„Aveam 11 ani când a început războiul, și 12 ani când au venit soldații. Erau peste tot. Am coborât cu bolul meu de fructe și am ieșit în grădină. Ta ta ta ta ta ta! Mama mea a fost ucisă când s-a aruncat peste mine ca să mă protejeze. Știi, când ai 12 ani și-ți vezi mama murind ca să te protejeze, nu uiți niciodată.”

Este mărturia cutremurătoare a unei bunici franceze către nepotul său, în clipul de promovare a alegerilor europarlamentare „Use your vote. Or others will decide for you. European elections, 6-9 June 2024.”, lansat de Parlamentul European.

„În Timișoara s-a tras în tineret în fața catedralei” este mărturia unei alte bunici, româncă, către nepoata sa. Mărturie care mi-a adus instant în fața ochilor toate imaginile de la Revoluția din 1989.

Grozăvia războiului, lagărele de exterminare în masă a milioane de civili nevinovați, este relatată cu ochii mijind în lacrimi de un bunic olandez: „Tatăl meu a fost trimis la Auscwitz și ucis acolo. Mama mea m-a dat spre adopție știind că s-ar putea să nu mă mai vadă niciodată. Nu am avut unchi și mătuși, mă gândeam că asta era ciudat. Nu aveam nici bunici. Toată lumea avea bunici. Eu nu aveam pe nimeni.”

„Nu ar trebui niciodată să iei democrația ca pe un dat. Trebuie întotdeauna să o susții, și să o protejezi” îi transmite un bunic italian nepoatei sale.

Un testament al generației care a simțit pe pielea ei ce înseamnă înlocuirea libertății cu tirania.

Un clip emoționant, care ne aduce aminte, dacă uitasem cumva, că democrația se câștigă foarte greu și se poate pierde într-o noapte.

Mergem să votăm, da?

Sau alții vor decide pentru noi.