Pentru că pe 30.06.2024 domnul Grogu (alintat neaoș câteodată Grogulete) a împlinit un anișor, m-am decis să-i fac cunoscute plusurile și minusurile, fără o ordine neapărat. Am așteptat un an pentru publicarea acestui review, ca să fie cât mai reprezentativ și să acopere toate scenariile într-un mod uniformizant, în special partea legată de costuri și consumuri.

Plusuri

1. Preț pe km. Dacă la mașina anterioară aveam un cost (strict de carburant) pe km de 0,12 eurocenți, cu Tesla am overall un cost de 0,07 euro/km – date scoase din contabilitatea firmei pentru 35.000 km, la un cost mediu de 1,97 lei/kWh. Consum overall 18,5 kWh/100km, la stilul meu de condus, combinația mea de drumuri (locuind în Slobozia am 50% din drumuri ce conțin autostradă) și pentru toate cele 4 anotimpuri combinat. Pentru mine mașina este primordial o unealtă cu care îmi desfășor activitatea în firmă, iar costurile sunt importante. TCO- Total cost of ownership reprezintă nu numai prețul inițial de achiziție, ci și „carburantul” – în cazul meu energia electrică, piesele de schimb și service-ul.
2. Și aici intră costurile de service. La Tesla nu ai revizii la 10.000, 15.000 or whatever. Trebuie să-i schimbi odată la 2 ani filtrul de polen (chestie pentru care Tesla a publicat un tutorial de tipul DIY – nu trebuie mers la service) și trebuie verificat/înlocuit/completat lichidul de frână la 2 ani. La 6 ani trebuie înlocuit sacul cu agent sicativ pentru aerul condiționat, iar la fiecare 10.000 de km se recomandă o rotație a cauciucurilor, sau dacă diferențele față/spate depășesc 1,5mm. Îmi aduc aminte amuzat cum am întrebat, acum un an în ziua preluării, ca un automobilist petrolhead ce eram, la cât sunt intervalele de service, iar cei de la Tesla mi-au zâmbit și mi-au dat exact informațiile de mai sus.
3. Drive feeling. La 499 de cai-putere, este de la mare distanță cea mai puternică mașină pe care am avut-o. Putere care este livrată instant la toate cele 4 roți, ajutându-te în special la depășiri. Activitatea mea presupune drumuri lungi prin țară și nu numai, iar infrastructura nu te prea ajută să ajungi la timp la întâlniri, iar atunci orice cal putere în plus este un avantaj pentru mine. Din punct de vedere al comportamentului rutier, este cel mai aproape sentiment de supercar, livrat la jumătate sau sfert de preț.
4. Salvezi planeta. Dacă te interesează subiectele ecologice și nu vrei să-i sufoci pe cei din jurul tău cu gaze toxice de eșapament, ai aici un foarte bun argument. Știu toată dezbaterea despre cum mașinile electrice pleacă cu un mic handicap la emisiile de CO2 în timpul fabricației bateriilor cu litiu, dar acest dezavantaj inițial se transformă într-un mare avantaj pe parcursul duratei de viață a mașinii. Paritatea în emisii se atinge după doar 6 luni în medie, iar apoi un EV merge pe plus. Pe măsură ce mai toate industriile se vor de-carbonata, atât emisiile de carbon datorate fabricației, cât și cele datorate generării de electricitate vor scădea masiv.
5. Poți încărca oriunde. Dacă stai la casă și-ți montezi un sistem fotovoltaic – nu e cazul meu,  sunt în lucru să-mi pun stație la bloc și să înjumătățesc astfel costurile cu energia – va urma un articol dedicat aici pentru că este o adevărată odisee), ai energie gratis, pentru care nici măcar nu ai nevoie să te duci la benzinărie. Cu un EV nu ai cum să rămâi în pana prostului, în cel mai rău caz, poți cere curent într-un sat din poartă în poartă, cât să-ți ajungă până la prima stație. Nu poți pune benzină în loc de motorină. Nu poți pune benzină proastă sau GPL cu apă în el 😊- pățit. Tot curentul e la fel de bun.
6. Tableta centrală. Are multe funcții inteligente și control vocal pentru absolut orice – de la deschis torpedoul la selecția muzicii preferate pe Spotify sau Tidal, activabil printr-un buton pe volan. Practic nu ai nevoie să-ți iei ochii de la drum ca să inițiezi un apel sau să schimbi muzica. Partea de entertainment este realizată de un computer bazat pe un chip Ryzen, similar cu soluția din PS5, care stă undeva sub tălpile pasagerului față și este răcit cu antigel.
7. Pompa de căldură ca dotare standard. Are 9 kW (enorm) cu mai multe circuite care răcesc, încălzesc sau transferă căldură între, după necesități: șofer, pasager, baterie, electronicele de putere. Consumă foarte puțină energie, o idee mai mult iarna decât vara pentru că trebuie încălzită inclusiv bateria.
8. Consumul. Fiind un vehicul excelent proiectat aerodinamic și nu numai, în jurul conceptului de a fii cât mai eficient, consumul meu overall într-un an a fost de 18,5 kWh/100km. O idee mai mult decât sweetspot-ul raportat de Spritmonitor.de pentru același model, de circa 17,94 kWh/100km, pentru vehiculele care au trecut de 10.000km – am pus acest filtru tot ca să fie reprezentativ. Dar am o idee de ce consumul meu este ceva mai mare: talpa grea, multă autostradă, îmi place să fie tot timpul mașina condiționată termic când mă urc în ea și în general un neinteres despre condusul eco – mea culpa. Nu mi-am luat mașină electrică pentru a-mi schimba stilul de condus.
9. Se updatează over the air. În România Tesla vinde mașinile cu premium conectivity enabled, așa că ai tot timpul acces la internet. E util nu numai pentru update-urile sistemului de operare, destul de frecvente -una la câteva săptămâni, dar și pentru navigație (folosește o clonă de Google Maps) dar și pentru streaming, sau internet radio, sau YouTube și Netflix. Conținutul video este disponibil doar cât stai pe loc, din motive evidente de siguranță.
10. Încărcarea inductivă pentru două telefoane. Poziția telefoanelor este comodă și ideală, poți vedea informațiile inclusiv în timpul condusului, ceea ce bineînțeles nu recomand, să-ți iei ochii de la șosea.
11. Controlul prin aplicație. Poți climatiza mașina de la distanță (ah, webasto de mii de EUR), poți vedea exact unde este copilul tău când o conduce (și ce muzică ascultă) o poți descuia și împrumuta cuiva de la distanță prin vallet mode (limitat la 100 km/h) poți deschide portbagajul sau frunk-ul pentru un curier care a venit cu un pachet. Poți urmări camerele dacă ai Sentry Mode activat – care consumă totuși bateria destul de binișor, peste 1% pe zi.
12. Sistemul de sunet premium, sonorizarea și insonorizarea. Unul dintre motivele pentru care am ales M3LR (Model 3 Long Range – o să tot vedeți acronimul acesta printre cunoscători) a fost, pe lângă capacitatea bateriei, scaune încălzite și conectivitatea premium, sistemul de sunet. 12 difuzoare atent poziționate prin habitaclu + un subwoofer în portbagaj. Este de departe cel mai bun sistem de sunet pe care l-am avut eu personal într-o mașină, pus în valoare și de nivelurile foarte mici de zgomot ambiental care intră de afară. Geamurile față sunt duble, ceea ce ajută mult la insonorizare, iar habitaclul este decent insonorizat pentru nivelul de preț. Prin stick-ul USB din torpedou poți inclusiv să-ți asculți colecția personalăde muzică, inclusiv in format losless FLAC și ca audiofil amator trebuie să mărturisesc că se aude într-un mare fel, cel puțin pentru un sistem audio dintr-o mașină, care nu este cel mai favorabil listening environment.
13. Multe alte plusuri mici, printre care aș menționa capacitatea uriașă de depozitare a consolei centrale, scaune față reglabile electric, toate cele 5 scaune cu încălzire, banchetă spate rabatabilă fracționat, cotieră centrală spate, spațiu suplimentar de depozitare sub portbagaj pentru cablurile de încărcare de exemplu.
14. Inteligența. Nu poți pleca ca la o termică din benzinărie cu pistolul înfipt în mașină – știm cu toții compilațiile fail army cu oamenii care smulg furtunuri la benzinării– pentru că dacă încerci s-o pui în drive primești un bing și un mesaj că nu poți conduce și încărca în același timp. Dacă esți în drive, ai oprit și deschizi ușa soferului să cobori – iar ne aducem aminte de fail army și dubele de livrări care pleacă singure în modul creep – îți comută automat în park, cu beep-ul aferent. Pentru orice alte manevre pe care încerci să le faci și nu sunt safe primești un dublu bing, o atenționare sau chiar o frână dacă te încăpățânezi să treci foarte aproape de un pieton de exemplu.

Minusuri

1. Minusul pe care l-am constatat imediat la preluarea mașinii a fost plafonul panoramic de sticlă. Da, da, chiar el. Marea majoritate a clienților de mașini plătesc bani grei pe acest opțional, care la Tesla vine standard. Iar într-o zi de 30 Iunie cu caniculă, îți transformă habitaclul într-o seră de peste 55 Celsius în doar 10 minute după ce ai oprit aerul condiționat. Practic nu poți folosi mașina vara pentru drumuri lungi, în țările din jumătatea sudică a Europei, fără să-i faci ceva. Mulți posesori pun folii pe interior dar pierd frumusețea lui transformând-ul într-o sticlă aproape neagră. Eu am optat pentru niște panouri textile cu aluminiu pe partea de sus, care reflectă destul de bine energia solară și pe care le scot iarna pentru a mă bucura de lumină.
2. Ventilația în scaune. Nu exista nici măcar ca opțional în 2023, s-a rezolvat la facelift-ul 2024 unde este oferit ca dotare de serie. Eu am optat pentru niște huse ventilate pentru scaunele față, care-și fac foarte bine treaba, lăsând să funcționeze inclusiv încălzirea în scaune iarna, așa că nu a mai fost nevoie să le scot.
3. Suspensia este puțin cam rigidă pentru gustul meu, fără însă a provoca disconfort la drum lung. Eu fiind sensibil cu spatele am un criteriu simplu la cumpărarea unei mașini: merg cu ea minim două ore, iar dacă mă dau jos cu dureri de spate, indiferent cât de mult îmi place obiectul, nu îl cumpăr. Am avut ocazia să o testez 2 zile prin bunăvoința unui prieten și m-am convins că o vreau.
4. Calitatea vopsirii. După 33.000 km am plin de ciobituri pe partea frontală, montanții față, oglinzi, peste tot. Obiectul meu este făcut la Beijing, mă gândesc că ceva pe lanțul de preparare a suprafețelor/vopsire/calitatea vopselei poate fi îmbunătățit.
5. Computerul Autopilot cu noul sistem Tesla Vision cu 9 camere, combinat cu renunțarea la senzorii de parcare, are un lag destul de mare și-ți pune frână aiurea, sau evită pietonii care merg pe marginea șoselei după ce ai trecut de ei. Nu se poate folosi, țin majoritatea funcțiilor dezactivate pentru că mai mult mă încurcă la condus. Sunt old school și nu-mi place să ia altcineva decizii de șofat în locul meu. Cruise controlul adaptativ este singura unealtă utilă, și doar pe autostradă, unde nu ai pietoni, bicicliști, căruțe, etc.
6. Nu are integrare cu Apple Car Play și nici Android Auto, și nici nu sunt planuri de viitor. Eu folosesc un device USB care îmi face oglindire a telefonului pe ecran, o soluție incomodă, trebuie să-mi conectez telefonul la el de fiecare dată și mașina la el.
7. Nu este o mașină de 5 locuri. Am testat pentru câțiva km doar, este imposibil ca 3 adulți full-size să încapă pe bancheta spate. Este o mașină excelentă pentru 4 ocupanți la drum lung, și atât. Poate 3 copii până la vârsta de buletin ar încăpea, n-am testat.
8. Este o mașină grea, de 2 tone, care frânează ca atare. Fizica e fizică, aici nu se poate face rabat sau inventa lucruri, astfel încât am învățat să las o distanță semnificativ mai mare față de cel din fața mea și să iau în calcul inerția ceva mai mare în diferitele situații de trafic.
9. Garda la sol. Inexistentă, este un monopost lipit de șosea. Glumesc evident, dar necesitățile de proiectare aerodinamică cer ca între vehicul și sol să intre cât mai puțin aer, așa că urcarea fie și pe cea mai mică bordură este un challenge nerecomandabil celor fără experiență.
10. Raza de bracaj. Americană, făcută pentru preriile lui Old Shatterhand în care mergeai 3 zile călare fără să tragi de hățurile calului hăis sau cea. Descoperi lejer întoarcerea din 57 de mișcări.

Concluzii

Încărcarea în România și nu numai.

Frații mei, surorile mele. Nu e pentru toată lumea să pleci cu o electrică la drum lung. Am deja 21 de aplicații, cu cont la fiecare, cu configurare, cu împerecheat cardul de firmă, cu cerut cod fiscal și factură de la fiecare furnizor. Recent mi-a expirat cardul vechi și banca mi l-a schimbat. Tragedie greacă în aplicațiile diverșilor furnizori, la unele era super simplu de schimbat cardul, la altele era super dificil. Culmea, cele mai mari dezamăgiri, frustrări și pierderi de timp le-am avut la câteva rețele mari, cu ștaif, care bagă bani la greu în influencerii și blogerii români ca să le facă PR, nu dau nume că nu vreau să le mai fac și eu. Pe de altă parte există rețele similare în confort cu Tesla Superchargers, cu care faci contract pe firmă, factură lunar, și, cireașa de pe tort, îți recunosc automat vehiculul la conectare, nu mai ai nevoie nici de card, telefon sau aplicație, SMS să încarci credite sau conectări greoaie.

Aștept cu interes ca statul român și UE să reglementeze această junglă și să impună plata cu card bancar la fiecare stație publică/comercială. Abia atunci va fi accesibilitatea tuturor la această lume a mașinilor electrice. Momentan este rezervată celor tari de nervi și dotați în mod natural cu răbdare, monumentală uneori. Nu e așa o mare filozofie să instalezi un POS pe o stație, și nu toată lumea e pricepută la telefoane inteligente și aplicații. Dar card bancar avem cu toții.

Partea bună este că rețeaua de stații publice s-a superdezvoltat și ai multiple variante, chiar și în orașele mici. Pleiada de prețuri al Kwh este însă de la 1,1 la 2,9 lei, mă aștept să scadă pe măsură ce va fi o concurență reală între ofertanți. Stații gratis nu prea mai sunt, s-a dus fericirea taximetristului cu Spring care încărca gratis la centrele comerciale.

EV vs ICE și tranziția inevitabilă

Am mai scris pe acest subiect aici. Marele avantaj al tehnologiei electrice nu este neapărat faptul că este ecologică, ci eficiența energetică. Dacă la un motor cu aburi aveam un randament de 8-12%, la un motor cu ardere internă avem un randament teoretic de 30-40%, în practică de 12% (adică 88% din benzina pe care o cumperi se aruncă pe geam și doar 12% din ea te propulsează înainte), la un motor electric avem un randament de 80-95%. Și cu toții știm ce s-a întâmplat cu motoarele cu aburi – exponate de muzeu în cel mai bun caz. Exact aceeași soartă o vor avea și motoarele cu ardere internă, aceste bijuterii tehnologice, martore ale inteligenței umane, capabilă să facă lucruri absolut formidabile.

Dar, hei, viitorul este aici și ne bate la ușă, iar trecutul trebuie, este firesc, să se dea la o parte.

Singurele argumente valide pentru care nu se face tranziția în masă la EV-uri, și pe care încerc să le demontez aici, sunt :

• Prețul de achiziție ușor prohibitiv (estimările sunt că se va regla până prin 2030 când prețurile unui drivetrain electric vor fi egale cu cele ale unuia clasic), dacă îți faci calculele cât dai pe an pe benzină/motorină și-ți faci un TCO pe 5-10 ani, ieși pe minus grav, dacă conduci peste 15-20.000 km anual și dai astfel 2000-3000-4000 de EUR pe an pe carburanți (nu mai pun aici reviziile periodice). Actualmente un Model 3 SR este cât o Skoda Octavia ceva mai accesorizată, așa că nici prețul de achiziție nu stă în picioare. Dacă vrei să cumperi un sedan cu 500 de cai, tracțiune integrală și care-ți face suta în 4,2 secunde, trebuie să te gândești minim la un M3 care te va ușura de +100.000 EUR.
• Teama că nu se încarcă suficient de rapid. Nu mai este deja cazul, poți face un plin de la 20% la 80% în 30 de minute la o stație rapidă, cât ai servit prânzul sau faci niște cumpărături.
• Autonomia. „Păi eu cu VW-ul meu diesel 1,9 merg 1000 km cu un plin” – auzim asta zilnic. E o falsă temă. Nu am mers în viața mea 1000 km fără să opresc să mănânc, nici când făceam Frankfurt – Arad de la 5:00 dimineața la 23:00 seara. Și când ai oprit pentru masă sau chiar o cafea și un sandwich, bagi și fierul de călcat sau lanterna pe roți în priză -așa îl mai alint eu pe Grogu din când în când.
• Teama de schimbare. Asta e o caracteristică esențială a speciei umane care ține de instinctul de supraviețuire. Antilopa mergea pe poteca bătătorită spre iazul cu apă. De ce? Pentru că pe acolo nu a atacat-o niciodată leul. Dacă o lua prin desiș, trebuia să stea cu toate simțurile în alertă ca să fie sigură că scapă cu viață. Astea sunt mecanisme evolutive sedimentate în milioane de ani, și nu pot fi depășite decât cu folosirea intensivă a cortexului prefontal – partea creierului care se ocupă cu gândirea analitică, cu rațiunea. Ne aduceam cu toții aminte povestirile cu femeile care leșinau la apariția primelor locomotive cu abur, înspăimântate de zgomot și viteză. 200 de ani mai târziu, aceleași femei conduc cu 200 km/h pe Autobahn. E o chestie de exercițiu și obișnuință, probabil în câteva zeci de ani un EV va fi considerat ceva absolut banal și învechit, iar peste 100 de ani toată omenirea va zbura cu drone personale și va râde de autostrăzile cu nșpe benzi de dedesubt sau le va desființa.

Autonomia „mea” reală? Am venit de la Suceava (unde încărcasem la 100%) la Slobozia cu 2%, 450 km, iarna, condus intenționat în stilul le coq sportif, și tot intenționat nu am încărcat pe durata celor 2-3 opriri, deși aveam zeci de stații pe traseu. Am vrut pur și simplu să aflu pe ce mă pot baza la o adică. Probabil un stil de condus moderat, pe drumuri naționale, te duce la peste 500 km autonomie, posibil și către cei 576 teoretici 😊anunțați de Tesla.  Condus pe autostradă, cu 140 km/h pe cruise, nu treci de 300-350 km autonomie.

Range anxiety. Nu mai am. Dacă în primele săptămâni încărcam 100% pentru un drum de la Slobozia până la București sau Constanța, acum dacă am 50% am curaj să plec la drum. O țin constant acum între 20 și 80%.

Mi-aș mai lua Model 3? Da, plusurile atârnă mai greu în balanță ca minusurile, iar noul facelift a rezolvat deja câteva, ventilația în scaune și suspensia mai comodă, izolare fonică mai bună și eficiență cu 10% mai bună prin diverse optimizări de aerodinamică și nu numai.

Mulțumesc pentru lectură, vă aștept în secțiunea de comentarii.