Nu, nu e odă copiilor de 1 Iunie.
Ieri, micul orășel prăfuit de provincie Slobozia a fost scuturat din amorțeală de știrea că doi copii de clasa a 10-a au fost luați de ambulanță după o supradoză.

Întotdeauna am gândit despre mine că sunt un tip tolerant, cu vederi largi, că fiecare om ar trebui să aleagă liber ce viață duce, atât timp cât alegerile lui nu se răsfrâng negativ asupra celor din jur. Fiecare om cu discernământ și liberul arbitru. Lucruri pe care nu le ai complet definite în clasa a 10-a. Adulții, fie ei părinți sau profesori, societatea în ansamblu, au niște roluri și niște responsabilități față de copii. Că tot e ziua lor azi.

Pentru mine e destul de clar că dacă alegi să te sinucizi cu otravă de șoareci și solvenți organici, îți lipseste grav partea cu discernământul. Nu vorbim aici de un adult, care în cunostință de cauză decide să bea un pahar sau 10, sau să tragă un fum (de care fum vreți voi).

Deci noi ăștia peste 18, ce facem?

Păi am putea începe, eventual, să începem să medităm la subiect. Poate găsim niște răspunsuri personale, în loc să ignorăm fenomenul.

Dăm play aici și lăsăm puțin emoțiile să se decanteze, poate mâine iese ceva bun: