– Sormeooo, la iarnă vreau să stau o lună în Canare – ne anunța solemn cumnatul Cosmin, undeva prin primăvara lui 24, continuând – Hai și voi cu noi!

Ne-am consultat vizual din priviri, am văzut că ne-a plăcut amândurora ideea, am zis de ce nu. Bine, o lună era mult prea mult, nu ne puteam „rupe” atât de mult de activitatea de zi cu zi. Dar 7-8 zile de vacanță la căldurică, în miezul iernii, era o idee interesantă.

S-a mai fermentat și distilat ideea, și undeva pe la începutul verii, am luat biletele de avion, apoi am găsit o cazare pe gustul întregului grup – un bungalow cu două dormitoare, cu un open space living+bucătărie, o grădină cu gazon și ieșire spre plaja care era la doar două minute de mers și, foarte important, loc de parcare în curtea din spate care dădea spre stradă.

Totul în Puerto Rico, un oraș de mărimea Sloboziei, de pe insula Gran Canaria – insula capitală a arhipelagului Canare. Am ales Puerto Rico nu întâmplător, pentru că acolo este o climă specială, diferită de restul insulei. Orașul este construit într-o crevasă vulcanică, un canion natural adăpostit de vânt și precipitații. Temperatura medie este cu 2-3 grade mai mare decât pe restul insulei, care la rândul ei se bucură de cele mai mari temperaturi iarna, fiind insula cea mai sudică din arhipelag.

Astfel că am avut constant 23-25 de grade maxima zilei, vreme de plajă ideală și de nenumărate băi în oceanul ușor zgribulit – 19 Celsius.

De unde și titlul articolului – Iarna e ca vara în Canare. Sau mai degrabă o primăvară târzie. De fapt, Canarele, sau Tenerifele, sunt denumite insulele primăverii eterne, datorită climatului oceanic care le ține tot timpul anului într-o gamă de temperaturi 20-30 Celsius.

Acesta fiind și unul din motivele confortului mental pe care îl ai în Canare. Nu ți-e nici cald, nici frig. Nu transpiri, nu tremuri. Tot timpul este o temperatură constantă, de tricou sau pantaloni scurți, seara de o geacă subțire.

Un alt motiv pentru confortul mental este siguranța. Nu se fură, nu sunt violențe, nu sunt amărâți la fiecare colț sau pe plajă încercând să-ți vândă ceva. Toți turiștii își lăsau telefoanele pe plajă sau alte lucruri de valoare. Totul este legal, la vedere și cu cardul. Inclusiv șezlongurile și umbrele de pe plajă, 3,5 EUR bucata se puteau plăti „ con tarjeta”. Prețurile pe insulă sunt decente, ca să vă faceți o idee am închiriat un Renault Clio cu 100 EUR pentru 8 zile. Am primit în realitate un Citroen C3, ca de obicei în închirieri 🙂

Așa că am plecat în Canare cu 100 de EUR cash și am revenit cu 75 după 8 zile, cheltuiți pe intrări la WC-urile publice, cafele și fructe la niște rulote din punctele de atracție remote ale insulei. În rest absolut totul se putea plăti cu card. Foarte frumos și eficient.

Ce-am vizitat/văzut în Gran Canaria?

Capitala Las Palmas, cu plaja Las Canteras:

Catedrala catolică Santa Ana de Canarias și muzeul aferent, construită între 1500-1570:

Dunele de nisip saharian de la Las Palomas – Canarele sunt situate la 200 km vest de Africa, la aceeași latitudine cu Sahara:

Los Azulejos de Veneguera, o formațiune stâncoasă colorată:

Mirador del Balcon, un viewpoint asupra oceanului și a lanțului muntos „Coada dragonului”:

Și, bineînțeles, toate plajele din sudul insulei. Pe lângă cea din Puerto Rico – se vede și orașul așezat strategic în canionul vulcanic,

am fost la Anfi del Mar:

și Amadores:

Am mâncat pește proaspăt capturat din Atlantic la Cofradia de Pescadores Mogan:

După care am avut prilejul să prindem cel mai frumos apus de soare, cu insula Tenerife pe fundal:

Aș mai merge în Canare?

Oricând.