Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Nu mai e suficient „Am votat!”

By on 10/12/2016

 

3

*sursa foto aici

Ai votat. Te-ai bărbierit dis-de-dimineață, te-ai îmbrăcat frumos, soția la fel, că vă vede tot orașul. Te-ai dus să votezi, așa cum ai gândit tu că e mai bine pentru tine și pentru țară. Ți-ai făcut datoria civică față de societate, ți-ai exercitat un drept fundamental prevăzut în constituție, ești mândru și cocoș, ești gata să le dai cu tifla celor care nu au votat. Acum hai să mergem repede la niște cumpărături, că vin neamurile în vizită diseară și n-avem vin și murături. Ești împăcat, de-acum ce-o fi o fi, mai vedem peste 4 ani.

Well dragii mei, exact tipul acesta de mentalitate ne-a adus unde suntem acum, după 27 de ani de alegeri libere. Gândirea conform căreia noi, masele, contăm doar odată la 4 ani, dăm un mandat unor indivizi sau grupuri de indivizi să ne reprezinte în parlament, să formeze un guvern, să conducă țara.

Și ei, conducătorii, gândesc absolut la fel. Pentru că provin din aceeași masă amorfă. Uitați-vă la ei cum se năpustesc acum în campanie la alegători, ca găina dimineață în vârful grămezii de boabe. 4 ani de zile nu au construit nimic, nu au pus nici o cărămidă la imaginea lor, ba unii dimpotrivă, iar acum vin claie peste grămadă să te convingă să-i votezi.

Și mentalitatea asta trebuie să se schimbe.

Oamenii trebuie să ceară socoteală, să studieze oferta electorală, să analizeze activitatea precedentă a candidatului, indiferent dacă a fost sau nu parlamentar, să aleagă informat și în cunoștință de cauză.

Trebuie să-i verifici moralitatea, sau imoralitatea, CV-ul , realizările personale și profesionale, plus alte criterii pe care tu, ca alegător, le vrei de la parlamentarul tău. Poate vrei să alegi un afemeiat notoriu pentru că îți dorești legalizarea prostituției. Sau poate vrei o față bisericească pentru că vrei să se specifice negru pe alb în constituție interzicerea căsătoriei între homosexuali, a absolut treaba ta ce îți dorești de la parlamentarul tău. Dar mai ales, foarte important, trebuie să-l urmărești pe alesul tău dacă își îndeplinește promisiunile.

Vine un candidat la ușa ta:

– Bună seara, sunt X-ulescu de la partidul Y. Vreau să mă votați pentru că bla-bla-bla….

– Bună sera domnule X-ulescu. Vă rog spuneți-mi câte școli sunt în județul Ialomița cu buda în curte, fără apă curentă, fără sistem de încălzire iarna? Câte locuri noi de muncă s-au creat, în ultimii 4 ani, în județul pe care doriți să-l reprezentați? Câți oameni au plecat din Slobozia, în ultimii ani, în lipsa oricărei șanse la o viață cât de cât decentă? (Vă răspund eu, 9000 de oameni în 9 ani, adică 1000 pe an) Ce aveți de gând să faceți pentru ca locuitorii din aria dumneavoastră să nu mai părăsească țara precum șobolanii corabia care se scufundă?

Și dacă vi s-a părut sincer și documentat, dacă sunteți pe aceeași lungime de undă, dați-i vă rog votul dumneavoastră.

Dar vă rog eu mult, nu vă opriți aici cu implicarea în politică. Politică nu se face numai în parlament, se face de către fiecare dintre noi. Nu trebuie să fie un job de 8 ore pe zi. E suficient să te gândești la țara ta, la orașul tău, la familia ta și la cei dragi câteva minute pe săptămână, timp de cei 4 ani. Cum ai vrea tu să fie. Și să faci ceva pentru asta. Te organizezi, îți faci un grup online care să militeze pentru ideea ta, să pună presiune pe politic, instituții și autorități. Îți suni parlamentarul la biroul lui. Sau îi trimiți un mail când nu-ți convine ceva. Sau ieși în stradă dacă derapează grav și nu mai poți suporta. Ai toate aceste drepturi, e o țară în care dreptul la liberă exprimare e garantat în constituție. Dar faci ceva, timp de 4 ani, ca cel ales să știe că nu e de capul lui, lup paznic la oi. Îi urmărești luările de poziție din parlament – sunt publice. Îl taxezi de fiecare dată, la obiect, fără sentimentalisme sau mârlănie.

Există deja muguri ai acestei organizări atât de necesare a societății civile. În Slobozia vrem apă curată. În București se verifică „erorile materiale” la fiecare ședință de buget a doamnei Firea. Achizițiile publice sunt sub lupa presei. Nepotismele. Conflictele de interese. Șpăgile care ucid oameni. Oamenii au început să realizeze că dacă doresc o schimbare, trebuie să se implice. Nu mai e suficient să aplici o ștampilă la patru ani, apoi stai și-ți torni cenușă în cap (nu ne-a dat, nu ne-a făcut, nu s-a băgat).

Dragilor, nu-ți mai „dă” nimeni nimic. Nu se mai „face” nimic. Nu se mai „bagă” nimic. Vrei ceva, trebuie să lupți activ. Vrei ca generația copiilor tăi să aibă un veceu încălzit și cu apă curentă la tine în sat? Vrei. Apăi bate la cap primarul, asociază-te și cu ăia din comuna vecină, scrieți o scrisoare parlamentarilor din județ, descrieți-le problema, invitați-i la voi în școală. Primiți-i cum se cuvine, românește, cu pâine și sare, dați-le mult de băut, iar când o să vă întrebe Unde-i toaleta?, trimiteți-i la haznaua aia cu găuri în pereți și ușă, fără chiuvetă cu apă și săpun, unde vă trimiteți copii 5 zile pe săptămână. Pentru că vă spun eu, din căldurica fotoliului de parlamentar nu se văd găurile din buda școlii din sat.

Dacă nici una din cele de mai sus nu merge, contactați presa, explicați-le problemele, singur un ziarist – doi o să vină să vadă școala din sat. Apoi poate apare un reportaj tv despre problema. Deja televiziunile sunt interactive și așteaptă să expună problemele și nemulțumirile care afectează grupuri mari de oameni. Contactați mass-media, este un potențial aliat. Este o punte de legătură extrem de importantă între vocea societății și instituțiile statului.

Optica omului politic actual este una simplă: fac tot ce pot acum în campanie să-i prostesc, să-mi mai dea un mandat, apoi mai vedem peste 4 ani. După alegeri îmi văd liniștit de combinațiile mele, am obligații, trebuie să servesc lumea care mi-a finanțat campania, am imunitate, nu se poate lega nimeni de mine.

Dar ce se poate întâmpla dacă acționăm? Urmează tot el, parlamentarul (pamflet, ca să nu se simtă nimeni vizat): „După 4 luni de mandat liniștit, când abia începeau să se lege lucrurile, mă trezesc într-o zi cu noua mea secretară, blondă și cu picioare lungi, aleasă pe sprânceană la cheful ăla cu tineretul de la Cluj: Șefu, știți adresa aia de e-mail pe care v-au dat-o ăștia de la senat? Da, ce-i cu ea? Aveți 24.000 de e-mailuri de la cetățeni. Ei și? Doar n-o să mă apuc acum de citit! Ce vor? N-am citit nici proiectele de legi în senat! Păi ce, eu am băgat miliarde în campanie în partidul ăsta ca să mă pună ăștia acum la muncă? Eu votez cum vrea centrul! Nu suntem de capul nostru! Există o disciplină de partid! Șefu, da` oamenii spun că nu e căldură la Drobeta din vară, și a venit frigul, și îngheață copii în școli! Nu mai sunt bani nici pentru spital, se riscă o epidemie. Mâine au anunțat o demonstrație în stradă, au chemat și televiziunile, și o să vadă bossul mare că e rău în județ, stricăm imaginea partidului. Bossul v-a convocat diseară la sediu să discutați problema.

Acest ipotetic scenariu ar putea fi ușor amuzant dacă în Drobeta chiar nu ar fi oprită căldura, în Slobozia ar fi apă potabilă,  în Cocoțata de sus copii nu ar îngheța în buda din curte, iar la un târg din Paris România n-ar fi fost făcută de rușine. Și noi ne mirăm că nu există o dezbatere electorală pe probleme de politică externă între marile partide din România, domeniu atât de important și tulbure actualmente. Care politică externă, când noi nu suntem în stare să organizăm un târg!?

Așa că, dragii mei concetățeni cu drept de vot, nu e suficient să mergeți la vot odată la patru ani, ci în fiecare zi. Politicul trebuie responsabilizat, iar asta nu se va întâmpla fără presiunea electoratului care i-a propulsat în fotoliile de parlamentari. Trebuie să înțeleagă că i-am trimis acolo sus ca să ne reprezinte interesele.

Dragi oameni din mass-media, din online, vă mulțumesc pentru implicarea de care ați dat dovadă în ultimii ani. Presa a dezvăluit defrișări ilegale, corupția din sistemul sanitar, spăgile din educație, poliție, justiție, administrația locală, marile afaceri tenebroase ale aleșilor din parlament sau miniștrilor cu multinaționale, off-shore-uri, licitații cu dedicație și circuite financiare fictive.  Suntem pe calea cea bună, dar mai este foarte mult de făcut în schimbarea de mentalități, în special în relația alegător-ales.

Stimați politicieni, nu e suficient să faceți campanie de o lună la 4 ani, e nevoie să și livrați promisiunile făcute, constant și zilnic. Societatea s-a trezit și e cu ochii pe voi!

„Am votat!” nu mai e suficient. „M-am implicat” e răspunsul.

Facebook Comments
Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes