Netiquette este un portmanteau provenit din „network” și „etiquette”. Adică eticheta în mediul online.

Sunt o mulțime de articole scrise pe tema comportării civilizate pe internet, unul din cele mai vechi este aici. Datează din 1995, când era nepoliticos să trimiți e-mail-uri cu atașamente mai mari de 50 Kb, pentru a menaja spațiul de stocare de pe serverul de mail și bandwidth-ul destinatarului (nimeni nu voia să stea minute bune pe modem, ca să descarce un e-mail, de multe ori cu un atașament inutil). De atunci lucrurile s-au schimbat dramatic, comunicarea online a devenit primordială pentru mulți dintre noi odată cu apariția rețelelor sociale. Interacționăm zilnic pe Facebook & aplicații sociale, forumuri, jocuri online, bloguri, ne spunem părerea la diverse articole din media online.

De multe ori o facem însă greșit, poate și din cauză că evoluția este atât de rapidă încât regulile se rescriu din mers, sau uneori deloc. Tăvălugul evoluției IT, viteza de răspuns și așteptările celorlalți de la noi împing de multe ori comunicarea peste pragul bunului simț.

Sunt două mari aspecte din cauza cărora comunicarea online diferă de cea clasică, face-to-face:

1. Majoritatea interacțiunii se face prin scris. Asta înseamnă ca nu-i vezi fața celui cu care vorbești, așa că nu poți face nici o deducție dacă e încruntat, vesel, trist, etc. nu-i auzi inflexiunile tonului vocii, astfel nu-ți dai seama dacă e nervos sau calm sau se răstește la tine, nu-i vezi poziția corpului, a capului, a mâinilor – practic îți lipsesc toate acele mici semne ale body-language-ului din care poți alcătui un tablou general al stării celui cu care conversezi. Dacă mai adaugi la asta faptul că îl cunoști foarte puțin sau deloc, stabilirea unor reguli de comunicare devine și mai importantă pentru succesul acesteia. De aici apar și foarte multele confuzii de interpretare a celor scrise, în cuvinte puține și fără explicații.
2. Barierele psihice, uzuale în comunicarea cu o persoană reală, dispar în bună măsură când ne aflăm în spatele tastaturii. Ne permitem fără nici cea mai mică reținere să discutăm cele mai diferite subiecte cu necunoscuți complet pe forumuri, cerem prietenii/contacte/follow pe rețelele sociale tot așa, unor necunoscuți, sau prietenilor comuni, sau persoanelor cu aceleași preocupări, atitudini, hobby-uri sau orientări și de multe ori acceptăm, la fel, prietenii fără sa ne punem prea multe întrebări (Cine-i ăla cu poza de motociclist la profil, care mi-a cerut prietenia? Aaa, păi uite, e prieten cu prietenii mei X și Y, și ei motocicliști, face parte din grupul nostru de Facebook, nu pot să nu-i dau add). Ne permitem, deasemenea, un limbaj mult mai relaxat, de multe ori la limita bunului simț sau uneori și peste, limbaj pe care nu l-am folosi la serviciu, în autobuz, la coadă la supermarket.

Acum că am descris ambientul în care se desfășoară comunicarea online, e momentul pentru partea serioasă, cea cu reguli. Nu vă speriați, nu diferă mult față de regulile de comportare, de cei 7 ani de-acasă. Principiul general este: Nu face celuilalt nimic din ceea ce nu ți-ar plăcea să ți se-ntâmple ție.

1. Salutul. Este primordial, așa cum te clasifică imediat salutul când intri într-o încăpere, este la fel de important să saluți și în online. E-mailul nu poate să înceapă fără o formulă de salut adecvată relației cu destinatarul Bună/Salut/Bună ziua/Stimate…/Dragă…, iar pe forumuri și rețele sociale este la fel necesară o formă oarecare de salut atunci când interacționăm prima oară cu o persoană, intrăm într-un grup sau discuție. „Bună”, „salut” sau chiar „desuetul” azi „Bună ziua” sunt de preferat decât introducerile de tipul „hello bitches” sau „Părerea mea e că….”. Și când te duci până la colț să-ți iei țigări arunci un Bună-ziua grăbit, nu te dor degetele să-l scrii. Evident că răspunsurile la diversele postări și articole nu au nevoie de introduceri de politețe, aici deja se consideră salutul implicit la începerea unei conversații online.
2. Tonul discuției. Scrisul cu majuscule este considerat, de la începutul internetului, echivalent cu țipatul sau ridicatul tonului. Este o lipsă totală de bun simț online și duce în principiu la terminarea conversației. Vrei să accentuezi o idee, folosește caracterele îngroșate – bold. Dar niciodată CAPS LOCK – MAJUSCULE, vei fi clasificat ca bădăran. Atenție și la folosirea excesivă a semnului exclamării (!), implică imperativul și datul de ordine.
3. Limbajul și comportamentul indecent. Grobianismele și înjurăturile sunt foarte des folosite, sub umbrela anonimatului (forumuri, jocuri) și mai cu perdea pe rețelele sociale, unde poți fi identificat mai ușor. Cazurile celebre de mitocănie ajung chiar și la știri. De evitat, la fel ca în viața reală. Niciodată nu știi când comportamentul indecent (incluzând poze cu prietenii beți) nu ți se întorc înapoi la un interviu (ție sau prietenilor beți). Ratezi un tren în viață din cauza unei poze, sau a unui cuvânt. Singurele cazuri când sunt acceptate înjurăturile sunt paginile dedicate sau concursurile de profil, sau literatura (da, pamfletul e gen literar).
4. Off-topicul și troll-area. Unul din cele mai enervante și de prost-gust obiceiuri este să intri peste o discuție pe o temă dată cu o intervenție fără nici o legătura cu subiectul. E ca și cum ai intra într-un salon de pian și lectură cu covoare persane, cu o motocicletă de enduro, turată la maxim și plină de noroi. Domnișoarele o să fie deranjate, apoi indignate, apoi o să arunce după tine cu fursecuri sau ceai fierbinte. De evitat. Dacă chiar ai alt subiect, deschide-l într-o camera alăturată, fă-ți un șopron pentru motociclete, eventual invită și domnișoarele de la serată. Mârlănismul nu-ți aduce prieteni, doar iritare și dezgust. Trolling-ul este acea deviere de la subiect, cu motivul principal de a enerva interlocutorul, sau a deturna sensul discuției. Dacă e făcut finuț și destinde atmosfera tensionată, este distractiv și acceptabil, dacă intri repetat poate deveni dezagreabil. E ca atunci când un copil răsfățat te tot întrerupe în mijlocul unei conversații reale. Prima dată îi răspunzi, a doua oară îl trimiți la joacă, a treia oară….
5. Flame-ul. Părerile susținute cu pasiune au fost întotdeauna sarea și piperul internetului, sunt acceptate și încurajate. Despre marile contraziceri din schimburile de scrisori dintre oamenii celebri ai evului mediu s-au scris cărți. Însă trebuie să știi să-ți susții punctul de vedere, chiar dacă este cu patos. Contrazicerea de dragul contrazicerii, intratul în toate conversațiile ca să spui „Nu e ca voi e ca mine” o să-ți aducă maxim calificativul de Gică-Contra. De evitat total atacul la persoană. Combate cu argumente nu cu idei despre fizicul sau creierul partenerului de chat.
6. Gramatica. Acum nu zic să folosiți obligatoriu diacriticele, deși sunt un plus. „Pana” nu e totuna cu „până”. Dar măcar cuvintele trebuie folosite întregi, fără prescurtări. Prescurtările în comunicarea scrisă sunt considerate o lipsă de respect pentru interlocutor, înseamnă că nu-ți faci timp destul pentru a-i scrie și de fapt vrei să-l expediezi, îl consideri fără importanță. Deasemenea cuvintele scrise greșit sau stâlcite. Corectează întotdeauna ceea ce ai scris, înainte de a apăsa tasta Enter sau butonul send. Fă acord între subiect și predicat. Dacă o frază nu ți se pare că sună bine, întreabă un prieten sau dă un search. Dacă nu știi sigur cum se scrie un cuvânt sau ce înseamnă, ai DEX și WIKIPEDIA.
7. Multimedia, location și privacy. Mai nou, în postările de pe rețelele sociale putem adăuga poze, filme, locație, putem eticheta prieteni. Dacă tu ai libertatea totală să faci ce vrei cu viața ta, întreabă totuși prietenii dacă doresc să fie etichetați într-o poză sau locație, sau făcând o anumită activitate. Poate nu vor să știe tot internetul că sunt la mare, sau cum arată la o beție.
8. Timpul. Respectul pentru timpul interlocutorului/prietenilor este o măsură a educației tale. Postările tale cu animale haioase în care îți etichetezi toți prietenii pot deveni iritante. Nimeni nu vrea să primească 100 de notificări pe oră la o postare care nu-l interesează. La fel și exagerarea publicării postărilor pe pereții prietenilor; ai propriu spațiu virtual, desfășoară-te acolo, dacă cineva e pe aceeași lungime de undă te va susține. Băgatul în seamă cu orice preț se termină prost de obicei. Tot legat de timp sunt și postările de tip „necro” de pe forumuri, unde reînvii un thread decedat de ani de zile cu o postare de parcă s-a întâmplat ieri.
9. Fă bine. Acum că am terminat cu regulile de tip „nu”, a venit momentul celei motivaționale. Inspiră prin ceea ce comunici online. Fii un exemplu. Adu plusvaloare. Fă-i pe cei din jur mai buni, mai informați, mai fericiți.

Regulile enumerate mai sus nu au pretenția că sunt exhaustive, nici finale, pentru că lumea virtuală rescrie toate regulile zilnic, inclusiv pe cele de comportare.

Vă invit să continuați cu păreri și eventual să adăugați reguli noi aici.