Disclaimer 1: Articolul conține materiale pe care unii cititori le-ar putea considera deranjante, obscene, defăimătoare, etc. 18+

Disclaimer 2: Nu sunt deloc de acord cu violența verbală, mi se pare la un pas de cea fizică. Articolul de față se vrea doar o analiză, sper obiectivă, a unui fenomen pe care nu-l susțin.

Acum că am clarificat cele de mai sus, putem începe.
De câteva zile a intrat în țară Audi-ul cu numere jignitoare anti-PSD. Ieri, odiseea cetățeanului român din Suedia a avut finalul previzibil, numerele i-au fost ridicate (pentru un motiv pueril, și mai nou caduc, dacă mă întrebați pe mine), i s-a suspendat permisul, i s-a făcut dosar penal, tot tacâmul. Toată lumea, atât cei pro-PSD, cât și cei anti-PSD + o mare parte din mass-media a căzut în aceeași capcană: a întors cazul pe toate părțile.
Fără să conștientizeze, sau minimalizând voit faptul că nu este un caz singular. Vorbim de un fenomen de masă. Vorbim de agricultori din Ardeal care au scris mesajul m**e psd pe câmp. Vorbim de turiști care l-au scris pe nisip la Eforie, în loc să se bucure de vacanță. Vorbim de oameni care l-au scris din cârnați și mici, la grătar, duminica, în loc să se relaxeze. Vorbim de oameni care deja scandează mesajul, în cluburile de pe litoral, la festivaluri, la meciurile de fotbal Steaua-Dinamo, la concertele rock. Facebook-ul e plin de gif-uri, meme-uri și poze cu mesajul m**e psd. Gospodinele scriu mesajul pe torturi, salate boeuf și pepeni sculptați. O formație de rap, ARMA, a scos chiar un cântec cu titlul m**e psd:

Să exemplificăm însă vox populi, pentru a reda magnitudinea fenomenului.

https://www.youtube.com/watch?v=loKMLIKSpu4

Buuuun. Am argumentat suficient, cred că nu mai există urmă de îndoială acum că discutăm de un fenomen de masă, care s-a viralizat puternic în ultimele săptămâni. Până și cei mai fervenți susținători ai PSD, care trăiesc în bula televiziunilor cu osanale de partid, au aflat că se întâmplă ceva.

Dar ce?

O fi statul paralel iar?

Soroș?

Opoziția?

Cine e în spatele acesui fenomen incontrolabil, care capătă energie și masă ca un bulgăre de zăpadă care se rostogolește la vale?

Răspunsul este unul singur, simplu și evident:

PSD.

Da, da. PSD. O mai scriu o dată, ca să se înțeleagă perfect: Pe. Se. De.

Cum așa? Păi foarte simplu, o să decodez eu mesajul pentru nedumeriți. Când tu vinzi la fier vechi toată industria țării, când privatizezi pe un dolar ca să apară mall-uri, când dai ordonanțe noaptea ca hoții, când îți mor cetățenii cu banii de transplant în mână, când ești plimbat pe la `nșpe mii de ghișee de către mutre acre plătite din banii tăi să te ajute, când îți petreci jumătate de week-end pe drumul spre Predeal, toată această frustrare se adună de jos în sus ca presiunea într-o sticlă de șampanie. Sau cum a sumarizat-o plastic cineva: „29 de ani am tot primit m**e de la guvernanți, de sus în jos. Acum poporul se pregătește să o dea înapoi! Vine una mare, de jos în sus!”

Când baza societății, din care tu îți tragi seva electorală, îți transmite un mesaj atât de simplu, comprimat, pe înțelesul tuturor, tu ca partid de guvernământ, trebuie să-ți scoți dopurile de ceară din urechi, și să asculți vocea celor mulți, chiar dacă mesajul e unul argotic. Mesajul din spatele înjurăturii este:

PSD, oprește-te! PSD, ne-am săturat! PSD, indiferent câte fapte bune faci, sunt umbrite de cele rele. PSD, vrem o țară fără infractori la conducerea ei. Vrem principii. Vrem demnitate. Vrem sănătate. Vrem educație. Vrem autostrăzi. Vrem să trăim cu capul sus, respectați și protejați de statul român. Or else.

Doar că nu știu s-o exprime elegant, în versuri cu rimă, ca mișcarea #rezist de exemplu.

Pericolul major pe care-l văd eu, este ca PSD-ul să nu rezoneze la mesaj. Să continue politica „până la capăt”. Deja s-a ajuns la violență verbală. Pasul următor, o știm cu toții, e violența fizică. După ridicatul tonului vine palma. Scenariul cel mai sumbru fiind ca protestele, încă pașnice, să devină lupte de stradă. Vrem să apărem în prim-planul știrilor de pe glob cu titlul „violențe de stradă la un protest anti-guvernamental în București”? Sau „război civil în România”?

Nu vrem.

Nimeni nu vrea.

Do something, aveți puterea. Fie că ne place fie că nu forma în care a fost ambalat, ăsta e de fapt mesajul.

De final, ca să vedeți că România nu este un caz singular, iată un exemplu de peste ocean, care arată tot saturație. Uitați-vă cu atenție la reacția unei săli de oameni educați, de elită: