In memoriam Valentin Băicoianu. Drum bun Vali, ne vedem pe partea cealaltă!

Da. Exact. România bananieră. Nu e o greșeală, îmi asum fiecare cuvânt din titlu. România este, din păcate dragii mei, o țară bananieră, în înțelesul peiorativ al cuvântului. Nu acela de țară ecuatorială în care cresc natural banane. Ci acela de țară la periferia civilizației unde pleci cu prietenii să te distrezi la un festival și vii între 4 scânduri.

Azi l-am condus pe ultimul drum pe Valentin Băicoianu, un prieten special, un suflet extraordinar, a cărui singură vină că nu mai este printre noi este că s-a aflat în țara greșită, la momentul greșit, în locul greșit. Omul s-a dus cu un grup de prietene la Neversea, iar când au plecat de acolo, în autobuz, fetele au fost acostate de niște scandalagii. Lucrurile au escaladat, Valentin a încercat să le apere, dar a fost doborât, a intrat în comă, a mai rezistat câteva zile în spital, apoi ne-a părăsit. Detaliile sordide aici.

Scriu și șterg la articolul acesta de trei zile, îmi vin și îmi pleacă idei din cap, i-am schimbat titlul de o mulțime de ori, sunt frustrat și dat peste cap. Singurul motiv pentru care nu l-am publicat până acum a fost din respect pentru Valentin și pentru familia lui. Nu mi se pare normal, în special din partea presei, să sară și să capitalizeze orice eveniment tragic, și mi se pare și mai lipsit de decență să distribui în continuu fiecare articol de ziar și să-l etichetezi pe cel plecat dintre noi.

Lasă oamenii sa-și plângă fiul, fratele sau iubitul, așteaptă să se facă cele creștinești. Oamenii care l-au cunoscut, prietenii, familia, sunt și așa destul de îndurerați ca sa aibă nevoie de lovituri în plus.

Revin acum la subiectul articolului – țara bananieră România. Înainte de Neversea, Primăria Constanța făcea cu mare tam-tam o conferință de presă, în care se spunea: ”Vrem să asigurăm cetățenii, că pe lângă festival, contează și orașul. Vom avea cealaltă unitate, Inspectoratul Județean de Jandarmi Constanța, care va participa alături de poliție la măsurile de menținere a ordinii publice. Constanța nu va fi neglijată! Festivalul este important, dar și siguranța cetățenilor neparticipanți la festival contează pentru noi”

Că vom avea Constanța împânzită cu 600 de polițiști, jandarmi, pompieri, scafandri, etc. Că nici musca nu va zbura neînregistrată nici meduza nu va înota nefilmată și cu amprentele luate. Va fi un paradis al siguranței și fericirii.

Nu și pentru prietenul meu. Pentru el nu a fost nimeni în autobuz, nici în stație, nici camere de supraveghere, nici în autobuz, nici în stație. Nici un jandarm, nici un om al legii.

Și acum o să se găsească unii să-mi spună că în nici o țară nu există siguranță absolută, că astfel de tragedii se pot întâmpla și în cele mai supravegheate și civilizate țări, în centrul Londrei dacă vrei. Da, și au dreptate. Dar când în Londra s-au introdus camerele de supraveghere în autobuze, nivelul de infracționalitate a scăzut, pe anumite segmente, și cu 25% – sursa aici.

Diferența dintre țările civilizate și țările bananiere nu este că nu se întâmplă tragedii. Diferența este că în țările civilizate se încearcă prevenirea lor pe cât posibil, sau, dacă inevitabilul s-a întâmplat, se fac comisii de anchetă multidisciplinare, se studiază cauzele și se caută soluții ca să nu se mai repete pe viitor. Siguranță 100% că nu se va mai întâmpla nu există, dar măcar instituțiile statului se mișcă, iar contribuabilul plătitor de taxe și impozite este informat pe toate canalele că statul lucrează la siguranța lui. Pentru că una din lucrurile de bază pe care le pretinzi de la statul la care contribui este să nu mori nevinovat pe stradă.

Nu și într-o republică bananieră, în care miniștrii sunt numiți după proveniența dintr-un anumit județ, nu după competențe, iar femeia de serviciu de la o școală generală „câștigă” concursul pe post doar dacă este din partidul potrivit. Ca să bifez extremele spectrului.

În republica bananieră facem conferințe de presă sforăitoare în live de Facebook, apoi ne lăudăm la bilanț de sfârșit de an cu mărețele realizări.

În republica bananieră cetățeanul este părtaș 50/50 cu statul și instituțiile sale la mocirla călduță în  care se scaldă (ca să-l citez pe CTP). Mai vine câte unul de pe afară și ne spune: „Măi, dar voi trăiți în mocirlă, în noroi!” La care i se răspunde: „-Da, dar uite ce călduț ne este.”

Da, suntem cu toții părtași la starea nației. Dacă nu te revolți, dacă accepți compromisul, lipsa de repere, de morală, de educație, de siguranță, faci parte dintre bananieri. Stai ca struțul cu capul în nisip, crezând ferm că „-Nu mi se poate întâmpla mie”. Ba da prietenaș, ți se poate întâmpla chiar ție, i s-a întâmplat prietenului Valentin.

Well, bananiera asta nu e țara mea, nu o recunosc, nu e țara pe care vreau s-o las moștenire fiului meu. Nici tu nu vrei. Hai s-o schimbăm împreună. Doar așa putem reuși. În memoria lui Valentin. Nu o să reușim imediat, și poate nici 100%.

Dar poate vocea noastră va convinge, de exemplu, poliția din Constanța (sau Vaslui, na, ca să nu creadă constănțenii că sunt caz special), măcar să monteze camere în autobuze și stații și să pună stick-ere mari cu mesajul „Acest autobuz este supravegheat video”. Poate un potențial criminal va fi astfel descurajat să ridice mâna asupra unui om. Poate un alt „Valentin” va putea fi salvat.

Și crede-mă că un Valentin salvat va fi o mare victorie.