De ce protestăm?

Ieri seară am reușit să ajung, după o zi lungă la muncă, la protestele din Piața Victoriei. Nu pot să vă descriu atmosfera care era la 22:00 acolo. Oameni frumoși cântau, scandau, protestau în cele mai diverse și distractive moduri. Iar în ciuda diversității, toți aveau ceva în comun: un zâmbet superb în privire când te uitai în ochii lor, o bucurie când le citeai mesajele, și în același timp o determinare de tipul: nu ne lăsăm călcați în picioare de infractori, nu renunțăm la principii.

Așa cum îi explicam azi unui combatant pro-PSD pe Facebook, protestul nu este, în esență despre Dragnea, deși la suprafață pare, în piață cerându-se, citez, „mustața lui Dragnea”. Nu este nici despre PSD, guvern, Soroș, Iohannis sau politică, nici măcar despre cine a votat pe cine.

Este despre principii. Despre faptul că legea trebuie să apere societatea de infractori, nu infractorii de societate. Despre faptul că generații întregi au crescut învățate să nu fure, să muncească cinstit, să-și plătească datorille.

Iar acum vine un grup infracțional organizat, care ne dă lumea peste cap. Ne aruncă zeci de ani înapoi. Nu în 1989. În 1947. Multora nu le vine să creadă că se poate întâmpla așa ceva. Mulți sunt în stare de șoc. Dar nimeni, din cei prezenți acolo, nu vrea să cedeze.

Nu putem să-i lăsăm să distrugă România. În seara asta sunt anunțate proteste de sprijin la Chișinău și Sofia.

E război pe față, infractorii au anunțat deja că nu dau înapoi. Lupta continuă.

#NEAMtrezit