Pe vremea dictaturii de tip bolșevică a lui Ceaușescu ne însoțeam cu toții părinții la piață, mai apoi, pe măsură ce creșteam și părinții aveau încredere că puteam gestiona niște bugete mici, eram trimiși singuri la cumpărături, unde puteai observa următorul fenomen.

În piața mare din Călărași (acum abandonată unui etern șantier) își înșirau pe tarabe produsele micii producători de fructe și legume. În fiecare dimineață apărea un activist de partid care scria cu cretă pe o tablă neagră prețurile care se vor practica în acea zi. Tabla avea un titlu simplu, scris cu vopsea albă: „MERCURIAL”, cu o trimitere la zeul roman al negoțului, Mercur.

În acele vremuri triste nu exista comerț liber, toți, toată piața, erau obligați să vândă la prețul afișat. Nu conta dacă roșiile tale erau mari sau mici, țuguiate sau rotunde, verzi, pârguite, coapte sau ușor trecute (de bulion), toate se vindeau cu, să zicem 3 lei pe kg, la bunul plac al unui tarabostes, care dicta prețul după criterii alese arbitrar sau după cum se trezise dimineața.

Nu exista o concurență reală între producători, bazată pe cerere și ofertă. Motiv pentru care tot timpul era penurie de aproximativ orice. Dacă te duceai la neamurile din Curtea de Argeș, de la Călărași, te duceai cu pește – acesta fiind din abundență. De acolo veneai cu țuică de prune, și produse de zootehnie, fiind zonă submontană unde se făcea mult fân. Și așa mai departe, în fiecare zonă geografică a țării se producea un excedent în ceva, care apoi se regla prin portbagajele zecilor de mii de Dacii care făceau tranzitul între rubedenii.

De ce? Pentru că nu exista un comerț liber, și portbagajul de Dacie reprezenta modul societății de a umple golurile rămase în debarale. Era modalitatea naturală de a răspunde unui sistem opresiv, în care arbitrarul celor vremelnic la butoane definea totul, de la porția de pâine (da, aveam pâinea pe cartelă, aveam dreptul la 1/2 pâine de persoană pe zi) până la prețul diverselor produse.

34 de ani mai târziu, observ aceeași obsesie a activistului de partid. Unde? La primul ministru al României, preocupat foarte tare de prețul detergenților.

„Va exista un control asupra pieței detergenților unde există creșteri de prețuri total nejustificate. Vrem să întregim astfel cadrul măsurilor de stopare a scumpirilor demarat prin mecanismele de plafonare a prețurilor”, a spus Ciolacu.

Ne aducem cu toții aminte că printre primele măsuri anunțate de excelența sa la preluarea mandatului de prim ministru la începutul lui 2023 a fost plafonarea prețurilor la diverse, plafonarea adaosurilor comerciale și alte restricții de prețuri.

Acest tip de om, și nu vorbesc strict de premier, ci de toată camarila de partid(e) care îi susține și încurajează acțiunile populiste, nu înțelege un principiu simplu al economiei de piață:

Prețul unui produs, fie el detergent, carne, pâine sau energie electrică, nu este stabilit arbitrar de către prim ministrul țării. Prețul unui produs este reglat natural de cerere și ofertă. Este un mecanism simplu, eficient dar esențial al oricărei economii de piață, al capitalismului.

Da, ca prim ministru poți stabili prețuri arbitrar, ai acest prerogativ prin puterea pe care o primești. Poți plafona adaosuri și prețuri. Poți face asta inclusiv într-o economie de piață, dar doar pe perioade bine determinate, anunțate din timp astfel ca toți actorii implicați să aibă predictibilitate în timp, și făcute strict pentru a echilibra niște derapaje apărute ca urmare a unor crize, în acele rare momente când, din diverse motive de forță majoră, mecanismul de formare a prețului prin cerere-ofertă nu mai funcționează corect. De exemplu îți inundă China piața cu produce subvenționate de statul chinez. Da, acolo poți impune anumite măsuri protecționiste sau intervenționiste pe o anumită piață, menite să-ți salveze producătorii și industriile autohtone de la faliment, sau să protejeze o anumită categorie aflată în dificultate – de exemplu sectorul turismului în pandemie.

Nu poți face din plafonări și restricții de prețuri politica ta economică (și să te mai și bați cu pumnul în piept), pentru simplul motiv că ți se vor întoarce efectele înzecit peste bot. Cu cât vei ține mai mult prețurile clocotind sub presiune, cu atât va sări capacul oalei mai sus.

Aș vrea să văd prim minstrul României preocupat de crearea unui climat economic în care să producem mai mult (de exemplu să irigăm alea 3 milioane de hectare) iar prețul la produsele alimentare de bază să scadă natural, din efectul simplu al supraproducției. Este că nu v-ați gândit la asta? Este. E greu și este de muncit și de făcut strategii și de absorbit fonduri UE și făcut proiecte de țară? Este.

Eu asta aș vrea să văd în fruntea țării: oameni cu viziune economică pe termen mediu și lung și cu strategii bine puse la punct care să îndeplinească acea viziune. Nu pam-pam-uri populiste de pe azi pe mâine.

Societatea socialistă multilateral dezvoltată, în care un activist se cocoța pe un scaun ca să scrie mercurialul într-o piață din Călărași, a apus de 34 de ani.

Fie-i țărâna ușoară și să nu se mai întoarcă niciodată!

Mulțumesc pentru atenție.