Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

My town – Iluminat cu LED

By on 17/03/2018

Încep azi o serie de articole dedicate orașului în care locuiesc – Slobozia. Cred că fiecare oraș îi reprezintă pe cei care locuiesc acolo și mai cred că fiecare trebuie aibă o contribuție socială, la binele urbei. Well, this is mine.

Am fost acuzat de multe ori de critică excesivă, că văd doar părțile negative, că se întâmplă și lucruri bune, frumoase și interesante în Slobozia. Așa este, Slobozia este un oraș care arată destul de bine la capitolul estetică urbană, întreținere și curățenie, eu tot timpul îl compar cu Călărașiul meu natal, ale cărui străzi arată ca după un bombardament cu rachete Katiușa. Dar, există și aspecte care pot fi îmbunătățite.

Iar primul dintre ele și subiectul articolului de azi este iluminatul public din Slobozia. Iar propunerea mea este trecerea completă de la iluminatul cu lămpi pe sodiu și fluorescente, la iluminatul cu LED.Imagine similară

Voi face în continuare o comparație LED-sodiu, lămpile fluorescente clasice, albe, fiind cu mult depășite.

Avantaje:

  • LED-urile iluminează direcțional, pe o rază de 180 grade, contrar lămpilor pe sodiu care iluminează omnidirecțional, 360 de grade, și au nevoie de o oglindă în spate pentru a direcționa lumina către stradă. Din această cauză, deși eficiențele lor teoretice sunt similare, ba chiar sodiul are un mic avantaj, când se măsoară fluxul luminos la nivelul solului sau al suprafețelor iluminate, LED-ul conduce cu 50 de lumeni/watt comparativ cu doar 30 de lumeni/watt al lămpilor pe sodiu.
  • LED-urile au o gamă largă de temperaturi de culoare, astfel se poate alege o lumină naturală, comparativă cu cea a soarelui, spre deosebire de cea galben-portocalie a lămpilor cu sodiu. De ce este ăsta un avantaj? Pentru că ochiul uman este conceput să reproducă culorile dacă obiectele sunt iluminate cu lumina soarelui. Lămpile cu sodiu sunt notorii pentru cea mai proastă reproducere cromatică, de doar 25% pe o scală de 100. LED-urile sunt undeva la 60-95%. În concluzie, LED-urile reprezintă o creștere, posibil de 2-3 ori, a acuității vizuale la capitolul reproducerea culorilor, care poate însemna un avantaj clar pentru siguranța rutieră.
  • LED-urile premium au o durată de viață de până la 200.000 de ore, comparativ cu lămpile cu sodiu care au o durată de viață de 24.000 de ore
  • LED-urile nu au nevoie de întreținere, comparativ cu costurile mari de schimbare a becurilor clasice – nacelă, personal, monitorizare
  • LED-urile sunt dimabile, adică iluminarea lor este ajustabilă în raport de iluminarea exterioară. Astfel se poate optimiza suplimentar consumul, în perioadele de crepuscul/răsărit
  • LED-urile sunt rezistente la șocuri mecanice, lămpile clasice mult mai puțin
  • LED-urile nu au timp de încălzire, luminează imediat după alimentarea cu electricitate, spre deosebire de lămpile cu sodiu, care deși consumă curent de la început, iluminează la maxim după 10 minute
  • LED-urile rezistă la mult mai multe cicluri de pornit-oprit
  • LED-urile au garanție uzual între 5-10 ani, comparativ cu lămpile cu sodiu, care au între 1-4 ani

Dezavantaj:

  • LED-urile costă aproximativ 10-20 USD/100w, comparativ cu 5-10 USD/100w costul lămpilor cu sodiu

E clar, vizibil cu ochiul liber, că lista de avantaje este mult mai mare decât dezavantajul prețului inițial de achiziție mare al LED-urilor. Dezavantaj care se recuperează prin durata mult mai mare de viață a LED-urilor și lipsa costurilor legate de întreținere.

Pentru Slobozia, cu cele câteva sute de stâlpi publici de iluminat, ar fi un beneficiu important la bugetul orașului trecerea la iluminatul cu LED. Și aș mai adăuga o sugestie, pe principalele bulevarde ar fi drăguț dacă s-ar instala și niște lămpi secundare, montate mai jos și spre trotuare, trotuare care sunt umbrite din cauza coronamentului pomilor ornamentali. Exact modelul stâlpilor noi care s-au amplasat pe Matei Basarab în Piața Revoluției, vis-a-vis de Consiliul Județean. Lămpile trotuarelor pot fi eventul diminuate, sau chiar oprite după o anumită oră, pentru a nu deranja somnul locatarilor blocurilor din vecinătate. La fel, lămpile ce iluminează bulevardele pot fi diminuate după miezul nopții, pentru a economisi energie și a reduce poluarea luminoasă.

Știu că propunerea mea nu este ceva nou, au existat și există promisiuni și proiecte, s-a încercat un proiect pilot lângă BRD, dar simt că este momentul, în 2018, să investim banii urbei în lucruri care aduc profit contribuabilului. Iar iluminatul cu LED înseamnă profit financiar prin reducerea costurilor totale cu iluminatul, îmbunătățirea siguranței publice și rutiere, plus că aduce urbei un aer modern și cetățeanului un semnal că banii săi sunt folosiți cu cap.

LE: Municipiul Slobozia are 2400 de stâlpi de iluminat, incluzând aici cartierele Slobozia Nouă și Bora.

8 Martie

By on 08/03/2018

Azi de ziua voastră mă gândesc la soarta feminismului în România. Mai sunt multe de făcut, iar femeia va avea deplină egalitate cu bărbatul atunci când noi, bărbații vom lupta pentru asta. Se văd ghiocei ai fenomenului, unii din noi mai scriem feminist pe blog, alții creează fumos din cuvinte, sunete și imagini.

De 8 Martie la Radio Joy, cu dedicație pentru cititoarele gorunescu.ro, cel mai frumos și puternic exemplu de feminism vine de la Carla`s Dreams:

Advertising fail II

By on 06/03/2018

Black Friday s-a dus, vine happy Easter bunny. Cred că avem premisele pentru un nou serial marca gorunescu.ro.

După ce-am scris primul episod în preajma lui Black Friday, iată că în prag de primăvară advertiserii români lovesc din nou, cu putere. Își lovesc circumvoluțiunile în încercarea de a le aplatiza. Și, ca de obicei, gorunescu.ro vine și cu soluții. Critica de dragul criticii, fără soluții, e contraproductivă.

Exemplul 1:

Se dă reclama contextuală de pe FB, ce ți se livrează în funcție de căutările tale, sau nu.

 

IMG_3873

Acum poate să mă lămurească cineva de la cel.ro ce caută fraza subliniată cu roșu lângă produsul meu? Ce caută cuvântul „ieftin” lângă un produs de 3199 lei? Era așa de greu să mai scrii o linie de cod „if product price > xxx lei then don`t insert stupid text”??? If product price > 1000 lei then insert „Cel.ro. Componente de ultima generație la cel mai bun pret.”

Hai că se poate! Trebuie doar puțină atenție și muncă. Da, muncă. „Activitatea conștientă a omului îndreptată spre un anumit scop….”

Exemplul 2.

Dacă primul exemplu a fost o greșeală minoră, relativ ușor de corectat, exemplul 2 este o abominație de misoginism și obiectificare a femeii. Se dă următoarea reclamă, pe care am auzit-o la Europa.fm, care fiind post serios îți dau și posibilitatea de a reasculta emisiunile preferate:

Începe glorios cu propoziția „Tu ești femeia Uractiv!” Continuă: „Activă, dinamică, mereu pregătită de acțiune. Nimic nu-ți poate strica ziua. Nici măcar o infecție urinară. Uractiv forte…..” bla bla-ul tehnic.

De ce ar crede mărețul copywriter că unei femei i-ar plăcea să fie asociată cu un medicament pentru infecții urinare? Nu e ca și cum se întâlnesc două tipe active, dinamice, mereu pregătite de acțiune, la toaleta din club, disperate să intre în cabine: „Tu esți femeie Uractiv? Da? Și eu? Ce mișto e să fi femeie Uractiv! Yeyyy! E super! Trebuie să merg la toaletă de două ori pe oră, mă ustură groaznic, dar iau Uractiv și acum mă simt fericită!”

Hai să ne imaginăm că pentru Viagra ai face următorul text: „Tu ești bărbatul Viagra! Activ, dinamic, mereu pregătit de acțiune. Nimic nu-ți poate strica ziua. Nici măcar impotența. Viagra, concentrat și eficient, acționează de la prima capsulă! Viagra este alegerea no.1 a bărbaților de pretutindeni pentru tratarea impotenței!

Observați că n-am schimbat mare lucru din text, doar afecțiunea și denumirea produsului. Cum v-ați simți, ca bărbat, dacă ați auzi, prin absurd, așa ceva la radio? Foarte virili, nu-i așa? Ei, imaginați-vă cum se simte o femeie când aude abominația misogină. Dacă mai are săraca și o infecție urinară, gândiți-vă ce e la gura ei.

Sincer, mă așteptam, în 2018, să avem puțin mai mult creier, să gândim un text, să mai angajăm și niște femei în colectivele de creație. Poate una dintre ele ar fi zis: „Dude, nu e OK mesajul ăsta. Nu e în regulă să obiectifici femeia. S-o asociezi cu un supliment alimentar, fie el și pentru infecții intime. Infecții urinare au și bărbații, ultima oară când am verificat nu se născuseră bărbați fără vezică urinară.”

Femeia în 2018 are alte aspirații. Vrea să fie asociată cu alte cuvinte: libertate, egalitate în drepturi, demnitate, siguranță, fericire. Da, desigur, și sănătate, e foarte importantă. Dar nu infecții urinare.

Sunt de acord că genul ăsta de produse, pentru zona intimă, sunt greu de marketat pe o piață din ce în ce mai concurențială și agresivă. Dar un look back, la old-school, la o abordare cu umor, poate salva ziua:

Ce-ai făcut, Tu, Dorele?

By on 23/02/2018

Emisiunea următoare este un pamflet.

„11 noaptea, sediul din Kiseleff. Dragnea pune mâna pe telefon să o sune pe Dăncilă:

– Viorico, tu ai televizor acolo, în Victoriei la guvern?

– Da, șefu!

– Și te uiți la el?

– Nu am timp, șefu. Știți, programul de guvernare…

– Dă-l dracu de program că n-avem timp de el. Dă pe Antena 3, să vezi cum o toacă alde Cosma de la Prahova pe Kovesi și DNA-ul. Vezi?

– Văd.

– Mâine dimineață la prima oră ești la mine cu Toader în dinți.

– Șefu nu se poate.

– De ce?

– E plecat în Japonia. Știți după gafa cu prim-ministrul japonez, am…..

– Băi nu mă interesează Japonia voastră. Îl urci în primul avion și îl trimiți la mine. Sa-nțeles?

– Da șefu. Da, să trăiți!”

 

Now the real shit.

Domnul ministru al justiției Tudorel Toader (în continuare TT) a dat ieri o lovitură de PR. De imagine. Dintr-un plan bine pus la punct. Se creează de câteva săptămâni, prin comunicatorii PSD, un orizont de așteptare pe chestiunea Kovesi. Apare episodul Cosma-DNA Ploiești. Pe principiul binecunoscut „there is no such thing as a bad PR”, TT apare, la o oră de maximă audiență, pe toate televiziunile, și o „toacă” mărunt pe Kovesi, timp de 80 de minute, terminând cu concluzia „declanșării procedurii de revocare” a doamnei Kovesi.

Domnul Toader a recitat poezia lui Dragnea, nu pentru presa căreia n-a dorit să-i răspundă la întrebări. Nu pentru colegii universitari din drept. Nu pentru CSM. Nici măcar pentru președintele Iohannis.

Poezia este axată, pe aceeași linie roșie, ca tot discursul Dragnian de când a preluat puterea de la Ponta, pentru un singur receptor: electoratul fidel PSD.

Aduceți-vă aminte „mazilirea” lui Grindeanu, într-un „raport” de analiză a guvernării, pe 106 pagini. Fix cu același „adrisant”. Aduceți-vă aminte cele două motivări ale suspendărilor lui Băsescu. Puerile și fără susținere, dar cu mare impact în randul electoratului -87,52%.

Bula mea de FB explodează în meme-uri cu TT:

28166505_10213545521571274_9048204843092590681_n 28166306_2061173453899725_3843562586655559710_n

sursă foto: Facebook viral

Slugoi! La arme! Pe ei! Ieșiți cu toții! Etc. „S-a discreditat profesional” spun colegii juriști. „Este o prezentare neclară” zice președintele.

Emoțională și absolut firească reacția oamenilor. Este un atac pe față la instituția care a pus corupția cu botul pe labe:

2014: 310 milioane EURO

2015: 431,6 milioane EURO

2016: 667 milioane EURO

Dar, subliminal, momentul poetic TT, este mult mai mult decât atât.

Bula cealaltă, mult mai bine reprezentată electoral, cea pe care contează Dragnea&co, si unde am oarecum acces, jubilează: E nevinovat! A șters pe jos cu binomul! Jos cu ea! E curat! I s-au făcut dosare politice! DNA trebuie desființată, e noua securitate! Ce a făcut ea (n.r. Kovesi) pentru noi?

Pentru că, ladies&gentlemen, nu contează ce spune justiția. Nici președintele. Nici strada.

În ziua votului, care nu e departe, loviturile de PR vor stabili învingătorii. Nu contează că salariile n-au crescut. Că „revoluția fiscală” e un semi-fiasco ce trebuie peticit lunar cu ordonanțe. Că se deturnează și aservește justiția. Că se pune pumnul în gura presei. Că în parlament se practică politica police verso.

Contează impresia pe care o lași unei părți a electoratului:

„A ieșit băiatul ăla, nu mai știu maică, cum îl cheamă, ăla, ăla, da, e rector, la televizor, a zis că Kovesi i-a făcut dosar politic. Cum cu cine votez? Cu el maică. E curat! N-au reușit să-i găsească nimic! Ne-a dat pensii! Ne-a dat salarii! Cu cine să votez?”

Scrisoare deschisă pentru Sebastian CUCOȘ, comandantul jandarmeriei române

By on 21/01/2018

Domnului colonel Sebastian Gheorghe Cucoș, Inspector general al Jandarmeriei Române

sursă foto: Jandarmeria Română

 

Stimate domnule Cucoș,

 

Sunteți un militar respectat, ați servit cetățenii Românei în teatrele de operațiuni din Kosovo și Afganistan. Jandarmeria română este o instituție reputată, profesionistă, care asigură, conform legii, ordinea și siguranța publică și protecția instituțiilor statului. Este o organizație esențială în buna funcționare a statului de drept.

De aceea este important ca această instituție să-și păstreze rolul și în continuare, pentru că vom avea nevoie, toți, de ea.

Vă scriu în lumina manifestațiilor publice de amploare de ieri, 20.01.2018, din București, unde câteva incidente aruncă o umbră nepermisă asupra reputației instituției pe care o conduceți.

  • „Ieșirea necontrolată” – așa a etichetat-o purtătorul dumneavoastră de cuvânt, a jandarmului care a început să împartă, cu de la sine putere, pumni în manifestanții de la universitate. A executat acesta un ordin? A acționat conform reglementărilor legale în vigoare?
  • „Cordoanele” de percheziție ale Jandarmeriei instituite între Piața Romană și Piața Universității. Deși sunt convins că va exista o justificare conform legislației actuale, că ar fi fost informații că veneau persoane cu obiecte interzise, chiar s-au „identificat” doi cetățeni cu obiecte contondente, vă asigur că doi inși cu boxuri la 50.000 de oameni pe stradă găsiți și dacă faceți o razie la prânz la Bucur Obor. Foarte suspectă a fost „volatilizarea” acestor cordoane când au început să fie filmate de televiziuni. Dacă erau atât de importante, dacă, conform tot purtătorului dumneavoastră de cuvânt „asigurau siguranța cetățenilor veniți să demonstreze”, de ce nu și-au continuat activitatea, de ce nu au răspuns la întrebările reporterilor și de ce au au fugit?
  • Cordoanele de garduri și jandarmi între piața Universității și bulevard, cordoanele de la metrou. Aveți mai mult ca sigur acces la internet și Facebook. Ați văzut, mai mult ca sigur, pe pagina evenimentului public Toate drumurile duc la Bucuresti.”Revolutia” generatiei noastre, organizat de 13 grupuri de inițiativă, că și-au anunțat intenția de participare în jur de 23.000 de cetățeni. Televiziunile naționale au anunțat de zile întregi că un grup de protestatari a plecat, pe jos, din Cluj, către capitală, pentru a participa la mitingul din 20 Ianuarie în Piața Universității. Era evident, până și pentru un nespecialist ca mine, că trotuarul din fața fântânii de la universitate și cu cel din fața Teatrului National sunt insuficiente pentru zeci de mii de oameni. În acest context, este cel puțin bizară decizia jandarmeriei de a bloca accesul pe bulevardul Magheru. Mai mult, de a bloca accesul publicului din stația de metrou Universitate către piață, pe motivul „protejării cetățenilor de busculadele ce se pot crea din cauza aglomerării pieței”. Citez tot din purtătorul de cuvânt al onor jandarmeriei, domnul Georgian Enache.

Normal că, din cauza restricțiilor puse de jandarmerie, trotuarul s-a aglomerat iar manifestanții au ocupat, trecând prin cordoanele jandarmeriei, bulevardul Magheru, pe o distanță de 500m.

Toate măsurile luate au fost conform legii, sunt convins, chiar și barierele între trotuar și bulevard au avut explicația, perfect legală, a „protejării întreruperii traficului auto normal”. Spunea domnul purtător de cuvânt, citez: „poate la volan erau cetățeni care nu împărtășeau opiniile demonstranților, și noi am intervenit ca să-i protejăm pe aceștia din urmă”.

Nu știu de ce, dar senzația mea este că toate aceste „motivații” ale purtătorului dumneavoastră de cuvânt, dealtfel perfect legale, se suprapun 100% peste dorințele celor aflați la guvernare, care ar fi vrut ca aceste proteste să nu aibă impact, să fie ținute sub control, să nu ajungă iar pe prima pagină sau în prime-time. Ați adus 3.000 de jandarmi, ați încercat prin cordoanele de percheziții și blocare a accesului diverse tactici de descurajare a unei părți din manifestanți să participe pe protest. Jandarmeria și-a depășit, la limita legii, mandatul de a asigura siguranța publică, în detrimentul dreptului constituțional la liberă circulație.

Sunt conștient că sunteți un bun profesionist, iar rigorile militare ale cadrului legal vă impun să acționați conform ordinelor. Realizez că aveți deasupra un șef al poliției, acela are un șef ministru de interne, există un prim-ministru (interimar sau nu) și există, deasupra acestuia din urmă, un șef de partid condamnat definitiv de Curtea Supremă. Este vorba de domnul infractor Dragnea, cauza principală a instabilității din țară, de la guvernare, cauza manifestațiilor aproape continue de un an de zile.

Sunt deasemenea conștient că ordinul de a aduce 3.000 de jandarmi la București „pentru a asigura ordinea și liniștea publică” este perfect legal, este bazat pe informații disponibile public despre amploarea manifestațiilor prevăzute a avea loc, și nu lasă loc de inacțiune.

Ce nu înțeleg este „amatorismul” cu care s-au luat deciziile tactice la fața locului. Când știi că îți vin zeci de mii de oameni la un eveniment, calculezi nr. de metri pătrați necesari. Realizezi că se va ocupa toată zona Universității, cu rond cu tot, cu autorizație sau fără, cu cordoane și jandarmi sau fără, cu știrbirea reputației instituției Jandarmeriei sau fără.

Și atunci de ce să nu alegi calea rațională și profesională. Faci un perimetru închis circulației publice, cu cel puțin o jumătate de oră-o oră înainte de ora anunțată a evenimentului. De 500 de metri lungime, de la Inter până la Colțea, pe 50 m cât e bulevardul cu trotuare și șosea cu tot. Adică 25.000 de metri pătrați. Acolo ar încăpea lejer 25.000 de oameni, aproximativ cifra care fusese anunțată public. Trebuie să înțelegeți puțin dinamica socială, oamenii ăia chiar au confirmat prezența, public, în fața autorităților, și în fata miilor de prieteni pe care îi are fiecare. Nu puteați să spuneți că nu aveați date destul de precise, nu puteați să vă luați angajamentul în fața șefilor de partid, că „o să fie doar câteva sute, poate o mie, le facem față cu 3.000 de jandarmi”. „Statul paralel” poate să fie o justificare în mintea unora, realitatea cotidiană este foarte ușor de verificat.

Acum voi face o analogie.

Așteptările publicului participant la o demonstrație pașnică de la jandarmerie sunt aceleași cu ale microbiștilor de pe un stadion de la ambulanță. Trebuie să fie acolo, în tunel, gata de acțiune, dacă intervine o accidentare. Dar acolo, în tunel, nu în mijlocul terenului când arbitrul se pregătește să fluiere începerea meciului. Pentru că exact asta s-a întâmplat la Universitate: s-a trezit ambulanțierul pe teren. Arbitrul îi face semne să iasă, că trebuie să înceapă meciul, iar acesta îi spune:„- Stai domle, că nu s-a umplut peluza unu, stai să se umple și ies.”

Rolul jandarmeriei nu este să facă micromanagementul mulțimilor la o demonstrație, să decidă cum are loc o demonstrație. Și iar nu mă pot abține să nu citez din dl. Enache: „acel moment în care se blochează circulația, este momentul pe care noi îl decidem, atunci când noi considerăm că, într-adevăr, în spațiul respectiv nu mai este spațiu” min 4:30 de aici.

Nu domnule, nu sunt de acord. Jandarmeria nu trebuie să se erijeze în organizator al unei manifestații, trebuie doar să asigure un perimetru de securitate generos, pe baza informațiilor și să asigure securitatea publică, dar de la distanță, din umbră, nu hotărând pe moment unde se fac cordoane, unde se blochează mulțimile, etc. Nu faceți decât să creați artificial niște momente care altfel nu ar fi avut loc.

Scria clar pe pagina evenimentului că la 18:00 vin 23.000 de oameni, la 19:30 se pleacă spre parlament, la 21:00 se aprind flash-urile în semn de protest, apoi logic se pleacă acasă, că e ianuarie și frig. Trebuia doar să citiți și să acționați în consecință.

Apoi vorbim declarația cel puțin halucinantă a d-lui Georgian Enache: „vorbim despre acțiunea ilegitimă, ilegală a manifestanților”.

Las la o parte ascendentul moral al d-lui Enache asupra manifestanților, ascendent moral care-i permite să facă aserțiuni despre „legitimitate”. Poate vrea dumnealui să vorbească și despre „legitimitatea” acțiunilor care i-au scos pe oameni în stradă, în frig, sâmbătă seara.

Dar vorbim despre „ilegal”. Aici este o etichetă pe care o singură instituție din acestă țară are voie să o pună: justiția. Nu jandarmeria, nu poliția, nu procuratura, pompierii sau salvarea. Justiția. După ce a avut loc un proces echitabil, stabilește dacă cutare acțiune a fost sau nu legală, și dispune în consecință. Purtătorul de cuvânt al jandarmeriei poate maxim să spună „suspect de încălcarea legii”, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.

Tot aseară au fost manifestații în mai multe orașe mari din țară. În nici unul nu s-au semnalat incidente legate de numele sau imaginea jandarmeriei, deși sunt convins că și la Sibiu, Brașov, Cluj, Timișoara sau Iași jandarmeria a fost prezentă și și-a făcut datoria. Dar discret și din umbră, așa cum trebuia să o facă și la București. Dar se pare că militarii din comanda Jandarmeriei București au o apetență pentru managementul mulțimilor, cordoane, tactici militare etc. Dar cu atâtea tactici în cap, pierd viziunea de ansamblu. Strategia. Luptați cu inamicul greșit. Nu manifestanții pașnici, care-și exercită dreptul legitim și legal constituțional de a protesta (chiar dacă nu au hârtie de la d-na Firea) sunt inamicii. Și nici Jandarmeria nu este inamicul mamelor cu copii venite să protesteze pașnic.

Să ne aducem aminte episodul cu caii din Noiembrie, când iarăși imaginea jandarmeriei a avut de suferit. Ce cauți tu cu cai pe stradă, încercând să forțezi mulțimea să o ia pe o ramură a bulevardului? Suntem cumva în evul mediu militar, când se făceau cavalcade de cavalerie?

Am remarcat că și la Universitate, jandarmii călare asigurau ariergarda coloanei de demonstranți. Un rol decent, aș putea spune, dar semi-inutil. Ar fi fost suficientă o mașină de poliție cu girofar. Nu era ca și cum ar fi vrut să scape din încercuire vreo mamă cu cărucior înapoi spre universitate.

Viziunea mea personală, poate nu este corectă, poate nu este cea legală, pentru acțiunile jandarmeriei este următoarea: Jandarmeria trebuie să-și facă datoria discret. Fără micro-intervenții pe o mulțime anunțat pașnică și dovedită istoric pașnică. Să asigure perimetrul, repet, generos, și să intervină doar dacă lucrurile degenerează. Să stea în umbră, nu în lumina reflectoarelor, la punctul de la 11 metri în timpul meciului. Există echipe, arbitri, public, federație. Avem tot spectacolul garantat, nu mai e nevoie de actori noi.

Iertați-mi preambulul lung, dar acum intru în partea personală a scrisorii mele către dumneavoastră.

Dl. Dragnea a pus-o prim-ministru pe doamna Dăncilă, un caracter „neconflictual”, cum se exprima dânsul la nominalizare. Datorită dosarelor în justiție pe rol ale d-lui Dragnea, sunt șanse mari ca d-na Dăncilă să facă pe placul șefului său și să asistăm la o noua Ordonanță 13, rapid, în miez de noapte sau ziua în amiaza mare. Ați luptat toată viața de partea legii și cunoașteți foarte bine mentalitatea infractorilor, în special a celor puși cu spatele la zid. Fac orice ca să scape. Ei bine, în ipoteza foarte probabilă că asaltul asupra justiției și statului de drept va continua, ne putem aștepta la manifestații publice ad-hoc, fără nici un fel de autorizație sau anunț public prealabil, de amploare mult mai mare decât ce a fost aseară. Putem asista la cutremure sociale majore.

Și atunci chiar vom avea nevoie de jandarmerie să asigure un climat de securitate. Pentru că și infractorii vor fi acolo, luptând pentru ei, cu armele lor, pe toate planurile, folosind oamenii aserviți politic din toate structurile. Vor aduce manipulatori, vor face diversiuni violente, etc, cunoașteți tot arsenalul.

Dar va trebui să vă asigurați că Jandarmeria rămâne echidistantă, neimplicată politic, și mai ales că va fi percepută de către manifestanți ca un aliat, nu un inamic aservit politic. Nici o instituție, oricât de puternică este, nu vrea să fie percepută ca inamic public de către zeci sau poate sute de mii de oameni frustrați, ieșiți în stradă să lupte pentru viitorul copiilor lor. Și al copiilor dumneavoastră.

În cazul unor manifestații de amploare, va trebui să vă asigurați că Jandarmeria nu va împiedica sau stânjeni desfășurarea acestora, în nici un fel, chiar dacă nu au toate hârtiile OK. Este dreptul constituțional la opinie, la liberă exprimare, la liberă circulație.

Asta va fi cea mai mare provocare pentru Jandarmeria Română, pentru conducerea Jandarmeriei și a Ministerului de interne, și pentru dumneavoastră personal, în opinia mea. Provocare în care vă urez mult succes și vă asigur de susținerea mea.

Cu stimă,

Radu Gorunescu

Farewell, Dolores!

By on 16/01/2018

In dear memory of Dolores O’Riordan. Farewell!

„Era o seară de club, și tipul ăsta, care mi se părea drăguț, m-a invitat la dans. Aveam 17 ani și până atunci sărutul cu limba mi se părea ceva dezgustător, dar când tipul mi-a oferit primul meu sărut serios, am avut senzația aia că ai vrea să nu se termine niciodată – let it linger. Abia așteptam să-l revăd. Dar la următoarea seară de disco, a trecut fix pe lângă mine și a invitat-o pe prietena mea la dans. Am fost devastată. Toată lumea din club m-a văzut fiind abandonată, public. Totul este atât de dramatic când ai 17 ani, încât am „turnat” totul în acest cântec.”

„Linger a fost un hit mondial. Fanii mă urmăreau peste tot. Peste câțiva ani, după ce mă măritasem, tipul despre care e „Linger” mi-a scris o scrisoare lungă, spunând: „Știu că Linger este despre mine. N-am vrut niciodată să-ți rănesc sentimentele. Ne putem întâlni?”. M-am gândit: „E prea târziu. M-ai abandonat”. Nu i-am răspuns niciodată.”

 

Lecția H&M

By on 14/01/2018

Azi dimineață, mulțimi furioase devastează magazinele H&M din Johhanesburg, Africa de Sud. La câteva ore H&M anunță închiderea temporară a tuturor magazinelor sale din Africa de sud.

De ce?

Totul a pornit de la o asociere, cel puțin neinspirată, a unui hanorac pe care scrie „Sunt cea mai mișto maimuță din juglă” cu un model, un băiețel african, foarte simpatic dealtfel:

article-h-m2-0108

S-a întâmplat pe pagina de comerț electronic din UK a retailerului suedez H&M, după cum se vede în poza de mai sus.

Urmări:

  • nefericita poză s-a viralizat, urmată de o avalanșă de twett-uri împotriva rasismului implicit pe care-l promova
  • artistul „The Weekend”, care era reprezentant de imagine al H&M a declarat „M-am trezit în acestă dimineață șocat și rușinat de această poză. Mă simt adânc ofensat și nu voi mai lucra cu H&M”
  • H&M retrage poza de pe site, și produsul cu totul de la vânzare
  • povestea se viralizezază și în Africa de Sud, o săptămână mai târziu
  • acțiunile H&M scad, pe 8 Ian, de la 163 coroane la 160

Isteria plecând de la o singură poză pentru un produs. Dacă ar fi fost pus produsul, fără model, nu s-ar fi atacat nimeni. Este o eroare gravă, dar ce este mai grav pentru H&M este că nimeni, pe tot lanțul managerial de decizie, n-a sesizat că e o poză care poate produce resentimente.

Mi-e greu să cred că în H&M vine cineva de pe stradă, desface balotul de hanorace din Bangladesh, alege repede din catalogul de modele un băiețel,  face o poză cu telefonul și o urcă pe site, ca pe OLX.

E o întreagă industrie în spatele acestor poze, fotografi profesioniști, agenții de modelling, agenție de publicitate online, departamente de IT, lanțul de management care dă aprobări pentru fiecare pas în parte.

Desigur, dacă poza a fost făcută în UK, sau în Suedia, sau oriunde în Europa de vest, probabil nivelul de liberalism din aceste țări a făcut ca asocierea dintre mesajul de pe hanorac și băiețelul african să nu fie catalogată ca având conotații rasiste. Nimeni, pe tot lanțul de creație, implementare online și de decizie, nu a remarcat absurdul pozei, și hanoracul a apărut la vânzare cu frumosul preț de 7,99 lire sterline.

Dar, trebuie să te gândești, in epoca viralelor, în care orice imagine se globalizează online într-o zi, că sunt societăți cu trecut sclavagist: SUA, Africa de sud, etc. Chiar dacă în state sclavia a fost abolită în 1865, a existat o politică, oficială, de segregație a „coloraților” de „albi” până la sfârșitul anilor 60. Pentagonul însuși, are de două ori mai multe toalete pentru că atunci când a fost construit, în anii 40, erau prevăzute toalete separate pentru „albi” și „colorați”.

African-americans-wwii-002

sursă foto: Wikipedia

Societatea americană este încă foarte sensibilă la orice imagini sau simboluri care promovează rasismul.

Ca să nu mai vorbim de cea din Africa de Sud, în care segregarea rasială a luat un nume sinistru: Apartheid.

Ei bine, ceea ce părea liberalilor europeni ca un mesaj haios-twisted de pe un hanorac, asociat cu imaginea unui băiețel african, a constituit pentru restul lumii mai mult sau mai puțin civilizate, dar cu mentalități influențate de trecutul foarte puțin îndepărtat, sclavagist sau segregaționist, un butoi de pulbere care a explodat.

Probabil că de luni încolo acțiunile H&M vor scădea și mai mult la bursă în urma anunțului de închidere temporară a magazinelor din Africa de Sud, iar top-managementul companiei va reflecta mai mult la modul în care o simplă imagine a unui singur produs minor poate falimenta o companie globală.

La fel cum ar trebui să reflectăm cu toții. 2018 începe ca un an al viralului, al imaginilor de impact, al trezirii online al conștiințelor. Orice imagine sau gând postate ajung la zeci, sute, mii sau milioane de oameni, iar tu, creatorule de conținut online, trebuie să gândești cât mai larg și să fii cât mai open-minded posibil.

Asta e lecția H&M, de azi, pentru noi toți.

 

 

 

 

 

 

 

Audiențe live pe FB – un trend nou

By on 12/01/2018

Să fii în contact constant cu cetățenii urbei este o îndatorire morală și legală a fiecărui edil, destul de greu de menținut în ritmul actual al societății. Bineînțeles, ca la orice instituție, și în primărie există un program de audiențe cu primarul, în cadrul căruia orice locuitor al orașului își poate căuta rezolvarea problemelor. Acesta are însă dezavantajul că cetățeanul trebuie să se deplaseze fizic până la primărie. Dezavantaj care deja pentru mulți echivalează cu imposibilitatea unei audiențe. Cum așa? Păi de exemplu, există o categorie de vârstă care are mobilitatea limitată sau aproape lipsă, există persoane cu handicap care nu pot veni în audiențe, există apoi marea masă a salariaților care pentru a veni în audiență trebuie să-și ia o zi de concediu. Să nu mai vorbim de acea parte a oamenilor care sunt timizi, și pentru care prezentarea în fața unui primar este un examen greu de trecut. Sau care sunt genul „Toma necredinciosul”, și care consideră că o audiență este inutilă și nu-i poate rezolva problemele.

Iată astfel o pleiadă de tipuri de cetățeni care n-ar fi ajuns niciodată într-o audiență la primar. Asta până de curând, când lumea digitală a pătruns atât de adânc în societate încât trăim practic „conectați” la realitatea înconjurătoare. Astfel că apare, în Romania, de câțiva ani, un trend al comunicării online cu autoritățile, iar cea mai nouă manifestare a acestui trend este „audiența online pe Facebook”. Avantajul acestui tip de comunicare este că elimină distanțele, costurile, și eventualele rețineri și inhibiții pe care le presupune comunicarea face-to-face.

Apărută, în 2015, la Timișoara, moda audiențelor online a prins în mai multe orașe din țară, iar de joi, 11 Ianuarie 2018, este o realitate și la Slobozia:

Audiente online Slobozia

Domnul primar Adrian Mocioniu a avut tăria de caracter să se expună public întrebărilor și evident comentariilor, unele destul de incomode.

Cei care mă cunosc și îmi citesc blogul știu foarte bine că sunt un critic destul de sarcastic al problemelor din Slobozia, al guvernării actuale PSD, așa că ultimul lucru de care pot fi suspectat ar fi simpatii de o parte sau alta a spectrului politic. Așa că ceea ce urmează să spun în continuare trebuie tratat ca o recunoaștere a meritelor, acolo unde există.

Părerea mea este că:

  • într-un oraș care s-a depopulat cu 9.000 de locuitori între recensământul din 2002 și cel din 2011 – Slobozia pierde în medie 1.000 de locuitori pe an, sau 3 pe zi, cum preferați;
  • într-un oraș în care populația nu are convingerea că apa este potabilă, în ciuda asigurărilor edililor că este – mărturie stau vânzările uriașe de apă (chioară, de izvor) din toate supermaket-urile din oraș;
  • într-un oraș cu un buget anual de 20 și ceva de milioane de euro (din datele de pe site-ul Primăriei Slobozia, în 2016 a fost de cca. 24.5 mil. EUR) , în care fostele administrații PSD au îngropat, la propriu, milioane de euro, într-un parc industrial ce zace cvasi-nefolosit și într-o parcare subterană cu viitor incert, și a cărei utilitate publică este cel puțin discutabilă;
  • într-un oraș cu mari probleme de urbanism, canalizare, transport în comun;
  • într-un oraș care nu oferă perspective tinerilor, viitoarelor generații, la un loc de muncă decent;

este un curaj deosebit, ca primar, să faci audiențe online pe Facebook, și practic să trebuiască să răspunzi la multe întrebări incomode, referitoare la multe probleme moștenite de la fostele administrații, dar pe care cetățenii le vor totuși rezolvate de actuala administrație. Tot ca părere personală, actuala administrație se mișcă vizibil mult mai bine decât cel puțin ultimele două – Ionașcu și Stoica, și răspunde la sugestiile și problemele cetățenilor. Este drumul spre intrarea în normalitate în relația edili-locuitori ai urbei.

So, felicitări domnule primar Adrian Mocioniu!

Audiența online episod pilot este disponibilă aici.

Facts:

  • a durat o oră și jumătate, după care a urmat programul de audiențe clasic
  • a fost vizionată de 5.600 de ori până la momentul scrierii articolului
  •  37 de distribuiri
  • cel puțin 2-300 de comentarii (atât la anunțul audienței cât și în stream-ul live), pe care domnul primar le-a citit, în ordine, și le-a răspuns
  • aproximativ 90% din comentarii au fost probleme punctuale ridicate de cetățeni, ori personale, ori de interes general, semn că interesul public în acestă formă de comunicare este real, și seriozitatea lor este de admirat

Sugestii:

  • Stream-ul live online a fost făcut de pe contul personal al domnului primar, sugerez să fie făcut de pe o pagină de Facebook publică, ori de personalitate publică (primar), ori de instituție (primărie), sau creată special pentru audiențe – „Audiențe online primăria Slobozia”. Motivul sugestiei este unul de natură tehnică – paginile personale au o limită de 5.000 de prieteni, și chiar dacă postările sunt publice audiența este cumva limitată de algoritmii FB la prieteni. O pagină publică, oficială, are o expunere mult mai mare.
  • Tot pe pagina respectivă se pot centraliza mesajele cetățenilor, eventual printr-o postare care anunță din timp ședința live (minim 1-2 zile înainte) astfel fiind ușor de urmărit și răspuns. Acest anunț poate să  stabilească niște reguli minime de comunicare, de exemplu intervalul până la care sunt primite întrebările – util ar fi până la începerea sesiunii live. Motivul sugestiei fiind ca la momentul transmisiei live, comentariile se pot pierde în fluxul informațional, fiind mult mai lucrativ să se răspundă întrebărilor care au fost puse în prealabil într-un time-frame cunoscut de public. Concret, anunțul ar putea suna așa: „Joi, data, ora, Audiență online. Postați întrebările dumneavoastră în comentariu la această postare, până la momentul începerii transmisiei live.” Astfel se dă și posibilitatea editării întrebărilor de către public, în cazul că e nevoie, în timp util.

Sper ca acesta să nu rămână un episod pilot și audiențele online pe FB să devină o tradiție la primăria Slobozia.

 

 

 

 

 

Cazul polițistului (presupus) pedofil

By on 10/01/2018

Testele alea psihologice sunt făcute să detecteze pietrele la rinichi, hernia de disc sau problemele psihice? Le facem ca să bifăm că le-am făcut? Câte alte domenii sensibile – educație, apărare, sănătate, etc – ar trebui să beneficieze de pe urma unei trieri psihologice corecte? Câți medici sau profesori, poate valoroși, am văzut cedând psihic în ultimii ani? Câți dintre ei ar putea totuși să profeseze, cu ajutorul de specialitate oferit corect și la timp?

Sunt întrebări care ni se repetă la câteva luni, de câte ori apare un cadru didactic care își agresează fizic elevii sau un medic care cedează psihic după ani de nopți nedormite.

Sunt întrebări care au revenit în ultimele zile odată cu vâlva creată de cazul „polițistului pedofil”.

2018_01_08_suspect_pedofilie_1637

sursă foto: George Călin/Inquam Photos

De ce am pus „presupus” în titlu? Pentru că da, chiar și el se bucură de prezumția de nevinovăție, până decide justiția. Chiar dacă a recunoscut faptele comise, chiar dacă posibil dovezile sunt covârșitoare și chiar dacă noi, aproape toți, l-am condamnat deja.

Lăsând la o parte presupusul infractor, faptele lui și pedeapsa pe care probabil o va primi, cazul polițistului infractor este unul interesant, în special pentru noi ca societate. Avem de-a face cu expunerea unor slăbiciuni de sistem, în cazul de față al poliției.

Englezii au o vorbă foarte expresivă „When shit hits the fan” care desemnează momentul acela unic când gunoiul ascuns sub preș se revarsă. Ei bine, „when shit hits the fan”, indiferent de eveniment, oamenii se împart în două mari categorii: unii caută vinovați, ceilalți caută soluții. Observ de vreo două zile o cavalcadă de cereri de demisie, dar firave voci cu soluții.

Mie personal mi-a plăcut să-mi canalizez energia spre găsitul de soluții, părându-mi-se mai productiv decât găsitul de vinovați și cerutul de demisii în stânga și în dreapta. Are cine să facă vânătoarea de vinovați colaterali, există instituții și „organe” specifice, politicieni care au „rufe de spălat” și polițe de plătit, etc.

În opinia mea ar fi un moment bun (deși e în vacanță) ca parlamentul să-și ia, mai în serios decât până acum, rolul de instituție care face legi în folosul cetățenilor și să organizeze o comisie de anchetă (cum de exemplu se întâmplă în alte țări civilizate) care să:

  1. Afle, de la specialiștii în psihologie, care sunt slăbiciunile din sistemul de evaluare psihologică al polițiștilor care permit unor oameni cu afecțiuni psihice grave să profeseze, să poarte arme.
  2. Afle cum a fost posibil ca un polițist acuzat de viol să scape prin mușamalizare, și astfel să continue să profeseze, deși în cercul de colegi era numit „violatorul”. Practic în interiorul secției respective se știa că omul are probleme, dar nu s-a luat nici o măsură. Omul a violat liniștit până mai ieri.
  3. Afle ce nu funcționează în departamentul de control intern al Ministerului de interne, departament care acces la muuult mai multe informații decât profilul psihologic de după testarea de rutină. Are evaluări ale șefilor, informații de la colegi, informații de la alte instituții. Etc.
  4. Să emită un raport de anchetă despre descoperiri, după o analiză atentă, care ia timp. Astfel de probleme grave, de sistem, nu se pot corecta intempestiv, peste noapte, sau într-o săptămână. Iar ca să le corectezi trebuie mai întâi să le identifici.
  5. Foarte important, să propună măsuri legislative care să corecteze erorile de sistem, pe care să le discute cu specialiștii (în cazul de față polițiști, psihologi, experți în informații etc), și nu în ultimul rând cu opinia publică, consultările publice sunt esențiale în procesul legislativ, brainstorming-ul de masă poate da naștere unor idei interesante, nici un creier nu trebuie neglijat, nimeni nu e mai deștept decât o țară întreagă.
  6. Să legifereze propunerile, după un consens pe subiect cu actorii de mai sus.

Pentru că acesta este rolul parlamentului. Să legifereze. Mai ales când constată un domeniu perfectibil. Societatea evoluează rapid. Oamenii evoluează rapid. Legile și regulile care acum 30 de ani erau bune, acum sunt perfectibile.

Întâiul mârlan al țării

By on 18/12/2017

Premiul de „Întâiul Mârlan al țării” se acordă celui de-al doilea om în stat, domnului Călin Popescu Tăriceanu. Bravo Căline, ai reușit! Nu ți-a ieșit titlul de primul infractor al țării, l-a adjudecat „colegul” Liviu Dragnea.

Dar să dăm Cezarului ce este al Cezarului. Dl. Tăriceanu reușește performanța, de o mârlănie fără egal în istoria modernă, de a da cu mucii în fasole, fix la cel mai solemn eveniment din secolul 21, funeraliile Regelui Mihai. Este urmat îndeaproape de domnii Dragnea și Tudose. Îi voi numi, pentru acuratețe istorică, „Trioul mârlăniei”.

IMG_2685

Iată desfășurarea evenimentelor:

Intră în sala tronului de la Palatul Regal președintele Iohannis, însoțit de prima doamnă, în spatele lor Principesa Margareta și Principele Radu. Momentul este de o solemnitate fără egal în ultimii zeci de ani în România: funeraliile Regelui Mihai. În asistență sunt capete încoronate din Belgia, Suedia, Prințul Charles al Marii Britanii – practic viitorul rege al Marii Britanii, alți reprezentanți ai familiilor regale înrudite cu cea a României.

Absolut toată lumea se ridică în picioare, în semn de respect față de șeful statului și de familia regală. Inclusiv domnii Tăriceanu – Președintele Senatului și al doilea om în stat, Dragnea – Președintele camerei Deputaților și al treilea om în stat și premierul Mihai Tudose. Dragnea trântește niște priviri sclifosite la trecerea lui Iohannis, de precupeață de tarabă deranjată de mirosul unui cerșetor aurolac.

După care, la doar câteva secunde, după ce cuplul prezidențial trece de ei, se petrece mârlănia: Dl. Tăriceanu se așează înapoi pe scaun. Urmat la câteva secunde de d-na Tăriceanu, apoi de Liviu Dragnea. Doar premierul Tudose mai rezistă stupefiat 10-15 secunde. Se uită la cei 3 așezați relaxat pe primul rând de scaune, apoi se uită împrejur să vadă dacă se așează lumea. Nu se așează nimeni, normal, cele două cupluri tocmai își aduc un ultim omagiu defunctului. Se mai uită odată la șeful Dragnea, odată la spre Iohannis, apoi se așează și el cuminte și ascultător.

Cele două cupluri, prezidențial și regal, se înclină la catafalc, apoi merg să salute regii, reginele și prinții care îi așteaptă în picioare. În toate aceste momente, toată lumea este în picioare, în semn de respect pentru solemnitatea momentului, și respect pentru memoria defunctului. Mai puțin cei 3+1.

Priviți imaginile absolut năucitoare, surprinse de TVR:

Gestul lor trece aproape neobservat la momentul respectiv de mai toate studiourile care transmiteau în direct, din cauza priorității evidente a momentului solemn. Mârlănia este însă evidentă, iată, două zile mai târziu.

Nu poți, pur și simplu nu poți, ca de la înălțimea funcției avute, aceea de a reprezenta instituția Parlamentului, respectiv a Guvernului României, să te cobori la nivelul unui mesean îmbufnat că n-a primit țuică la parastas, fără să fii mârlan în cea mai corectă definiție a dex-ului.

Reflexele bolșevice, acelea de a lua totul personal, lupta politică devine o luptă personală, transformă iată pe purtătorii (vremelnici) ai funcțiilor 2, 3 și 4 din stat în niște proști crescuți, fără cei 7 ani de-acasă. În clipa când te afli invitat la o ceremonie, la funeraliile unui fost șef de stat, în perioadă de doliu național, lași la o parte sentimentele personale, luptele trans-partinice, și te comporți demn, solemn, conform statutului funcției.  Funcție pe care n-ai cumpărat-o pe persoană fizică. Ți-a fost încredințată, prin vot, temporar, de către cetățenii acestei țări. Nu-ți cere nimeni să verși lacrimi de crocodil pentru decedat, să faci declarații, să scrii pe blog. Doar să-ți faci datoria.

Eh, și aici, pronunțând cuvântul datorie, dăm de greu cu domnii din triada mârlăniei + 1 d-na Tăriceanu, dar dumneaei nu are funcție publică.

Ce mai lipsea? Să scoată dl. Tăriceanu o cutie de table și să încingă o partidă în zgomot de zaruri cu dl. Dragnea? Să scoată dl. Tudose o sticlă de țuică? Să-și aprindă o țigară în palat? Era acesta momentul privirilor acre și al lipsei de respect față de actualul șef al statului, față de fostul șef de stat, față de familia îndurerată, față de înalții oaspeți, față de o întreagă țară privitoare?

Din păcate nu mai e nevoie de nimic din toate astea. Au făcut un deserviciu enorm imaginii țării noastre. Ce devenim în ochii diplomației prezente și a familiilor regale participante la funeralii, cu o conducere politică fără cei 7 ani de acasă? Nimic altceva decât reprezentanții bolșevismului de tip Vîșinski, care dădea cu pumnul în masa regelui Mihai la momentul intrării armatei roșii în România, în 1944.

Ei au dat cu pumnul în coșciug, prin lipsa totală de respect. Și au dat cu pumnul în imaginea României. „Trioul mârlăniei” mai ratează o șansă istorică de a ne prezenta ca o națiune demnă.

Românii simpli, însă, și-au condus demn fostul șef de stat, în tăcere, cu lumânări, cu flori, cu lacrimi.

Tăriceanu, Dragnea și Tudose, stând îmbufnați și acri, în fund, ca bocitorile profesioniste care așteaptă să se termine mai repede corvoada ca să-și ia banii.

Disclaimer: Limbajul argotic folosit aici este la înălțimea și dedicat fix pe măsura mârlăniei protagoniștilor. Este exact limbajul pe care îl înțeleg, și cu care trebuie dialogat cu ei de acum încolo. Degeaba încerci protocol, etichetă, bună-cuviință și finețuri pe mârlan.