În noiembrie 2025, administrația Trump a pus pe masă un „plan de pace” în 28 de puncte pentru Ucraina – și i-a transmis Kievului că trebuie să răspundă în câteva zile, altfel riscă tăierea ajutorului american de arme și informații. (HotNews.ro)
Planul:
- recunoaște formal suveranitatea Ucrainei,
- promite garanții de securitate, reconstrucție și integrare europeană,
- dar cere, în schimb, cedarea de facto a unor teritorii, renunțarea definitivă la NATO și o amnistie generală pentru toți participanții la război. (Axios)
Nu întâmplător, planul a fost imediat salutat la Moscova ca o bază „acceptabilă” pentru negociere, în timp ce Zelenski a vorbit despre unul dintre cele mai grele momente din istoria Ucrainei, pusă în fața unei alegeri imposibile. (Reuters)
În paralel, fosta ministră adjunctă a Apărării, Hanna Maliar, a publicat o critică foarte detaliată, punct cu punct, iar dinspre Kiev și capitalele europene au început să curgă reacții extrem de reci: planul cere concesii majore din partea Ucrainei și oferă Rusiei, de fapt, aproape tot ce își dorește. (AP News)
1. Sursele primare: unde putem citi planul și reacțiile
Pentru cine vrea să plece de la textul brut și de la relatările principale, câteva linkuri utile:
- Textul integral al planului (engleză):
- Textul integral (română):
- Reacții și analize la cald:
Analiza Hannei Maliar, fostă Ministru adjuct al apărării din Ucraina, circulă în principal prin rețele sociale și preluări neoficiale (inclusiv în română). În continuare traducerea integrală a postării de pe contul ei oficial de FB:
Deoarece acest plan a fost aruncat pe Internet pentru ca noi, ucrainenii, să ne exprimăm, atunci mă voi exprima… Pe fiecare punct.
Sub acest semn „✅” sunt comentariile mele.
Textul complet al planului de pace al lui Trump:
1. Suveranitatea Ucrainei va fi confirmată
✅ Ea este deja confirmată de mult timp. Suveranitatea noastră a fost recunoscută de toate statele în 1991. Rusia a încălcat-o, dar nu a dispărut nicăieri. Ucraina este un stat suveran și nu are rost să negociem despre asta.
2. Între Rusia, Ucraina și Europa va fi încheiat un acord complet și cuprinzător de neagresiune. Toate ambiguitățile din ultimii 30 de ani vor fi considerate rezolvate.
✅ Noi nu avem niciun fel de ambiguitate cu Rusia, în afară de faptul că ea vrea să cucerească întreaga Ucraină. Ce va fi considerat „rezolvat” în acest caz?
Ce responsabilitate sau consecințe va avea Rusia dacă nu respectă acordul, așa cum a încălcat deja numeroase acorduri anterior?
3. Se așteaptă ca Rusia să nu invadeze țările vecine, iar NATO să nu se extindă mai departe.
✅ Acest punct nu va opri Rusia, după cum nici NATO nu va fi oprit. Dacă NATO declară că nu va mai accepta pe nimeni în alianță, aceasta va fi începutul sfârșitului. Ar fi o pierdere ireversibilă de reputație.
4. Va fi inițiat un dialog între Rusia și NATO, cu medierea SUA, pentru soluționarea tuturor problemelor de securitate și pentru detensionare, pentru a asigura securitatea globală și a crea oportunități de cooperare și dezvoltare economică.
✅ Dar SUA nu sunt membre ale NATO? De ce sunt mediator?
Această condiție nu poate fi semnată deoarece nu conține detalii concrete. Fiecare parte o va interpreta după cum îi convine.
5. Ucraina va primi garanții de securitate fiabile.
✅ Care anume și când?
6. Efectivul Forțelor Armate ale Ucrainei va fi limitat la 600.000 de persoane.
✅ În timp de pace, 600 de mii este posibil. În 2022, legea prevedea 261.000 (215.000 militari, restul civili).
Dar efectivele din timpul războiului nu pot fi discutate. Ele depind de situația războiului, care probabil va continua.
7. Ucraina acceptă să înscrie în Constituție că nu va adera la NATO, iar NATO acceptă să includă în statut că nu va primi Ucraina în viitor.
✅ Aceasta este treaba Parlamentului. Este Parlamentul parte semnatară a acordului de pace? Evident nu.
Cine poate obliga Parlamentul să voteze? Dacă alegătorii nu acceptă asta, pot deputații vota totuși?
Nu susțin acum „pro” sau „contra” — doar explic că nu există mecanism legal pentru acest punct.
NATO, desigur, ne poate refuza. O și făcea oricum. Dar pentru imaginea NATO ca structură de securitate, ar fi un fiasco.
8. NATO acceptă să nu desfășoare trupe în Ucraina.
✅ Dar intenționa NATO să facă asta?
9. Avioane de vânătoare europene vor fi desfășurate în Polonia.
✅ Ar fi trebuit să fie acolo de mult.
10. Garanțiile SUA:
- SUA vor primi compensații pentru garanție.
✅ Pentru ce garanție?
- Dacă Ucraina invadează Rusia, va pierde garanția.
✅ Ce garanție?
- Dacă Rusia invadează Ucraina, pe lângă un răspuns militar decisiv și coordonat, toate sancțiunile vor fi restabilite, recunoașterea noului teritoriu și toate avantajele acestui acord vor fi anulate.
✅ Acest punct nu descurajează Rusia deloc.
Cine, în afară de Ucraina, va da acel răspuns coordonat? Noi vom riposta oricum, cu sau fără acorduri.
Sancțiunile vor fi restabilite — bine, dar când a speriat asta Rusia?
În plus, acest punct implică faptul că teritoriile ocupate ar fi recunoscute Rusiei, ceea ce este ilegal. Teritoriul Ucrainei poate fi schimbat doar prin referendum național. Nimeni nu are dreptul să semneze în numele nostru asemenea cedări.
- Dacă Ucraina lansează o rachetă asupra Moscovei sau Sankt Petersburgului fără motiv, garanția devine nulă.
✅ Noi nu tragem acolo „fără motiv”. Motive există, deci… ok.
11. Ucraina are dreptul la aderarea la UE și va primi acces preferențial temporar la piața europeană.
✅ Ciudat punct. Ucraina are statut de candidat de trei ani. Negocierile au început. Ucraina a făcut progrese uriașe — mai mari decât unele țări balcanice în 10 ani de pace.
Acum vom fi șantajați cu aderarea la UE? UE nu este NATO — iar Rusia a folosit NATO ca pretext al agresiunii.
12. Pachet global pentru reconstrucția Ucrainei…
(a–f enumerate în text)
✅ Este un punct foarte bun. Dar investițiile vor veni oricum, imediat ce se termină războiul. Totul depinde de lupta împotriva corupției și de transparență.
13. Rusia va fi reintegrată în economia mondială…
(a–c)
✅ Numai după plata reparațiilor și pedepsirea vinovaților.
14. Utilizarea fondurilor ruse înghețate…
(100 miliarde SUA, 100 miliarde UE etc.)
✅ Nu sunt economist. Mă abțin.
15. Grup de lucru SUA–Rusia pe probleme de securitate.
✅ Fără Ucraina și UE?
16. Rusia va consfinți în lege politica de neagresiune față de Europa și Ucraina.
✅ Să sperăm că nu consideră asta o garanție — pentru că nu este. Rusia a încălcat deja multe angajamente.
17. SUA și Rusia vor prelungi tratatele privind neproliferarea nucleară.
✅ Să se înțeleagă.
18. Ucraina acceptă să fie stat non-nuclear.
✅ Dar suntem noi stat nuclear? Dacă asta se consideră o „concesie” din partea noastră, atunci fie.
19. Centrala Zaporijie va fi pornită sub supravegherea AIEA, iar energia va fi împărțită 50/50 între Rusia și Ucraina.
✅ Este jaf.
20. Programe educaționale pentru toleranță în ambele țări…
(a–c)
✅ Din punct de vedere juridic nu pot fi semnate — nu există definiții clare pentru acești termeni.
Aceste puncte justifică formal motivele agresiunii, care nu are nicio justificare.
Garanții pentru presa și educația rusă — dar unde sunt garanțiile pentru oamenii din teritoriile ocupate?
Sistemele educaționale ale Ucrainei și Rusiei sunt ca păsările și broaștele — nu pot fi unificate.
Cât despre „nazism” — este o insultă la adresa Ucrainei, pentru că naziștii sunt Putin și cercul său.
21. Teritorii:
(a–d)
✅ Teritoriile unui stat suveran nu pot fi subiectul negocierilor de pace. Întreg sistemul de drept internațional și securitate colectivă se bazează pe inviolabilitatea frontierelor.
22. După convenirea aranjamentelor teritoriale, ambele părți promit să nu le schimbe prin forță.
✅ Care aranjamente? Trebuie văzute.
23. Rusia nu va împiedica Ucraina să folosească Niprul și va permite transportul liber al cerealelor pe Marea Neagră.
✅ Rusia nu poate interzice folosirea unei ape aflate în frontierele Ucrainei. Deci nu poate nici „permite”.
24. Va fi creat un comitet umanitar…
(a–d)
✅ Un punct corect.
25. Ucraina va ține alegeri în 100 de zile.
✅ 100 de zile după ce dată? CEC spunea că are nevoie de 6 luni pentru a reface registrul electoral. Dar dacă reușesc în 100 de zile, foarte bine.
26. Toate părțile implicate vor primi amnistie completă pentru acțiunile din timpul războiului.
✅ În niciun caz. Ucraina nu are nevoie de amnistie — nu am comis crime. Iar Rusia trebuie să răspundă. Trebuie tribunal, ca după al Doilea Război Mondial.
27. Acordul va fi obligatoriu juridic și va fi garantat de „Consiliul Păcii” condus de Trump.
✅ Și după ce îi expiră mandatul ce se întâmplă? A mai rămas vreo trei ani.
28. După acord, încetarea focului începe imediat după retragerea ambelor părți la pozițiile convenite.
✅ Ar trebui să fie invers: încetarea focului mai întâi, negocierile după.
2. Ce conține, în esență, planul în 28 de puncte
Dincolo de formulările stufoase, planul se poate reduce la câteva blocuri mari:
2.1. Principii declarative
- Se „confirmă” suveranitatea Ucrainei (de parcă asta ar mai fi în discuție).
- Se propune un acord de neagresiune Rusia–Ucraina–Europa, iar „toate ambiguitățile din ultimii 30 de ani” sunt considerate rezolvate.
- Rusia „se angajează” să nu mai invadeze vecini, iar NATO să nu se mai extindă. (Axios)
2.2. Arhitectura de securitate
- Garanții de securitate pentru Ucraina (formulate vag, într-un document separat). (HotNews.ro)
- Limitarea armatei ucrainene la 600.000 de militari în timp de pace.
- Ucraina înscrie în Constituție că nu va intra în NATO.
- NATO înscrie în propriul statut că nu va primi niciodată Ucraina.
- NATO promite să nu desfășoare trupe în Ucraina.
- Implementarea acordului este supervizată de un „Consiliu pentru Pace”, condus personal de Donald Trump. (Axios)
2.3. Teritorii și frontiere
- Crimeea, Donețk și Luhansk devin de facto recunoscute ca teritorii rusești, inclusiv de SUA.
- Linia frontului din Herson și Zaporojie se „îngheață” pe actualul aliniament.
- Ucraina se retrage din părți ale Donețk pe care încă le controlează; acestea devin zonă tampon demilitarizată, dar considerată teritoriu al Federației Ruse.
- Ambele părți se angajează să nu mai modifice prin forță noile granițe. (AP News)
2.4. Reconstrucție, active înghețate și reintegrarea Rusiei
- Se creează un Fond de Dezvoltare pentru Ucraina, cu investiții în tehnologie, infrastructură, energie, resurse naturale.
- 100 mld. USD din activele rusești înghețate merg în reconstrucția Ucrainei, 100 mld. din Europa se adaugă; restul banilor confiscați se duc într-un vehicul de investiții comun SUA–Rusia.
- Rusia este readusă în G8, i se ridică sancțiunile etapizat, intră în proiecte comune cu SUA în energie, AI, metale rare, Arctica etc. (Axios)
2.5. Justiție, umanitar și amnistie
- Se prevăd schimburi „toți pentru toți” de prizonieri și cadavre, eliberarea civililor și a copiilor deportați, programe de reunificare a familiilor – puncte în sine pozitive.
- Ucraina organizează alegeri în 100 de zile.
- Toți actorii primesc amnistie completă pentru acțiunile din timpul războiului, fără plângeri și pretenții ulterioare. (Al Jazeera)
Pe scurt: pe hârtie, multă „pace”; în esență, consfințirea câștigurilor Rusiei, blocarea definitivă a Ucrainei în afara NATO și spălarea penală a agresiunii.
3. Cum îl citește Hanna Maliar: „planul” prin ochii unei țări agresate
Critica Hannei Maliar, așa cum ați citit-o, are câteva axe centrale:
- Lucruri prezentate ca „favoruri”, dar care există deja
– suveranitatea Ucrainei, statutul de candidat UE, caracterul non-nuclear sunt realități juridice deja stabilite. Nu ai ce să „negociezi” aici.
- Punctele esențiale contravin intereselor vitale ale Ucrainei și dreptului internațional
– teritoriile nu se negociază cu agresorul;
– amnistia generală e incompatibilă cu obligația de a judeca crime de război;
– o Constituție nu se rescrie sub presiune externă pentru a-i da unei puteri străine drept de veto asupra alianțelor.
- Garanțiile pentru Ucraina sunt vagi; câștigurile pentru Rusia, foarte concrete
– limite precise pentru armata ucraineană,
– clauze ferme anti-NATO pentru Kiev,
– recunoașteri explicite ale unor anexări rusești,
– în timp ce garanțiile de securitate sunt formule generale, condiționate, fără mecanisme clare de aplicare.
- Ucraina este redusă la obiect de negociere între SUA și Rusia
– grupuri de lucru comune SUA–Rusia pe securitate,
– vehicule de investiții SUA–Rusia cu bani proveniți și din activele înghețate,
– foarte puțină subiectivitate politică reală pentru Kiev în designul final.
Lectura ei este una juridică, militară și politică lucidă: nu discută doar „emoțional”, ci arată concret unde textul planului lovește în suveranitatea și securitatea pe termen lung a Ucrainei.
4. Analiză critică pe blocuri: unde se rupe legătura între „pace” și „justiție”
4.1. „Confirmarea suveranității” – praf în ochi
Faptul că primul punct „confirmă suveranitatea Ucrainei” este, în realitate, o operațiune de PR:
- suveranitatea a fost recunoscută în 1991; nu e un cadou nou;
- Rusia a încălcat-o, dar nici măcar ea nu pretinde că „Ucraina nu există ca stat” în sens formal.
A pune asta în fruntea documentului e mai degrabă:
„Uite, îi respectăm, nu semnăm un diktat”
– deși tot restul textului golește de conținut această suveranitate.
4.2. „Neagresiune” și sfârșitul extinderii NATO – exact ce cerea Kremlinul
Planul spune: Rusia promite să nu mai invadeze vecini, NATO promite să nu se mai extindă.
Problema:
- Rusia a încălcat deja acorduri de securitate mult mai detaliate (Budapesta 1994, diverse aranjamente cu NATO și OSCE); pentru ea, semnarea încă unui document fără mecanisme puternice de implementare nu costă nimic. (HotNews.ro)
- NATO însă și-ar dinamita principiul fundamental al „ușilor deschise”, comunicând explicit că o putere nucleară poate bloca extinderea alianței prin agresiune.
E exact tipul de clauză pe care Putin o cerea, în formă brută, cu ani înainte de invazia din 2022. Acum apare cosmetizată într-un „plan de pace american”.
4.3. Limitarea armatei ucrainene, blocarea NATO – dezarmarea victimei
Limitarea armatei ucrainene la 600.000 de oameni și interdicția constituțională de a intra în NATO au sens doar în logica:
„Rusia își păstrează masa critică militară, victima se dezarmează și renunță definitiv la opțiunile de securitate colectivă occidentală.”
Nu există:
- limită simetrică pentru armata rusă;
- mecanisme de descurajare robuste, verificabile;
- garanții reale că, odată reînarmată și reintegrată, Rusia nu revine, peste 5–10 ani, cu revendicări suplimentare.
Din punctul de vedere al Ucrainei, înseamnă:
- frontieră fragilă cu un vecin ostil mult mai puternic,
- fără umbrela NATO,
- cu o promisiune generică de ajutor, dependentă de cine câștigă alegerile la Washington.
4.4. Pachetul economic și banii înghețați – business înainte de justiție
Planul arată bine la capitolul „reconstrucție”:
- fond pentru dezvoltare,
- bani serioși pentru infrastructură, energie, digital,
- bani din activele rusești înghețate direcționați către reconstrucție.
Problema nu e existența banilor, ci condițiile:
- doar o parte din activele înghețate merg direct în Ucraina;
- restul sunt puși într-un vehicul de investiții SUA–Rusia: adică banii confiscați agresorului devin, în parte, capital comun cu agresorul, pentru proiecte viitoare.
Pe lângă asta, pachetul economic vine la pachet cu:
- recunoașterea anexărilor,
- amnistia,
- blocarea NATO.
Mesajul implicit este:
„Dacă acceptați să oficializăm ce a cucerit Rusia, vă ajutăm cu bani și proiecte. Dacă nu, rămâneți singuri.”
Nu e un „Marshall Plan” moral; e un barter geopolitic rece.
4.5. Zaporojie 50:50 – transformarea ocupației militare în dividend
Capitolul privind centrala nucleară de la Zaporojie spune:
- centrală sub supravegherea AIEA (OK),
- dar energia produsă se împarte 50/50 între Rusia și Ucraina.
De facto:
- o instalație de pe teritoriu ucrainean,
- ocupată militar de Rusia,
- devine prin tratat o sursă permanentă de profit pentru agresor.
Este exact genul de „compromis” care instituționalizează beneficiile unei ocupații, în loc să o repare.
4.6. Educația, „nazismul” și narativul Kremlinului
Capitolul despre educație și „interzicerea ideologiilor naziste” e unul dintre cele mai toxice:
- termenii sunt vagi, nu există definiții comune;
- se creează impresia că agresiunea rusă ar fi avut măcar o aparență de motiv ideologic, iar acum „ambele părți” se angajează să renunțe la „nazism”;
- se insistă pe drepturile educației și mass-media ruse în Ucraina, fără simetrie pentru ucraineni în Rusia sau în teritoriile ocupate.
Acceptarea acestui limbaj ar însemna, pentru Kiev:
- validarea formală a pretextului „denazificării” folosit de Moscova;
- acceptarea unei false simetrii moral-juridice între agresor și victimă.
4.7. Teritoriile: legalizarea prin tratat a câștigurilor obținute prin agresiune
Aici se rupe complet filmul cu dreptul internațional:
- anexările sunt condamnate repetat în rezoluțiile Adunării Generale ONU;
- principiul de bază post-1945 este că frontierele statelor suverane nu se schimbă prin forță.
Planul face exact invers:
- recunoaște anexări făcute prin război,
- îngheață linia frontului ca nouă frontieră,
- cere Ucrainei să se retragă din teritorii pe care încă le controlează.
Mesajul transmis altor potențiali agresori (China, Iran, orice alt stat cu apetit revizionist) este:
„Dacă ești destul de mare și nuclear, dacă reziști câțiva ani, lumea îți va consfinți măcar o parte din câștig.”
4.8. Amnistia generală – ștergerea cazierului istoric
Propunerea de amnistie completă pentru toate părțile:
- ignoră faptul că Ucraina nu este agresorul și nu are nevoie de „iertare”;
- contravine obligației statelor de a cerceta și sancționa crimele de război, crimele împotriva umanității și genocidul, care nu pot fi șterse prin înțelegeri politice.
E exact inversul logicii de după al Doilea Război Mondial, când s-a spus: „nu mai repetăm greșeala de a nu judeca astfel de crime”.
4.9. Mecanismul de implementare personalizat: „Consiliul pentru Pace” marca Trump
Faptul că implementarea acordului ar fi monitorizată de un organism condus personal de Donald Trump ridică întrebări simple:
- ce se întâmplă după ce Trump nu mai e la putere?
- ce legitimitate internațională are o structură atât de personalizată?
- cine o controlează, cine o poate contesta?
În loc să fie plasat sub egida ONU, OSCE sau a unei structuri multilaterale robuste, acordul devine, de facto, dependent de destinul politic al unui singur om.
5. Este planul Trump, în primul rând, o unealtă de PR?
Aici se naște natural această întrebare firească – și da, privit în ansamblu, planul arată mai degrabă ca un instrument politic și mediatic pentru Trump decât ca o bază realistă de negociere.
5.1. Inaplicabilitatea diplomatică
Planul:
- contrazice principii de bază ale dreptului internațional (inviolabilitatea frontierelor, neamnestibilitatea crimelor grave);
- cere NATO să își sacrifice credibilitatea și principiul „ușilor deschise”;
- transformă Ucraina într-un stat limitat militar și blocat definitiv în afara NATO, în schimbul unor garanții vagi și bani condiționați.
E aproape imposibil de imaginat:
- un Parlament ucrainean care să ratifice un astfel de document,
- parlamente europene care să își asume explicit recunoașterea anexărilor și amnistia generală,
- un cadru ONU în care un asemenea tratat să treacă fără contestare masivă.
Cu alte cuvinte: nu arată ca un plan gândit să fie semnat, ci ca un plan gândit să fie văzut.
5.2. Narativul electoral intern: „Eu am oferit pace, ei au refuzat”
Pentru baza MAGA și pentru un public american obosit de război, planul oferă lui Trump câteva replici simple:
- „Eu am un plan concret în 28 de puncte, ceilalți nu.”
- „I-am dat lui Zelenski o șansă să oprească războiul, a refuzat.”
- „Dacă nu vor pace, de ce să mai cheltuim miliarde acolo?”
Faptul că planul e inacceptabil pentru Kiev nu contează în logica asta; contează doar să existe o foaie cu ștampilă „PLANUL MEU DE PACE”.
5.3. Mesaj către Moscova: „Cu mine se poate face deal”
Planul este atât de favorabil Rusiei încât Putin a spus explicit că poate fi o bază pentru discuții. (Reuters)
Chiar dacă nu se aplică integral:
- transmite Kremlinului că există, în Occident, o fereastră politică prin care câștigurile sale teritoriale pot fi validate;
- îl încurajează să reziste militar și să joace la timp, nu neapărat să „câștige” decisiv pe front.
Pentru Trump, asta construiește imaginea de „singurul lider occidental care poate face un deal cu Putin” – utilă atât acasă, cât și în eventuale negocieri viitoare.
5.4. Mutarea ferestrei Overton: de la „niciun teritoriu cedat” la „hai să fim realiști”
Chiar și dacă planul este respins, el poate avea un efect subtil:
- normaliza discursul de tipul: „poate că totuși Ucraina va trebui să renunțe la ceva teritoriu pentru pace”;
- împinge dezbaterea publică de la „restaurarea completă a frontierelor din 1991” spre „compromisuri teritoriale rezonabile”.
E o tehnică clasică de negociere: pleci de la un maxim (sau un minim) extrem, pentru ca orice variantă ulterioară – deși încă foarte pro-rusă – să pară mai „moderată”, prin comparație.
6. Concluzie: de ce planul arată mai mult a instrument electoral decât a arhitectură de pace
Pus cap la cap:
- conținutul juridic și politic al celor 28 de puncte,
- analiza internă ucraineană (Maliar și alții),
- reacțiile reci ale europenilor și faptul că planul este salutat la Moscova, nu la Kiev, (HotNews.ro)
susțin o concluzie destul de clară:
Planul Trump nu este, în forma actuală, un plan de pace justă, ci un instrument de presiune asupra Ucrainei și un asset de PR pentru Trump.
Este:
- prea cinic, pentru că transformă agresiunea într-o tranzacție de tip „pământ contra bani și reset”;
- prea imatur diplomatic, pentru că ignoră constrângerile reale ale NATO, UE, Ucrainei și ale dreptului internațional;
- prea dezechilibrat, pentru că mută aproape întreg costul războiului pe umerii victimei și oferă agresorului un drum relativ comod înapoi în „club”.
Faptul că există – cu logo, cu puncte numerotate, cu scurgeri controlate către presă – îi permite lui Trump:
- să spună că „are un plan”,
- să dea vina pe Kiev dacă războiul continuă,
- să își pregătească bazinul electoral pentru ideea că sprijinul pentru Ucraina poate fi retras „pentru că ei nu vor pace”.
De aici și sentimentul foarte legitim că pare mai degrabă un instrument de campanie, decât o încercare onestă de a construi un cadru de pace compatibil cu o ordine internațională bazată pe reguli.
*articol rafinat cu Chat GPT 5.1