chemat să civilizeze vecinii „inferiori”.
- Negarea existenței altor națiuni – Ucraina, Georgia, Moldova sunt descrise ca „accidente istorice”.
- Cultul liderului mesianic – Putin e prezentat ca un „tată al popoarelor”, apărător al lumii tradiționale împotriva Occidentului „decadent”.
- Războiul ca virtute morală – distrugerea devine act de purificare.
- Propaganda totală – televiziunea, Biserica, școala și armata formează un mecanism unic de spălare a creierului colectiv.
III. Calea distrugerii: Cecenia, Georgia, Ucraina
Russismul s-a manifestat prin foc și sânge.
În Cecenia, între 1994 și 2009, Groznîi a fost ras de pe fața pământului. Zeci de mii de civili au fost uciși sub pretextul „restabilirii ordinii”.
În Georgia, în 2008, armata rusă a testat noul model: invazie rapidă, teritorii ocupate, republici marionetă, dezinformare și șantaj energetic.
În Ucraina, după 2014 și mai ales după invazia totală din 2022, russismul și-a arătat adevărata față:
genocid, deportări, lagăre, execuții, violuri, tortură, distrugerea identității ucrainene prin teroare și rusificare forțată.
„Denazificarea” a devenit doar un cuvânt-cod pentru anihilarea unei națiuni întregi.
IV. Russismul și legea internațională
Russismul încalcă fiecare articol al Cartei ONU și al Convențiilor de la Geneva.
Este o ideologie care justifică crime de război, crime împotriva umanității și genocid.
Este, în esență, o versiune postmodernă a nazismului, cu televiziuni în loc de lagăre, dar cu aceleași rezultate: moarte, distrugere, teroare.
De aceea, lumea democratică are obligația morală de a organiza, la finalul războiului, un nou Proces de la Nürnberg, în care liderii politici, religioși și militari ai Federației Ruse să fie judecați pentru crimele comise în numele russismului.
V. Lecția morală
Russismul trebuie numit, identificat și condamnat.
Nu este o opinie politică, ci o boală morală – un virus ideologic care transformă oamenii în instrumente ale urii și ale distrugerii.
Cine tace în fața lui, devine complice.
Când acest război se va sfârși, nu va fi de ajuns să se reconstruiască drumuri și orașe.
Va trebui reconstruită conștiința lumii libere.
Iar condamnarea russismului – la fel ca a nazismului – va fi o formă de igienă morală globală.
Epilog
Russismul promite glorie, dar aduce doar ruine.
Promite mântuire, dar seamănă iadul.
Și ca orice ideologie a urii, va fi învins nu doar prin arme, ci prin adevăr.
Pentru că adevărul, oricât ar fi de acoperit de praf și sânge, rămâne cea mai puternică armă a omenirii împotriva întunericului.
*articol rafinat cu Chat GPT 5