În istoria rock-ului autohton, prezențele feminine se pot număra pe degete. Este o lume macho, unde trebuie, nu-i așa, să te dezlănțui pe scenă și să abuzezi sonor de microfon. Adică să urli la el până i se dezlipește membrana.

Nu e de mirare că după formațiile Venus și Catena de prin anii 70, au mai apărut doar o Dida Drăgan, o Zoia Alecu, o Crina Mardare, o Laura Stoica și alte câteva nume care ori au cochetat cu genul ori s-au avântat serios prin el.

Nu vreau să pornesc aici la Radio Joy o dezbatere despre rolul femeii în rock-ul românesc, it is what it is, nu suntem fierți pe political correctness și nici nu avem de îndeplinit producția la hectar a României de rock-erițe. Să cânți rock este o activitate foarte specială, care ți se potrivește sau nu.

Pe acest fundal specific masculin, intră iată în scenă o tânără domniță din Buzău, proaspăt absolventă de conservator, pe numele ei Dora Gaitanovici. Care nu are nici un fel de complexe legate de calitatea adezivului cu care se lipesc membranele microfoanelor profesionale și aruncă spre ele toți decibelii de care este capabilă. O face însă cu o claritate remarcabilă, reușind să transmită o gamă largă de emoții, de la vulnerabilitate la putere, adaptându-se cu ușurință diferitelor registre vocale.

Și nu doar atât, Dora își scrie singură muzica și versurile, iar împreună cu trupa omonimă cu care deja concertează de niște anișori prin cluburi și la festivaluri formează o familie, un grup de prieteni care locuiesc împreună și creează împreună.

Poate o cunoașteți pe Dora din aparițiile la Vocea Românei, Eurovision sau Electric Castle. Eu am descoperit recent albumul ei de debut, Descântec, din 2022, magistral structurat în povești cu întrebare-răspuns: Ana-Manole, Făt Frumos – Cosânzeana, Soarele și Luna, Miorița și Moldoveanu. Dar și sigle-urile Doar eu, Haină pe Inima ta, Pas cu pas și ultimul, de o sensibilitate ieșită din comun – Micul prinț.

Dora Gaitanovici aduce un suflu proaspăt în muzica românească prin originalitatea sa și curajul de a experimenta cu sunete și genuri diverse. Ea reușește să își păstreze autenticitatea în timp ce explorează noi direcții muzicale, ceea ce o face un artist inovator și de viitor.

Pentru că nu mă pot hotărâ la o singură piesă, pentru că pe mine m-a plimbat de la Tori Amos până la Evanescence, și pentru că este un artist nedrept de puțin mediatizat, vă las mai jos câteva care m-au impresionat. Merită toate click-urile, vizualizările, audițiile și biletele la concerte.

Enjoy: