refined with Chat GPT

De fiecare dată când bugetul României dă cu minus — ceea ce se întâmplă aproape permanent — vine aceeași rețetă toxică de la guvernanți: să mai creștem niște taxe. TVA, impozit pe profit, impozit pe dividende. Orice, numai să nu se atingă cineva de privilegiile statului gras, supraponderal și adesea inutil.

Dar hai să ne întrebăm direct: chiar ducem lipsă de bani la buget? Sau, mai corect spus, nu cumva avem un aparat bugetar care toacă iresponsabil ceea ce deja colectăm?

💣 Taxarea excesivă e soluția leneșului politic

Când nu ești în stare să reformezi statul, să digitalizezi ANAF-ul, să tai din agențiile de partid sau din subvențiile pentru companii falimentare, te uiți la cine? La contribuabilul captiv. La antreprenorul care nu poate fugi. La angajatul din privat, căruia îi bagi mâna în buzunar prin taxe pe consum, pe muncă și pe capital.

Și totul e prezentat cu cinism: „Facem ajustare fiscală.”

Nu, nu faceți ajustare. Faceți șantaj bugetar. Refuzați să reformați statul și îi taxați pe cei care mai țin economia în viață.

💸 TVA – scumpim tot și dăm vina pe inflație

TVA-ul mai mare înseamnă prețuri mai mari la toate. Inclusiv la pâine, medicamente, electricitate, servicii. Dar nu-i nimic, guvernul o numește „aliniere fiscală”. Adevărul? E o taxă pe sărăcie, pentru că îi lovește cel mai tare pe cei cu venituri mici.

📉 Impozit pe profit – penalizăm exact ce ar trebui să susținem

Ai o firmă care merge bine? Care reinvestește, angajează, plătește salarii și contribuții? Perfect. Statul te va taxa mai tare. În loc să stimuleze performanța, o penalizează.

🔁 Impozit pe dividende – dubla taxare legalizată

Ai plătit impozit pe profit? Nicio problemă, plătește din nou când scoți banii din firmă. Iar dacă ești antreprenor român care vrea să-și capitalizeze afacerea? Ghinion. Statul preferă să te descurajeze. Capitalul românesc este tratat ca dușman, nu ca partener.

⚠️ România NU are taxe prea mici. Are un stat prea scump.

În loc să îndrepte dezastrul din administrație, statul român cere bani în plus. Dar haideți să vedem unde se duc banii noștri:

🔻1. Peste 2.400 de primării care nu se pot susține financiar.

Salarii, șefi, șefi adjuncți, secretare, șoferi. Comune cu 800 de oameni și bugete de milioane, dar fără drumuri, școli sau canalizare.

🔻2. Agenții guvernamentale inutile, unele doar sinecuri pentru clientela politică.

Zeci de instituții cu nume pompoase, fără activitate relevantă. Zero impact, dar costuri reale.

🔻3. Pensii speciale de zeci de mii de lei.

Plătite din banii celor care muncesc pe salarii de 3.000 de lei net. Aceasta nu este justiție socială, e parazitism legalizat.

🔻4. Achiziții publice supraevaluate și contracte „cu dedicație”.

Se cumpără softuri cu milioane, hârtie igienică la preț de parfum, becuri de zeci de ori mai scumpe. Dar când contribuabilul întreabă „unde sunt banii?”, i se spune că nu sunt destule taxe.

🛠 Soluțiile există. Doar voința lipsește.

✅ Comasarea primăriilor neviabile financiar.
✅ Digitalizarea ANAF și a administrației publice.
✅ Auditul tuturor instituțiilor bugetare și eliminarea celor redundante.
✅ Stoparea risipei din achiziții.
✅ Reformarea pensiilor speciale.
✅ Plafonarea sporurilor bugetare aberante.
✅ Reprofesionalizarea aparatului public.
✅ Creșterea absorbției fondurilor europene – banii gratis pe care tot statul incompetent îi pierde.

🔚 Concluzie: Statul nu trebuie hrănit cu mai mulți bani. Trebuie pus la dietă.

România nu mai are nevoie de încă un val de biruri. Are nevoie de curaj, de curățenie în sistem și de un guvern care înțelege că economia reală nu e o vacă de muls infinit.

Orice guvern care cere mai multe taxe fără să fi redus mai întâi risipa, fără să fi pus ordine în cheltuieli și fără să fi dat un exemplu personal de eficiență – nu este un guvern responsabil. E un administrator slab care caută bani în buzunarele greșite.

Și dacă tot vorbim de ajustări, poate ar fi timpul pentru una reală: ajustarea dimensiunii și a obrăzniciei statului.

Dacă ți se pare că ți se cere prea mult și ți se oferă prea puțin, distribuie acest articol. Poate n-ar strica să audă și guvernanții cine plătește cu adevărat nota.