La 100 de ani aniversari cu care ne batem în piept, las și eu aici trioxidul ăsta de fier, ca amintire.
Trioxidul unu.
Debarcaderul e monument istoric, parte din Cazinoul Mamaia. Îl lăsăm să oxideze lent, istoric. Oricum n-avem bugete pentru reconstrucție, iar demolarea sau repararea sunt out of question. Până la prima tragedie.
„Am pus dom`le inscripția aia cu accesul interzis, ce căutau acolo?”
Disaster waiting to happen.
Trioxidul doi.
„-Costele, fugi repede la angroul de materiale, ia niste țeavă pătrată, niște scândură și niște tablă de zero șase! A văzut salvamazăre șef beiuaci și trebuie să facem niște cocoțele d-alea pentru salvamari, ca în film!
-Șefu`, iau d-alea bune, zincate, să țină la sare?
-Costele, iar ai băut? Unde ai văzut tu în Mamaia zincat? Executarea și nu mai comenta! Băi, stai așa. Ia și niște vopsea roșie, ca slipu lu Pamela!”
Trioxidul trei.
Nu e nici monument istoric în așteptarea salvării, nici copie nereușită după Baywatch. E doar nepăsare. E România aia care stă pe un scaun călduț, pe salariu gras, în bula ei.
La mulți ani Românie! Ruginește linistită! We don`t care.
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes