Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

România trebuie să se schimbe din temelii (2)

By on 18/01/2020

Cititorii mei fideli știu deja că una din misiunile principale ale acestui blog și ale mele personale este schimbarea de mentalități colective învechite, numai așa putem evolua ca indivizi și ca nație.
Continui azi serialul „Romania trebuie să se schimbe din temelii”, aici episodul 1, cu altă serie de observații care încep să devină recurente, ca un deja-vu. Și din care încep să se sedimenteze niște concluzii interesante.

Observația 1.

10 August 2018, reprimarea brutală a manifestației anti-guvernamentale a diasporei din piața Victoriei.
„Sistemul politic” își face repede comisie de anchetă parlamentară, într-un efort de a demonstra că lucrurile au fost „cușer” și totul a fost corect și legal. Pe 28 August 2018, deci la doar 18 zile de la evenimente, apare un misterios articol și interviu pe Romania Actualități, luat unui reputat jandarm francez, învitat în calitate de expert de către mai sus pomenita comisie parlamentară, să studieze actele jandarmeriei din 10 August 2018. Francezul susține senin că, citez: „intervenţia forţelor de ordine la manifestaţia din 10 august de la Bucureşti a fost corectă”.

Invit pe această cale autoritățile competente să studieze cine a cerut, și mai ales cine a pus în aplicare acestă „cascadorie de PR”, la un post de radio public, care ar trebui să slujească interesului general, nu ale unui infractor și grupului său, cocoțați vremelnic la cârma statului. Nu e ca și cum s-a împiedicat reporterul România Actualități în piața Victoriei de un general de jandarmerie franceză. Cineva a dat niste telefoane, a făcut niste aranjamente. Programare la interviu. Ce întrebări se pun. Ce răspunsuri se dau. Ca la armată, nu-i așa?

Luate strict tehnic, afirmațiile domnului general-maior în rezervă Bertrand Cavallier sunt corecte: jandarmeria și-a făcut datoria conform ordinelor primite, gazul e ok, forța e ok. S-au făcut niște excese care vor fi pedepsite, dar ordinea statului a fost păstrată.
Mda, numai că să faci afirmații tehnice când țara fierbea, când în fiecare zi se înregistrau zeci și zeci de plângeri noi (între timp s-au adunat aproape 800), când încă nu se desecretizase nimic, când personajele feminine de la cârmă erau prin concedii și nu știau nimic, când de fapt se puneau sub semnul întrebării înseși ordinele date, lanțul de comandă de la Scroviștea și legalitatea lor, nu calitatea execuției lor, etc, etc, mi se pare, mie personal, o manipulare publică de o anvergură greu de cuprins.

Și mi se pare preocupant și mai ales periculos că au luat parte un mare lanț de instituții publice la aceste dezinformări în masă. Un efort comunicațional uriaș, pe multiple canale mediatice, de tipul „stați liniștiți la locurile voastre”, radioul public fiind pe unul din ultimele locuri în povestea asta, un fel de victimă colaterală a penetrării informaționale.
O reacție a sistemului preocupat de propria continuitate și privilegii, nu de buna-stare a cetățeanului care îl plătește și susține prin taxe și impozite.

Observația 2.

22 Decembrie 2019. 30 de ani de la „Loviluție”. La spitalul de urgență Floreasca o femeie arde de vie pe masa de operație, din cauze de malpraxis, adică eroare umană. Femeia moare, din păcate, o săptămână mai târziu, avea un cancer în stadiu terminal, ancheta oficială rămâne încă să stabilească dacă evenimentul din sala de operație i-a grăbit sau nu sfârșitul. Cazul apare în presă, cîteva zile mai târziu, din cauza implicării unui deputat USR care face valuri pe facebook, fiind în primă etapă mușamalizat de conducerea spitalului. Președintele colegiului medicilor îi ia instantaneu apărarea profesorului Beuran, sub bagheta căruia se desfășurase intervenția, antepronunțându-se într-o cauză în care același colegiu al medicilor abia declarase că va porni o investigație, punînd astfel presiune pe subalterni să „rezolve”, nu-i așa, cazul.

Fac o paranteză aici, ieșirea asta îmi aduce aminte de simulacrele de procese politice din comunism, la care judecătorii primeau sentința în plic. Procesul era joi, dar sentința era dată de marți, pentru furt sau altă găinărie, pentru că sistemul nu voia să apară condamnări politice. Nu aveam adversari ai comunismului în România, construiam unanim viitorul luminos.

Revin în decembrie 2019, salt 30 de ani, parcă nu s-a schimbat nimic. Aproape simultan cu ieșirea la rampă a președintelui colegiului medicilor, 25 de chirurgi de la același spital își pun ostentativ parafele pe o fițuică de susținere a aceluiași profesor Beuran, amenințat cu destituirea.

Beuran

sursă foto: Facebook

Nici o vorbă la acesti distinși domni medici despre femeia arsă în chinuri pe masa de operație. Nici una. Nici despre faptul că acest caz a fost mușamalizat, atât de managementul spitalului, cât și de întregul corp medical implicat, în speranța că nu se va afla nimic.
O reacție a sistemului preocupat de propria continuitate și privilegii, nu de buna-stare a cetățeanului care îl plătește și susține prin taxe și impozite.

Observația 3. 14 Ianuarie 20-20.

O vizită a ministrului educației în județul Ialomița se termină prost pentru o învățătoare care este surprinsă efectiv zbierând la bieții copii, pe care ar fi trebuit să-i educe, nu să-i terorizeze. Ministrul ascultă la ușă secunde bune, inițial nu avea nici o intenție să intre la ore, dar auzind infernul la care erau supuși copii (la min 00:39 puteți auzi mărturia unui copil: „Țipă”) decide să intre să confrunte dezlănțuirea animalică a respectivei și să pună capăt terorii. Bine, sunt de acord că se poate de bună seamă comenta, vizita făcea parte dintr-un efort mediatic, pentru că era cu televiziunile după ea, și, nu-i așa, trebui să arate tarele sistemului moștenit de la inamicul politic PSD.

Aici trebuie să mărturisesc: mă identific personal cu bietul copil, pentru că de-a lungul vieții mele de elev am fost terorizat, atât fizic, cât mai ales psihic, de o droaie de psihopați care nu aveau ce căuta pe scaunul de dascăl. Sunt singur, de asemenea, că mulți dintre voi, cei care citiți acest articol, ați fost terorizați la rândul vostru de un cadru didactic.

Dar, ce să vezi, apare o reacție a sistemului de învățământ, de data acesta prin corpul profesoral, mai precis al său sindicat, care spune că nimeni și nimic nu poate tulbura actul predării la clasă, unde dascălul este un mic dumnezeu, nici măcar poliția.
Să cităm din mărețul comunicat: „Descinderea ministrului educației în sala de clasă, argumentată de faptul că a auzit-o pe doamna învățătoare țipând la un elev și muștruluirea acesteia în fața elevilor și a camerelor de filmat a creat o stare de indignare justificată în rândul cadrelor didactice și nu numai.”
Nu apare nici  un cadru didactic indignat despre faptul că se țipa ca pe maidan la niște copii preșcolari de 6 ani, lipsiți de orice formă de apărare fizică dar mai ales psihică în fața unui adult care se presupunea că trebuia să-i educe. Nici o reacție în apărarea micuților. Nici una.

O reacție a sistemului preocupat de propria continuitate și privilegii, nu de buna-stare a cetățeanului care îl plătește și susține prin taxe și impozite.

Am și eu o întrebare punctuală și publică pentru inspectoratul școlar Ialomita: Mai predă doamna respectivă? A fost deschisă vreo anchetă disciplinară? Și pentru ministerul învățământului: Se iau măsuri la nivel național ca astfel de cazuri să nu se mai repete? Se fac traininguri pentru profesori pentru a crește nivelul de pedagogie, psihologie, etc? Li se explică faptul că sub nici o formă nu e ok violența psihică, că e împotriva legii?

În orice țară civilizată din vest profesoara respectivă era scoasă cu cătușe în secunda doi din clasă. Pun aici un caz grav de teroare fizică, care s-a soldat cu arestare. Iar violența psihică este, în opinia mea, la fel de gravă, mai ales dacă este folosită pe perioade îndelungate. Poate traumatiza ireversibil psihicul fragil și încă în formare al micuților.

3 observații.

3 domenii complet diferite.

Observați concluzia comună, pe care o voi repeta?
„O reacție a sistemului preocupat de propria continuitate și privilegii, nu de buna-stare a cetățeanului care îl plătește și susține prin taxe și impozite.”

Observați șablonul celor 3 exemple, aparent fără legătură între ele? Ce spune el? Ce au în comun?

Că în acestă țară, în 30 de ani, au evoluat niște sisteme care nu pun pe primul loc cetățeanul. Care sunt centrate pe propria bunăstare, fără interes pentru cel care le susține financiar. Cetățeanul este acolo doar declarativ și fictiv, în jurăminte și principii: „Jur să apăr, să slujesc, să ….propășirea…bunăstarea…etc”

Sistemul de lege și ordine, sistemul sanitar, sistemul de învățământ, parlament, fisc, jusțiție, transporturi, autorități centrale și locale, toaaaaate sunt niște imense sinecuri unde când intri ți se face cu ochiul complice „aici esti de-al nostru”, dacă se întâmplă ceva „batista pe țambal”, că ai și tu copii, rate, etc.

Ei bine doamnelor și domnilor compatrioți, România trebuie să se schimbe din temelii. România trebuie să apere cetățeanul onest de infractori, nu invers, România trebuie să pună în centrul sistemului sanitar sănătatea cetățeanului, nu sinecurile corpului medical, România trebui să pună în centrul sistemului educațional „fericirea copilului”, nu gradele și privilegiile corpului profesoral.

Și se poate extrapola în continuare la restul sistemelor care nu sunt mai prejos cu nimic. CNAIR-ul are 6000 (șase mii) de salariați care iau salariul fericiți și așteaptă ca autostrăzile să se contruiască singure, dându-și e-mail-uri între ei deși sunt colegi de palier. Ministerul de finanțe așteaptă ca TVA-ul să se colecteze singur. Procesele în justiție trenează ani de zile, mori cu dreptatea-n mână. Ca să nu mai zic de nepotismele, politizarea, lipsa de viziune, strategii și mai ales de management din primăriile din România că mi se termină cuvintele. Etc.

Incomperența, delăsarea și nepăsarea din toatre aceste sisteme e deja legendară. Și trebuie oprită brutal și din temelii. Altfel, dacă vom supraviețui traumelor din școală s-ar putea să murim pe masa de operație sau prin gropile de pe șoselele patriei. Toate aceste „sisteme” au devenit niște paraziți care ne sug forța vitală pentru a se auto-întreține.

Plătim tributul a de 30 de ani de „ce-mi pasă mie”, „nu e treaba mea”, „am rate, copii”, „batista pe țambal”, „gunoiul sub preș”. Omerta siciliană, fraților „mafioți”. Plicul, relația, pila. Vă sună familiar?

Și suntem la fel de vinovați pentru toate astea, și eu care scriu, și tu, care citești. Noi toți am permis să se ajungă aici. Noi i-am votat. Noi am închis ochii la toate neregulile.

România suntem noi. Noi trebuie să ne cerem drepturile firești, noi trebuie să punem presiune pe politic și autorități, să expunem ce nu e în regulă, și, mai ales, să venim cu soluții, ele există. În centrul lor trebuie să stea schimbarea mentalității colective greșite, de dezinteres față de aproapele nostru, și crearea de strategii care să aibă ca scop principal punerea omului, a cetățeanului, pe primul loc, în toate domeniile. Punct.

Facebook Comments
Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn
0.00 avg. rating (0% score) - 0 votes