Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Uncategorized

Va intra România în Schengen în 2021?

By on 17/07/2021

Pentru că în ultima perioadă s-au succedat niște evenimente epocale, pe traseul accederii Românei și Bulgariei în spațiul Schengen, și pentru că au trecut relativ nediscutate suficient în opinia publică, facem o scurtă recapitulare:

Evenimentul 1

Miercuri 02.06.2021 Comisia Europeană prezintă noua sa strategie referitoare la spațiul Schengen, prin care susține aderarea României și Bulgariei la spațiul Schengen. Detalii în presă și pe site-ul oficial al Comisiei Europene.

* captură de ecran a paginii 22 din strategia Schengen a Comisiei Europene

Ce spune documentul de mai sus, disponibil în original aici?


Traducerea și adaptarea frazelor importante:

„Bulgaria și România au fost evaluate pozitiv în cadrul procesului de evaluare Schengen, deja din 2010/2011”
„Comisia consideră că este neapărat momentul să capitalizăm aceste evaluări pozitive și, prin urmare, solicită Consiliului Europei să întreprindă pașii necesari astfel încât Bulgaria, România și Croația să devină parte a zonei fără control la frontierele comune ale Statelor Membre.”


Fac o paranteză necesară aici, Consiliul Europei este organismul format din șefi de stat și de guvern ai statelor membre EU, care se întâlnește regulat, de obicei de 4 ori pe an, sau de mai multe ori în cazuri excepționale, și care este factorul de decizie în cazul lărgirii spațiului Schengen. Hotărârile Consiliului European în aceste cazuri se iau cu unanimitate de voturi – vă aduceți cu toții aminte opoziția anumitor state (cele mai notabile fiind ale Olandei, Austriei și Germaniei), opoziție care ne-a împiedicat accesul în Schengen, deși tehnic o meritam.

Evenimentul 2

Joi 08.07.2021 Parlamentul european adoptă „Raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen” Detalii în presă aici.

Solicitarea Parlamentului European către Consiliul Europei, votată cu o majoritate de 505 voturi, sună în felul următor:

„Ținând seama de numeroasele sale solicitări de aplicare integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Bulgaria și România, solicită insistent Consiliului să-și onoreze angajamentul, să ia imediat decizia de a elimina controalele la frontierele interne terestre, maritime și aeriene și să permită acestor țări să se alăture, cu drepturi depline, spațiului de liberă circulație fără controale la frontierele interne; este pregătit, atunci când este consultat de Consiliu în conformitate cu articolul 4 din Actul de aderare, să-și exprime opinia cu privire la aplicarea integrală a dispozițiilor acquis-ului Schengen în Croația; consideră că solidaritatea și responsabilitatea sunt de datoria tuturor și că viitorul spațiului Schengen trebuie să fie fără fragmentare”

Textul rezoluției poate fi consultat pe site-ul Parlamentului European, bineînțeles în limba română, aici.

Hai să traducem termenul imediat de mai sus. Imediat înseamnă la prima întâlnire a Consiliului European.

Și acum urmează:

Evenimentul 3 – Posibila intrare a României în Schengen

Conform site-ului Consiliului European, anul acesta vor mai fi două summit-uri, unul pe 21-22 Octombrie, unul pe 16-17 Decembrie.

*Captură de ecran a site-ului Consiliului Europei cu datele următoarelor summit-uri

Întrebarea mea pentru voi, simpli cetățeni ca mine, dar și pentru pricepuții în politici și drept internațional, dar mai ales pentru responsabilii cu politica externă a României, adică Ministerul de Externe și Președintele României este:

Intră România în spațiul Schengen în 2021?

Tren și deficit de guvern, de Vlad Călincu

By on 23/03/2021

Azi gorunescu.ro găzduiește din nou un guest post by Vlad Călincu, o cunoștință mai veche a noastră, acum în postura de student afectat de noua politică a guvernului pentru biletele de tren pentru studenți.

Blană nouă și năravul vechi

Prim-ministrul Florin Cîțu propune schimbări ce ar elimina gratuitatea transportului feroviar pentru studenți. Chiar dacă există o mulțime de păreri, doresc să folosesc această oportunitate de a fi enervant cu scopul  de a discuta puțin despre însemnătatea  acestei schimbări în raport cu rolul statului și finanțarea sa de servicii publice.

În primul rând, doresc să evidențiez  faptul că nu sunt de acord cu această schimbare. Proporția pe care o constituie această gratuite în deficitul de stat este insignifiantă comparativ cu pierderile pe care statul român le susține din colectarea neconformă a  taxelor unde suntem pe ultimul loc inclusiv dacă adăugăm contribuțiile sociale. Beneficiile sociale de asemenea trebuie  evidențiate si  înțelese în contextul vieții moderne.

Munca necalificată este protejată minim de statul român, ce este mai mult decât dispus să lase 42% dintre români să muncească pe un salariu mizer. Pentru a putea duce un trai decent în realitatea noastră, studiile superioare devin o necesitate. Limitarea dreptului la transport feroviar gratuit va reduce din numărul studenților, mai ales în rândul familiilor cu venituri mici. Trebuie să reamintesc că Eurostat plasează procentul populației cu educație terțiară din România la 25% comparativ cu media europeană de 40%.

Această schimbare semnalează că membrii guvernului nu înțeleg viața contemporană în România. PNL și USR ar trebui să fie experții economici, însă precum alții dinaintea lor se arată ignoranți la ceea ce ar trebui să fie politică de bun simț. Mai ales pentru capitalism laissez-faire, așa cum se dorește pe aceste meleaguri, educația populației este o protecție pentru a evita exploatarea muncii sale și un factor major în creșterea productivității. Dacă cererea muncii calificate crește, atunci este rațional ca populația să fie îndreptată în acea direcție pentru a evita sărăcia, din moment ce munca necalificată este plătită prost în raport cu principiile cererii și ofertei, iar statul ar trebui să intervină minim în acest lanț economic. Evidențiez aceste noțiuni pentru a arăta că acest guvern nu este consistent nici măcar în doctrina sa politică principală și nu utilizează resursele pentru a atinge un anumit scop ci doar pentru a crea iluzia de stabilitate pe hârtie.

Că tot vine vorba stat, ce face el?

Rolul statului este extraordinar de complex, iar fiecare cititor are o anumită percepție despre ce ar trebui să reprezinte acesta, însă putem înțelege funcționalitatea sa prin modul de operare a unui serviciu public.

Un sistem public este finanțat din taxele plătite de către cetățeni  și are drept scop servirea intereselor comunității care îl finanțează. Un cetățean nu este obligat să folosească acel serviciu, evident, însă atunci când el alege să o facă, factura este plătită de către toată comunitatea. De exemplu, un individ perfect sănătos contribuie prin diverse impozite către sistemul medical public, dar atât timp cât acesta nu îl folosește, el nu revendică valoarea pe care indirect o investește. Pe de altă parte, un membru al comunității care se îmbolnăvește des, va merge la același sistem medical public și va revendica inclusiv valoarea investită de către alți membri ai comunității. Nu toate serviciile publice se nasc egale. O parte din taxele plătite de adulți merg către sistemul educațional pe care elevii  îl utilizează sau către construcții de drumuri pe care ei nu le vor folosi niciodată. Pe scurt, nu vei beneficia de totalul investiției tale în stat, însă această concluzie ne duce la rolul statului.

În opinia mea (atenție, am scris opinie), statul trebuie să fie un tocător eficient de resurse. Acesta rareori  va opera în profituri mari, din moment ce prioritatea lui este să asigure performanța serviciilor publice mai înainte de toate.

Randamentul unui sistem de stat crește fie când acesta își reduce costurile de operare, fie atunci când  își crește calitatea suficient pentru a justifica mărirea costului. Ideal ar fi ca odată cu o mărire în eficiență să existe și o reducere în costuri, dar acest caz este destul de rar. O populație mai sănătoasă va reduce dependența sa de un sistem medical, transportul public eficient  va reduce dependența populației de transportul privat, reducând poluarea și indirect sporind sănătatea cetățenilor și care încă odată reduce costurile sociale de sănătate. Există o mulțime de metode prin care statul poate deveni mai eficient, însă operând cu resurse limitate, acesta trebuie să intervină optim. Ce înseamnă optim este total altă discuție, circulă și sub titlul de politică și discutăm odată la 4 ani despre acest cuvânt.

Pentru a reveni de unde am plecat, guvernul în acest caz nu adoptă o poziție profitabilă pentru societate. Se poate observa cum performanța slabă în domeniul educației a statului român îi reduce din capitalul provenit din taxe și aduce un prejudiciu ce este implicit uman. Accesul la educație terțiară ar trebui extins în contextul actual atât pentru bunăstarea cetățenilor cât și pentru creșterea eficienței indirecte a statului. Este dezgustător că a trebuit să ignor discuția asupra costului pe care anumiți cetățenii inevitabil îl vor plăti pentru a demonstra de ce nici măcar din punctul de vedere al liberalilor de la conducere eliminarea gratuității transportului feroviar pentru studenți este o decizie pripită și care satisface imediat nevoile de buget, dar amână dezastrul pentru următoarea guvernare.”

Egalitatea de șanse femei-bărbați transpusă în nume de străzi

By on 13/03/2021

Cine îmi citește blogul știe că sunt un feminist convins și cred cu tărie că și noi bărbații trebuie să luptăm cu mentalitățile greșite din societatea actuală.

În lumea actuală există două mari tipuri de ideologii discriminatorii, două mari curente delirante colective:

  1. cea conform căreia unii oameni sunt superiori altor oameni – și aici putem include sclavagismul, apartheidul, teoria rasei ariene, rasismul de orice tip, monarhiile de orice tip, chiar și religiile care discriminează, etc, care au dus la conflicte și genocide inimaginabile azi, și
  2. derivată din 1, cea conform căreia bărbatul este superior femeii

Articolul de azi este inspirat de un interviu foarte interesant al lui George Buhnici cu Oana Bogdan, de profesie arhitect, stabilită și activând profesional în Belgia:

Ce mi-a reținut atenția, este cât de subliminal este „patriarhatul” în care trăim, cu exemplu concret nume de străzi, care și la noi în România poartă în marea majoritate nume de personalități masculine.
Nu văd de ce, în numele egalității de șanse, nu am începe, de acum acolo, cel puțin pentru noile străzi create, să dăm nume de femei. Este o campanie care a pornit deja în Belgia, de recuperare a locului femeii în istorie, campanie sprijinită de media și de personalități.

Mă uit pe harta Sloboziei și văr doar două străzi cu nume de personalități feminine (Ana Ipătescu și Domnița Bălașa – e posibil să fie mai multe și mi-au scăpat mie), deși dacă ne-am pune puțin mintea la contribuție am găsi într-un minut cel puțin 10 nume de femei celebre care să merite o stradă a lor. Aici o potențială listă de inspirație.
La prima vedere ar putea fi o propunere cel puțin bizară, dar dacă stai să te gândești puțin ar fi un plus pentru generațiile actuale și viitoare de femei, care, locuind pe strada, să zicem „Regina Maria”, sau „Ecaterina Teodoroiu”, sau „Ana Blandiana” ar avea acel sentiment subliminal: „Uite că și femeile pot reuși să fie celebre, personalități demne de memoria nației. Și noi femeile merităm aceleași șanse și drepturi. Și eu pot avea un destin măreț în viață”.
Și de aici până la sentimentul de mândrie și bucurie că ești considerată o ființă umană absolut egală cu ceilalți, și de a deveni un om care-și cunoaște locul în societate și nu acceptă nici un fel de discriminare, nu e decât un pas.

S-a semnat contractul de proiectare și execuție pentru pasajul Drajna

By on 17/02/2021

”Miercuri, 17.02.2021, CNAIR a semnat contractul „Proiectare și Execuție Pasaj denivelat superior DN 21, km 105+500”, cu S.C. ARCADA COMPANY S.A.

Valoarea contractului este de 98.120.978,01 lei fără TVA.

Traseul are o lungime de 2739 m, din care pasaj denivelat 305 m.

Sursa de finanțare: Fonduri Europene Nerambursabile

Durata contractului este de 24 de luni, din care:

  • 6 luni perioada de proiectare;
  • 18 luni perioada de execuție a lucrărilor.

 Perioada de garanție a lucrărilor este de 60 de luni.”

Textul comunicatului aici.

Asta înseamnă că, de principiu, în 2023 vom circula pe pasaj la Drajna. Iar pentru că ARCADA are ca asociat o societate din grupul UMB, mai precis TEHNOSTRADE, care de obicei termină lucrările înainte de termen, ne putem aștepta la o surpriză plăcută.

Licitația pentru pasajul Drajna este aproape de final

By on 16/02/2021

Pe SEAP licitația pentru pasajul Drajna a trecut de stadiul evaluărilor, procedura fiind acum, din data de 05.02.2021 în „deliberare”. Așteptăm doar publicarea atribuirii, acum că evaluările s-au încheiat.


Dup cum se poate vedea în sistemul SEAP, cei doi ofertanți au fost:
1. Arcada Company (Galați), susținută în calitate de terț de compania Tehnostrade din grupul UMB al celebrului Umbrărescu,

și

2. Asocierea OYL COMPANY HOLDING AG S.R.L. (Leader),CREATIVE ROAD DESIGN,DELTA ANTREPRIZA DE CONSTRUCTII SI MONTAJ 93

Pe surse se pare că a rămas în cursă un singur câștigător, dar nu vreau să stric surpriza, plus că celălalt ofertant are oricând la dispoziție dreptul de a contesta în justiție.
Așteptăm cu interes anunțul oficial de atribuire, precum și pașii următori.

După cum știți deja, potențialul câștigător al licitației are la dispoziție 6 luni pentru proiectare și 18 luni pentru execuție, ceea ce înseamnă un total de 2 ani calendaristici.
Concret, în varianta optimă fără contestații în care contractul s-ar semna în primăvara lui 2021, în primăvara lui 2023 s-ar putea circula pe pasaj.

România trebuie să se schimbe din temelii ep.4

By on 01/02/2021

Câți oameni mai trebuie să ardă în spitale, câți bebeluși trebuie să mai moară înecați la botez ca să începem să schimbăm proceduri și reguli și mai ales legi?

Sunt absolut convins că acest tip de tragedii sunt evitabile dacă se trag învățămintele necesare, și în loc să sărim, emoțional, să găsim vinovați, am putea începe, cerebral, prin a căuta soluții ca astfel de nenorociri să nu se mai întâmple.

În toate țările civilizate când se întâmplă o tragedie, parlamentul se autosesizează și numește de urgență o comisie parlamentară de anchetă, care are ca rol principal determinarea cauzelor legislative care au permis să se ajungă în situația critică. Pentru că, în marea majoritate a tragediilor, cauza lor este o mai mare sau mai mică de coincidențe nefericite, eroare umană, nerespectare de reguli, inexistență de reguli, etc. Și, după ce se termină ancheta, cu niște concluzii foarte bine documentate, să vină în fața poporului și a plenului parlamentului și să spună:

  1. trebuie schimbată legea x de protecție la incendiu in atmosferă explozivă
  2. trebuie schimbată legea y de training a personalului medical in caz de incendiu
  3. trebui montați senzori de oxigen în secțiile din spitale unde se administrează oxigen – pentru asta trebui modificată legea z
  4. trebuie puse sprinklere sau alte sisteme automate de stins incendii in toate clădirile publice: spitale, cluburi, sedii de birouri, instituții publice etc, etc – pentru asta trebui modificată legea…
  5. trebuie trainuit personalul bisericesc care pune noi-născuții în situații potențial mortale să acorde prim ajutor, sau trebui asistat botezul de personal medical specializat în resuscitare, sau trebuie schimbată modalitatea de botez cu una nepericuloasă (am asistat la botezuri la care copilului doar îi era turnată cu palma pe creștet, apă sfințită, deci se poate)

Dacă noi, societatea civilă nu cerem Parlamentului României să se autosesizeze când ne mor concetățenii, suntem parte a problemei. Parlamentul României este forul suprem de conducere al țării, și singura entitate care poate da legi, care pot face ca pe viitor aceste tragedii să nu se mai repete.

Pe această cale cer, în mod public și oficial, parlamentarilor de Ialomița care mă reprezintă în parlamentul României, să ceară constituirea unor comisii de anchetă parlamentare în cele două cazuri care sunt pe tapetul public în aceste zile, respectiv incendiul de la Matei Balș, și decesul nou-născutului de la Suceava în urma botezului.

PS: Știu că termenul de „comisie de anchetă” sună a comunism, poate reușesc să le denumească altfel, „comisie de investigare a cauzelor și de propunere a soluțiilor de îmbunătățiri legislative…”
PS2: Pentru cei care au observat că articolul face parte din serialul „România trebuie să se schimbe din temelii”, restul episoadelor se găsesc aici.
PS3: propunerea transmisă pe paginile de FB ale tuturor parlamentarilor de Ialomișa și USR-PLUS (care nu erau reprezentați la noi în județ). Am profitat astfel de prima zi de activitate parlamentară și de pofta de socializare în online a aleșilor noștri 🙂

206 milioane EUR pentru partide în 4 ani

By on 11/01/2021



Aflu cu surprindere de aici, magnitudinea sumelor cu care noi, contribuabilii români, susținem din buzunar, partidele politice parlamentare din țară.

*Palatul parlamentului, fosta „Casă a poporului”, sursă foto: wikipedia

Aici sunt banii dumneavoastră, cum spunea o butadă celebră, Sau, mă rog, și aici. Pe lângă alte găuri negre, gen pensiile speciale și uriașa sinecură colectivă a celor 1200 de companii de stat cu zeci de mii de membri în consiliile AGA aferente, plătiți cu bani grei, lunar.

Dar să revenim.

206 milioane euro în 4 ani de zile. Două sute șase milioane euro. O sumă enormă, cu care s-ar putea ridica 10 spitale regionale, sau construi zeci de licee și școli, sau realiza zeci bune de km de autostradă. Sau da o masă caldă celor în nevoie.
Sau. Sau. Sau.
You name it.

Sunt zeci, poate sute de priorități ale României mult mai serioase și importante decât finanțarea partidelor politice de la buget.

Să se finanțeze din cotizațiile membrilor, din sponsorizările oamenilor de afaceri, sau din viitoarele susțineri pe legea lobby-ului, care am înțeles că este în dezbatere parlamentară, de altfel o inițiativă demnă de o țară civilizată, cu care sunt de acord. Da, să vină lobby-ul fermierilor să sponsorizeze, pe față, cheltuielile de campanie ale partidelor politice, în schimbul adoptării unei legi în sprijinirea activității lor. Să vină lobby-ul ecologiștilor să susțină nu știu ce protejări de pădurii și specii pe cale de dispariție. Cu bani, frumos, transparent, să se plătească sau nu impozite pe ei, cum se dorește.
Dar, eu nu sunt de acord cu această lege de finanțare a partidelor de la buget, adică din banii contribuabililor.

Pe cale de consecință, cer public, parlamentarilor de Ialomița care mă reprezintă, și nu numai lor, inițierea abrogării art 3 lit d din legea 334/2006:


Mulțumesc pentru atenție.

Apa din Slobozia. Ep 10

By on 20/11/2020

Azi 20.11.2020 a avut loc, la sediul primăriei Slobozia, o primă ședință internă oficială de lucru a administrației actuale, cu prezență lărgită, pe problema apei potabile din Slobozia și a stației de filtrare cu osmoză.

Să nu credeți că apa nu este prioritatea zero a administrației actuale și până acum nu s-au efectuat diverse activități în această direcție. Am cerut personal să mi se pună la dispoziție dosarul stației de filtrare, așa cum am scris în ep. 9 al serialului, l-am studiat, parțial, pentru că este extrem de voluminos.

Zilele trecute, o echipă trimisă de domnul primar, din care am făcut parte, a efectuat o vizită inopinată pe șantierul stației de osmoză, de unde avem pozele următoare care arată stadiul lucrărilor, destul de avansat, clădirea a fost închisă cu panouri sandwich, toate echipamentele principale sunt montate pe poziții, sunt executate și o parte din conductele de legătură:

*interiorul stației de filtrare, containerul alb este instalația de filtrare cu osmoză inversă, în stânga filtrele cu cărbune activ

*detaliu din interiorul instalației de osmoză

*diverse echipamente care așteaptă să fie instalate

Partea negativă a vizitei este că nu am găsit pe nimeni pe șantier, și, mai mult decât atât, din spusele personalului Urban de la stația de tratare, se pare că nici nu a mai venit vreun muncitor, de aproximativ o lună.
Urmare a acestei stări de fapt, domnul primar a convocat de urgență ședința de azi, la care au luat parte compartimentele din primărie care sunt implicate în acest proiect. S-a constituit astfel, pentru prima oară de la debutul acestui proiect, un colectiv de lucru pluridisciplinar, s-au analizat stadiul fizic al livrărilor de echipamente, al lucrărilor efectuate și care mai sunt de efectuat, al plăților efectuate și care mai sunt de efectuat. Practic, s-au determinat stadiile de execuție fizic și financiar în care se află proiectul.

Pentru că sunt lucruri care țin de bucătăria internă a proiectului, nu sunt sigur că am dreptul juridic de a le face publice. Sunt niște detalii care au fost declarate secrete comerciale de către executant – cum ar fi de exemplu graficele de execuție și plăți.


Ce pot să vă fac însă public este îngrijorarea reală a actualei administrații că acest proiect va fi finalizat la data din contract – finalul lunii decembrie 2020, în condițiile în care nu lucrează nimeni pe șantier.

Motiv pentru care s-au convocat atât constructorul cât și proiectantul la sediul primăriei Slobozia pentru săptămâna viitoare, pentru o primă întâlnire, în care să se lămurească aceste aspecte descoperite în teren, să se identifice motivele care au dus la părăsirea șantierului de către executant, și eventual în cadrul căreia să se găsească soluții pentru continuarea proiectului.

Vă țin la curent cu evoluția proiectului apei, pe măsură ce apar detalii noi.



Între timp, pot să vă spun că am participat la mai multe întâlniri de lucru, pe temele iluminatului public, a salubrității și curățeniei orașului, a eficienței (a se citi risipei) energetice a orașului și a instituțiilor publice subordonate primăriei, al evoluției construcțiilor de infrastructură din cartierul Gării Noi, etc.

Chiar azi dimineață am efectuat o a doua vizită pe șantierele din cartierul Tineretului -sunt doi constructori, zilele trecute vizitasem lucrările executate de primul constructor.

*Bulevardul 1 Decembrie 1918, 17.11.2020

*strada Ponoare, 20.11.2020

Ca fapt divers, locuitorii chiar au remarcat că este prima oară când un primar le vizitează strada. Dulce-amar sentimentul, cartierul are totuși niște ani buni în spate, și niște probleme reale de rezolvat, atât de infrastructură, cât și de utilități, de cadastru, de proiectare, etc. și e trist că abia la final de 20-20 o stradă a văzut picior de edil.

Domnul primar a reiterat că primăria vine în sprijinul cetățenilor pentru rezolvarea problemelor acestora, că deschide primăria către cetățeni. Așa că vă rog, bineînțeles cu respectarea restricțiilor legate de actuala stare epidemiologică, să comunicați primăriei doleanțele și problemele dumneavoastră, pentru că acesta este unul din rolurile primordiale ale unei administrații – managerierea orașului și a problemelor lui.

*click pe poză pentru pagina de contact a primăriei pe Facebook


Un alt rol esențial fiind cel al dezvoltării lui, și pot să vă spun că și în această direcție au început să se facă primii pași.

Va urma.

Noutăți de la ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, despre autostrăzi.

By on 19/11/2020

Noutăți de la ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, despre autostrăzi, astăzi 19.11.2020 (traducerea îmi aparține):

„Am început lucrul la unul dintre cele mai provocatoare proiecte de până acum, o autostradă și o cale ferată care vor merge de la Marea Neagră la Marea Baltică. România întreprinde acest proiect în colaborare cu Polonia și SUA. Când va fi terminat, în câțiva ani, acest proiect de mai multe miliarde, care va traversa aceste țări, va fi un impuls major pentru economia României, Poloniei și al întregii regiuni est-europene. Această coloană vertebrală majoră nord-sud se va conecta și la centre regionale majore ca Iași și Timișoara. Acesta va permite acestor orașe să devină competitive, nu doar în România, dar și în Europa și în lume. Aceste mult-așteptate autostradă și cale ferată vor fi realizate pentru că trebuie realizate.
Este calea corectă de urmat.
România o poate face, iar SUA vor ajuta România să o facă.”

Am pus link-ul exact de la pasajul tradus, dar este interesat de urmărit întreaga alocuțiune, dacă aveți timp.

Avort și libertate

By on 31/10/2020

Cornelia și Emil Gorunescu, 1981. Diapozitiv din arhiva familiei.

Când eram copil îi auzeam pe ai mei dezbătând seara, profesional, cazurile care apăruseră sau evoluau în ziua respectivă la reanimarea spitalului județean Călărași. Nu exista săptămână să nu aud cuvintele „septicemie” și „avort septic”. Termenii medicali erau pentru mine un fel de zgomot de fond, „stenoză pilorică” sau „valvă mitrală” treceau pe lângă mine fără să mă atingă, niște cuvinte din alt univers, fericit fiind că am părinții lângă mine și îi auzeam discutând despre problemele lor de oameni mari.
Totuși, într-o zi de adolescență, când deja începusem să înțeleg că ceva era grav în neregulă, i-am întrebat ce e ăla avort septic. Mi-au explicat că, neavând dreptul să facă întreruperi de sarcină, femeile apelau la tot felul de babe și moașe care experimentau pe ele chiuretaje sau tentative de întrerupere de sarcină artizanale, în condiții precare de igienă. Bineînțeles că se infectau grav, iar după câteva zile erau cu viața atârnându-le de un fir de păr la reanimare. Unele scăpau, unele nu. Dar foarte multora din cele care scăpau li se extirpa definitiv uterul, rămânând astfel mutilate pe viață. Și sterile, evident. Generații întregi de femei care nu au mai putut niciodată să procreeze. Și ele erau supraviețuitoarele. O statistică neoficială cifrează la 10.000 numărul de femei decedate din cauza avorturilor septice ilegale.
Aici trebuie să precizez, pentru generațiile noi, că avorturile erau ilegale de la „decretul” 770/1966 al lui Ceaușeșcu, ceea ce a dat naștere faimoasei generații a „decrețeilor”, cei născuți între 1967 și 1989. Ceaușeșcu visa ca populația României să ajungă la 30.000.000 în anul 2000, iar pentru asta femeia română trebuia să fie animal de prăsilă.
Prima lege dată după revoluție, de fapt în plină revoluție, decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, avea să fie legea care abroga, printre alte acte normative, și infamul decret 770/1966.
Atât de mare era nevoie de libertate, atâtea drame și vieți curmate inutil de către un decret oribil, care nu avea alt scop decât crearea artificială unei generații de sclavi pentru partidul comunist, încât prima lege dată a trebuit să curme suferința a mii sau zeci de mii de femei însărcinate și expuse unor complicații fatale în caz de avort.
Revenim în prezent, în anul pandemic 2020.
Trist este că azi în lume, mai precis în Polonia, forțe reacționare au pus mâna pe puterea politică și calcă în picioare un drept fundamental al femeilor: acela de a dispune cum doresc de propriul corp.
Asta îmi aduce aminte de epoca Dragnea, când vârful stratului român era capturat de acest individ diabolic și grupul său infracțional, care dispunea după bunul plac la miez de noapte ordonanțe în slujba infractorilor. Nouă ne-a trecut glonțul pe lângă ureche, iar întâiul infractor al țării își servește binemeritata pedeapsă.
Se pare însă că polonezii s-au lăsat la rândul lor vrăjiți de cântecul de sirenă al politicienilor naționaliști și conservatoriști de la PiS (Partidul Lege și Justiție) și iată cum, în plină pandemie și restricții, li s-a servit legea interzicerii avorturilor. Probabil bazându-se și pe faptul că lumea se va gândi de două ori să iasă în stradă din cauza fricii de virus. Dar s-au înșelat.
Ca la acționarea unui întrerupător, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă să protesteze împotriva aberației, iar popularitatea PiS cade abrupt în sondajele de opinie. Președintele Poloniei chiar a apărut public promițând o „îndulcire a legii”, nicidecum o abrogare a abominației.
Noroc că este liberă circulație a persoanelor în UE (mă rog, atâta cât mai este în actualul context epidemiologic) și în fiecare an 20.000 de femei poloneze trebuie efectiv să fugă din țara-mumă, unde plătesc taxe și impozite, ca să facă un avort în străinătate.
Sincer, nu credeam că în mileniul trei, într-o țară relativ civilizată, se mai poate pune problema de restrângere de libertăți fundamentale, sau să atentezi la principii esențiale de funcționare a unei societăți, cum ar fi să aperi societatea de infractori, nu infractorii de societate.
Dar exemplele recente din România și Polonia mă fac să regândesc relația stat-cetățean, și mai ales să vă aduc aminte tuturor că urmează alegeri generale, și trebui să fim extrem de atenți cui încredințăm destinele țării.
Iar după ce le-am încredințat, să ne asigurăm că politicienii duc țara în direcția corectă și dorită de națiune, nu de grupuri de interese.
Suntem cu ochii pe voi!