Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Uncategorized

206 milioane EUR pentru partide în 4 ani

By on 11/01/2021



Aflu cu surprindere de aici, magnitudinea sumelor cu care noi, contribuabilii români, susținem din buzunar, partidele politice parlamentare din țară.

*Palatul parlamentului, fosta „Casă a poporului”, sursă foto: wikipedia

Aici sunt banii dumneavoastră, cum spunea o butadă celebră, Sau, mă rog, și aici. Pe lângă alte găuri negre, gen pensiile speciale și uriașa sinecură colectivă a celor 1200 de companii de stat cu zeci de mii de membri în consiliile AGA aferente, plătiți cu bani grei, lunar.

Dar să revenim.

206 milioane euro în 4 ani de zile. Două sute șase milioane euro. O sumă enormă, cu care s-ar putea ridica 10 spitale regionale, sau construi zeci de licee și școli, sau realiza zeci bune de km de autostradă. Sau da o masă caldă celor în nevoie.
Sau. Sau. Sau.
You name it.

Sunt zeci, poate sute de priorități ale României mult mai serioase și importante decât finanțarea partidelor politice de la buget.

Să se finanțeze din cotizațiile membrilor, din sponsorizările oamenilor de afaceri, sau din viitoarele susțineri pe legea lobby-ului, care am înțeles că este în dezbatere parlamentară, de altfel o inițiativă demnă de o țară civilizată, cu care sunt de acord. Da, să vină lobby-ul fermierilor să sponsorizeze, pe față, cheltuielile de campanie ale partidelor politice, în schimbul adoptării unei legi în sprijinirea activității lor. Să vină lobby-ul ecologiștilor să susțină nu știu ce protejări de pădurii și specii pe cale de dispariție. Cu bani, frumos, transparent, să se plătească sau nu impozite pe ei, cum se dorește.
Dar, eu nu sunt de acord cu această lege de finanțare a partidelor de la buget, adică din banii contribuabililor.

Pe cale de consecință, cer public, parlamentarilor de Ialomița care mă reprezintă, și nu numai lor, inițierea abrogării art 3 lit d din legea 334/2006:


Mulțumesc pentru atenție.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Apa din Slobozia. Ep 10

By on 20/11/2020

Azi 20.11.2020 a avut loc, la sediul primăriei Slobozia, o primă ședință internă oficială de lucru a administrației actuale, cu prezență lărgită, pe problema apei potabile din Slobozia și a stației de filtrare cu osmoză.

Să nu credeți că apa nu este prioritatea zero a administrației actuale și până acum nu s-au efectuat diverse activități în această direcție. Am cerut personal să mi se pună la dispoziție dosarul stației de filtrare, așa cum am scris în ep. 9 al serialului, l-am studiat, parțial, pentru că este extrem de voluminos.

Zilele trecute, o echipă trimisă de domnul primar, din care am făcut parte, a efectuat o vizită inopinată pe șantierul stației de osmoză, de unde avem pozele următoare care arată stadiul lucrărilor, destul de avansat, clădirea a fost închisă cu panouri sandwich, toate echipamentele principale sunt montate pe poziții, sunt executate și o parte din conductele de legătură:

*interiorul stației de filtrare, containerul alb este instalația de filtrare cu osmoză inversă, în stânga filtrele cu cărbune activ

*detaliu din interiorul instalației de osmoză

*diverse echipamente care așteaptă să fie instalate

Partea negativă a vizitei este că nu am găsit pe nimeni pe șantier, și, mai mult decât atât, din spusele personalului Urban de la stația de tratare, se pare că nici nu a mai venit vreun muncitor, de aproximativ o lună.
Urmare a acestei stări de fapt, domnul primar a convocat de urgență ședința de azi, la care au luat parte compartimentele din primărie care sunt implicate în acest proiect. S-a constituit astfel, pentru prima oară de la debutul acestui proiect, un colectiv de lucru pluridisciplinar, s-au analizat stadiul fizic al livrărilor de echipamente, al lucrărilor efectuate și care mai sunt de efectuat, al plăților efectuate și care mai sunt de efectuat. Practic, s-au determinat stadiile de execuție fizic și financiar în care se află proiectul.

Pentru că sunt lucruri care țin de bucătăria internă a proiectului, nu sunt sigur că am dreptul juridic de a le face publice. Sunt niște detalii care au fost declarate secrete comerciale de către executant – cum ar fi de exemplu graficele de execuție și plăți.


Ce pot să vă fac însă public este îngrijorarea reală a actualei administrații că acest proiect va fi finalizat la data din contract – finalul lunii decembrie 2020, în condițiile în care nu lucrează nimeni pe șantier.

Motiv pentru care s-au convocat atât constructorul cât și proiectantul la sediul primăriei Slobozia pentru săptămâna viitoare, pentru o primă întâlnire, în care să se lămurească aceste aspecte descoperite în teren, să se identifice motivele care au dus la părăsirea șantierului de către executant, și eventual în cadrul căreia să se găsească soluții pentru continuarea proiectului.

Vă țin la curent cu evoluția proiectului apei, pe măsură ce apar detalii noi.



Între timp, pot să vă spun că am participat la mai multe întâlniri de lucru, pe temele iluminatului public, a salubrității și curățeniei orașului, a eficienței (a se citi risipei) energetice a orașului și a instituțiilor publice subordonate primăriei, al evoluției construcțiilor de infrastructură din cartierul Gării Noi, etc.

Chiar azi dimineață am efectuat o a doua vizită pe șantierele din cartierul Tineretului -sunt doi constructori, zilele trecute vizitasem lucrările executate de primul constructor.

*Bulevardul 1 Decembrie 1918, 17.11.2020

*strada Ponoare, 20.11.2020

Ca fapt divers, locuitorii chiar au remarcat că este prima oară când un primar le vizitează strada. Dulce-amar sentimentul, cartierul are totuși niște ani buni în spate, și niște probleme reale de rezolvat, atât de infrastructură, cât și de utilități, de cadastru, de proiectare, etc. și e trist că abia la final de 20-20 o stradă a văzut picior de edil.

Domnul primar a reiterat că primăria vine în sprijinul cetățenilor pentru rezolvarea problemelor acestora, că deschide primăria către cetățeni. Așa că vă rog, bineînțeles cu respectarea restricțiilor legate de actuala stare epidemiologică, să comunicați primăriei doleanțele și problemele dumneavoastră, pentru că acesta este unul din rolurile primordiale ale unei administrații – managerierea orașului și a problemelor lui.

*click pe poză pentru pagina de contact a primăriei pe Facebook


Un alt rol esențial fiind cel al dezvoltării lui, și pot să vă spun că și în această direcție au început să se facă primii pași.

Va urma.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Noutăți de la ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, despre autostrăzi.

By on 19/11/2020

Noutăți de la ambasadorul SUA în România, Adrian Zuckerman, despre autostrăzi, astăzi 19.11.2020 (traducerea îmi aparține):

„Am început lucrul la unul dintre cele mai provocatoare proiecte de până acum, o autostradă și o cale ferată care vor merge de la Marea Neagră la Marea Baltică. România întreprinde acest proiect în colaborare cu Polonia și SUA. Când va fi terminat, în câțiva ani, acest proiect de mai multe miliarde, care va traversa aceste țări, va fi un impuls major pentru economia României, Poloniei și al întregii regiuni est-europene. Această coloană vertebrală majoră nord-sud se va conecta și la centre regionale majore ca Iași și Timișoara. Acesta va permite acestor orașe să devină competitive, nu doar în România, dar și în Europa și în lume. Aceste mult-așteptate autostradă și cale ferată vor fi realizate pentru că trebuie realizate.
Este calea corectă de urmat.
România o poate face, iar SUA vor ajuta România să o facă.”

Am pus link-ul exact de la pasajul tradus, dar este interesat de urmărit întreaga alocuțiune, dacă aveți timp.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Avort și libertate

By on 31/10/2020

Cornelia și Emil Gorunescu, 1981. Diapozitiv din arhiva familiei.

Când eram copil îi auzeam pe ai mei dezbătând seara, profesional, cazurile care apăruseră sau evoluau în ziua respectivă la reanimarea spitalului județean Călărași. Nu exista săptămână să nu aud cuvintele „septicemie” și „avort septic”. Termenii medicali erau pentru mine un fel de zgomot de fond, „stenoză pilorică” sau „valvă mitrală” treceau pe lângă mine fără să mă atingă, niște cuvinte din alt univers, fericit fiind că am părinții lângă mine și îi auzeam discutând despre problemele lor de oameni mari.
Totuși, într-o zi de adolescență, când deja începusem să înțeleg că ceva era grav în neregulă, i-am întrebat ce e ăla avort septic. Mi-au explicat că, neavând dreptul să facă întreruperi de sarcină, femeile apelau la tot felul de babe și moașe care experimentau pe ele chiuretaje sau tentative de întrerupere de sarcină artizanale, în condiții precare de igienă. Bineînțeles că se infectau grav, iar după câteva zile erau cu viața atârnându-le de un fir de păr la reanimare. Unele scăpau, unele nu. Dar foarte multora din cele care scăpau li se extirpa definitiv uterul, rămânând astfel mutilate pe viață. Și sterile, evident. Generații întregi de femei care nu au mai putut niciodată să procreeze. Și ele erau supraviețuitoarele. O statistică neoficială cifrează la 10.000 numărul de femei decedate din cauza avorturilor septice ilegale.
Aici trebuie să precizez, pentru generațiile noi, că avorturile erau ilegale de la „decretul” 770/1966 al lui Ceaușeșcu, ceea ce a dat naștere faimoasei generații a „decrețeilor”, cei născuți între 1967 și 1989. Ceaușeșcu visa ca populația României să ajungă la 30.000.000 în anul 2000, iar pentru asta femeia română trebuia să fie animal de prăsilă.
Prima lege dată după revoluție, de fapt în plină revoluție, decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989, avea să fie legea care abroga, printre alte acte normative, și infamul decret 770/1966.
Atât de mare era nevoie de libertate, atâtea drame și vieți curmate inutil de către un decret oribil, care nu avea alt scop decât crearea artificială unei generații de sclavi pentru partidul comunist, încât prima lege dată a trebuit să curme suferința a mii sau zeci de mii de femei însărcinate și expuse unor complicații fatale în caz de avort.
Revenim în prezent, în anul pandemic 2020.
Trist este că azi în lume, mai precis în Polonia, forțe reacționare au pus mâna pe puterea politică și calcă în picioare un drept fundamental al femeilor: acela de a dispune cum doresc de propriul corp.
Asta îmi aduce aminte de epoca Dragnea, când vârful stratului român era capturat de acest individ diabolic și grupul său infracțional, care dispunea după bunul plac la miez de noapte ordonanțe în slujba infractorilor. Nouă ne-a trecut glonțul pe lângă ureche, iar întâiul infractor al țării își servește binemeritata pedeapsă.
Se pare însă că polonezii s-au lăsat la rândul lor vrăjiți de cântecul de sirenă al politicienilor naționaliști și conservatoriști de la PiS (Partidul Lege și Justiție) și iată cum, în plină pandemie și restricții, li s-a servit legea interzicerii avorturilor. Probabil bazându-se și pe faptul că lumea se va gândi de două ori să iasă în stradă din cauza fricii de virus. Dar s-au înșelat.
Ca la acționarea unui întrerupător, zeci de mii de oameni au ieșit în stradă să protesteze împotriva aberației, iar popularitatea PiS cade abrupt în sondajele de opinie. Președintele Poloniei chiar a apărut public promițând o „îndulcire a legii”, nicidecum o abrogare a abominației.
Noroc că este liberă circulație a persoanelor în UE (mă rog, atâta cât mai este în actualul context epidemiologic) și în fiecare an 20.000 de femei poloneze trebuie efectiv să fugă din țara-mumă, unde plătesc taxe și impozite, ca să facă un avort în străinătate.
Sincer, nu credeam că în mileniul trei, într-o țară relativ civilizată, se mai poate pune problema de restrângere de libertăți fundamentale, sau să atentezi la principii esențiale de funcționare a unei societăți, cum ar fi să aperi societatea de infractori, nu infractorii de societate.
Dar exemplele recente din România și Polonia mă fac să regândesc relația stat-cetățean, și mai ales să vă aduc aminte tuturor că urmează alegeri generale, și trebui să fim extrem de atenți cui încredințăm destinele țării.
Iar după ce le-am încredințat, să ne asigurăm că politicienii duc țara în direcția corectă și dorită de națiune, nu de grupuri de interese.
Suntem cu ochii pe voi!

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

IPhone 12

By on 13/10/2020

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Voi fi consilierul personal al primarului Sloboziei, pentru 30 de zile

By on 07/10/2020

Ladies and gentlemen, Meine Damen und Herren, Doamnelor și Domnilor, stimați contacți,

Așa cum ați aflat din titlu, mi s-a propus, și bineînțeles am acceptat, să fiu al doilea din lista celor 48 de consilieri personali temporari ai primarului Sloboziei. Voi deține funcția respectivă timp de o lună, undeva în perioada Noiembrie-Decembrie 2020.
Pentru cei care nu ați fost conectați la știrile din Slobozia, primarul ales Dragoș Soare a decis ca una din pozițiile de consilier personali să fie oferită societății civile. Astfel, prin rotație, la fiecare 30 de zile un alt cetățean al orașului va avea ocazia să fie consilier personal al primarului Sloboziei. Asta face ca, în cele 48 de luni de mandat, să existe 48 de „sfetnici privați”.
Menționez de la bun început că nu am lucrat, în viața mea, o singură zi la stat și nu am dorit să fiu remunerat pentru acest job, pentru că îmi câștig existența activând în mediul privat, dar din păcate nu este posibil din punct de vedere legal, așa că voi fi plătit cu forța :). Dar, nu vă îngrijorați, nu voi fi plătit degeaba, am de gând ca banii să-i donez pentru capitalul de înființare al unei asociații non-profit, care să aducă plus valoare în oraș – un vis mai vechi de-al meu, voi da detalii la momentul potrivit. De asemenea, voi fructifica cele 30 de zile de mandat de „sfetnic” oficial prin a transmite doleanțele și problemele comunității către edili.
Foarte multe din aceste probleme sunt publice și vechi și nu mai sunt un secret pentru nimeni. Le-am documentat pe blog în cadrul serialelor „My town” și „Apa din Slobozia”.
Dar, sunt convins că există și multe altele, specifice fiecărui cartier sau zone, fiecărei profesii sau grupe de vârstă, pe care vă rog să mi le trimiteți, aici pe blog sau facebook.
De asemenea, sunt dorințe, vise sau proiecte, poate nerostite, dar care ar putea să aducă plusvaloare orașului și calității vieții – vă rog contribuiți cu idei.
Sunt realist că în 30 de zile nu poți face mare lucru, dar ceea ce se poate face este o radiografie foarte exactă a stării actuale a orașului, o prioritizare a problemelor, și se pot face niște analize, se poate începe căutarea unor soluții.

Pe plan personal, mă aștept să aflu mai multe despre cum funcționează primăria și instituțiile subordonate, cum funcționează orașul și sistemele sale, ce probleme sunt și cum se pot rezolva, astfel încât aceste instituții să-și servească optim scopurile pentru care funcționează.
De asemenea, voi acorda un interes special problemei apei – știți deja asta.

Aștept cu interes ideile și opiniile voastre, ca de obicei. Fac lucrul acesta de ani buni, și știți foarte bine că nu am avut nici o problemă să semnalez public către edili lucrurile care nu funcționează corect. Iar asta nu se va schimba cu această funcție publică temporară, doar că vocea voastră va căpăta mai multă greutate.
La final, doresc să mulțumesc frumos domnului primar ales și echipei sale pentru această oportunitate oferită, o consider o onoare dar în același timp o obligație. De asemenea, felicitări pentru idee, mi se pare genial modul de abordare „Vox Populi, Vox Dei”.

PS: Această poziție temporară din viața mea nu înseamnă că intru în „politică” sau în vreun partid anume. Am spus-o de 11-șpe mii de ori că nu mă interesează puterea politică. O mai spun o dată, ca să fie clar pentru toată lumea. Singurul meu interes aici, în această poveste, este cel al comunității. Singura politică pe care o fac este cea din perspectiva cetățeanului plătitor de taxe și impozite, și astfel de beneficiar al unor servicii meritate din acești bani. Și pentru asta nu am nevoie de un scaun, de o funcție. O pot face liniștit de pe blog și din societate.
Dacă mă decid vreodată în viața asta să fac pasul de a intra în vreun partid, vă asigur că de la mine veți afla primii, nu e cazul să speculăm și să ne consumăm energiile inutil cu un subiect inexistent. Mai bine le folosim ca să găsim rezolvări la problemele orașului, și să ne gândim puțin și spre viitor.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Monumentul constructorilor de autostrăzi din România

By on 21/09/2020

După cum știți cei care-mi citiți frecvent blogul, urmăresc cu atenție dezvoltarea infrastructurii de transport din România. Constat în ultima perioadă o frenezie a semnării de noi contracte, pe lângă deblocarea semnificativă a proiectelor existente, ceea ce pentru mine înseamnă că vom asista, în anii următori, la mulți km de autostradă inaugurați.


Kilometri de autostradă care se fac cu multă cheltuială, din partea noastră, a contribuabililor, dar și cu mult efort din partea constructorilor. Foarte mult efort, vă pot spune, ca unul care a petrecut niște ani buni din viață pe diverse șantiere. Iarna îți îngheață degetele, prin mânuși, pe piesele metalice. Vara îți curg 17 ape pe sub casca de plastic. Nu-ți vezi copiii și familia timp de săptămâni întregi. Ai totuși o bucurie, când termini obiectivul, în ultima zi, înainte să pleci de pe șantier, să vezi tot proiectul funcțional, și să știi că e și munca ta acolo. Să fii mândru de ceea ce ai realizat.


Așa că, mi-a venit ideea ca noi, comunitatea, să finanțăm un monument dedicat constructorilor de autostrăzi din România. Care nu va fi emblematic doar pentru cei care au asudat fizic la construcție, ci și pentru noi ceilalți, care am asudat fizic ca să producem fondurile (EU sau naționale) din care s-au realizat autostrăzile. Și care merităm să ne bucurăm de produsul muncii noastre. Nu numai mergând pe el, ci și văzând un monument emblematic.

Un monument al mândriei naționale, făcut de noi, pentru noi.

Energeticienii au monumentul lor la Vidraru – statuia lui Prometeu, din inox.

Cei care au construit canalul Dunăre-Marea Neagră au monumentul lor, din inox.

Un alt monument emblematic este de exemplu Chipul lui Decebal sculptat în munte la cazanele Dunării.

Ați prins ideea, nu-i așa? Mă gândesc la ceva grandios, care va costa ceva, dar care va fi vizibil de la mare distanță. Nu o plăcuță de marmură ascunsă undeva la un cap de pod. Ceva care să se vadă de fiecare dată când faci traseul Constanța-Nădlac, și care să spună tuturor despre spiritul celor care au muncit pentru rețeaua de autostrăzi.

Câteva coordonate generale care mi-au venit în minte, vă invit să contribuiți cu idei:

  • Să fie amplasat, evident, pe o autostradă, propun Pitești Sibiu pe unul din loturile montane, ca să fie emblematic, eventual ultimul cronologic, astfel încât completarea traseului strategic Constanța Nădlac să fie sărbătorită cum trebuie, la monument. Dar sunt deschis la sugestii, uite, de exemplu, un alt loc bun și foarte vizibil și o provocare inginerească este celebrul deal al liliecilor, de pe Lugoj-Deva;
  • Să fie construit dintr-un material rezistent: inox, piatră, beton armat, cor-ten, you name it;
  • Dimensiunea lui să fie scalabilă cu fondurile care se vor strânge, de exemplu dacă va fi să fie un basorelief în piatră pe un perete vertical, să fie atât de mare pe cât de mari sunt și fondurile acumulate;
  • Musai să fie gata concomitent cu închiderea coridorului Constanța Nădlac. De ce? Pentru că mi se pare emblematic acest stadiu, ca țară, când reușești să o străbați cap-coadă pe autostradă, măcar pe o direcție pentru început. Un stadiu epic, care trebuie sărbătorit de noi toți cu fast;
  • Să fie suficient de mare și de bine amplasat încât să fie vizibil în trafic, de pe ambele sensuri ale autostrăzii. Eventual cu o mic semn de nume pe ambele sensuri de mers ale autostrăzii (din acela pe fond maroniu reflectorizant, de monument), ca să știe participanții la trafic despre ce e vorba, dacă numele nu va fi evident prin text pe basorelief/sculptură;

La acest moment contează mai puțin dacă este o statuie, un basorelief, un târnăcop gigant din beton armat care susține un pod hobanat prin defileul Oltului, o cruce de marmură într-o parcare de pe trasul autostrăzii, sau altă idee mai mult sau mai puțin bună. Sunt sigur că dacă această idee adună în jurul ei o masă critică de brainstormeri, se vor găsi atât forma cât și fondul ei.

Ideea de bază e să fie suficient de vizibil în trafic, și să transmită un mesaj puternic.

Ce spuneți? Cum vi se pare?

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

My town Ep. 11 – Marea asfaltare

By on 06/09/2020

După cum știți cei care mă citiți frecvent, unul din hobby-urile mele este monitorizarea dezvoltării infrastructurii din România. Din două motive principale:

  1. Sunt un utilizator al ei, făcând în interes profesional niște zeci de mii de km anual – am avut ani și cu 80.000 km parcurși. De multe ori a fost mai fezabil să iau avionul până la Oradea, Timișoara, Cluj sau Iași decât să conduc până acolo. Era o vreme când învățasem numele de botez ale avioanelor Tarom 🙂 Acum s-au mai construit niște secțiuni de autostradă, aproape că poți să te înhami la un drum de Timișoara sau Cluj, și să programezi și o întâlnire după-amiaza, cu condiția să pleci cu noaptea în cap ca să nu prinzi rush-hour-ul de dimineață în București.
  2. Întotdeauna dezvoltarea economică și investițiile private sunt ulterioare creării infrastructurii. Dacă tu nu ai aeroport, autostradă, port sau cale ferată, un potențial investitor nu va avea cum să-și aducă materia primă și să-și transporte mai apoi produsul finit, într-un mod eficient din punct de vedere al profitului. Vezi cazul Dacia-Renault, care cer de 20 de ani autostrada Sibiu-Pitești. Și care probabil au făcut și ceva lobby la uniune, pentru că pe 3 August 2020, Comisia Europeană a aprobat o finanțare de 875,5 milioane EUR pentru susnumita autostradă. La fel turismul. Te gândești de două ori dacă pleci cu mașina pe Valea Prahovei în weekend, știind că vei petrece ore bune în ambuteiaj, la dus, în zona Nistorești-Comarnic, iar la întoarcere, duminica, alte ore bune înainte de Bușteni.

Așa că studiez evoluțiile infrastructurii din România, din mai multe surse, printre care și SEAP, portalul online al licitațiilor publice din România.

Printre licitațiile de noi autostrăzi, căi ferate, aeroporturi etc, zilele trecute îmi vine ideea să caut și primăria Slobozia pe SEAP, și dau peste anunțul [CN1021572] – Achizitie Executie lucrari + Organizare de santier + Furnizare dotari + proiectare tehnica si asistenta tehnica in cadrul proiectului Reabilitare căi de rulare ale transportului public în Municipiul Slobozia, cod SMIS 128390. De aici vă puteți descărca și documentația tehnică, cei interesați.

Publicat pe SEAP pe 5 Iunie 2020, mi-a scăpat la momentul respectiv anunțul publicării, poate o fi apărut în presă, o fi fost dezbătut public, dar eu personal nu am văzut detaliile. Apăruse la un moment dat în presă o listă de proiecte pe fonduri UE printre care și asfaltarea principalelor bulevarde, dar probabil nu eram eu foarte pe fază, fiind în general destul de ocupat și de obicei plecat în deplasări prin țară. Așa că acum i-a venit rândul la disecat 🙂

Denumire destul de pompoasă, simplificat pentru noi muritorii de rând, am alintat-o eu „marea asfaltare”, de fapt o frezare și reasfaltare, în două straturi, a bulevardelor Matei Basarab și Chimiei. O investiție imperios necesară, actualul asfalt fiind sub orice critică, crăpat, neregulat, distrus de tranșeele provocare de marea schimbare de țevi de apă.

Care asfaltare, văzută de sus, arată așa:
Adnotare 2020-09-06 112050
*captură de ecran din documentul public „DOCUMENTAȚIE DE AVIZARE A LUCRĂRILOR DE INTERVENȚII REABILITAREA CĂILOR DE RULARE ALE TRANSPORTULUI PUBLIC ÎN MUNICIPIUL SLOBOZIA”, disponibil pe SEAP la adresa de mai sus.

Notă: toate capturile de ecran care urmează în articol sunt din acestă documentație de pe SEAP

Și cam aici vă puteți opri din citit, cei care doriți varianta scurtă. Se asfaltează. Chimiei și Matei Basarab. Yeeey! End of story.

Pentru cei curioși și care au răbdare, de aici încolo se intră în detalii, în bucătăria internă a proiectului, așa cum este el gândit actualmente și scos la licitație. Intrați pe propriul risc în camera următoare 🙂

Dacă ai reușit să treci de introducere, probabil deja ești familiarizat cu butada „the devil is in the details”.
Și să o luăm metodic, prima planșă desenată din documentație, bulevardul Chimiei între km 0+000m (DN2A – centură) și km 0+250 (catedrală, sau mai precis trecerea de pietoni din dreptul clopotniței catedralei),

Adnotare 2020-09-06 113028

Detalii, ca să observe mai bine. Începem cu legenda desenului:

Adnotare 2020-09-06 120509

apoi un detaliu legat de dispunerea liniilor de autobuze (banda 1 de circulație, cea cu hașură punctată gri) și a pistelor de biciclete (hașură gri plină):
Adnotare 2020-09-06 120601
Ce se poate observa din aceste detalii:

  1. Dispare posibilitatea de a parca pe Bulevardul Chimiei
  2. Banda unu de circulație va fi exclusiv rezervată autobuzelor. Notă: De ce o trebui bandă rezervată autobuzelor pe Chimiei, pe mine mă depășește.
  3. Între banda 1 și banda 2 apare o delimitare fizică cu stâlpi (probabil de cauciuc) amplasați din metru în metru. Deci practic pe lungimea amplasării acestor stâlpi (cam 8 km în lista de materiale), va deveni imposibilă trecerea de pe o bandă pe alta.
  4. Bulevardul Chimiei va deveni practic, o stradă cu o singură bandă pe sens, de tranzit – adică nu vei avea unde să oprești sau să parchezi.
  5. Mai apar două stații „inteligente” de autobuz, iar dincolo de spațiul verde existent, mai precis între spațiul verde și trotuar, apar pistele de biciclete. Notă: E ok, stații de autobuz, deși momentan nu există un traseu de autobuz pe acolo. Dar probabil e prevăzut, deși nu mi-e clar pentru cine. Nu e o zonă populată, e un bulevard de tranzit, de legătură. În documentația urcată pe SEAP nu am identificat un studiu de trafic.
  6. Nu scăpăm de pavele și borduri de beton. Notă personală: Aveam și noi șansa istorică să punem borduri de granit (ca la Urziceni) și trotuare de granit (ca la Sinaia), pe fonduri EU cu 85% finanțare, și de cramponăm de soluții de secol 20. Care o să țină probabil 15-20 de ani iar apoi vor trebui schimbate. Granitul e nemuritor, mai trebuie eventual rearanjat pe pat de nisip/mortar peste 50-100 ani. Da, știu că e mai scump, dar dacă faci un studiu de fezabilitate să vezi cât te costă la fiecare 20 de ani să tot schimbi pavele, ieși mai ieftin pe termen super-lung cu granitul. De studiat.

Profilul pe zona de mai sus va arăta așa:
Adnotare 2020-09-06 121640
Sau în detaliu, pentru amatorii de subtilități tehnice ca mine:
Adnotare 2020-09-06 122312

Detaliu, important (remember, the devil is in the details), din care aflăm că:

  1. În sfârșit trotuarele vor avea pantă de scurgere 2,0%, și nu o să mai facem slalom printre bălți la fiecare ploaie.
  2. Pista de biciclete va fi acoperită cu 4 cm de asfalt colorat, asta e excelent, odată pentru planeitate, a doua oară pentru diferențierea clară, prin borduri și material, față de trotuarul adiacent acoperit cu pavele.
  3. Sistemul rutier. Se păstrează actuala fundație, se frezează 3-6 cm, se pun două straturi de asfalt, unul de legătură de 6 cm, unul de uzură de 4 cm.

Continuăm pe Chimiei, următoarele două planșe sunt între Catedrală (km 0+250) și Direcția Agricolă (km 0+500), apoi între Direcția Agricolă, până la limita cu Piața Revoluției. Aici nu sunt modificări majore față de tiparul de mai sus, avem relativ aceeași tramă stradală.

Adnotare 2020-09-06 130018
Adnotare 2020-09-06 130143

Remarci:

  1. Cu 25 de metri înainte de intersecții dispar separatoarele de cauciuc și apare linia punctată între benzi, ca să se poată realiza încadrarea pe banda 1 la intrarea în intersecții.
  2. Dispare parcarea perpendiculară din dreptul patiseriei Aktaș, fiind înlocuită de o stație inteligentă și un spațiu verde.
  3. Foarte probabil dispare și parcarea de la BRD, deși nu reiese foarte clar. Asta e o problemă, dispare posibilitatea de a parca în fața a 3 bănci și mai multor societăți de asigurări și alte societăți comerciale. Cei care vor dori să efectueze operațiuni bancare vor fi nevoiți să parcheze la distanță și să piardă mai mult timp. Sincer nu cred că o ipotetică bandă exclusivă de autobuze ar rezolva problema, și brusc toată lumea care vine la bancă va folosi autobuzul.

Continuăm pe Chimiei spre spital, următoarele două planșe, cu ceva particularități.

Km 0+700 – 0+950 (parc E14), și apoi 0+950 – 1+1210 (sfârșit proiect, intersecția cu bulevardul Decebal, în fața spitalului județean)

Adnotare 2020-09-06 131829

Adnotare 2020-09-06 132000

Particularitățile sunt:

  1. Nu se intervine la asfalt în zona Pieței Revoluției, pentru că este depus un alt proiect pe fonduri UE și nu se pot suprapune.
  2. Între Matei Basarab și Unirii dispar pistele de biciclete, reapar între Unirii și Decebal
  3. Între Matei Basarab și Decebal rămân benzile dedicate de autobuze, dar dispar stațiile inteligente. Probabil o omisiune care va fi corectată în proiectul tehnic de execuție (PTE).
  4. Între km 0+661 (Tipografiei) și 1+025 (Unirii) nu se frezează, nu se asfaltează. Deci vom avea, pe o distanță de 400 de metri, între Tipografiei și Unirii, același asfalt vechi. Asta nu e OK. Practic singura intervenție notabilă asupra carosabilului este montarea de separatoare de cauciuc și aplicarea de marcaje.
  5. Dispar toate parcările de pe Chimiei, cap-coadă. o (în litere zero) locuri de parcare.

Secțiuni transversale explicative pentru bulevardul Chimiei:

Adnotare 2020-09-06 150323

Adnotare 2020-09-06 150425

Adnotare 2020-09-06 150533

Adnotare 2020-09-06 150616

Adnotare 2020-09-06 150703

Adnotare 2020-09-06 150748

Ei, cam acestea sunt piesele desenate despre bulevardul Chimiei, trecem acum la „the one and only”, singurul, unicul, Matei Basarab. Unicul și singurul pentru că este singurul bulevard care străbate orașul de la un cap la altul, fluent, fără schimbări bruște de direcție. Practic, în urbanismul non-existent, întrerupt de revoluție, este singura modalitate de a străbate orașul de la un cap la altul. Probabil dacă ar fi trăit Ceaușescu s-ar fi continuat demolările și ar mai fi apărut cel puțin încă 1-2 bulevarde care să traverseze orașul, se profila deja Ștefan cel mare care începuse pe 4 benzi. Chimiei era prevăzut, spune gura târgului, să se prelungească cu cu eventual pod peste Ialomița. Etc.

Să revenim deci la bulevardul principal al Sloboziei.

Proiectul începe la km 0+000m, la intersecția (veche, mai nou este un giratoriu acolo) cu Brăilei, și se termină, bizar, la km 2+900m, la intersecția cu strada Gării. Bizar, pentru că mi se părea normal și firesc să te duci cu proiectul (domnule proiectant de la Urban Scope și domnilor consultanți de la ADR Muntenia și domnilor edili) până în giratoriul de la intersecția cu șoseaua Amara, eventual să schimbi și dalele de beton de la trecerea cu calea ferată cu unele de cauciuc, moderne. Noi, șoferii patriei, ți-am fi mulțumit adânc. Ați văzut pe undeva vreo luare de poziție publică, măcar a unui consilier local (care ne reprezintă interesele) care să zică „hai dom-le să ducem proiectul până la cap pe Amarei, să nu ne mai rupem bucșele la calea ferată”? Eu nu. În fine.

Așa arată cele 12 planșe:

MB1 MB2 MB3 MB4 MB5 MB6 MB7 MB8 MB9 MB10 MB11 MB12

Remarci:

  1. Dispar toate spațiile de parcare de pe Matei Basarab. Toate. Zero. Vorbim de sute de mașini, poate peste o mie, care sunt parcate constant pe principalul bulevard a orașului. Asta va crea o uriașă problemă pe străzile adiacente și aleile dintre blocuri, mulți nervi între șoferi și o nemulțurire pe măsură a cetățenilor.
  2. Dispare și posibilitatea de a opri la un magazin, farmacie, orice alt spațiu comercial sau instituție. Dacă pentru instituții acesta nu e un impediment, pentru unele spații comerciale înseamnă imposibilitatea aprovizionării, iar pentru altele o reducere semnificativă a afluxului de clienți. Pentru mulți acre sunt la limita supraviețuirii acum în timp de pandemie, acest pas, această implementare, va fi falimentul.
  3. Bandă unică de autobuze se recomandă în USA de la 30-40 autobuze pe oră, iar în UK de la 60-65 de autobuze pe oră în sus. În Romania nu există reglementări, nici măcar recomandări, există un singur experiment eșuat a lui Firea în București, care pentru o distanță de 500 de metri de bandă unică implementați pe DN1 la Băneasa a creat niște ambuteiaje memorabile timp de câteva zile, apoi a renunțat, la presiunea publică. Slobozia nici măcar nu are numărul acesta total de autobuze, nici dacă le scoți pe toate din autogară și le pui să circule non-stop, la interval de două minute, așa, de dragul experimentului.
  4. Se reduce Matei Basarab, de la un bulevard cu 3 benzi pe sens din care una parcare și două de circulație, la o simplă stradă cu o bandă pe sens. De bine de rău era o arteră pe care nu se creau ambuteiaje, cu o circulație relativ fluentă. Mă tem totuși că îngustarea la o bandă pe sens va crea aceste nefericite blocaje, în special la orele de vârf de dimineață/după-amiază.
  5. Dispar toate stațiile de taxi de pe Matei Basarab. Probabil vor fi relocate pe stăzile adiacente, îngreunând și mai mult traficul. Cea de la BRD va fi dificil de relocat pe Chimiei, pentru că și acolo va fi bandă unică de autobuz.
  6. Bietele piste de bicicliști sunt când pe trotuar, când pe carosabil. Practic cei ce vor circula pe carosabil v0r fi despărțiți de autobuzele de zeci de tone tot de niște stâlpi de cauciuc. Siguranță la minim, eu m-aș gândi de două ori înainte de a-mi lăsa copilul pe șosea lângă autobuze.
  7. La fel ca pe Chimiei, în zona Pieței Revoluției se lasă asfaltul vechi, se pun doar stâlpi de cauciuc.
  8. Singura parcare care rămâne în picioare este cea dintre fostul cinematograf Ialomița și strada stadionului, dar i se inversează, în mod ciudat, sensul de circulație, cu ieșirea pe la Ialomița, unde vei fi obligat să faci dreapta. Practic la fiecare parcare, mai faci odată degeaba cele câteva sute de metri ca să întorci. Evident o eroare de proiectare care trebuie corectată și lăsat sensul actual, firesc de deplasare.

Profile transversale Matei Basarab:

Adnotare 2020-09-06 161235 Adnotare 2020-09-06 161247 Adnotare 2020-09-06 161301 Adnotare 2020-09-06 161317 Adnotare 2020-09-06 161333 Adnotare 2020-09-06 161347 Adnotare 2020-09-06 161358 Adnotare 2020-09-06 161412 Adnotare 2020-09-06 161427 Adnotare 2020-09-06 161445

Concluzii:

  1. Este bine că se asfaltează, actualul sistem rutier de pe cele două artere era la capătul duratei de viață.
  2. Este foarte bine că se creează benzi pentru biciclete, este un semnal de modernism și de civilizație urbană. Bicicletele sunt deja folosite masiv în oraș, în special de tânăra generație, iar acum sunt create premisele ca ciclismul să fie practicat în siguranță, atât pentru cicliști, cât și pentru pietoni
  3. Transport în comun cu stații inteligente, cu încărcare USB, eventual alimentare solară fotovoltaică, monitorizarea digitală a timpilor sosirilor, iar e o idee bună și de viitor.
  4. Bandă unică de autobuze nu. În nici un caz. Din 3 motive mari. 1 Reduci bulevardele la o singură bandă pentru autoturisme, ceea ce va crea ambuteiaje colosale, nemulțumire și poluare; 2. Elimini locurile de parcare la care nu ai alternative momentan, sau nu ai prevăzut momentan alternative și 3 Nu ai fluxul acela minim de 30-40-60 de autobuze pe oră care să justifice crearea pentru ele a unei benzi dedicate. Aaaa, dacă tu aveai un mega ambuteiaj de 10-20 autobuze simultan dimineața care se chinuiau să ducă școlarii la cursuri, atunci te gândeai la o bandă unică.
  5. Iarăși separatoare de sens de cauciuc din metru în metru nu. Găurile de fixare vor permite intrarea apei, iar ciclurile de înghet-dezghet din timpul iernii vor duce la apariția de fisuri, care se vor lărgi de la un an la altul. La deszăpezire vor fi un coșmar, iar să te apuci să montezi și să demontezi 16 km de separatoare anual este peste puterea actualului DADP.
  6. Pavele nu, granit da.

Impresia mea generală este că, deși animați de o intenție nobilă, creatorii acestui proiect l-au făcut pe genunchi, fără niște studii de trafic serioase, fără niște studii de impact al parcărilor serioase, fără niște proiecții de afectare a mediului de afaceri adiacent. Implementarea în forma actuală, nu că mi se pare imposibilă, dar dacă va fi pusă în practică, așa cum este gândită, va bloca complet Municipiul Slobozia și va împinge spre faliment multe mici afaceri locale, care se bazau pe vadul marilor bulevarde. Așadar traficul autoturismelor, parcările și afacerile afectate, fără un beneficiu palpabil câștigat. Adică da, elimin sau schimb niște caracteristici de trafic, dar adaug unele care îmi vor crea un avantaj net superior, ca să merite deranjul.
În plus față de asta, eu nu aș fi început cu „marea asfaltare”. Eu aș fi început cu canalizarea pluvială care suferă, apoi rețelele de comunicații care atârnă pe stâlpi ca în țările bananiere, le-as fi relocat în subteran, apoi aș fi trecut la un iluminat eficient cu stâlpi amplasați corect care să acopere eficient și carosabilul dar și trotuarele (care by the way se scaldă într-o beznă glorioasă), apoi trotuare din granit , parcări, piste biciclete și stații de autobuz, mobilier urban inteligent etc, și ultima, ultima, asfaltarea. Așa, e ca și cum ai pune acoperișul la casă, apoi vine toamna și îți dai seama că e frig și n-ai pus sobă și dai gaură prin el să pui hornul. Așa și cu marea asfaltare. La anul ne dăm seama că trebuie canalizare, și iar tranșee peste tot, după care vrem rețelele de comunicații, alte tranșee, apoi stâlpi noi și iluminat cu led. Apoi smart city. And so on.
De fapt aș fi început cu o strategie generală multi-domeniu pentru oraș, apoi cu un Plan de Urbanism General – celebrul PUZ – derivat din această strategie, aș fi digitizat astfel orașul și rețelele în sistem GIS digital, ca să știu de unde încep. Apoi aș fi pornit o largă campanie de consultare publică cu cetățenii, ca să vin cu proiecte în întâmpinarea priorităților, așa cum le văd ei, plătitorii de taxe și impozite.

Acest proiect, destul de util urbei, se poate pune în practică, dar doar cu amendamente extrem de serioase, altfel va fi un fiasco edilitar mai mare decât apa și groapa.
Nu fac comentarii despre prioritatea cheltuirii a 28 milioane lei pe asfaltarea bulevardelor principale în detrimentul asfaltării străzilor încă neasfaltate, a rezolvării problemei apei, a canalizării, a celorlalte probleme presante ale urbei. Vă las pe voi, cititorii blogului, să le faceți.

Nu fac comentarii nici despre contestația celor de la Strabag care au cerut eliminarea taxelor discriminatorii de drum pentru camioane. Discriminatorii, în viziunea lor, între firmele din afara față de cele din interiorul Sloboziei, și care ar favoriza, ne-concurențial, firmele din Slobozia. Contestație existentă la dosar. Vă las pe voi să le faceți.

Vă promit doar că voi monitoriza atent această licitație, companiile interesate având termen maxim de 5 Octombrie 2020 pentru depunerea ofertelor, apoi urmând selecția câștigătorului. Deci mai puțin de o lună.

PS: Mulțumesc pe această cale celor care ați avut răbdarea eroică să citiți până la final 🙂

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Referendumul urii

By on 05/10/2018

La școală luam întotdeauna apărarea celui mic și bătut,  nu suportam bullying-ul. Țineam mai mereu cu echipa de fotbal care pierde, d-aia probabil n-am avut norocul să se prindă de mine microbul fotbalistic. Mai târziu în viață, am votat cu partidele care pierdeau constant alegerile (mai puțin la prezidențiale în 2000 când l-am votat pe „taica Ilici” ca să nu iasă nebunul de Vadim). Da, l-am votat pe Ilici, îți vine să crezi? Eu și încă 6.696.623 de români.

Ce să mai, cu acestă mică excepție istorică de mai sus, mereu am avut un feeling pentru minorități.

Care minorități, în frumoasa și toleranta noastră țară (ortodoxă 80%), au avut mai mereu un statul cel puțin ingrat.

În comunism de exemplu, homosexualitatea era o infracțiune prevăzută de codul penal, țiganii erau persecutați, ungurii erau împrăstiați prin țară cu repartiție, etc – cunoaștem cu toții regimul bolșevic în care am trăit.

Dar iată, după 29 de ani de la căderea comunismului, asistăm la o recrudescență a ideilor de tip ură, și aici citez din propaganda ultimelor zile:

  • dacă nu votezi homosexualii îți vor lua copiii
  • dacă nu votezi vor zburda homosexuali goi pe străzi să te violeze
  • avortul va trebui re-interzis
  • locul femeii este în familie, la cratiță și produs 16 copii (fac o paranteză personală, bunicul matern făcea parte dintr-o familie tradițională, cu mamă, tată, și 16 – șaisprezece copii)
  • etc – alte idei asemenea

Nimeni nu-ți spune, că să faci 16 copii înseamnă:

  • să stai însărcinată 12 ani
  • să alăptezi vreo 20 de ani
  • că nici unul din cei 16 nu va avea șanse la o educație solidă când toți plâng de foame pe lângă ceaunul cu mămăligă
  • că neavând șanse la o educație solidă tocmai ai creat 16 oameni ușor de manipulat de biserici și partide

În bula opusă, ce să vezi, ura a creat ură:

  • sunteți retrograzi, de ev mediu, inchiziție, ardeți-ne pe rug
  • fanatici religioși
  • homofobilor
  • retarzi
  • etc

Idei proprii și personale despre homosexuali: Homosexualii sunt oameni ca noi, plătesc taxe și impozite ca noi, ar trebui să aibă aceleași drepturi ca noi. Sunt diferiți doar pentru că bărbații reactionează la feromonii masculini, în timp ce femeile la cei feminini. Este o constantă a rasei umane, un mic procentaj, o minoritate, este atrasă de sexul opus. De mii de ani. De mai multe mii de ani de câte există creștinismul sau religia ortodoxă sau restul de religii. De când probabil nici nu existau religii pe planetă. Constantă care va exista și după dispariția tuturor religiilor actuale. Cam cât va exista rasa umană.

Comuniștii și naziștii credeau că e o boală, vindecabilă, sau incurabilă după caz. Au incercat tratamente. Injecții cu testosteron. Terapie cu electroșocuri. You name it. Naziștii i-au gazat. Erau rasa inferioară. Nici una dintre metode n-a mers, pentru că nu erau bolnavi. Apropo de naziști, „Mein Kampf” are destule similarități, ca text de dezvoltare a urii, cu „Restabilirea ordinii naturale” al Pro Vita, preluat ca text de căpătâi de CpF.

Ideile proprii și personale despre referendumul „urii” – așa l-am denumit eu:

  • este o inutilitate, fără nici un efect juridic – în cazul în care va fi validat
  • este o imensă pierdere financiară, zeci de milioane de EUR care puteau fi cheltuiți în scopuri nobile
  • politic servește ca o imensă perdea de fum pentru întâiul infractor al țării, cea mai bună manipulare de până acum – omul (sau consultanții lui) este un geniu în manipulare, trebuie s-o recunosc
  • homosexualii vor rămâne homosexuali și luni după referendum
  • homosexualii vor putea să adopte copii, pot și acum, nu e obligatoriu să fii căsătorit ca să adopți, deși este extrem de greu să adopți
  • homosexualii vor putea să dea 300 EUR pe un bilet de avion la Praga, să se căsătorească acolo, și să vină linistiți să trăiască în Romania
  • cei care votează pro sau contra, sau nu se duc deloc la referendum vor trebui să continue să trăiască împreună și de luni încolo

Am totuși o întrebare pentru susținătorii referendumului, și vă rog să reflectați serios și sincer, înainte de a merge să votați la referendumul urii împotriva celor care sunt diferiți:

Dacă îți vine, într-o zi, băiatul sau fata acasă, și-ți spune:

-Mamă, tată, așezați-vă puțin, am să vă spun ceva: Știți, eu sunt altfel decât voi.
Ce faci? Începi brusc și brutal să-ți urăști propriul copil?

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Moonlight Breakfast

By on 06/08/2016

Let`s listen to some nice fresh urban Romanian music:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn