Azi Republica reia una din temele conspiraționiste preferate la sputnikului, și anume că nu intrăm în Schengen pentru că „deranjăm”. Titlul articolului este „Deranjăm afaceri de zeci de miliarde”. Nimeni nu vrea România și Bulgaria în Spațiul Schengen. Să ne imaginăm că o firmă din Munchen comandă lampioane de Crăciun de la o companie din Shanghai. Studiu de caz este disponibil aici și este semnat de un domn Dragoș Damian, care se recomandă CEO Terapia Cluj. Este păcat că oamenii aparent specialiști (că na, omul e CEO, deci clar are ceva școală) nu își văd lungul nasului și se lansează ca pricepuți în domenii pe care evident nu le stăpânesc și nu au nici cel mai mic habar de ele.

Din fericire pentru internet, există și oameni cu oarece tangență cu domeniul. Personal, prin prisma activității, am avut de-a lungul timpului oportunitatea să lucrez împreună cu mari operatori portuari, cu unii din ei dezvoltând chiar proiecte interesante.
Exemplu: Terminal portuar cereale de 160.000 de tone, partea de proiectare tehnologică și documentație tender executată de yours truly, în execuție acum la danele 38-39.

Așa că, văzând nivelul slab de cunoaștere a fenomenului portului Constanța în societatea românească, am replicat articolului de mai sus, datele fiind extrase și din documentații realizate de firme mari de consultanță (Ernst&Young, Inros Lackner) pentru realizarea master planului pentru portul Constanța, textul integral fiind în continuare:

Este foarte drăguț articol și cute că s-a chinuit puțin autorul pe internet, dar se vede că nu știe nimic despre porturi, și este păcat că Republica dă voce unor habarniști care fac mai mult rău decât bine promovând temele dezbinătoare rusești.

Dacă vreți să faceți un articol serios despre ce porturi întră în competiție cu Constanța, faceți un drum până la mare și întrebați niște pricepuți.

Veți afla cu surprindere că principalul port competitor al Constanței, pe containere de exemplu, nu este Rotterdam, nici Hamburg (pentru că deservesc alte hinterlanduri) ci Pireu, pentru că are un mare terminal de containere cu draft suficient pentru Panamax, ceea ce în Constanța (draftul pentru Panamax) este disponibil în destul de puține dane. În plus de asta, porturile din marea Neagră nu atrag suficient trafic pentru Panamax-uri, acestea făcând oprirea în Pireu, unde descarcă pentru Marea Neagră, apoi se întorc în Orient sau își continuă drumul spre vest, pentru simplul motiv că transformarea unui Panamax într-un triciclu de livrat iaurt din ușă în ușă nu e rentabilă. Ăla (Panamaxul, despre el e vorba) nu vrea să facă ocol prin strâmtorile turcești și să lase câteva sute de containere în fiecare port, vine într-un port de feedering (cum este Pireu), lasă jumătate sau toată încărcătura (pentru Istanbul, Odesa, Constanța, Varna, Novorossiysk etc) care de acolo este preluată de nave mai mici. Apoi face cale întoarsă spre extremul orient – China, India, etc.

Pe cereale concurează cu porturile din vestul Mării Negre (Odessa, Varna, etc) și din Adriatica (Trieste, Koper, Rijeka) ale căror hinterlanduri se suprapun parțial. Pe exportul de produse petroliere la fel.

Cam aceștia sunt concurenții, porturile din imediata vecinătate.

Așa că hai s-o lăsăm mai moale cu paranoia aia că nu ne vrea Olanda că vrea portul Constanța, că n-o să se ducă cerealele din România prin Schengen pe roți sau pe Dunăre până la Rotterdam ca să plece în Egipt de acolo.

Aia e o elucubrație venită pe filiera rusă și susținută de Aur și alți cointeresați local.