În ultimele zile s-a reluat dezbaterea despre natalitate după declarațiile (nefericite) ale unui politician despre cum vede el fenomenul.

Părerea mea sinceră este că natalitatea ar trebui în continuare stimulată suplimentar, pentru că de la ultimul meu articol pe tema natalității, România – o țară în contracție, lucrurile nu s-au schimbat esențial. Adică suntem tot în contracție, scăderea populației continuă, e drept că nu la fel de abrupt. Dar e un fenomen care trebui măcar stopat, dacă nu inversat.

Nu am de gând să deschid discuția pe partea de alocații pentru copii, care, cum, cât, trebui sau nu mărite. Nu face obiectul acestui articol. Mă gândesc la un stimulent, foarte interesant personal, pentru cea care ia decizia în mod conștient să procreeze și care va duce greul biologic al sarcinii: viitoarea mamă.

Și aici vine ideea mea, care va adânci „inegalitatea” dintre sexe, mai precis pe cea privind vârsta de pensionare: câte doi ani în minus la vârsta de pensionare a femeilor pentru fiecare copil făcut.

Ai făcut un copil, ai dreptul la ieșit la pensie cu 2 ani mai devreme. 2 copii – 4 ani, și așa mai departe. Zero copii însă, ieși la pensie la aceeași vârstă cu bărbatul de lăngă tine, pentru că uzura biologică nu te diferențiază suplimentar. Pentru că asta era principalul argument al diferenței în vârsta de pensionare între femei și bărbați, uzura biologică, documentată științific,  a femeilor datorită sarcinilor duse la capăt. Și pentru asta societatea a găsit de cuviință, pe bună dreptate și întemeiat, că femeia trebuie să iasă la pensie cu niște ani mai devreme. „No argue about it” aici, și nici nu am de gând să deschid cutia Pandorei pe acest subiect. Aș vrea doar să rafinez puțin.

Ai avut o viață fără copii, ca femeie, fie ca alegere, fie ca soartă, e clar că uzura ta biologică este similară unui bărbat, și personal nu văd nici un motiv pentru care ar trebui să te pensionezi mai devreme – și aici mă aștept să sară feministele la beregată cu argumente. Ai avut 16 copii, ca străbunica mea din partea mamei?

Asta înseamnă că ai stat 12 ani însărcinată și ai alăptat probabil vreo 20. Îmi povesteau bătrânii că pe ultimii 2-3 i-a „scăpat” în timp ce era la sapă pe moșia banului din Govora, biata femeie nici nu mai simțea că a născut. Păi meriți stima noastră și mândria, că ești mamă eroină.

Credeți că străbunicii mele i-au folosit la ceva stima și mândria? Alocații nu erau, stimulente nu erau. Mă rog, nu erau nici metode contraceptive și nici educație sexuală, dar asta e altă poveste, nu am de gând să blamez generațiile anterioare că au trăit așa cum au trăit.

Eh, altul ar fi cazul azi, dacă ai avea această facilitate. Imaginați-vă că o femeie din mileniul 3 și-ar propune să facă mulți copii. Ar avea satisfacția să știe că societatea îi recunoaște meritele față de binele comun  – pentru că cea mai mare valoare a unei nații suntem noi, oamenii – printr-un lucru foarte simplu de implementat: reducerea vârstei de pensionare, proporțional cu numărul de copii.

Las mințile luminate să facă algoritmii necesari astfel încât să nu se debalanseze și mai mult bugetul țării, poate 2 ani de copil e mult, sau e puțin, dar dacă echivalezi anii de pensie pe care îi „iei” de la femeile care nu fac copii și îi muți spre a încuraja natalitatea, sunt sigur că s-ar putea găsi soluții în direcția asta.

Aveți un starting point doamnelor și domnilor din politică.

Succes!