Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Propunere pentru guvernul Cioloș – Baza de date unică a României

By on 05/07/2016

Romania digitala 1920

„Sistemul” informatic al instituțiilor statului din România e ca instalația sanitară a unui bloc interbelic, în fiecare zi se sparge o țeavă, se inundă apartamentele, bubuie instalația electrică și trebuie să chemi instalatorul, electricianul, zugravul, etc. Este haotic, neconectat, ineficient. Pune cetățeanul pe drumuri, pune povară pe buget, irosește inutil timp și resurse.

Guvernul Cioloș a făcut primii pași în reducerea birocrației, sub denumirea sugestivă de „Comisia de tăiat hârtii”, prin pagina maisimplu.gov.ro.

E un început pozitiv, dar insuficient în opinia mea. Încearcă să rezolve probleme punctuale cu soluții punctuale (cheamă instalatorul pentru fiecare țeavă găurită, în loc să schimbe toată instalația). Site-ul are chiar o secțiune de propuneri, unde poți include ideea ta, cu lux de amănunte, ce problemă ai întâmpinat, autoritatea statului responsabilă, etc etc, o grămadă de câmpuri de completat, trebuie să-ți faci cont. O procedură destul de greoaie în sine, chiar pentru cineva bine intenționat care are o sugestie de făcut.

Pentru că site-ului îi lipsește viziunea pentru propuneri alternative, o să fac una în această postare.

Țara asta are 20.000.000+ cetățeni și 793.093 de firme (active, ONRC mai 2016). Trebuie făcută o bază de date unică cu toate persoanele fizice și juridice, la nivel național, cu câte câmpuri este necesar pentru fiecare persoană (CNP, CUI, adresă, căsătorit, cu cine, proprietar al, impozit plătit/neplătit, administrator/asociat la, a votat/nu, ș.a.m.d. ). Această bază de date va putea fi accesată de toate instituțiile statului, pe bază de acces securizat și pe bază de nivele de acces, nivele diferite chiar în cadrul unei instituții. Adică, de exemplu, ministerul de interne are acces la toate datele personale (cum este probabil și în prezent), iar cel de la impozite și taxe are acces și la datele financiare, dar fără a avea acces la toate datele personale (nu-l interesează de exemplu dacă am votat). Un director de la  finanțe, să zicem, va avea acces la mai multe date personale decât un simplu funcționar de la ghișeu.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că funcționarul X de la ghișeul Y nu îmi va mai cere hârtia oficială Z, W și Q, eliberată de o altă instituție a statului,  pentru că va putea face o interogare în baza de date folosind cartea de identitate. Este cam același sistem pe care și l-au creat băncile pentru acordarea de credite „doar cu buletinul”. Omul se bucură că nu îi mai trebuie un teanc de adeverințe, ștampile, giranți, pentru că banca verifică în diverse baze de date dacă ești salariat, cu ce venit, dacă ești în incidență de plăți etc.

Dacă sistemul privat poate să facă acest lucru elementar, statul român este obligat să facă acest pas pentru cetățenii lui, și mai ales pentru eliberarea propriilor resurse și angajați de plimbatul și cerutul de hârtii de la o instituție la alta.

Vă dau un exemplu foarte simplu. M-am căsătorit, biroul de stare civilă îmi eliberează certificatul de căsătorie și bifează în baza de date câmpul „căsătorit” și cu cine  (CNP soț/soție). Astfel, toate instituțiile statului care îmi cereau certificatul de căsătorie, interoghează baza de date unică cu CNP-ul meu și văd că apare bifată căsuța „căsătorit”; nu mai este nevoie să le aduc copie după documentul respectiv. Sau după buletin, sau după certificatul de naștere.

Avantajele acestui mic exemplu:

  • eu nu mai cheltui bani pe făcutul de copii (milioane de lei la nivel național)
  • eu nu mai pierd timp să fac copiile (minute sau zeci de minute, după noroc, pentru fiecare hârtie)
  • autoritatea statului nu mai face dosare voluminoase cu hârtiile necesare fiecărui cetățean
  • se taie mai puțini copaci pentru hârtie (respirăm mai bine)

Avantajele majore ale bazei de date unice:

  • dispar cererile de documente oficiale, privind persoane sau firme, dintre oricare două sau mai multe instituții ale statului (certificate de naștere, căsătorie, deces, CUI firmă, carte de identitate, pașaport, statut firmă, certificat constatator, carnet de șofer, adeverință de asigurat/card de sănătate, etc)
  • ar putea să dispară cu totul cardul de asigurări de sănătate și carnetul de șofer, înlocuite de un card de identitate electronic, la accesarea căruia să fie disponibile și restul de informații – dacă sunt asigurat, dacă am permis de conducere, valabil, pentru categoria respectivă.
  • se economisește foarte mult timp, atât al cetățenilor, cât și al instituțiilor statului
  • se fac economii importante la bugetul de stat (hârtie, spațiu arhivare, personal, salarii)
  • am putea să votăm online, cum se întâmplă deja în Estonia din 2005, să ne plătim impozitele online (asta deja e parțial posibil)
  • s-ar elimina o bună parte din birocrația internă a diferitelor instituții – gândiți-vă doar în administrația locală câte hârtii își cer între ele diversele compartimente și servicii ale primăriei, pentru că au baze de date diferite, neconectate între ele.

Exemplul 2, bază de date unică plus card electronic de identitate (care include cartea de alegător, cardul de sănătate, carnetul de șofer și dreptul de semnătură electronică). Mă duc cu fiul meu să-i fac carte de identitate. Funcționarul introduce în cititor cele două carduri ale părinților, calculatorul special configurat și cu drepturi de acces la baza de date unică își extrage toate informațiile necesare (certificat de căsătorie, de naștere al copilului, adresa, act de proprietate asupra domiciliului curent) și generează automat documentul (cererea de eliberare a unui CI nou), care poate fi eventual semnat electronic pentru a nu se mai consuma hârtie. Nu ai nevoie, în acest caz particular, de nici o hârtie. Inclusiv faptul că am plătit taxa de eliberare a C.I. (online) poate fi o intrare în baza de date.

Această propunere ar presupune un efort susținut din partea guvernului, a ministerului de interne, a STS, al celorlalte ministere. Nu e ceva simplu, presupune și o grămadă de riscuri de securitate – imaginează-ți baza de date intrată pe mâna cui nu trebuie. Deasemenea ar presupune investiții majore în data centre cu servere performante și lățime de bandă garantată pentru VPN – dar astea sunt disponibile deja în 2016. Ar trebui creat un grup de lucru interdisciplinar care să identifice soluțiile tehnice și să le pună în practică. Dar în primul rând necesită o abordare diferită, pornind de la cauzele ineficienței birocrației din România și nu una punctuală, așa cum este abordarea din prezent. Informatizarea instituțiilor statului s-a făcut și continuă să se facă haotic, fiecare cu baza proprie de date, neconectate între ele sau prost conectate, pe platforme diferite create de firme diferite. Nu a existat o viziune a informatizării României, la nici un nivel. Această stare de fapt trebuie schimbată radical, aveți ideea domnilor, nu cred că sunt primul care a venit cu ea, gândiți-vă serios la implementare.

Ca de obicei, comentarii aici.

Sharing is caring, așa poate ajunge ideea și la guvernanți.

 

 

Facebook Comments
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes