Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

50 de ani în 50 de poze. Prima parte, 1973-2003.

By on 02/05/2023

Povestea mea începe într-o zi de Miercuri, 2 Mai 1973. Primele poze sunt din Noiembrie, eram deja un mic meloman după cum se vede.

1974, în casa bunicilor de la Alexandria, cu mama, tata și nașul Marius Stoian
Tot `74, plaja mare din Călărași
1975 Octombrie. Mama îmi povestea că nu puteam trece pe lângă studioul foto al dl. Cristescu din centrul Călărașiului fără să intrăm 🙂
Tot 75
1976
1977
1977
1979, în fața blocului 10 în care locuiam, pe strada Scînteii din Călărași
1979 serbarea de final de grădiniță
1979 vacanța de vară cu rudele de la Curtea de Argeș, una din primele mele poze color
1979 Balchick grădina de cactuși
După atâta vacanță vine și prima zi de școală, 15 Septembrie 1979
Unde am fost frumos aliniați în clasa întâi. 1980
15 Iunie 1980, primul premiu I, prima coroniță, zâmbetul succesului și a promisei vacanțe
Și ceva poze istorice din vacanța de vară 1980, pe vremea când malul Borcei nu era amenajat
Și bineînțeles deja clasica din fața blocului cu verișoara Mariana
Verile primeam viză de flotant 3 luni la bunicii paterni în satul Blaj (actual Blaju), comuna Tigveni, Argeș. Unele din cele mai frumoase amintiri, legate de sentimentul de libertate totală, experimentare și descoperire, ceva ce în restul anului nu exista în comunism 🙂
Vine toamna, clasa a 2-a și ziua când am fost făcut pionier, 18.10.1980, la Adamclisi. Propaganda comunistă folosea simbolice istorice pentru îndoctrinare de la vârste fragede.
1983, aici noi „făceam” pionieri o clasă de „începători” la monumentul Eroilor din parcul Carol, București. Aceeași apetență a bolșevicilor pentru îndoctrinare cu structuri grandioase.
A se vedea poziția de drepți regulamentară 🙂 A, and by the way, nici azi nu suport cravatele la gât din cauza comuniștilor care ne obligau să le purtăm – traume din copilărie.
Mai 1983, final de clasa a IV-a, poza oficială
Pe asta scrie tot. 12 Iulie 1983. La mare cu bunicii, părinții erau mult prea ocupați să facă gărzi la Reanimare.
Toamna 1983 nu vine doar cu începerea ciclului gimnazial, ci și cu prima practică agricolă.
Din primii bani câștigați țin minte că mi-am cumpărat un fel de strămoș al Tetrisului 3D, un joc cu cuburi din care puteai face diverse obiecte, dar care la final trebuiau să intre la loc în cutie 🙂
01.1984 Tabăra de „pionieri” Voineasa
23.01.1984 Sinaia cota 2000
Aprilie 1984, poza de final de clasa a 5-a
2 Mai 1984, tot Miercuri, ouă de Paște, ceas Casio – acum vintage 🙂
15.01.1987 Telegondolă Poiana Brașov
1987, aici luasem mențiune la olimpiada de chimie pe țară și mama le-a invitat pe învățătoarea mea doamna Chivulescu, profesoara mea de română doamna Burcea și pe profesoara mea de engleză doamna Georgescu să sărbătorim succesul. Sunt trei dintre oamenii cărora le datorez ceea ce sunt azi.
25 Iulie 1987. Ca de obicei, mama era cea mai bronzată din grup, adora soarele.

Urmează un set de poze din 87 sau 88, istorice.

În fundal blocul în care urma să ne mutăm.
Podul de peste canalul siderurgic, în timpul construcției.
Clar primăvară.
Chiciu
Una din puținele poze cu Zambilica, mașina familiei, de o seamă cu mine, 1973.
Liceu, clasa a noua. Olimpiada națională de chimie 1988, Suceava. Cred că sunt și eu pe undeva prin grup.
August 1988, expediție pe creasta Făgărașilor
Nu puteam să nu ne cocoțăm pe celebrul elicopter 🙂
Urcarea „La Lanțuri” pe Negoiu.
Mai 1989, clasa a XI-a, laboratorul de fizică al liceului Nicolae Bălcescu – actual colegiu național Barbu Știrbei, profesor doamna Vasilache
August 1989, expediție Munții Apuseni, poză istorică cu viitorii domni doctori Lițu și Hămuraru. Vine revoluția în câteva luni.
1991, freedom, aici primeam diploma de bacalaureat din mâna directorul liceului, prof. Vasilache. Și da, aveam păr 🙂
1991 Postăvaru
August 1994, după doi ani de medicină în care mi-am dat seama că nu mi se potrivea, am avut o perioadă intensă la radio Voces Campi Călărași (1993-1997)
Nu e focusată dar e poză istorică, 1 Octombrie 1995, doi ani de la înființarea Radio Voces Campi
1997, anul în care mi-am cunoscut jumătatea, asta e singura noastră poză din acel an, la revelion, și una din puținele poze din apartamentul „nou”
August 1998 Transfăgărășan
August 1999, înainte de eclipsa totală de soare. Joy and Happiness.
98, 99 trec repede, cununie, nuntă, apoi 2001 apare în viețile noastre domnul Petru Alexandru. Aici somnul de frumusețe cu tatăl dumnealui, un obicei care se predă obligatoriu din tată-n fiu.
Plimbările prin Herăstrău, un nou motiv de somn cu degetul mic al tatălui ținut strâns, să nu-l scape.
2001 Crăciun, deja ne mutasem la Slobozia, aici nașii noștri și tata
2003, pe prispa casei bunicilor din Blaj
Iulie 2003 consemnează prima mea ieșire în „vest”, în Germania.

Cum nu încape totul în cincizeci de poze cum mi-am propus în titlu – deja sunt 57, voi continua în altă postare.

Stay tuned.

Facebook Comments
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes