Părul de pe mâinile mele a rezistat culcat până la taica Ray Charles. Moment când a luat poziția regulamentară de drepți, piept bombat și a pocnit și din călcâie ca un ofițer de cavalerie care dă salutul unui general.
Min 4:40 din clipul de mai jos, pe care-l știi foarte bine dacă ești din generația mea.
Anii 80 au fost niște ani foarte „uscați” din toate punctele de vedere în România, iar muzica „ușoară” – pentru că nu exista „pop” – nu făcea excepție. Îmi aduc aminte că în 1985, anul lansării acestei piese, la Radio Vacanța pe plajă se dădeau în buclă două piese: „Drumurile noastre toate” a lui Dan Spătaru și „I just called to say I Love You” a lui Stevie Wonder. Învățasem versurile pe de rost la ambele. Mai ales a lui Stevie Wonder, care nu știu cum reușise să intre în playlist-ul cenzurat grav de securitate.
În fine, piesa de față și-a făcut loc în dictatura ceușistă, pe casete pirat, mult mai târziu, peste vreo câțiva ani buni. Și bineînțeles, a fost instant hit.
Iată că 40 de ani mai târziu, pe Netflix apare un documentar – „The Greatest Night in Pop” dedicat ei și mișcării de ajutorare a semenilor fără hrană din Africa. Mesajul este unul simplu – suntem o singură specie pe planetă, suntem copii ei, haideți să ne comportăm ca atare unii față de alții. Merită văzut, este unul din acele momente unice și definitorii din muzica modernă.
Mulțumesc pe această cale muzei inspiratoare de azi, dl. Mihai Vasilescu, care a scris foarte frumos pe blog aici.
Restul de episoade sunt în secțiunea Radio Joy a blogului.
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes