Cea mai frumoasă lecție de patriotism românesc am primit-o de la un grec. Eram în vara lui 2008 într-un circuit, ajunsesem la Atena, pe colina Acropole, să vizităm celebrul Partenon, templul ridicat de antici acum 2500 de ani.

Ne-a întâmpinat, în românește, un ghid grec, care făcuse facultatea în România, și ne-a spus următoarea poveste despre sacrificiu și umanitate:

„În timpul războiului greco-otoman de la începutul secolului 19 (1821-1822), grecii asediau garnizoana otomană care-și făcuse sediu pe Acropole. Timp de mai multe săptămâni grecii trăgeau în turcii de pe colină, turcii trăgeau în grecii de jos. Printre greci, erau și luptătorii români din faimoasele „Eterii”, acele organizații revoluționare apărute în provinciile românești, în perioada revoluției lui Tudor Vladimirescu de la 1821, care vizau eliberarea de sub jugul imperiului otoman.
Era așadar o luptă de uzură, un asediu clasic, fără prea mare progres. Până într-o dimineață, când asediatorii au observat că din templul antic de pe Acropole dispăruseră niște grinzi. Azi una, mâine două, în fiecare zi templul dispărea sub ochii lor.
Cauza era una foarte simplă, turcii rămăseseră fără plumbi pentru puști, iar noaptea demontau structurile și topeau plumbul care fusese turnat în antichitate în șanțurile dintre piesele de marmură, pentru a le rigidiza.
În grinzile și stâlpii structurii erau practicate niște deschideri atent calculate, în care se inserau niște cleme de fier pentru rigidizarea îmbinării grindă-stâlp, peste care era turnat plumb topit pentru protecția anti-coroziune a fierului. Un sistem ingenios, care a rezistat mii de ani, până la asediu.
În momentul când au realizat sacrilegiul care se desfășura sub ochii lor, detașamentul de români a oprit lupta, au afișat steagul alb al păcii și au trimis o delegație cu un car plin cu gloanțe de plumb la otomani.
Mesajul fiind: „Luați gloanțele noastre, ca să trageți în noi. Mai bine murim noi, de propriul plumb, în loc să dezasamblați acest monument antic.”
Un moment unic de sacrificiu personal, și de realizare a condiției umile umane, în fața istoriei trecute și viitoare.
Momentul a fost apreciat la adevărata lui valoare de către greci. Atât de mare a fost recunoștința pentru curajul și umanitatea „fraților eteriști din România” încât grecii au hotărât, după război, să numească o stradă centrală din Atena după capitala României – București – în greacă Voukourestiou, în cinstea luptătorilor români care s-au sacrificat pentru Parthenon și Grecia.”

Astăzi, aflată în centrul Atenei, lângă piața Sintagma și parlament, strada Voukourestiou este pietonală, cunoscută pentru boutiq-urile high-end și magazinele de aur și bijuterii.

2021.

200 de ani mai târziu. Într-un fel diferit, dar totuși atât de similar, povestea se repetă.

Pompierii români răspund apelului Greciei de combatere a incendiilor de vegetație din insula Evia. 108 pompieri și 22 de autospeciale pleacă să stingă incendiile.

108 „eteriști moderni” aduc un omagiu demn înaintașilor lor de acum 200 de ani, luptând nu cu același adversar, dar cu aceleași idealuri: sacrificiul personal, binele comunității.

Iată două interviuri care documentează pentru posteritate acțiunea lor:

De final nu pot decât să mă înclin și să mulțumesc oamenilor care își pun viața în pericol pentru semenii lor, indiferent de modul în care o fac.
Nu există ceva mai nobil decât să-ți sacrifici viața pentru aproapele tău.