Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Întâiul mârlan al țării

By on 18/12/2017

Premiul de „Întâiul Mârlan al țării” se acordă celui de-al doilea om în stat, domnului Călin Popescu Tăriceanu. Bravo Căline, ai reușit! Nu ți-a ieșit titlul de primul infractor al țării, l-a adjudecat „colegul” Liviu Dragnea.

Dar să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Dl. Tăriceanu reușește performanța, de o mârlănie fără egal în istoria modernă, de a da cu mucii în fasole, fix la cel mai solemn eveniment din secolul 21, funeraliile Regelui Mihai. Este urmat îndeaproape de domnii Dragnea și Tudose. Îi voi numi, pentru acuratețe istorică, „Trioul mârlăniei”.

IMG_2685

Iată desfășurarea evenimentelor:

Intră în sala tronului de la Palatul Regal președintele Iohannis, însoțit de prima doamnă, în spatele lor Principesa Margareta și Principele Radu. Momentul este de o solemnitate fără egal în ultimii zeci de ani în România: funeraliile Regelui Mihai. În asistență sunt capete încoronate din Belgia, Suedia, Prințul Charles al Marii Britanii – practic viitorul rege al Marii Britanii, alți reprezentanți ai familiilor regale înrudite cu cea a României.

Absolut toată lumea se ridică în picioare, în semn de respect față de șeful statului și de familia regală. Inclusiv domnii Tăriceanu – Președintele Senatului și al doilea om în stat, Dragnea – Președintele camerei Deputaților și al treilea om în stat și premierul Mihai Tudose. Dragnea trântește niște priviri sclifosite la trecerea lui Iohannis, de precupeață de tarabă deranjată de mirosul unui cerșetor aurolac.

După care, la doar câteva secunde, după ce cuplul prezidențial trece de ei, se petrece mârlănia: Dl. Tăriceanu se așează înapoi pe scaun. Urmat la câteva secunde de d-na Tăriceanu, apoi de Liviu Dragnea. Doar premierul Tudose mai rezistă stupefiat 10-15 secunde. Se uită la cei 3 așezați relaxat pe primul rând de scaune, apoi se uită împrejur să vadă dacă se așează lumea. Nu se așează nimeni, normal, cele două cupluri tocmai își aduc un ultim omagiu defunctului. Se mai uită odată la șeful Dragnea, odată la spre Iohannis, apoi se așează și el cuminte și ascultător.

Cele două cupluri, prezidențial și regal, se înclină la catafalc, apoi merg să salute regii, reginele și prinții care îi așteaptă în picioare. În toate aceste momente, toată lumea este în picioare, în semn de respect pentru solemnitatea momentului, și respect pentru memoria defunctului. Mai puțin cei 3+1.

Priviți imaginile absolut năucitoare, surprinse de TVR:

Gestul lor trece aproape neobservat la momentul respectiv de mai toate studiourile care transmiteau în direct, din cauza priorității evidente a momentului solemn. Mârlănia este însă evidentă, iată, două zile mai târziu.

Nu poți, pur și simplu nu poți, ca de la înălțimea funcției avute, aceea de a reprezenta instituția Parlamentului, respectiv a Guvernului României, să te cobori la nivelul unui mesean îmbufnat că n-a primit țuică la parastas, fără să fii mârlan în cea mai corectă definiție a dex-ului.

Reflexele bolșevice, acelea de a lua totul personal, lupta politică devine o luptă personală, transformă iată pe purtătorii (vremelnici) ai funcțiilor 2, 3 și 4 din stat în niște proști crescuți, fără cei 7 ani de-acasă. În clipa când te afli invitat la o ceremonie, la funeraliile unui fost șef de stat, în perioadă de doliu național, lași la o parte sentimentele personale, luptele trans-partinice, și te comporți demn, solemn, conform statutului funcției.  Funcție pe care n-ai cumpărat-o pe persoană fizică. Ți-a fost încredințată, prin vot, temporar, de către cetățenii acestei țări. Nu-ți cere nimeni să verși lacrimi de crocodil pentru decedat, să faci declarații, să scrii pe blog. Doar să-ți faci datoria.

Eh, și aici, pronunțând cuvântul datorie, dăm de greu cu domnii din triada mârlăniei + 1 d-na Tăriceanu, dar dumneaei nu are funcție publică.

Ce mai lipsea? Să scoată dl. Tăriceanu o cutie de table și să încingă o partidă în zgomot de zaruri cu dl. Dragnea? Să scoată dl. Tudose o sticlă de țuică? Să-și aprindă o țigară în palat? Era acesta momentul privirilor acre și al lipsei de respect față de actualul șef al statului, față de fostul șef de stat, față de familia îndurerată, față de înalții oaspeți, față de o întreagă țară privitoare?

Din păcate nu mai e nevoie de nimic din toate astea. Au făcut un deserviciu enorm imaginii țării noastre. Ce devenim în ochii diplomației prezente și a familiilor regale participante la funeralii, cu o conducere politică fără cei 7 ani de acasă? Nimic altceva decât reprezentanții bolșevismului de tip Vîșinski, care dădea cu pumnul în masa regelui Mihai la momentul intrării armatei roșii în România, în 1944.

Ei au dat cu pumnul în coșciug, prin lipsa totală de respect. Și au dat cu pumnul în imaginea României. „Trioul mârlăniei” mai ratează o șansă istorică de a ne prezenta ca o națiune demnă.

Românii simpli, însă, și-au condus demn fostul șef de stat, în tăcere, cu lumânări, cu flori, cu lacrimi.

Tăriceanu, Dragnea și Tudose, stând îmbufnați și acri, în fund, ca bocitorile profesioniste care așteaptă să se termine mai repede corvoada ca să-și ia banii.

Disclaimer: Limbajul argotic folosit aici este la înălțimea și dedicat fix pe măsura mârlăniei protagoniștilor. Este exact limbajul pe care îl înțeleg, și cu care trebuie dialogat cu ei de acum încolo. Degeaba încerci protocol, etichetă, bună-cuviință și finețuri pe mârlan.

 

 

 

 

 

 

Facebook Comments
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes