Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Cum arată o tentativă de lovitură de stat în 2024?

By on 25/11/2024

În 1991 se folosea forța brută, ghioaga și violența, pentru schimbarea puterii politice prin forță. Se numea mineriadă, și arăta așa:

*sursă foto Adevărul

În 2024, metodele sunt mult mai fine, insidioase și se construiesc cu atenție în ani de zile.

Se studiază sociologic, mulțimile de oameni, masele critice de oameni care se raliază unor idei.

Par examplu, se studiază masa celor care votează la referendumul Coaliției pentru Familie, celebrul CpF.

Apar, ca din întâmplare în secțiunea de „columnist” a goarnei Kremlinului – Sputnik – propuneri de oficializare a masei critice într-un partid politic – a se vedea data articolului, 8 Octombrie 2018, imediat după referendumul CpF din 6-7 Octombrie 2018.

În articol se prevedea apariția AUR, one way or another: Dacă nu va fi CpF, o vor face alții:

Decizia de a dinamita România din interior fusese luată de mult la Kremlin, acum se identificase și calul troian.

La 19 Septembrie 2019 apare AUR, în alegerile din 2020 câștigă 9% din parlament, provocând o surpriză printre observatori, politicieni, institute de sondare a opiniei publice și în întreaga societate.

Nimeni nu înțelegea cum o construcție politică fără finanțare, fără suport, reușește să capteze o parte masivă din electorat.

În 2020, în plină pandemie când toți consumam rețele sociale pe pâine, AUR îl propune premier pe Călin Georgescu. Antivaccinist, anti-occidental, anti-euro, anti-nato, are un discurs care prinde repede la mase largi de oameni. Joacă emoțional cartea fricii, suntem în faliment, suntem otrăviți energetic și alte bazaconii care cadrează perfect cu temele conspiraționiste trasate de Kremlin.

Evident că cineva acolo la Moscova l-a indexat la „Favorites”, pentru că fiecare ieșire publică a lui Călin Georgescu este amplificată de Sputnik:

Amu.

Revenim la tehnică.

Ideea calului Troian este veche. Se identifică niște vulnerabilități în societate, se identifică masele critice de nemulțumiți.

Masa de nemulțumiți de 10 ani de inactivitate a lui Iohannis. Masa de nemulțumiți că de 35 de ani „nu se schimbă nimic”. Fricile de tot felul: 5G, Covid, vaccin, Soroș, homosexualii, neomarxiștii, reziștii, CpF-ul vin homosexualii să ne adopte copii, etc. Se condimentează cu lehamitea față de clasa conducătoare care se dă socialistă în ideologie dar zboară cu avioane private plătite de grupuri de interese.

Și aici vine mutarea de geniu a arhitectului.

Se împing aceste mulțimi una către alta ca să se intersecteze.


Punctul, sau zona de intersecție este ori în jurul unui candidat la prezidențiale (Călin Georgescu), în jurul unui referendum (CpF), sau în jurul unui partid (AUR).

Observați similaritățile?

De aici e simplu, se folosesc algoritmii rețelelor sociale, extremi de complecși, cu lumini calde, animăluțe, muzică de fundal, natură, femei, etc.

Se distribuie conținutul prin zeci, sute, apoi mii de conturi. Unele conturi reale, altele ferme de boți. Este o tehnică imposibil de dovedit în practică, sau extrem de greu, pentru că fermele actuale au telefoane individuale, cu IP individual, cu conturi individuale de rețele sociale, care mimează utilizatori individuali ocolind metodele de protecție ale algoritmilor rețelelor sociale. Nu se mai dau 1000 de like-uri pe secundă, se acumulează lent reach organic, cu like-uri și distribuiri care se viralizează lent.

*sursă foto

Personal, privind câteva dintre postările domnului Georgescu (am cedat psihic la cea că nu ne trebuie mâncare că trăim din energie, că suntem ființe energetice și suntem otrăviți energetic), nu îl pot suspecta de o înțelegere intimă a algoritmilor Tik-Tok. Pentru mine este evident că nu se ridică la nivelul de IQ necesar manipulării, de unul singur, a maselor de peste 2.100.000 de votanți.

Are evident o echipă în spate, una extrem de profesionistă, și una care a reușit să zboare nedetectată sub radar. Sub radarul presei, al opiniei publice, al institutelor de sondare, al politicienilor, al societății. Atingând însă fix acele mase critice de alegători, și direcționându-i atent către un scop.

Câte astfel de organizații cunoașteți, sau credeți că sunt capabile de astfel de performanțe? Să coaguleze 22,9% din electorat în timp ce statul doarme dus?

Eu văd clar direcția est.

Și mă tem că peste două săptămâni suntem chemați să alegem între est și vest. Între viitor și trecut. Între alb și negru. Între Schengen și Ro-exit. Etc.

Apele tulburi ale politicii s-au clarificat, se vede prundișul de pe fund.

Și mă mai tem pentru ceva.

Dacă nu începem să investim în educație la modul serios acei 6% din PIB promiși, o să ne luăm cu toții case de la escroci imobiliari că așa ne-a spus cutare influencer, o să votăm cutare partid sau politician că așa am văzut pe tic-toc, sau o să ne urcăm pe un tren punându-ne viața în pericol că așa s-a dat provocare online.

Singura modalitate de a ne folosi propriul creier pentru a face alegeri este educația, care ne asigură propriile filtre, idei, principii și utilizarea rațiunii.

Disclaimer: Toate ideile de mai sus sunt doar o teorie a mea bazată pe intuiție și analiză, nu am nici un fel de dovezi de acte ilegale. Dacă există suspiciuni de infracțiuni, acestea trebuie cercetate de instituțiile statului.

La 1000 de zile de război în Ucraina, apelul unui rus simplu către poporul ucrainian: „Vă rugăm, iertați-ne!”

By on 21/11/2024

Următoarele cuvinte aparțin unui cetățean rus, dl. Konstantin Samoilov, jurnalist și activist rus:

„Acum o mie de zile, Rusia a invadat Ucraina și a început să ucidă ucraineni. De atunci, s-au întâmplat multe. Vladimir Putin a băgat țara în mari probleme. Rusia este cea mai sancționată țară din istoria omenirii. A fost sancționată și izolată de restul lumii din punct de vedere economic, social, sportiv, științific, cultural, în orice mod posibil. Rusia a devenit un stat paria. Dar toate acestea sunt departe de a fi cea mai mare sau cea mai gravă problemă cu care se confruntă Rusia acum. Această problemă este ceea ce se întâmplă în interiorul rușilor de rând. O numesc degradare morală. Țara degradată moral se confruntă cu un viitor întunecat.

O mie de zile. Este un număr înfricoșător. Voi vorbi astăzi foarte mult despre Rusia. Dar, de fapt, este vorba despre Ucraina. Ucraina este victima agresiunii rusești. Singurul lucru de care Ucraina și ucrainenii sunt „vinovați” este că încearcă să se elibereze de Rusia, de influența rusă, și că își doresc să fie liberi, să își decidă singuri viețile. Poporul ucrainean este minunat, prietenos, amabil, ospitalier. Și, de o mie de zile, sunt bombardați și aruncați în aer zilnic. Orașele, localitățile și satele lor sunt distruse. În Rusia, acest lucru este numit „eliberare”. Ucrainenii sunt uciși în fiecare zi. Țara mea face asta. Poporul meu face asta. Știu că să spun „vă rugăm să ne iertați” nu mai este suficient. Pur și simplu, nu știu ce altceva să spun. Și se pare că, din 146 de milioane de ruși, cetățeni ai Rusiei, eu sunt singurul rus care cere iertare. O voi spune din nou și din nou. O voi spune mereu. Ucraineni, dacă vedeți asta acum, dacă mă auziți, vă rog să ne iertați pentru o mie de zile din acest coșmar!”

Este apelul emoționant, tradus și adaptat de mine din blogul lui Konstantin, pe care vă invit să-l urmăriți aici:



Ce vreau eu de la viitorul președinte?

By on 31/10/2024

Observ un lucru la actuala campanie de prezidențiale: Cam toți candidații beneficiază de suportul consistent al unor consultanți, pe toate domeniile – comunicare, strategie de campanie, sondaje, imagine, PR, social media.

*stema României de pe pagina Președinției

Am însă pentru voi următoarea dilemă, la care vă invit să reflectați:

Dar pe noi, plebea, cine ne consiliază?
Cine ne învață ce să cerem de la viitorul președinte?

Am aici câteva idei, despre cine/ce ar putea să fie „consilieri ai plebei”:

  1. Educația – Un sistem educațional puternic ar trebui să formeze cetățeni informați și conștienți, capabili să analizeze critic programele politice și să ceară măsuri concrete. Materii precum educația civică, istoria contemporană și economia ar putea juca un rol esențial aici, dar aceste subiecte sunt adesea neglijate sau insuficient predate.
  2. Mass-media independentă – Jurnaliștii au misiunea de a informa publicul cu privire la performanțele și propunerile politicienilor. O presă liberă și responsabilă poate să demaște minciunile și să evidențieze realizările autentice, oferind cetățenilor date reale pe care să le folosească în luarea deciziilor.
  3. Organizațiile civice și ONG-urile – Aceste organizații se ocupă adesea de educarea publicului cu privire la drepturile și responsabilitățile lor. Ele militează pentru transparență, integritate și implicare civică, explicând pe înțelesul tuturor ce ar trebui să aștepte de la liderii politici și de ce reforme are nevoie țara.
  4. Accesul la dezbateri publice – Este important ca cetățenii să asiste la dezbateri unde se discută concret despre planurile candidaților. O dezbatere reală poate evidenția punctele tari și slabe ale fiecărui candidat și poate da publicului șansa de a vedea cine are viziuni coerente și cine doar promite.
  5. Tehnologia și AI – În viitor, AI ar putea juca un rol crucial în educarea cetățenilor. Prin personalizarea educației și accesul la informații clare și obiective, AI ar putea ajuta oamenii să înțeleagă mai bine situația politică și să ia decizii informate.

Văd la TV și în online diverse idei sterile ale candidaților la președinție despre:

  • taxe și impozite
  • politici fiscale
  • pensii și salarii
  • creștere economică

Nici unul dintre aceste domenii economice nu intră în atribuțiile unui președinte. Președintele României, conform constituției, are mai multe atribuții, din care spicuiesc:

  • Reprezentarea statului: Președintele reprezintă România pe plan internațional și este responsabil pentru relațiile externe. Poate semna tratate internaționale, pe care le supune spre ratificare Parlamentului, și poate acredita ambasadori.
  • Garantarea respectării Constituției: Are rolul de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice. Poate media conflictele între puterile statului sau între stat și cetățeni.
  • Comandant al forțelor armate: În calitate de șef al statului, președintele este și comandantul suprem al forțelor armate și poate aproba măsuri legate de apărare națională. De asemenea, prezidează Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT).
  • Nominalizarea premierului: După alegerile parlamentare, președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru, care trebuie să fie aprobat de Parlament. De asemenea, președintele poate revoca premierul în anumite condiții.
  • Dizolvarea Parlamentului: Poate dizolva Parlamentul în situații specifice prevăzute de Constituție, cum ar fi după respingerea a două propuneri succesive de formare a guvernului.
  • Promulgarea legilor: Președintele promulgă legile adoptate de Parlament, dar poate solicita o singură dată reexaminarea acestora. De asemenea, poate sesiza Curtea Constituțională pentru controlul constituționalității unei legi.
  • Grațierea individuală: Are dreptul de a acorda grațiere individuală, însă nu poate emite amnistii sau grațieri colective, acestea fiind de competența Parlamentului.

Vedeți undeva, între aceste responsabilități, creșterea economică? Pensiile? Prețul la detergenți? Eu nu.

Eu aș vrea să văd la candidații la președinție că abordează subiectele de interes din domeniile de atribuție ale funcției respective:

  • politica externă, de preferință fără turism prezidențial prin paradisuri cu palmieri. Rolul geostrategic al României, ca parte importantă a flancului estic NATO, ca membru UE, ar trebui speculat la maxim în aceste momente istorice
  • avem un război la graniță, iar lunar spațiul aerian este penetrat de drone rusești scăpate de sub control. În al treilea an de război ne scremem să avem o lege să le putem da jos.
  • având rolul de garant al constituției, președintele ar putea porni:

Un proiect de țară care ar reforma din temelii actuala organizare administrativ teritorială a României.

România are nevoie de o reformă administrativă (este unul din subiectele mele preferate aici pe blog, în serialul România trebuie să se schimbe din temelii) „beneficiind” de o organizare administrativ-teritorială din secolul trecut.

Sunt 2863 de primării de comune, din care 23-25% nu se pot auto susține economic, fiind complet dependente de fondurile bugetare. Mai toate consiliile județene sunt dependente de subvențiile de la bugetul central, în special cele din județele mai puțin dezvoltate economic.

Potrivit unei analize recente, din 3.200 de unități administrativ-teritoriale (inclusiv comune), doar 32 reușesc să-și acopere toate cheltuielile exclusiv din încasări proprii, ceea ce subliniază provocarea financiară generalizată în administrațiile locale din România.

Bucureștiul este împărțit pe sectoare, după o lege din 1968, probabil bună la momentul respectiv. 56 de ani mai târziu, orașul s-a extins în peri-urban, creându-se o metropolă amorfă București-Ilfov, cu foarte mulți primar de sectoare și comune/orășele comportându-se ca niște vătafi pe moșie. Fiecare pune panseluțe și borduri cum îl taie capul, construiește obiective de infrastructură fără a se gândi la imaginea de ansamblu, cheltuie bani aiurea pe acțiuni de PR – „I love sexctor XXX”. Mă îndoiesc sincer că vreun bucureștean se identifică: „Eu sunt sectorean 3iar”. Hai să fim realiști.

S-au depus în parlament niște propuneri legislative, de către USR, aș spune cel puțin interesante, de reorganizare a Bucureștiului și a țării. Eu nu spun că sunt bune sau rele, spun că ar trebui să reprezinte un punct de plecare.

De exemplu eu personal nu aș pune niște limite de tipul orașe de 20.000 de locuitori și comune de 3.000. Eu le-aș da 2 ani de grație să se eficientizeze economic, să se comaseze pe interese comune – de exemplu localitățile de pa valea Vâlsanului s-ar putea uni pe ecoturism și salvarea aspretelui (poate e un exemplu hilar). S-ar putea să constatăm că după 2 ani unii reușesc, alții nu. Și s-ar putea să ne și dăm seama unde ar fi niște praguri de rentabilitate, și niște mecanisme.

Și aici ar putea să fie rolul președintelui și a proiectului de țară, proiect ce ar putea cataliza un brainstorming la nivel național. Să păstorească acest proces reorganizațional complex al țării, prin prisma prerogativelor constituționale de mediator între instituțiile statului.

România s-a supraîncărcat bugetar cu un aparat administrativ supradimensionat. Să ai 15 angajați la o comună cu 200 de locuitori e falimentar. Păstrezi primar și un secretar (ca să fie cineva cu normă întreagă pe acolo prin sediu) restul part-time sau voluntari. Sau îi angajezi la comun cu alte primării. Sau externalizezi ce se poate, pentru că trăim într-o lume online, digitală. Serviciile de contabilitate, juridic, SSM, curățenie și multe altele sunt de mult externalizate deja de mulți ani în mediul privat, în special de către firmele mici care nu și-ar permite o structură de personal stufoasă. Un contabil priceput ar ține toate primăriile de pe valea Topologului, de la izvorul de sub Negoiu până la vărsarea în Olt. Un birou de arhitectură bun, dintr-un oraș mare, ar putea să țină 2-3-4 județe actuale. O mare firmă de avocatură, specializată pe administrație, ar putea să reprezinte zeci, chiar sute de clienți în justiție.

Și nu, nu ai da pe nimeni afară, nu o luați ca pe o sperietoare. Ci doar specialiștii care oricum fac acea muncă s-ar reloca în mediul privat, unde ar fi plătiți în funcție de performanțe. Câte procese câștigi. Câte conturi de SSM gestionezi. Câte mii de m2 de diverse sedii de instituții ai de curățat. Câte ha de spații verzi ai de toaletat și întreținut. Câte străzi ai asfaltat. Și așa mai departe. Nu ești bun, dai faliment și vine altul să-ți ia contractul gras cu statul. Aici se va face diferența, pentru că statul reorganizat și suplu, va cere criterii de performanță de la contractori. Criterii de performanță pe care nu le poate cere de la proprii salariați, nici nu îi poate da afară dacă de exemplu pierd procese pe bandă rulată.

Așadar, ca să concluzionez, eu personal aș prefera ca stimații candidați să nu mai abereze pe teme preponderent economice, ci să se concentreze pe subiectele funcției – le-am dat eu unul interesant de gândire aici – cu plăcere.

Iar pentru noi plebea, ar fi interesant să ne concentrăm atenția pe parlamentare. Aici e puterea, aici se formează guvernul. Aici sunt politicile economice. Aici se împart banii. Aici e cașcavalul.

Eu înțeleg nevoia noastră de tătuc, am scris despre ea aici, dar interesul e în altă parte.

Partidele ne bagă în față tătuci, ca prin spate să se facă jocurile economico-financiare.

Și revine întrebarea?

Pe noi cine ne consiliază?

Noi muncim ca să plătim dările către stat, care stat, în respect constituțional față de cetățenii care-l compun până la urmă, ar trebui să le cheltuie strict în interesul lor. Cam undeva pe aici sunt lucrurile fundamentale pe care ar trebui să le cerem de la cei care ne conduc. Un stat simplu, suplu, digitalizat, eficient, neîmpovărător economic și fiscal, care îmi servește interesele.

Disclaimer: Deși în articolele mele apar diferite referințe politice, nu fac parte din nici un partid și nu candidez la nici o funcție.

Cu Tesla la Istanbul

By on 20/10/2024

Printre cele mai reușite amintiri din viață sunt momentele plăcute petrecute alături de cei dragi. Dacă mai ieși nițel și din sfera de confort, cum ar fi o vacanță cu familia într-un mod nou de călătorie, efectul memorabil e garantat.

Pe acest principiu simplu, se ia familia din dotare, se scoate fierul de călcat din priză – cum îmi place mie să-l alint pe dl. Grogu – și se pleacă la Istanbul.

Am împărțit drumul la dus în două zile, pentru că voiam să văd Burgas-ul și pentru că nu aveam chef să conduc 10-12 ore, cum îmi spunea toată lumea că durează un drum cu mașina până la Istanbul. Așadar, plecare din Slobozia pe 30 Septembrie, cu destinație hotel Milano din Burgas, prin Silistra. Cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de pe drum, am decis să schimb traseul pe la Negru-Vodă, cu o oprire de prânz la Varna. Am mai realimentat la MOL pe A2, nu pentru că aș fi avut nevoie neapărat, dar dacă tot am intrat să luăm niște sandwich-uri și o cafea – o pauză de 10 minute – am mai pus și câțiva kWh la stația lor de 100 kWh.

Planul era să realimentăm în cursul nopții la hotel, chiar așa selectasem hotelurile, punând pe booking filtrul „stație de încărcare EV”. E simplu, comod și ușor să încarci la destinație, în timp ce dormi, iar decontul să se facă direct pe card sau pe prețul camerei de hotel.

Dar karma decide să ne facă farsa nr. 1 (apropo de ieșit din sfera de confort) și constat cu surprindere că stația de la hotel e nefuncțională, iar personalul de la hotel nu a reușit să-mi explice de ce, ridicând din umeri. Ce nu înțelege încă lumea din Horeca, este puterea review-urilor de pe Booking. Adică dacă pentru tine în cazul acesta a fost selling point că ai oferit acest serviciu, iar în cazul meu chiar a făcut diferența în alegerea hotelului, iar tu de fapt nu îl ai disponibil, poți fi sigur că vei primi un comentariu negativ în review-ul cazării.

Nu doar atât, ne-au pierdut și pe post de clienți la cină, schimbând planul să mergem să încărcăm în oraș. Burgasul fiind plin de stații, am ales din rețeaua Eldrive, cu care am deja contract, un punct de încărcare dintr-un mall.

Karma nr. 2, erau două mall-uri în Burgas cu Eldrive, eu pe plugshare l-am găsit repede pe cel cu fast charger de 50 kW, dar când am introdus sintagma „Eldrive Burgas Mall” pe navigația mașinii, mi l-a dat pe cel de 22 kW. Am ajuns la mall-ul respectiv, am găsit stația, erau 3 posturi, toate ocupate. Mă rog, am așteptat cam 10 min să se elibereze unul, am cuplat lanterna pe roți (alt nume de alint) la stație, și am plecat la masă.

Cum nu poți să stai 4 ore la cină, după vreo 2 ore și 20 kW de slowcharge (pe trifazic Tesla încarcă cu 11 kWh, că de atât a pus dl Elon Musk invertorul în Model 3) am revenit la mașină și am plecat la hotel, propunându-ne să încărcăm dimineața 100% în stația Eldrive de la mall-ul celălalt. Dl. Grogu m-a anunțat sec că el nu ajunge cu curentul din baterie la Istanbul, mai are nevoie de 34%.

Zis și făcut. Pe 1 Octombrie dimineața cine era la Eldrive-ul de 50kW? Gorunescu cu Grogulete. Cuplez, dă să încarce, error. Încerc și pe conectorul celălalt, iar eroare. Cât timp încercam eu toate trucurile din manualul încărcătorului amator, apare un bulgar, îi explic că mie nu îmi merge, deși am încercat ambii conectori, sună omul la telefonul de support.

Karma nr. 3. Eldrive a schimbat furnizorul de back-end de la 1 Octombrie, trebuia să instalezi noua aplicație și să ai răbdare să se updateze și stațiile cu noul soft. Mă uit pe Plugshare, găsesc pe traseu o stație rapidă la Rompetrol Burgas, din rețeaua Fines (la care aveam cont că mai încărcasem în Mai la Stara Zagora) am mai pus vreo 17 kWh, ca să nu mai încarc pe drum, and off we go.

Trecem vama pe la Malko Târnovo/Derekoy, apoi luăm autostrada spre Istanbul. La intrarea pe autostradă, semne mari că trebuie să plătești taxa HGS. Mă documentasem puțin înainte de a pleca la drum, trebuia plătită în timp de 7 zile la orice serviciul poștal. Ajungem la stația de taxare, mă încadrez pe banda cu cash, supriză. Karma no 4. La ghișeul cu cash nu mai lucra nimeni de ani de zile, știți geamurile alea prăfuite de șantier abandonat din 2005? Așa arăta. Înaintez eu până în dreptul barierei, care, surpriză again, se ridică. Drumul e liber până la Istanbul! gândesc rapid, vedem noi cum facem cu plata.

Opresc la primul popas, unde o autoservire ne întâmpină cu aromele orientale specifice. Băiatul de la casă îmi spune că la benzinăria Shell pot plăti taxa de autostradă. Cum nu aveam nici un Shell până la Istanbul, decid să plătesc la poștă, așa cum văzusem pe internet că se practică.

Mai oprim pe drum la un popas cu stații rapide. Descarcă Gorunescu aplicațiile (vreo 3), când, surpriză again. Mambo no. 5. Nu poți să-ți validezi contul decât dacă ai nr. de tel din Turcia. Amu, eu prevăzător îmi luasem un eSim de date de 10 Gb de la Turkcell, care se activase direct când am intrat în țară, dar acela nu avea și nr de mobil atașat, era strict de date. Cei 10 Gb ne-au ajuns la mare fix 5 zile pentru 3 persoane + mașină, din care dl. Grogu a folosit peste 6 Gb pentru hărți și streaming. Când am ieșit din Turcia consumasem 9,5 Gb/10Gb.

Morala: dacă pleci cu electrica în Turcia îți iei eSim de date+Voce, altfel ai șansa să nu-ți poți crea cont în aplicațiile de încărcare. Am încercat pe AstorȘarj, BeeFull, OnCharge, în toate 3 rețelele same story.

Pentru că aveam destul curent până la hotel, am decis să nu-mi mai bat capul, iar în Istanbul oricum era Tesla Supercharger, așa că i-am dat drumul pe otoyol, că așa-i spune în turcă autostrăzii.

Ajungem la hotel, stație lentă, trifazic, întreb la recepție dacă pot să pun curentul pe cameră, bag la încărcat. Apoi îmi vine ideea să întreb cât este prețul. Băiatul de la bagaje îmi spune că prețul e pe oră de stat cuplat la priză. Mă duc la recepție să întreb care e prețul pe oră, repepționerul ridică din umeri, că trebuie să sune la manager. Lol. Eram printre primii clienți care le foloseau stația, habar n-aveau de nimic.

În fine, bag la încărcat, iau bagajele, o să vedem noi cât costă, doar nu o fi o avere, iar noi ne grăbeam să savurăm Istanbulul, aveam o listă întreagă de bifat, în special partea asiatică pe care nu o explorasem până acum pe îndelete.

Big mistake, aveam să aflu la final că m-a costat kWh vreo 4 lei. În fine, la check-out am cerut o discuție cu managerul hotelului, un tip educat, la costum, căruia i-am explicat că să mă taxeze la oră în condițiile în care unele mașini trag cu 11, altele cu 22, nu este fair față de consumatori. Mai jos Grogu trăgând la 10 kW din rețea.

„E ca și cum tu te-i duce la supermarketul din colț, ți-ai lua o colă și niște chipsuri, iar vânzătoarea în loc să-ți citească codurile de bare ale produselor, s-ar uita la ceas: Ai stat 15 minute în magazin, ai de plătit 100 de lire!” îi explic tipului, iar el conchide că am dreptate, iar pe viitor hotelul își va ajusta politica de facturare la stație. Dar acum nu are ce să-mi facă, sunt deja taxat pe cameră conform actualelor reguli.

*dl. Grogu în fața Lazzoni hotel Istanbul

Urmează 4 zile în care ne delectăm cu pisicile din Istanbul, facem tradiționalele deja check-in pe Istiklal, Grand Bazar, Balik (pește) în pâine la podul Galata, apoi partea asiatică, cu Camlika Kulesi – noul turn care domină Istanbului, Acvariul Emmar, și alte bunătăți, printre care și o dorință mai veche de-a mea, o excursie pe Bosfor.

*Felină pe malul Cornului de Aur, pe fundal turnul Galata.
*Poți da 150 de EUR pe o plimbare cu cină și dans pe Bosfor, sau poți cheltui 200 de lire – 26 de lei pe un tur de 90 de minute, prețuri de persoană. După buget și preferințe.
*Acvariul Emaar, din mall-ul cu același nume, partea asiatică a Istanbulului.
*Camlika Kulesi, sau locul de deasupra Istanbulului.
*O vedere la 360 a Istanbulului din turnul Camlika. Intrarea costă 900 lire, sau 117 lei.
*Podul Bosfor, unul din simbolurile iconice ale Istanbulului, care apare gigantic în mai toate filmele turcești când e filmat de jos, redus din cauza perspectivei de sus la o simplă lucrare de artă.
*Estuarul Golden Horn – Cornul de Aur, leagănul vechiului Bizanț
*În Istanbul nu am folosit mașina, transportul în comun este foarte bine pus la punct, aici bulevardul care duce spre podul Bosfor și mai departe spre Asia, cu benzi dedicate pe mijloc pentru autobuze, care veneau la maxim 2 minute, benzi complet separate de restul traficului.

Apropo de transportul în comun foarte bine organizat din Istanbul, mai nou nu mai ai nevoie de IstanbulKart, acel card RFID care se reîncărca la automatele stradale cu cash sau cu cardul bancar, de acum îți poți folosi direct cardul bancar contactless, telefonul sau ceasul, ca să intri în stațiile dotate cu turnicheți sau să te urci în autobuz. O intrare la autobuz sau tramvai este în jur de 4 lei cu cardul bancar, o idee mai ieftină cu IstanbulKart, probabil datorită lipsei comisioanelor bancare.

Într-un final, pe 5 Octombrie, vine și ziua la care ne luăm la revedere de Istanbul. Dl Grogu, cu bateria 100%, promite doar o oprire la Supercharger Edirne. Unde ajungem, după 225 km de dat tare pe otoyol, cu 42% baterie, iar încărcarea full durează 50 min:

Notă: Așa cum probabil știți, bateriile pe litiu ale Model 3 se încarcă la viteza maximă de 250 kWh doar la început, iar după 80%, până la 100% îți ia 30 de minute. Practic, dacă ai o rețea bine pusă la punct de superchargere, poți face relaxat încărcare 20%-80% în doar 30 de minute, timp în care îți servești și prânzul.

La vama Hamzabeyli/Lesovo se putea plăti și taxa de autostradă sau de pod peste Bosfor, pe noi ne verifică rapid, nimic de plătit. Plătisem taxa HGS pentru autostrada Edirne-Istanbul și retur la o poștă în zona Galata, cu cash – 400 de lire (52 de lei), că nu se putea cu card, și cu google translate folosit la greu, pentru că funcționarul turc de la ghișeu nu știa nici o boabă de engleză.

De la superchargerul Edirne la Slobozia mașina afișează că ajungem cu 28%, în 407 km, așa că suntem chill.

Decidem să oprim la Șumen pentru masă. Tripadvisor ne trimite la un restaurant fancy, undeva sus pe deal, dar surpriză, karma no. 6. E weekend, iar ei deschid restaurantul abia pentru cină, de la ora 18:00. A, între timp mai bag vreo câțiva kW la Eldrive Șumen, doar așa, ca să verific dacă s-au updatat stațiile, că eu aplicația Eldrive BG nu aveam. Mergea cu 90 Kw, destul de binișor:

Tripadvisorul ne trimite apoi la restaurantul no 2 ca rating, care nu numai că nu era acolo, dar pe firmă apărea cu totul altceva, deși în poză de pe site era aceeași clădire și oricum era închis. Pentru mine e clar că informațiile de pe Tripadvisor nu mai sunt actualizate de ani buni pentru Șumen, oprim la o terasă cu burgeri unde era ceva activitate, se turau motoarele pe lângă, dacă înțelegeți atmosfera.

În fine, tot episodul cu mâncatul în Șumen ne costă vreo două ore.

Notă, dacă vrei să faci Istanbul Slobozia în 10 ore (nouă ne-a ieșit puțin peste 12 ore cu tot cu bacul Ostrov-Chiciu), trebuie să te gândești la mâncat rapid prin benzinării un sandwich și un iaurt. Dacă vrei masă cu chelner mai pui două ore. Varianta ideală este o oprire la Supercharger Edirne, care este în parcarea unui hotel cu restaurant unde poți servi o masă decentă, care este la 6 ore de Slobozia, așa că trebuie să îți calculezi perioadele de masă ca să se suprapună la mare fix prânzul cu încărcarea.

Cum noi nu ne-am propus să fim foarte exacți în această experiență, ba dimpotrivă, ne-am permis tot felul de libertăți și abateri de la planul inițial și de la traseu, ne-am asumat micile întârzieri, cu ieșirile din sfera de confort aferentă.

Concluzii:

Plecatul cu Tesla la Istanbul e fezabil, confortabil și ieftin.

*Un kWh la SUC Edirne este 7,10 lire, sau 0.92 lei.

Un drum de aproximativ 1300 de km te poate costa în jur de 227 de lei, dus-întors, dacă încarci doar în rețeaua Tesla, la consumul meu mediu de 19 kWh/100km. Nu este și cazul meu, după cum ați aflat 🙂 Dar, în acest scenariu, nu ai concurență de preț nici măcar un Golf Sdi cu 5 l/100km.

Te costă mai mult bacul, taxele HGS, vigneta BG și mesele de pe drum.

Cu siguranță este o experiență pe care sunt pregătit s-o repet, acum că știu coordonatele. Nu este la fel ca o plimbare prin Europa, unde rețelele atât de Supercharger dar și alternative sunt pe săturate, iar accesul este comod prin aplicații care funcționează cu nr. de România. Necesită doar puțină planificare și nr. de Turcia, ușor de cumpărat online. Atenție la HGS, dacă stai peste 15 zile și n-ai plătit la poștă, penalitățile sunt de 4 ori mai mari ca taxa.

Dacă până acum niște ani nu aveai curaj să pleci la drum lung cu o electrică, acum deja ai vehicule cu autonomii de peste 400 km, în timp ce densitatea de stații electrice este de una la 20-30-50 km, practic până și în cel mai mic orășel ai minim o stație. Mai rămâne doar schimbarea mentalității, a percepției faptului că nu mai alimentezi la benzinării, ci la restaurantele unde mănânci sau la hotelurile în care dormi. Practic pauzele de care ai tu nevoie se suprapun cu perioadele de încărcare ale mașinii. Odată ce ai conștientizat asta, e foarte ușor de aplicat în practică.

Electrificarea este deja o opțiune viabilă pentru drumuri lungi prin Europa și chiar în afara ei.

Istanbul cats. Photo blog

By on 20/10/2024

Istanbul, a city of 15.6 million inhabitants, with a stray cats population estimated between 125-200,000. The late one is the subject today, in pictures.

Ce e mai prietenos cu mediul, un EV sau un ICE? Comparație grafică a emisiilor de carbon pe durata întregului ciclu de viață.

By on 10/10/2024

Pentru că recentele mele postări despre EV-uri au produs mult hype și controverse, apărând mulți specialiști preocupați de emisiile de carbon la minarea litiului și fabricarea EV-urilor, am cerut AI să-mi facă un grafic comparativ de emisii de carbon.

Exemple:

„Cică, se ard nu știu câte tone de co2 ca să se facă o baterie de litiu” Dar tu ți-ai pus problema cât se consumă ca să produci o mașină clasică? Câte emisii are o turnătorie care face motoare și cutii de viteză, câtă energie consumă o fabrică care îți face furtunașele de benzină sau curelele de prin motor?

Sau:

„Voi ășția care conduceți EV cu curent făcut din cărbune, vreți să salvați planeta” Dar tu te-ai gândit cât CO2 se emite la extracția țițeiului, câtă păcură arde un petrolier să aducă țițeiul din golf până în Europa? Câte gaze arse eliberează în atmosferă o rafinărie ca să-ți facă ție un litru de benzină? Câte emisii de CO2 are flota de cisterne care îți aduce motorina la nas?

Sau:

„Și, bateriile, ce se întâmplă cu bateriile la final, cât costă să le reciclezi?” La finalul de viață de 8-10 ani dintr-un EV, bateriile mai au 70% capacitate, nu se aruncă, se mai pot folosi ani buni în sistemele de stocare fixe. Se poate ajunge la 20 de ani și peste, mult peste durata medie de viață a unui ICE. La final se reciclează și se recuperează cel puțin 50-60%, electroliții fiind deocamdată problema, dar se lucrează și acolo sunt deja la orizont bateriile solid state, cu electrolit solid nu lichid, se promit baterii pe sodiu (no more lithium mining) și chiar baterii cu electrolit organic, extrem de ieftin și simplu de produs.

Așadar.

*Comparație a emisiilor de gaze cu efect de seră pe parcursul întregului ciclu de viață. GHG din titlu înseamnă Green House Gases, gaze cu efect de seră – echivalent CO2

Trei coloane, ICE-uri – cu galben, EV-uri care consumă energie produsă în principal din carburanți fosili (cărbuni, petrol, gaze) – cu portocaliu, și EV-uri care consumă energie electrică produsă din surse sustenabile (hidro, solar, eolian, nuclear, etc) – cu roșu.

Graficul conține cele 3 tipuri de situații adunate în 4 mari grupe: Emisii produse la fabricație, emisii pe durata de viață de 200.000 km (media din EU), emisii la reciclare, și total.

Se poate observa că atât fabricația, cât și reciclarea la finalul duratei de exploatare sunt mai prietenoase cu mediul în cazul ICE-urilor. 7 tone CO la fabricarea unui ICE comparat cu 12 tone pt un EV, din care 2-3 tone la extracția și procesarea materiilor prime (litiu, cobalt, nichel, grafit), 1-2 tone producția de anod și catod, asamblarea celulei 1-2 tone și asamblarea pachetului 1 tonă.

2 t CO2 la reciclarea unui ICE, comparativ cu 3 tone la reciclarea unui EV. Evident, in cazul ICE sunt procese industriale rafinate pe parcursul a mai bine de 100 de ani, din care s-a stors și ultimul procent de rentabilitate și eficiență. Între timp, se lucrează intensiv la decarbonatarea fabricației și reciclării EV-urilor, trebuie să-i dăm industriei puțin credit, în definitiv EV-urile mass produced sunt o realitate de maxim 15-20 de ani.

În schimb folosirea unui ICE produce emisii la țeavă echivalent 31,8 T CO2 (am rugat AI să includă aici nu doar emisiile tailpipe, ci și cele produse la extracție, transport țiței de la puț la rafinărie cu petrolierul pe oceane, emisiile uriașe ale rafinăriilor, emisiile flotei de distribuție care-ți aduc benzina la mustață, etc), iar pe tot ciclul de viață producție+condus+reciclat se eliberează 40,8 T CO2. By the way, emissile tailpipe cresc cu un 20-25% dacă pui tot lanțul din spate, așa cum e frumos. Dacă fabricantul îți spune că mașina ta consumă doar 108 g/km CO2, află că în spate mai sunt 20-25 g/km produși pe tot lanțul de extracție, transport țiței brut, rafinare, distribuție carburați la pompă.

Asta în timp ce emisiile total lifecycle pentru un EV variază între 15 și 27 T CO2, în funcție de mixul energetic din fiecare țară. In România, renewable+nuclear este undeva la 60%, gas+coal 40%, aș zice că stăm bine.

Concluzii:

ICE 40,8 tone CO2 emis, pe toată durata de viață a produsului.

EV 15-27 tone, 21 tone în medie.

EV-urile actuale poluează planeta de două ori mai puțin decât ICE-urile. Cam așa stăm.


Vă aștept, ca de obicei, în secțiunea de comentarii.

Sunt OUG-urile soluția pentru agricultură?

By on 29/09/2024

Văd că se discută mult în online și în media despre niște ordonanțe care sā “salveze” fermierii afectați de secetă, prin amânarea ratelor la furnizorii de inputuri, bănci și companii de leasing.

Discuția, extrem de complexă și cu multe fațete, este acompaniată pe Digi24 de un tractor care ridică un nor glorios de sol în aer.

Degeaba cereți ajutor de secetă, dragi fermieri, dacă aruncați puțina umiditate din sol, și odată cu ea şi producția agricolă și deci banii, cu lucrări de sol.

Încerc câteva soluții de termen lung, pentru că amânarea ratelor e ceva de moment, care nu va rezolva economic sectorul agricol pe viitor:

1. Una din soluții este no-till, care pe lângă economia de 60-80 l/ha motorină (faceți singuri calculele în bani), vă conservă şi umiditatea din sol, vă conservă materia organică din sol, ba chiar o creşte în primii ani – aici fiind și o întreagă discuție despre sechestrarea carbonului în sol și obținerea de către fermieri de certificate verzi în acest sens, certificate verzi care pot fi de zeci de eur/ha.

Disclaimer: No-till nu este un panaceu universal, dar aplicat corect este benefic financiar. Sunt ferme foarte mari aici în sud, complet trecute pe no-till sau în plin proces de conversie, cu rezultate excelente – PM for details. Am fost în Iunie la Ziua Grâului, eveniment organizat de FAPPR, într-o fermă din județul Călărași, de 6.000 de hectare, complet trecută pe no-till, și credeți-mă, culturile erau superbe.

2. Digitalizarea. Sistemele de farm management (cele bune cum ar fi Cropwise Operations – pm for details) îți vor mai aduce, prin eficientizările operaționale, încă niște zeci bune de EUR/ha, iar dacă vorbim de aplicare diferențiată de îngrăsăminte, apă, semințe, pesticide, poate și mai mult.

3. Educația financiară. Din observațiile mele (și activez de niște zeci de ani în agribussines) este nevoie de foarte multă educație financiarā și managerială. Câți fermieri folosesc două instrumente simple, bugetul și planul de afaceri? Câți folosesc asigurările? By the way, dacă ar fi de dat un OUG – eu pe ăsta l-aș da: Asigurări agricole obligatorii. Așa cum nu ieși cu mașina pe șosea neasigurat, nu ai ce să cauți pe câmp neasigurat. Bineînțeles, va crește pâinea cu x procente pentru că va reflecta costul adițional. Dar nu rămâi fără un sector întreg la o adică.

4. Integrarea pe verticală. Dacă produci doar comodity (să zicem grâu) ești în concurențā cu țări uriașe care produc (Ucraina, Rusia, etc) la o fracțiune din costurile tale. Dacă produci oleaginoase, intri în competiție nu cu colegii fermieri – prețul la floarea soarelui este dictat de producția de ulei de palmier din Indonezia, care face anual 45-50 milioane tone. Trebuie să te gândești serios să adaugi plusvaloare produselor tale agricole. Mulți au făcut primul pas, construindu-și silozuri, câștigând astfel niște zeci de EUR/to. Dar poți merge mult mai departe cu integrarea pe verticală, poți face făină din grâu, apoi paste sau biscuiți. Există conceptul european “From farm to fork” se dau fonduri EU pentru integrarea pe verticală.

Veți spune: Sunt prea mic pentru asta, sau “eu nu știu nimic despre biscuiți”. Total de acord, și aici vine punctul:

5. Asocierea. Prin asociere, de la sute de hectare se poate ajunge ușor la mii, apoi la zeci de mii și chiar la sute de mii. Iar asociația, cooperativa sau uniunea, poate face un siloz, apoi un fnc, o moară, o fabrică de paste sau ulei. Și nu trebuie să se priceapă membrii fermieri la industrie, se angajează de către asociație personal specializat. Asociația poate face nu doar producție complexă industrială, se poate lansa în testare și cercetare, și poate constitui o forță de negociere importantă cu partenerii de afaceri și cu autoritățile, inclusiv guvern și parlament. Sunt astfel de asociații puternice deja în România, care sunt luate în serios.

Am clienți care au plecat de la producție și acum au lanț de restaurante. From farm to fork nu e un slogan sau o poveste, este un fenomen care chiar are loc.

Trebuie, ca țară, să ne gândim la strategii pe termen lung pentru toate domeniile, inclusiv pentru agricultură. Mediul asociativ poate propune astfel de ședințe de brainstorming, care să vină cu soluții concrete la problemele și provocările actuale, pe care mai apoi să le propună spre implementare legislativului și executivului.

Medaliile JO Paris 2024, împodobite cu oțel din turnul Eiffel

By on 02/08/2024

Pentru a sărbători întoarcerea Jocurilor în Franța, fiecare medalie a Jocurilor este împodobită cu o piesă originală din Turnul Eiffel. Pentru a crea această întâlnire între cel mai prestigios obiect al Jocurilor și monumentul emblematic al Franței și Parisului, Paris 2024 a lucrat la designul medaliei cu Chaumet, o companie din Grupul LVMH care este Partener Premium al Paris 2024.

O BUCATĂ DIN TURNUL EIFFEL ÎN FIECARE MEDALIE

Câștigarea unei medalii la Jocuri poate schimba o viață. Fiecare sportiv visează la asta, așa că a fost potrivit ca ei sportivii să fie implicați în procesul de proiectare pentru medaliile Jocurilor Paris 2024. Comisia Sportivilor Paris 2024, prezidată de Martin Fourcade, a participat la căutarea unei idei care să simbolizeze identitatea următoarelor Jocuri. Ideea câștigătoare a fost o alegere evidentă: de a asocia monumentul iconic al Franței și Parisului — Turnul Eiffel — cu cel mai prestigios obiect al Jocurilor: medalia.

Fiecare medalie olimpică și paralimpică este setată cu o bucată de fier originală din Turnul Eiffel. Construită între 1887 și 1889, „Dame de fer” a suferit de atunci numeroase renovări. Anumite elemente metalice au fost îndepărtate definitiv și conservate în acest proces. Pentru Jocurile Paris 2024, compania de operare a Turnului Eiffel le permite acestor piese autentice din istoria pariziană și franceză să-și găsească din nou glorie.

PROIECTAREA MEDALIILOR

Paris 2024 a cerut bijutierului LVMH Chaumet să-și conceapă medaliile. Renumită la nivel mondial pentru măiestria sa, Chaumet a transformat medalia într-o adevărată bijuterie, cu o construcție concepută în jurul a trei surse de inspirație: hexagonul, strălucirea și montarea bijuteriei.

Hexagonul

Fierul original al Turnului Eiffel este format într-un hexagon – forma geometrică a Franței însăși. Acest simbol este o reamintire a angajamentului întregii națiuni în organizarea unui Joc Olimpic și Paralimpic istoric. Dezbrăcat de vopseaua maro „Turnul Eiffel”, fierul de călcat revine la culoarea inițială. Plasată în centru și imprimată cu emblema Jocurilor Paris 2024, această piesă de moștenire se încadrează perfect în miezul de aur, argint și bronz al medaliei.

Strălucire

Pe aceeași parte a medaliei, linii fine se proiectează spre exterior la intervale regulate din jurul hexagonului de fier. Mai degrabă reliefate decât gravate, aceste linii aduc relief și strălucire unei medalii care este departe de a fi netedă. Acest concept creativ întruchipează atât strălucirea Franței în lume, cât și performanțele strălucitoare ale sportivilor de la Jocuri.

Montarea bijuteriei

Pentru a reuni icoanele Turnului Eiffel și medalia Jocurilor a fost nevoie de un meșteșug la fel de simbolic. Datorită creativității LVMH și a Casei Chaumet, medalia este încrustată cu o bucată de fier din Turnul Eiffel. Șase anexe metalice – câte unul pentru fiecare sunt folosite pentru a fixa hexagonul pe loc. Această încrustare este posibilă datorită formei ușor concave a medaliei, care adaugă profunzime designului fiecărei părți. Pentru Paris 2024, pentru decor a fost aleasă forma distinctivă „Clous de Paris”, care seamănă cu faimoasele nituri din Turnul Eiffel.

Legătura dintre medaliile olimpice și paralimpice

După dezvelirea unei singure embleme, a unui duo de mascote identice, a unui „look” comun și a unei torțe comune, Paris 2024 își continuă ambiția de a apropia Jocurile Olimpice și Paralimpice. Medaliile olimpice și paralimpice împart astfel o latură cu același design: partea încrustată cu fierul Turnului Eiffel.

Turnul Eiffel a inspirat, de asemenea, designul unic al panglicilor pentru medalii. Pentru Jocurile Olimpice și Paralimpice Paris 2024, panglicile pentru medalii vor fi împodobite cu zăbrele Turnului Eiffel. Panglicile pentru medaliile olimpice vor fi de culoare albastru închis, în timp ce cele ale medaliilor paralimpice vor fi de un roșu intens – un amestec al primelor două straturi de vopsea („Roșu Veneția” și „roșu-maro”) folosite pe Turnul Eiffel.

DOUĂ POVEȘTI UNICE PENTRU CELALALĂ FAȚĂ A MEDALIILOR

Ca la fiecare ediție a Jocurilor, cealaltă față a medaliei olimpice spune povestea renașterii Jocurilor din Grecia, o adaptare introdusă a zeiței victoriei și a stadionului pentru Jocurile Olimpice de la Atena 2004 proiectat de Elena Votsi. O trăsătură tradițională a medaliilor din 2004, zeița victoriei Athena Nike este reprezentată în prim plan, ieșind din Stadionul Panathenaic, care a asistat la renașterea Jocurilor Olimpice din 1896. Acropolei din Atena, o altă caracteristică obligatorie a medaliilor olimpice, i se alătură Turnul Eiffel pentru prima dată în designul Paris 2024. În acest fel, sunt reprezentate inspirația Jocurilor antice din Grecia, originile franceze ale Jocurilor Olimpice moderne și următoarea lor ediție la Paris.

Reversul medaliilor paralimpice este o reflectare pură a Parisului 2024 și a alegerilor creative ale lui Chaumet. O reprezentare grafică a Turnului Eiffel dintr-o perspectivă ascendentă le va oferi medaliatilor șansa de a descoperi Turnul Eiffel dintr-un unghi rar văzut. Cuvintele „Paris” și „2024” înconjoară picioarele turnului scrise în Braille universal, limbajul simbolic al accesibilității și o referire la inventatorul său francez, Louis Braille. Pentru a le permite sportivilor cu deficiențe de vedere să simtă diferența dintre medalii, pe margine sunt gravate liniuțe: I pentru aur, II pentru argint și III pentru bronz.

Sursa informațiilor și imaginilor din articol, site-ul oficial al JO Paris 2024, aici.

De ce este un moment bun să vorbim despre sport

By on 01/08/2024

JO sunt întotdeauna un moment bun să vorbim despre sport, pentru că sunt un eveniment rar, odată la 4 ani, care catalizează întreaga atenție a mapamondului spre ideea de unitate și pace. Sunt acele momente rare când realizăm că întreaga specie Homo Sapiens este unitară, că nu există diferențe de rasă, religie, culoare politică sau orientare sexuală. Există o diferență de sex, absolut firească, dată de construcția anatomică și fiziologia diferite, și de care nu se împiedică nimeni.

Sunt (JO) de asemenea un moment bun să vorbim despre sport în România, câtă importanță îi dăm fiecare dintre noi individual, apoi colectiv ca societate, apoi prin reprezentanții noștri în parlament și guvern ca politici și bugetare.

Fac parte dintr-o generație privilegiată, a decrețeilor cu cheia la gât, care, neavând alte alternative de petrecere a timpului liber, trebuia să iasă din case (aveam doar 2 ore de program TV, seara de la 8 la 10) și să se miște. Nu existau smartphone-uri care să te țină țintuit de ecrane toată ziua, nu existau rețele sociale, nu exista nici măcar internet, cel puțin nu în forma de azi, de sistem nervos al omenirii. Dacă voiai să afli ceva, singura sursă serioasă erau cărțile, ziarele și revistele, radioul și televiziunea. Cu handicapul de rigoare – cenzura comunistă, care avea mare grijă să nu care cumva să ajungă ceva din vest la cetățeni.

Mai era un amănunt pentru care eram privilegiați, și anume alimentația. Mai toată lumea mânca gătit în casă din alimente neprocesate – fructe, legume și produse animale crescute în curte, sau pește cei cu această resursă la îndemână. Carnea în comerț era o raritate și se stătea la cozi enorme pentru orice. Așa că mai toată lumea cu bunici la țară (și cam toată lumea avea bunici la țară sau la curte, pentru că blocurile abia atunci se construiau în ritm masiv, generația părinților mei fiind prima cu apartament la bloc – bunicii locuiau în case) creștea o pasăre, un porc, o vită pentru lapte și brânză, punea un pom fructifer pentru dulceață și avea o grădină de zarzavaturi pentru proviziile care te făceau să treci iarna cu bine. Toate gospodinele aveau o cămară cu zacuște, murături, dulcețuri și alte bunătăți la borcan, gen carne la garniță. Hrana procesată și ultra procesată de azi, cu foarte mult zahăr și E-uri, nu exista, sau era în stadiu incipient, zahărul fiind o raritate care se dădea pe cartelă.

Astfel că, generația mea era una de slăbănogi veșnic flămânzi, hrăniți natural și mișcându-se de dimineața până seara. Până la liceu și înapoi făceam 3 km pe jos, cam cât e Slobozia de lungă. Nu știu dacă aveam 1-2 în clasă mai rotofei, nicidecum obezi.

Nu stau lucrurile la fel azi.

Mă uit pe stradă la generațiile actuale de copii, de toate vârstele, și văd, la îngrijorător de mulți, semnele supraponderalității, ca să mă exprim elegant. Se face mult mai puțină mișcare și se mănâncă mult mai consistent, cu mult zahăr adăugat, se beau mult prea multe sucuri dulci, fresh-uri și mai noul bubble tea. Zici că părinții vor să-și vadă copiii obezi, atâta bubble tea, înghețate și prăjituri le cumpără de mici. Vin astfel din spate generații predispuse, prin stil de viață sedentar și alimentație greșită, spre un inamic al vieții de calitate – sindromul metabolic. Care, nediagnosticat la timp, poate duce spre o pleiadă de boli grave – diabet, boli cardiovasculare, cancer, Alzheimer, ciroză, ovar poli chistic, etc.

Ce e de făcut?

Două lucruri.

1. Campanie de conștientizare că ne hrănim greșit. Sunt niște muguri pe la TV cu „evitați excesul de sare, zahăr și grăsimi” dar este foarte puțin spre deloc. Trebuie niște programe naționale de alimentație corectă, trebuie educație în școli, trebuie un cadru legislativ care să pună alimentele nesănătoase pe niște rafturi dedicate, la fel cum de exemplu există raion de băuturi alcoolice, așa ar trebui să existe raion de zaharoase, cu doze maxim recomandate zilnic.

2. Sport. Mișcare=sănătate, știe toată lumea. Dar ce facem pentru asta? Mai nimic. Declarații sforăitoare ale politicienilor când se câștigă o medalie de aur, promisiuni, apoi se așterne praful. Avem nevoie de mișcare pentru a ne întreține ambalajul în care locuim, iar asta ar trebui să fie o prioritate națională. Avem nevoie de bazine de înot olimpic, baze de canotaj (de exemplu, am propus de nenumărate ori Canalul Siderurgic Călărași ca o bază ideală de antrenament și competiție pentru canotaj), terenuri de tenis, handbal, baschet, săli de sport. Mai mult decât atât, avem nevoie de personalul care să le întrețină și care să antreneze generații întregi. Avem nevoie de un cadru legal care să promoveze educația fizică în școli.

Sportul egal bunăstare națională, egal mai puțin oameni predispuși la boli, pe scară largă, lucru care se traduce până la urmă în siguranță națională. Un popor bolnav în masă este un risc pe care nici un stat nu și-l poate asuma, nu îl poate gestiona financiar, și exact spre asta ne îndreptăm.

Lucrurile trebuie schimbate până nu e prea târziu, vă invit să reflectați la asta, cu toții, și haideți să luăm atitudine, noi societatea civilă, și măsuri, cei ce ne conduc vremelnic destinele.

Paris 2024 Olympic Games opening ceremony playlist

By on 27/07/2024

Paris did it once again, it rewritten the rules of opening ceremonies of Olympic Games. A total show, with Lady Gaga, Celine Dion, Gojira, Aya Nakamura, and of course, Imagine of John Lenon. Plus many many others, which I invite you to discover below. Read to the end, there is a little surprise there.

Mon Truc en Plumes – Lady Gaga performed this classic French song by Zizi Jeanmaire, featuring a theatrical display with pink feathers and a piano interlude​.

Parade – Victor Le Masne – the Olympic Games musical director

Synth Pop Rendition – A synth version of Offenbach’s Can-Can for a ballet sequence, featuring Paris Ballet principal Guillaume Diop​​.

Synchronicite – Victor Le Masne

Music from Les Misérables – Included in a sequence invoking themes from Victor Hugo’s novel, accompanied by a heavy metal performance by Gojira​ – Mea Culpa

Habanera from Carmen – Sung by mezzo-soprano Marina Viotti, adding an operatic touch to the ceremony​​.

I <3 U So – Cassius

Pookie and Djadja songs by Aya Nakamura – were performed by the French-Malian singer on the Pont des Arts​, and also Formidable – by Charles Aznavour

Classical Pieces – Included Camille Saint-Saëns’ Danse macabre, Debussy’s Prélude à l’après-midi d’un faune, and Ravel’s Jeux d’eau performed by pianist Alexandre Kantorow​​ with rain dancing on its piano on one of the bridges.

L`apprenti sorcier – Orchestre de la Suisse Romande & Ernest Ansermet – an homage to the French cinema

Getting Along – Royal republic – Minions speaking french scene and finding stolen Mone Lisa

La Marseillaise – the French National Anthem – performed by Axelle Saint-Cirel & Victor Le Masne

Viens, Hymen by Rameau – Performed by Polish opera star Jakub Józef Orliński, merging baroque music with breakdancing​​.

Rim’K’s King – The Algerian-French rapper performed this song, giving a nod to Snoop Dogg​.

Ca balance pas mal a paris – Michel Berger & France Gall – starting the fashion presentation on the catwalk

Andy – Les Rita Mitsouko

DJ – Diam`s

Histoire d`1 soir (Bye bye les galeres) – Bibi Flash

Spacer – Sheila

Lady (Hear Me Tonight) – Modjo

Intro – Alan Braxe & Fred Falke

Love Don`t Let Me Go – David Guetta

L`aziza – Daniel Balavoine

Chanson sur ma drole de vie – Veronique Sanson & Vianney

D.I.S.C.O. – Ottawan

Besoin d`amour – France Gall

Music Sound Better with You – Stardust

Kitsune: Kass Limon – Jupiter & Kassav`

Alexandrie Alexandra (mix 40eme anniversaire) – Claude Francois

D.A.N.C.E. – Justice

Signature (Thomas Bangalter Edit) – DJ Mehdi

Midnight City – M83

Freed From Desire – Gala

Meet Her at the Loveparade – Da Hool

Ride on Time (feat. Loleatta Holloway) [79 Special Disco Theme] – Black Box

Be My Lover – La Bouche

I had a dream – Nicky Doll

Bla Bla Bla – Gigi D-Agostino

Stereo Love – Edward Maya & Vika Jigulina – Eurodance from my home – Romania

Sandstrom (Original Mix); (Extended 12“ Mix) – Darude

It`s a Rainy Day – Ice MC

Desenchantee – Mylene Farmer

Louxor J`adore – Philippe Katerine

Nu – Philippe Katerine

Imagine by John Lennon- Performed by Juliette Armanet and Sofiane Pamart on a raft, with a dramatic burning piano​​.

Olympic Hymn – A choral cantata by Spyridon Samaras, performed by the Radio France Choir and French National Orchestra​.

Supernature – Cerrone

L`hymne à l’amour – Celine Dion performed this Édith Piaf classic, concluding the ceremony with a moving tribute​​, tears in her eyes and probable the triumph moment of her career.

Please enjoy the audio playlist of the available songs on Spotify here.