Acest articol este un pamflet.

Ieri, un fost coleg de liceu / prieten virtual / mare tarabostes la o instituție de stat, a aflat pe pielea lui cum îți poți lua block rapid, din doar trei mutări.
Mutarea 1, te proțăpești pe wall-ul meu și comentezi fără legătură cu subiectul, cu un atac la persoană (fin, crezi tu). Încerci s-o scalzi în propoziția doi, probabil realizând că intrarea în scenă e prea abruptă. Bagi și un emoticon, la derută.
Rezultat? Primești un răspuns automat out of office, de pe serverul de mail. Am toată ziua săritori la beregată la postările mele, îi indexez undeva acolo, în sertarul lor.
Mutarea 2, vezi că n-a prins atacul la persoană, încerci cu finețuri de intelectual, cu „dragul meu”, insinuări, supoziții despre oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată cu adevărat, mai încerci un atac la persoană finuț.
Rezultat 2: Serverul de junk mail livrează pe automat. Se bifează în fundal: subiectul posedă tehnici de manipulare psihologice, nivel bază, cam ce se predă pe la școlile de partid de vară.
Mutarea 3, vezi că atacul la persoană n-a mers nici de data a doua, bagi tare imperativ și dai ordine cu semnul exclamării. Începi să faci supoziții despre suferințele unora și altora, cu o vădită lipsă de respect.
Rezultat 3: Explicație educativă despre oamenii care chipurile n-au suferit, nu pentru tine, ci pentru restul audienței + block pentru lipsa de respect.

Detaliile juicy aici:

Disclaimer:

Nu am nimic cu oamenii care mă contrazic pe subiect și au argumente, chiar dacă nu suntem de acord – sunt unul din oamenii cei mai toleranți pe care i-ai cunoscut. Îmi poți spune fără să mă supăr că am fost un privilegiat al regimului, și o să-ți răspund că am învățat la lampă când „se lua lumina”, am făcut frigul iarna când „se lua căldura”, că mă spălam la două zile când „venea apa caldă”, că stăteam la coadă pentru o jumătate de pâine pe zi de persoană, pe cartelă. Putem sau nu să picăm pe subiect, putem sau nu să fim pe aceeași lungime de undă. Vremurile în care toți edificam „omul nou” și eram „toți unul în cuget și simțiri” au apus. Suntem o mare masă amorfă de individualități total diferite. Get used to that. Or not.

Nu am nimic nici cu oamenii care nu pot gestiona o discuție în contradictoriu și sar la beregată, sau cu postacii de partid. Atât s-a putut, creierașul a dat fail, ochiu` s-a injectat, să sară mușchiu` domle. Să crape capra piatra-n-patru. Bun, acum dacă te-ai răcorit, mergem mai departe cu viețile noastre.

Dar am o foarte mare problemă cu oamenii care nu mă respectă, pe mine sau familia mea, vie sau moartă, cu oamenii care vin la mine pe perete și-mi spun să tac. E foarte simplu, nu-i respecți pe cei din jurul tău, înseamnă că nu te respecți pe tine. Am o problemă cu oamenii care-mi încalcă drepturile (sau mă rog, își imaginează ei că pot să o facă). Am o mare, chiar foarte mare problemă cu oamenii care îmi dau ordine.
Singurele ordine pe care le primesc sunt de la clienții mei, care mă plătesc, și care au dreptul să pretindă să le ofer soluțiile contractate în condițiile contractate. Sau dacă vrei un articol plătit generos pe blog, poți să vii și să-mi dai ordine editoriale cum să pun virgulă între subiect și predicat, că așa vrei tu, că e articolul tău, proprietatea ta, plătită din banii tăi. Excelent, e și problema ta. De banii tăi îți răstorn în text turbinca lui Ivan plină ochi cu virgule.
Dar, să vii la mine pe pagină, sau pe blog, să te bucuri de conținut, bun sau prost – așa cum a fost zămislit de creierul meu creț, conținut la care tu ai avut zero contribuție, și să pretinzi ascultare de ordine date cu semnul exclamării? No ma frend, not gonna happen. Not in your lifetime.

And by the way, am constatat că lista mea de block este foarte restrânsă, nu depășește 10 nume, și toate pentru aceleași comportament: lipsa de respect.

For the record, postarea inițială era despre 23 August, ușor nostalgică și haioasă, un fel de remembering, nu de judecată, al vremurilor pe care le-am trăit unii dintre noi, pe care-am completat-o cu o captură edificatoare din „organul” PCR – cum se autointitula Scînteia.

Concluzie: Vrei să fii ca personagiul de mai sus, primești tratament ca personagiul de mai sus.

Sfat: Când nu ai o contribuție pozitivă pentru cei din jur, tăcerea e de aur.