Statuia lui Hercule, Museo Archeologico Nazionale, Napoli, sursa foto aici

Ca să definesc ce e bărbăția, ar trebui să încep cu definiția bărbatului. Nu, nu aia din DEX. Cea din realitate. Posesor al 50% din moștenirea genetică a speciei. Jumătatea cu cromozomul Y. De la protozoare încoace, care se multiplicau singure, mama natură a decis că reproducerea sexuată le dă speciilor o șansă în plus la adaptabilitate în medii diferite.

Prin jocul întâmplării, Homo Sapiens a ajuns să fie stăpânul planetei, prădătorul suprem. Grație și cromozomului Y, acela belicos.

Așa că, posesorii cromozomului cu pricina, ajung să fie diferiți de jumătățile lor. Una din interesantele diferențe este bărbăția.

Dar azi nu vorbim despre „acea” bărbăție, ci de definiția cuvântului în societatea actuală, mult mai puțin barbară decât cea din care am evoluat acum milioane de ani. Omul actual nu mai are nevoie de inconștiența hominizilor care atacau elefanți cu sulițe, ci bărbăția lui a evoluat spre a-i stăpâni instinctele de animal. Suntem 99% animale, cu un 1% firav care se zbate să supună animalul interior.

Nu mai ai nevoie să-i dovedești femeii că ești mai înalt sau mai puternic, așa ai nimerit tu cromozomul în jocul genetic. În plus de asta, în societatea modernă, asta nu te face mai adaptabil, ba dimpotrivă, poate mai inflexibil. Femeia modernă poate supraviețui bine-mersi cu „minusurile” pe care i le aduce lipsa testosteronului. Nu mai stă înspăimântată într-un fund de peșteră așteptând să-i aduci tu vânat, există supermarket. Nu mai este o domniță din înalta societate într-o caleașcă păzită de muschetari, are un Fiat 500 cu airbaguri.

Încerc acum niște definiții ale bărbăției, poți să fi de acord cu ele sau nu :

Bărbăție este atunci când conduci mii de oameni dar te comporți decent și politicos, ca și cum ai fi unul dintre ei.

Bărbăție nu e atunci când lovești o femeie.

Bărbăție e atunci când degetele care pot ucide aleg să mângâie.

Bărbăție este pieptul la care te adăpostești seara după ce ziua a mutat munții din loc.

Bărbăție este brațul care te ia pe sus și te învârte până amețești.

Bărbăție este atunci când alegi calea grea dar corectă.

Bărbăție este atunci când reziști tentației.

Bărbăție nu e când te comporți ca un cercopitec. E primitivism.

Bărbăție e atunci când îi deschizi ușa mașinii și o ajuți să coboare.

Bărbăție nu e când apeși pedala la podea.

Bărbăție e atunci când nu-ți ascunzi lacrimile. Sau când ți le stăpânești. Depinde de situație.

Bărbăție a atunci când mergi înainte, indiferent de piedici.

Bărbăție nu e atunci când ești campion la alcool.

Bărbăție e atunci când îți accepți defectele.

Bărbăție nu e atunci când ieși cu capul gol în viscol.

Bărbăție e atunci când simți că vrea să o iubești tandru, sau când vrea să fii bad-boy.

Și de final, pentru că suntem totuși 99% animale:

Bărbăție e atunci când intri într-o cameră și toate femeile te-au remarcat. Nu ești nici cel mai frumos, nici cel mai parfumat, nici cel mai bine îmbrăcat. Dar ai acea siguranță de oțel în privire și atitudine care te confirmă ca mascul alfa. Dar, spre deosebire de epoca de piatra, femeile nu o să sară pe tine să vă înmulțiți. Nu prietene. Acel 1%, rafinat în milenii de acumulare și dezvoltare, în primele democrații din antichitate, în renaștere, în eliberarea sexuală din anii 60, va cântări, în majoritatea cazurilor, mai mult decât cei 99%.