-Proprietarul e o femeie, nu-i așa? o întreb amuzat pe doamna care aranjează mini porțiile pentru mic dejunul tip bufet suedez.
-Cum v-ați dat seama?
Îmi vine să fac gestul celebru al lui Khabi Lame, cu două mâini întinse spre omleta porționată minuscul în boluri pătrate de maxim 4×4 cm:
Dar mă abțin.
–Păi, dacă era un bărbat, tăia un porc prăjit pe din două și îl trântea pe bufetul suedez! exagerez voit, pentru a scoate în evidență migala cu care a fost pregătit mic dejunul.
-Așa e, aveți dreptate. îmi răspunde, la rândul ei amuzată.
Totul este în cilindri, cutiuțe, bolulețe, bolișoare și alte diminutive neinventate încă de bărbați pentru diversele moduri de servire. Salata de ciuperci cu maioneză este în niște borcănele cu capac în care abia încape o linguriță , prezentate oblic privirii pe o tavă ceramică. Oul fiert stă pe sare într-un păhărel de sticlă, amplasat pe un pat de sare de Himalaya într-o cuvă de sticlă mai mare. Și exemplele continuă cu compotul de fructe, mezelurile, etc.
Totul este distribuit în mini porții care te invită la moderație dar și la diversitate. Vrei să le încerci pe toate, cu un zâmbet larg pe buze.
Asta mi-a plăcut cel mai mult, preocuparea pentru zâmbetul clientului. Altfel îți începi ziua dacă pleci la drum cu un zâmbet, indiferent câtor provocări ai de făcut față.
Realizez pe urmă că tot boutique-hotelul la care stau este conceput pentru a te relaxa, și a te face să te simți bine.
De la modul în care sunt împachetate, a cadou, prosoapele pe pat,
până la tonurile și texturile culorilor folosite la amenajarea interioară pe casa scărilor.
Totul este gândit până în cele mai mici detalii, mobilierul, iluminarea, instalațiile, nimic nu a fost lăsat la mâna întâmplării, sau a lui Dorel. S-a muncit și se muncește zilnic, pe multiple planuri, pentru satisfacția turistului. Pentru zâmbetul lui. Și, în ultimă instanță, pentru fidelizarea lui.
Este o nișă hotelieră foarte bună, acest tip de boutique-hoteluri cu personalitate, care se mulează foarte bine pe atenția la detalii specific feminină.
Poate lumea horeca ar fi mult mai interesantă dacă femeilor le-ar fi acordată o șansă în plus la dezvoltarea de afaceri în domeniu, de către noi bărbații. În pandemie au pălit hotelurile de 500 de camere în care veneau hoarde de turiști de sărbători sau în vacanțe, și au început să fie mult mai sustenabile afacerile mici, care se mulează pe cerințe individuale.
Am fost în Februarie în Bulgaria într-un hotel mare, de trafic greu dacă mi-e permisă exprimarea, care era pe jumătate închis cu rigips ca să nu-l mai încălzească de pomană. Ei spuneau politicos că renovează, noi ne făceam politicos că-i credem. Nici în partea deschisă și încălzită a hotelului nu aveau un grad de ocupare fabulos, dar trebuiau să mențină cumva afacerea pe roate, așa că au preferat să amputeze funcțional și estetic o parte din clădire, ca să supraviețuiască întregul. Deși abordarea era practică și eficientă din punct de vedere economic, ca turist rămâneai cu un gust amar. Te simțeai ca pe un vas de croazieră care luase apă la bord și naviga așa, puțin înclinat pe o parte.
Au cu totul altă șansă de supraviețuire, în aceste vremuri complicate, afacerile care construiesc o relație personală, care transformă consumatorul în client fidel. Care îți acordă atenție. Care te fac să te simți bine. Care te fac să te simți important pentru ei, nu un număr sub care tragi rigips că nu ai destul GPL în rezervor.
Tipul acesta de boutique-hotel, cu amprentă feminină, este o alternativă la turismul de masă, cu împărțirea riscului pe unități de business mai mici, care se pot ajusta mult mai rapid la fluctuațiile din piață.
Și mai cred că o șansă trebuie dată femeilor în toate domeniile, mai ales când vine vorba de supraviețuire economică, modalitatea bărbătească de a face afaceri, dură, spartană, pusă pe profit cu orice preț și volume mari, putând fi completată fericit cu abordări personalizate, de nișă, specific feminine.
Haideți să dăm o șansă, inclusiv în afaceri, femeilor. Pot aduce, iată, abordări care nouă bărbaților ne-au scăpat, pentru că nu ne sunt la îndemână, nu ni se potrivesc natural.
Avem o resursă de inventivitate în societatea actuală care se pierde, pentru că, haideți s-o recunoaștem, nu acordăm femeilor aceeași greutate pe care o dăm bărbaților. Deși ele reprezintă 50% sau chiar o idee mai mult din populație, totuși nu sunt promovate cu egalitate de șanse cu bărbații, în nici un domeniu: politic, social, economic.
Și e păcat să pierzi resursele unei țări, ale unei populații, dintr-o prejudecată.
Un om foarte inteligent a spus odată așa într-o emisiune, dar am găsit și articolul aici: „În omenire circulă două mari idei delirante colective: una că unii oameni sunt superiori altor oameni, și a doua, derivată din prima, că bărbatul este superior femeii.”
Ca să fac și reclamă gratis (nu am beneficiat de nici un avantaj, nu este un advertorial acest articol) hotelul din Timișoara se numește Do Stil Boutique.
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes