Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Thoughts

Nevoia de țapi ispășitori

By on 26/10/2019

 

Arafat

Am constatat un lucru simplu, when shit hits the fan, oamenii se împart în două grupuri mari:

1 Grupul celor care caută soluții

2 Grupul celor care caută vinovați

Cei din primul grup de obicei reacționează cerebral, încearcă să realizeze cauzele evenimentului și automat creierul lor duce raționamentul spre căutarea de rezolvări pentru situația critică, sau pentru tragerea de învățături personale. Și nu e nimic în neregulă cu ei, nu sunt lipsiți de emoții sau compasiune, pur și simplu așa funcționează creierul lor într-o anume situație limită.

Cei din al doilea grup, mult mai numeros din constatările mele personale, reacționează emoțional, absolut firesc, iar una din primele reacții este să caute vinovați printre semenii umani. De ce? -v-ați întreba. Foarte simplu, pentru că experiența emoțională colectivă le spune că marea majoritate a dezastrelor colective sunt provocate de semenii lor. Și aici ne gândim la războaie în principal, la Siria, Afganistan, 9/11 și toată nebunia pe care a declanșat-o, holocaust, gulag, etc, you name it. Adică, dacă ceva major s-a întâmplat, e vina cuiva și acel cineva trebuie identificat și pus în imposibilitatea de a repeta acțiunea vătămătoare. În cultura populară românească se numește „țapul ispășitor”. Pentru că, și la noi, s-a realizat de mult, de când există expresia, că cineva trebuia sacrificat pentru a satisface nevoia de dreptate a maselor. Și nu e nimic în neregulă nici cu cel de-al doilea grup, nu sunt lipsiți de creier sau de capacitatea de procese cognitive superioare, pur și simplu așa funcționează creierul lor într-o anume situație limită.

Poate ați realizat repetarea din caracterizarea ambelor grupuri „pur și simplu așa funcționează creierul lor într-o anume situație limită”. Rețineți cuvântul „anume”, e foarte important. Nu e în neregulă să faci parte din oricare din grupuri. Poți oricând să faci switch-ul dintr-un grup în altul, depinde în ce situație ești pus. Mi s-a întâmplat personal să reacționez și cerebral, și emoțional, depinde de context.

Zilele astea a apărut o filmare nouă de la Colectiv. Zilele astea se cere capul lui Arafat – din nou.

Nu mă înțelegeți greșit, eu nu spun că Arafat a greșit sau nu, că trebuie să plece sau nu. Poate a greșit și trebuie să plece. Poate contribuția lui este atât de mare încât i se permite să rămână. Pur și simplu creierul meu nu consideră că are suficiente informații să se exprime pe un subiect atât de complex. Însă, înțeleg perfect nevoia publică de justiție, de dreptate. Pentru că au trecut 4 ani de la tragedia națională Colectiv și până acum avem doar un proces interminabil și nici un vinovat clar, definitiv. Iar publicul cere vinovații. Cere Ponți, Bănicioi, Piedoni, Arafați. Pentru că organismul colectiv a sesizat cancerul corupției și pericolul lui fatal și vrea să scape de tumori ca să se vindece. Iar medicul încearcă tot felul de tratamente ineficiente. Statul român o lălăie cu grație, așa cum ne-a obișnuit.
Iar după această, să-i spunem „vindecare”, „pacientul va trebui să-și schimbe modul de viață cu accent pe prevenție”, publicul va dori să vadă soluții, va dori să fie asigurat, de către instituțiile statului român, că s-au tras public niste învățăminte, că se fac niște recomandări, că se schimbă legi, că se și aplică legile – unele dintre ele foarte bune, că se interzic foarte dur și ferm lucruri care pot duce la un nou Colectiv.
Pentru că ce sunt legile? Ce sunt „Cele zece porunci”? Ce sunt „cei șapte ani de-acasă”? Ce sunt principiile? Sunt sistemul imunitar al societății umane, dezvoltat în mii de ani pentru a-i proteja pe oameni de oameni, care se asigură că organismul colectiv supraviețuiește oricărei provocări. Și ca orice sistem imunitar, este nevoit să se adapteze din mers, să evolueze și să recunoască noii „agenți patogeni”.

Dacă mă întrebi pe mine, „țapul ispășitor” nu va rezolva problema. E ca scoaterea chirurgicală a unei singure tumori, în timp ce pacientul e în metastază. E nevoie de resetarea întregului sistem imunitar ca să elimine amenințarea. Focusul public ar trebui mutat pe schimbarea de fond, a legislației, a mentalităților învechite. A plicului, a pilei, a lui „lasă că merge și așa”, „s-a dat”, „s-a băgat”, „s-a mărit”, „s-a făcut”. Până nu-ți schimbi tu mentalitatea, la nivel personal, și nu mai accepți compromisuri, și nu lupți activ pentru principiile tale, nu o să se întâmple mare lucru. Statul român nu o să-ți „dea”, „bage”, „mărească”, „facă”, nimic. Deal with it.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

10 August 2019. Antipliant

By on 11/08/2019

Îmi aduc aminte că îi scrisesem lui Cucoș o scrisoare deschisă în Ianuarie 2018, când deja observasem primii muguri ai derapajelor în comportamentul Jandarmeriei Române. Remarc cu tristețe că n-au învățat mare lucru de atunci în relația cu societatea.
Nu-i nimic, eu personal continui lucrul la schimbarea de mentalități. Mergem înainte.

La 10 August 2019, Jandarmeria Română, într-o încercare cel puțin patetică de a-și mai spăla puțin imaginea terfelită în 10 August 2018 și de a-și face niste PR, a distribuit următorul pliant, tipărit cu antetul Guvernului României, și bineînțeles pe banii noștri:

reguli jandarmi1

 

reguli jandarmi2

sursă foto: Facebook

Contribui și eu cu un antipliant către jandarmi (pamflet):

Față:

Titlu:

Ghidul jandarmului onest

CUM SĂ

PARTICIPI CA JANDARM LA PROTESTE

RESPECTÂND LEGEA, PE TINE ÎNSUȚI

ȘI PE CEI DIN JUR. 

 

În primul rând,

bine ai venit la protestul nostru!

 

Da, ești binevenit la orice protest pașnic și civilizat, cu protecția participanților și a mediului înconjurător, pentru că ai acest drept.

Te rugăm să iei în calcul următoarele principii, ca să te asiguri de respectarea dreptului constituțional al libertății de exprimare (art. 30 din Constituția României), siguranța ta și imaginea Jandarmeriei Române, precum și de buna desfășurare a evenimentului.

Verso:

  1. Nu uita care este scopul anunțat public al protestului și sancționează orice încercare de confiscare a mesajului participanților sau de deturnare a acestuia din partea grupurilor interlope din mafia politică. Poți face asta dacă citești cu atenție media online și colaborezi eficient cu serviciile de siguranță ale țării. Poți izola și extrage grupurile turbulente, ai pregătirea și logistica necesare.
  2. Dacă vezi manifestanți pașnici însoțiți de copii, ferește-i și protejează-i cu orice preț. Pot fi familia ta, fratele sau sora, părinții, vecinii, prietenii tăi, colegii de grădiniță ai copilului tău.
  3. Nu gaza, bate sau vătăma fizic participanți pașnici la proteste, pentru a asculta orbește un ordin venit de la un infractor politic vremelnic în funcție. Foloseste-ți liberul arbitru și refuză ordinele imorale împotriva propriului popor. Infractorul care a dat ordine data trecută e acum la pușcărie iar tu vei suporta consecințele legale, chiar dacă ți-ai acoperit numărul matricol de pe cască cu plasture negru, ca să nu poți fi identificat. Nu te ascunde orbește sub butada: „Am acționat legal, am ascultat ordinele superiorilor”. Sunt multe camere de luat vederi care transmit live protestul pentru transparență și siguranță.
  4. Protestatarii sunt acolo pentru viitorul tău. Cât timp mulțimea protestează pașnic și nimeni nu este în pericol, nu ai de ce să intervii. Protestatarii nu sunt acolo ca să lupte cu jandarmeria, ci cu mafia instituționalizată care a capturat statul român. Statul român actual este într-o luptă cu proprii cetățeni, pe care o va pierde, evident, and you are on the wrong side.
  5. Nu distribui gaze și bastoane gratuit către manifestanții pașnici. Legea interzice acest lucru, iar tu vei suporta consecințele.
  6. În urma ta ar trebui să rămână respect și principii, nu ură. Te rugăm ca, la plecare, să te fii comportat în așa fel încât să primești aplauze de la manifestanți, și că Jandarmeria Română, plătită și din banii celor care protestează, să-și merite pe deplin salariile și bugetul. Nu uita că a doua zi, te vei întâlni pe stradă sau la grădinița fiului, cu cei care au protestat cu o zi în urmă și va trebui să-i privești în ochi și să trăiești alături de ei. Nu poți seara să cocoșezi cu bastoane oameni nevinovați, iar a doua zi dimineața să apari senin, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, și să iei restul la magazin de la o casieră cu ochiul vânăt de la proteste.

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Fobia 5G

By on 06/08/2019

Tot mai des în ultima vreme văd știri despre efectele nocive ale tehnologiei 5G de telefonie mobilă, pe cale a fi implementată și în România. Le văd atât de des, în atâtea locuri și țări diferite, încât încep să mă întreb, la modul cel mai serios, dacă nu sunt rodul unei manipulări în masă, multicanal, pe binecunoscutul sistem KGB/GRU de dezinformare / băgat zâzanie între țările UE / NATO. Aici un articol pe tema Rusia vs 5G.

S-a scris că au căzut păsări, albine, etc. O pleiadă întreagă de dezinformări și semi-adevăruri, înțesate cu fake-news. Care au fost demontate ulterior, dar era prea târziu. Pentru că omul prinsese din zbor știrea cu păsările căzute „inexplicabil, șocant și nemaivăzut” din cer, lângă un site de test 5G. Și nu a mai apucat, sau la el n-a mai ajuns și stirea că e fake news prima știre. Pentru că foarte puțini în ziua de azi mai știu să se documenteze temeinic, din 2-3 surse independente și serioase, înainte de a apăsa butonul de share.

Când eram copil, în anii 80, circulau bancurile cu Radio Erevan. Sunau cam așa:

„Întrebarea ascultătorului la Radio Erevan:

-Este adevărat că Vladimir Grigoriev din Moscova a câștigat la loto o mașină Lada?

Răspunsul Radio Erevan:

-Știrea este într-adevăr despre Vladimir Grigoriev. Dar nu este din Moscova, ci din Odessa. Nu este vorba despre o mașină Lada, ci despre o bicicletă, Și nu, nu a câstigat-o la loto, ci i s-a furat”

Normal că orice om serios interesat de subiect, când aude, vede sau citește enormități de tipul Radio Erevan, ridică o sprânceană a neîncredere.

Ei bine, pe principiul „dacă te doare ceva te duci la medic”, sau „dacă ți se strică mașina apelezi la un mecanic auto”, dacă ai întrebări despre fizică cel mai bine întrebi un fizician.

Motiv pentru care, în încercarea de a demonta fobia 5G care se prefigurează în viitorul apropiat, și în încercarea de a mă documenta serios pe subiect, am dat peste domnul fizician Cristian Presură, pe care vă recomand să-l urmăriți, cu un material foarte educativ, haios și ironic, dar și foarte bine argumentat științific, despre tehnologia 5G.

Enjoy:

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Apa din Slobozia Ep. 4. Vox populi. Peste 98% din populația Sloboziei nu crede că apa este potabilă.

By on 16/07/2019

Mai precis 98,62% dintre respondenții sondajului organizat online în Iunie, nu au încredere că apa furnizată de Urban SA este potabilă.

La sondajul public de pe Facebook au participat 362 de persoane , din care 357 au răspuns NU la întrebarea: Aveți încredere cã apa din Slobozia este potabilã?

Sondaj apa iunie 2019

*foto: captură de ecran cu rezultatele votului, până la data de 16.07.2019

Grupul public „Vrem apă curată la Slobozia” are 4314 membri, aproximativ 10% din populația Sloboziei. Destul de reprezentativ, aș putea afirma fără să greșesc, plus că sondajul a fost distribuit cam pe toate grupurile online din Slobozia. Acest sondaj ar trebui să constituie un semnal de alarmă destul de serios. Dacă ar fi sirena de alarmare pentru dezastre, ar trebui să sune în capul responsabililor 98 la sută din timp. Este de departe prioritatea ZERO a administrației actuale.

Ce este de făcut, acum că avem acest procent zdrobitor de neîncredere în potabilitatea apei? Atenție, întrebarea pe care am pus-o nu este dacă apa este sau nu potabilă, ci dacă aveți încredere că este potabilă.

Adică, mai pe românește, publicul consumator de apă, a trecut prin filtrul propriu toate bâlbele politicienilor, edililor, Urban-ului, DSP-ului, toate articolele publicate de-a lungul anilor în presa locală și pe internet în care se documenta cu dovezi palpabile faptul că apa din Slobozia înregistrează depășiri la trihalometani cancerigeni (ultimul exemplu aici), și a decis că trebuie să cumpere apă îmbuteliată în loc să o consume pe cea livrată prin rețeaua de distribuție publică. Sau, mă rog, să-și instaleze sisteme costisitoare de filtrare cu osmoză inversă, singurele dovedite că rezolvă problema. Pe principiul „Nu vreau să fiu un caz în statistica de la oncologie, mai bine cumpăr apa”.  S-a creat o masă critică de neîncredere, care va fi foarte greu de demontat, și va lua mult timp, explicații, dovezi și acțiuni concrete. Analize repetate făcute de organisme independente, care să dovedească, pe parcursul a ani de zile, că apa este potabilă, în afara oricărui dubiu.

Din informațiile existente la acest moment, Urban SA se află într-un proces de conformare pentru a obține autorizația sanitară, proces care presupune investiția în stația de tratare, filtru de cărbune activ plus o instalație de filtrare mai avansată cu rășini sau osmoză, nici mie nu mi-e foarte clar.

Personal cred că se impune o întâlnire de consultări publice, organizare de primărie pe cheltuiala acesteia, într-o sală suficient de mare să permită accesul a sute de persoane și al presei. Organizată din timp, anunțată pe toate canalele, la o oră convenabilă după-amiaza sau în week-end, și la care să participe edilii, Urban-ul, DSP-ul, și alte instituții interesate. O întâlnire la care să poată lua cuvântul oricine și să-și spună părerea în public. O întâlnire care să aducă sub același acoperiș cetățenii plătitori de taxe și impozite și cei plătiți din bani publici să aibă grijă de calitatea apei. O întâlnire în care cetățenii sa-și spună păsurile, iar autoritățile să informeze ceea ce este de făcut, sau ceea ce se face deja, să răspundă concret la întrebările și îngrijorările firești într-o astfel de situație critică.

Un exercițiu de transparență și responsabilitate către proprii cetățeni. Un exercițiu democratic. Vox populi.

Idei? Constructive, vă rog.

Epopeea apei din Slobozia pe blog: Episodul 1, Episodul 2, Episodul 3

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

#șîeu

By on 05/03/2019

Am avut ocazia să-l cunosc personal pe domnul Ștefan Mandachi, chiar la el acasă, în Suceava. Am stat de vorbă doar câteva minute, era foarte ocupat, dar în acele momente am descoperit un om educat, cu un discurs coerent. Un domn a cărui activitate vă recomand personal s-o urmăriți pe viitor.

Stefan vrea autostradă, în Moldova.

Ștefan a construit, pe banii lui, un metru de autostradă în Moldova.

Ștefan nu e la prima acțiune în favoarea construcției de autostrăzi, a tipărit 3 milioane de afișe pe care le va distribui în rețeaua de restaurante Spartan, care îi aparține:

Mandachi1

Detalii în articolul de pe republica.ro

Ștefan are acest mesaj care s-a  viralizat, în favoarea construcției de autostrăzi. Haideți să facem cu toții o pauză de 15 minute, pe 15 Martie, la ora 15. Să arătăm guvernanților că ne pasă și în același timp să dăm un mesaj serios: România vrea autostrăzi!

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

La mulți ani, români! La mulți ani, România!

By on 30/11/2018

M-am gândit ca de ziua noastră, la an centenar, să fac o sinteză a articolelor postate de-a lungul anilor, pe blogul meu, pentru români și România.

Pentru că, în opinia mea, la conaționalii tăi și țara ta trebui să te gândești constant, nu doar la alegeri sau de 1 Decembrie. Trebuie să muncești zilnic la schimbarea de mentalități.

Acestea sunt câteva din ideile mele, selectate pentru centenar, în ordine cronologică. Lectură plăcută!

La mulți ani, români! La mulți ani, România!
2016.06.28 – Amintiri din Basarabia

2016.06.28 – România, o țară în contracție

2016.07.05 – Propunere pentru guvernul Cioloș – Baza de date unică a României

2016.10.12 – Nu mai e suficient „Am votat!”

2017.01.30 – 1 la mie

2017.03.27 – Avort, libertate și intoleranță

2017.06.08 – Newton și corupția

2017.08.03 – Despre respect. Noi ce vrem să fim? Japonia sau Burkina Faso?

2017.10.03 – Manualul de Yachting

2017.11.03 – România cârpită

2017.11.27 – Romania: Proposals affecting the Independence of the Judiciary

2017.12.02 – Lecțiile de azi pentru doamna Firea, PSD și restul partidelor

2017.12.08 – Qui prodest?

2017.12.17 – Regele Mihai

2018.01.21 – Scrisoare deschisă pentru Sebastian CUCOȘ, comandantul jandarmeriei române

2018.05.04 – România ruginită

2018.06.28 – Despre intoleranță, manipulare, dezbinare și natura umană în momentele critice

2018.07.31 – Analiza fenomenului M**E PSD

2018.08.25 – România paralizată

2018.10.05 – Referendumul urii

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Referendumul urii

By on 05/10/2018

La școală luam întotdeauna apărarea celui mic și bătut,  nu suportam bullying-ul. Țineam mai mereu cu echipa de fotbal care pierde, d-aia probabil n-am avut norocul să se prindă de mine microbul fotbalistic. Mai târziu în viață, am votat cu partidele care pierdeau constant alegerile (mai puțin la prezidențiale în 2000 când l-am votat pe „taica Ilici” ca să nu iasă nebunul de Vadim). Da, l-am votat pe Ilici, îți vine să crezi? Eu și încă 6.696.623 de români.

Ce să mai, cu acestă mică excepție istorică de mai sus, mereu am avut un feeling pentru minorități.

Care minorități, în frumoasa și toleranta noastră țară (ortodoxă 80%), au avut mai mereu un statul cel puțin ingrat.

În comunism de exemplu, homosexualitatea era o infracțiune prevăzută de codul penal, țiganii erau persecutați, ungurii erau împrăstiați prin țară cu repartiție, etc – cunoaștem cu toții regimul bolșevic în care am trăit.

Dar iată, după 29 de ani de la căderea comunismului, asistăm la o recrudescență a ideilor de tip ură, și aici citez din propaganda ultimelor zile:

  • dacă nu votezi homosexualii îți vor lua copiii
  • dacă nu votezi vor zburda homosexuali goi pe străzi să te violeze
  • avortul va trebui re-interzis
  • locul femeii este în familie, la cratiță și produs 16 copii (fac o paranteză personală, bunicul matern făcea parte dintr-o familie tradițională, cu mamă, tată, și 16 – șaisprezece copii)
  • etc – alte idei asemenea

Nimeni nu-ți spune, că să faci 16 copii înseamnă:

  • să stai însărcinată 12 ani
  • să alăptezi vreo 20 de ani
  • că nici unul din cei 16 nu va avea șanse la o educație solidă când toți plâng de foame pe lângă ceaunul cu mămăligă
  • că neavând șanse la o educație solidă tocmai ai creat 16 oameni ușor de manipulat de biserici și partide

În bula opusă, ce să vezi, ura a creat ură:

  • sunteți retrograzi, de ev mediu, inchiziție, ardeți-ne pe rug
  • fanatici religioși
  • homofobilor
  • retarzi
  • etc

Idei proprii și personale despre homosexuali: Homosexualii sunt oameni ca noi, plătesc taxe și impozite ca noi, ar trebui să aibă aceleași drepturi ca noi. Sunt diferiți doar pentru că bărbații reactionează la feromonii masculini, în timp ce femeile la cei feminini. Este o constantă a rasei umane, un mic procentaj, o minoritate, este atrasă de sexul opus. De mii de ani. De mai multe mii de ani de câte există creștinismul sau religia ortodoxă sau restul de religii. De când probabil nici nu existau religii pe planetă. Constantă care va exista și după dispariția tuturor religiilor actuale. Cam cât va exista rasa umană.

Comuniștii și naziștii credeau că e o boală, vindecabilă, sau incurabilă după caz. Au incercat tratamente. Injecții cu testosteron. Terapie cu electroșocuri. You name it. Naziștii i-au gazat. Erau rasa inferioară. Nici una dintre metode n-a mers, pentru că nu erau bolnavi. Apropo de naziști, „Mein Kampf” are destule similarități, ca text de dezvoltare a urii, cu „Restabilirea ordinii naturale” al Pro Vita, preluat ca text de căpătâi de CpF.

Ideile proprii și personale despre referendumul „urii” – așa l-am denumit eu:

  • este o inutilitate, fără nici un efect juridic – în cazul în care va fi validat
  • este o imensă pierdere financiară, zeci de milioane de EUR care puteau fi cheltuiți în scopuri nobile
  • politic servește ca o imensă perdea de fum pentru întâiul infractor al țării, cea mai bună manipulare de până acum – omul (sau consultanții lui) este un geniu în manipulare, trebuie s-o recunosc
  • homosexualii vor rămâne homosexuali și luni după referendum
  • homosexualii vor putea să adopte copii, pot și acum, nu e obligatoriu să fii căsătorit ca să adopți, deși este extrem de greu să adopți
  • homosexualii vor putea să dea 300 EUR pe un bilet de avion la Praga, să se căsătorească acolo, și să vină linistiți să trăiască în Romania
  • cei care votează pro sau contra, sau nu se duc deloc la referendum vor trebui să continue să trăiască împreună și de luni încolo

Am totuși o întrebare pentru susținătorii referendumului, și vă rog să reflectați serios și sincer, înainte de a merge să votați la referendumul urii împotriva celor care sunt diferiți:

Dacă îți vine, într-o zi, băiatul sau fata acasă, și-ți spune:

-Mamă, tată, așezați-vă puțin, am să vă spun ceva: Știți, eu sunt altfel decât voi.
Ce faci? Începi brusc și brutal să-ți urăști propriul copil?

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

România paralizată

By on 25/08/2018

-Noi nu suntem în stare să facem țara asta să funcționeze nici în August, când vine lumea acasă!, îmi spune Adina, după ce citește articolul Ralucăi Feher de aici.

-Dar stai puțin, că nu funcționează tot timpul anului, de ce ar face August excepție?, îi răspund retoric.

În fiecare an, luna August e specială, pentru că atunci România paralizează.

Înțepenim în trenuri, mașini, autobuze, orice are de la 4 roți în sus. Petrecem week-end-ul prinși în trafic pe DN1, pe Transfăgărășan, la Eforie pe centură, în ambuteiaje pe autostrada Soarelui, nu mai zic de Sebeș-Cluj, valea Oltului, pe bacul de la Chiciu și în vamele de la Silistra și până la Nădlac, etc, you name it. Ne luăm zile de concediu ca să facem coadă la pașapoarte și înmatriculări. Facebook-ul e plin de poze cu ambuteiaje, nervi, stres, hate, vacanțe eșuate în trafic.

Dar anul 2018 e anul recordurilor. Conform statisticii oficiale disponibile aici, până în Iulie 2018 se înmatriculaseră 75.278 de mii de autoturisme noi și 274.195 second, adică un total de 349.473 mașini. Comparativ, pe tot anul 2017 s-au înmatriculat 350.780. Într-un an și jumătate de la scoaterea taxei auto, parcul doar de autoturisme a crescut cu 700.000 de unități.

700.000. Șapte sute. De mii. Numai autoturisme. La care se mai adaugă câteva sute de autobuze și câteva mii de mașini de transport marfă. Dacă pui șapte sute de mii de autoturisme nou înmatriculate, lipite, parcate, bară la bară, fără spațiu între ele, rezultă o coloană de 2.800 de kilometri. Nu am distanță în România atât de lungă ca s-o explic. Dacă pleci din Constanța pe traseul Iași-Satu-Mare-Oradea-Timișoara-Craiova și retur Constanța, practic faci turul Romaniei, ai doar 2000 km, uite un exemplu de traseu, care ar fi plin de mașini parcate pe un sens, lipite una de alta. Faci României brâu de fier. Și tot ar mai rămâne mașini pentru 800 km.

Romania paralizata

Ei bine, anul 2018 a mai adus ceva interesant. 1.200.000 de bugetari si 400.000 de salariați din companiile de stat, au primit tichete de vacanță de 1.450 de lei. Tichete de vacanță care nu se pot cheltui decât în România. Și când crezi că au plecat în vacanță cu tot cu familii, cel puțin jumătate dintre ei? În luna August.

Ecuație România paralizată:

  • 2-3 milioane de brothers and sisters din diaspora care vin să-si vadă familiile +
  • 2-3 milioane de bugetari+familiile care trebuie să-și cheltuie voucherele +
  • restul de români care își programaseră un concediu în august (necuantificabil, presupun alte milioane) +
  • 700.000 de masini noi care trebuie scoase în prima vacanță +
  • aglomerație în toate zonele turistice, servicii proaste și scumpe +
  • infrastructură rutieră, CF, aeriană, navală, vamală, care clar nu ține pasul cu evoluția +
  • dezinteres total al guvernanților pentru orice depășește apexul propriului burdihan =

La mulți ani Românie la 100 de ani! N-am avut ce cadou mai bun să-ți facem. Ți-am luat brâu de fier. Dacă e prea lung și prea greu, și te doare spatele de la purtat, poți să ți-l bagi pe mâneci, sau prin buzunare. Te descurci tu cumva.

PS: Unul din lucrurile pe care le pot face personal pentru mine și confrați este să nu plec în vacanță în August, după ce m-am identificat ca parte a problemei.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Analiza fenomenului M**E PSD

By on 31/07/2018

Disclaimer 1: Articolul conține materiale pe care unii cititori le-ar putea considera deranjante, obscene, defăimătoare, etc. 18+

Disclaimer 2: Nu sunt deloc de acord cu violența verbală, mi se pare la un pas de cea fizică. Articolul de față se vrea doar o analiză, sper obiectivă, a unui fenomen pe care nu-l susțin.

Acum că am clarificat cele de mai sus, putem începe.
De câteva zile a intrat în țară Audi-ul cu numere jignitoare anti-PSD. Ieri, odiseea cetățeanului român din Suedia a avut finalul previzibil, numerele i-au fost ridicate (pentru un motiv pueril, și mai nou caduc, dacă mă întrebați pe mine), i s-a suspendat permisul, i s-a făcut dosar penal, tot tacâmul. Toată lumea, atât cei pro-PSD, cât și cei anti-PSD + o mare parte din mass-media a căzut în aceeași capcană: a întors cazul pe toate părțile.
Fără să conștientizeze, sau minimalizând voit faptul că nu este un caz singular. Vorbim de un fenomen de masă. Vorbim de agricultori din Ardeal care au scris mesajul m**e psd pe câmp. Vorbim de turiști care l-au scris pe nisip la Eforie, în loc să se bucure de vacanță. Vorbim de oameni care l-au scris din cârnați și mici, la grătar, duminica, în loc să se relaxeze. Vorbim de oameni care deja scandează mesajul, în cluburile de pe litoral, la festivaluri, la meciurile de fotbal Steaua-Dinamo, la concertele rock. Facebook-ul e plin de gif-uri, meme-uri și poze cu mesajul m**e psd. Gospodinele scriu mesajul pe torturi, salate boeuf și pepeni sculptați. O formație de rap, ARMA, a scos chiar un cântec cu titlul m**e psd:

Să exemplificăm însă vox populi, pentru a reda magnitudinea fenomenului.

Buuuun. Am argumentat suficient, cred că nu mai există urmă de îndoială acum că discutăm de un fenomen de masă, care s-a viralizat puternic în ultimele săptămâni. Până și cei mai fervenți susținători ai PSD, care trăiesc în bula televiziunilor cu osanale de partid, au aflat că se întâmplă ceva.

Dar ce?

O fi statul paralel iar?

Soroș?

Opoziția?

Cine e în spatele acesui fenomen incontrolabil, care capătă energie și masă ca un bulgăre de zăpadă care se rostogolește la vale?

Răspunsul este unul singur, simplu și evident:

PSD.

Da, da. PSD. O mai scriu o dată, ca să se înțeleagă perfect: Pe. Se. De.

Cum așa? Păi foarte simplu, o să decodez eu mesajul pentru nedumeriți. Când tu vinzi la fier vechi toată industria țării, când privatizezi pe un dolar ca să apară mall-uri, când dai ordonanțe noaptea ca hoții, când îți mor cetățenii cu banii de transplant în mână, când ești plimbat pe la `nșpe mii de ghișee de către mutre acre plătite din banii tăi să te ajute, când îți petreci jumătate de week-end pe drumul spre Predeal, toată această frustrare se adună de jos în sus ca presiunea într-o sticlă de șampanie. Sau cum a sumarizat-o plastic cineva: „29 de ani am tot primit m**e de la guvernanți, de sus în jos. Acum poporul se pregătește să o dea înapoi! Vine una mare, de jos în sus!”

Când baza societății, din care tu îți tragi seva electorală, îți transmite un mesaj atât de simplu, comprimat, pe înțelesul tuturor, tu ca partid de guvernământ, trebuie să-ți scoți dopurile de ceară din urechi, și să asculți vocea celor mulți, chiar dacă mesajul e unul argotic. Mesajul din spatele înjurăturii este:

PSD, oprește-te! PSD, ne-am săturat! PSD, indiferent câte fapte bune faci, sunt umbrite de cele rele. PSD, vrem o țară fără infractori la conducerea ei. Vrem principii. Vrem demnitate. Vrem sănătate. Vrem educație. Vrem autostrăzi. Vrem să trăim cu capul sus, respectați și protejați de statul român. Or else.

Doar că nu știu s-o exprime elegant, în versuri cu rimă, ca mișcarea #rezist de exemplu.

Pericolul major pe care-l văd eu, este ca PSD-ul să nu rezoneze la mesaj. Să continue politica „până la capăt”. Deja s-a ajuns la violență verbală. Pasul următor, o știm cu toții, e violența fizică. După ridicatul tonului vine palma. Scenariul cel mai sumbru fiind ca protestele, încă pașnice, să devină lupte de stradă. Vrem să apărem în prim-planul știrilor de pe glob cu titlul „violențe de stradă la un protest anti-guvernamental în București”? Sau „război civil în România”?

Nu vrem.

Nimeni nu vrea.

Do something, aveți puterea. Fie că ne place fie că nu forma în care a fost ambalat, ăsta e de fapt mesajul.

De final, ca să vedeți că România nu este un caz singular, iată un exemplu de peste ocean, care arată tot saturație. Uitați-vă cu atenție la reacția unei săli de oameni educați, de elită:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Mie din tot campionatul mondial mi-a plăcut președinta Croației

By on 16/07/2018

Da, știu la ce vă gândiți, dar nu, nu mi-a plăcut așa, you dirty minds 🙂
Iar pozele alea cu doamna Kolinda Grabar-Kitarovic, în care apare în costume de baie minimaliste, deși sunt virale ca aparținând președintei Croației, sunt fake. În pozele cu bikini e ori Coco Austin, ori actrița din filmele pentru adulți Diamond Foxx, ori altele sunt fotoshopate grosier. Doamna președinte are un CV impresionant – vezi link-ul de mai sus și mă îndoiesc sincer că vreun paparazzi are poze cu ea la plajă în poziții de tabloid.

Mie mi-a plăcut pentru că:

1.A purtat, ca un simplu suporter, tricoul naționalei. Acesta este un mesaj subliminal foarte puternic: „Sunt președinta țării mele, dar sunt și susținătorul echipei de fotbal a țării. Sunt una de-a voastră!

2. Fără să se teamă de judecățile celor din jur, a dovedit o sensibilitate și o empatie (de excepție pentru un înalt demnitar) față de echipa națională, dar și față de francezi, i-a îmbrățișat, pupat și felicitat pe toți, mesajul pe care „l-am citit eu” este: „ok, este un joc, este un sport, am fost adversari pe teren dar acum rămânem niște oameni frumoși, care se bucură de performanță”Kolinda3

3. Iarăși, știind foarte bine că deschide cutia Pandorei a comentariilor malițioase, l-a luat de mână pe președintele Macron, l-a pupat, l-a îmbrățișat și mângâiat de i-au mers fulgii.

MOSCOW, RUSSIA - JULY 15, 2018: France's President Emmanuel Macron (L) and Croatia's President Kolinda Grabar-Kitarovic attend the 2018 FIFA World Cup Final match between France and Croatia at Luzhniki Stadium. Valery Sharifulin/TASS (Photo by Valery SharifulinTASS via Getty Images)
MOSCOW, RUSSIA – JULY 15, 2018: France’s President Emmanuel Macron (L) and Croatia’s President Kolinda Grabar-Kitarovic attend the 2018 FIFA World Cup Final match between France and Croatia at Luzhniki Stadium. Valery Sharifulin/TASS (Photo by Valery SharifulinTASS via Getty Images)

Kolinda2

Kolinda_Grabar-Kitarović_and_Emmanuel_Macron_prepare_to_award_the_first_and_second_places_in_the_final_of_the_2018_Russian_Football_Cupphoto: Wikipedia

Cum ar spune un prieten: „This is a beginning of a beautiful friendship”  între Croația și Franța. Nu, nu era nimic sexual acolo, ați salivat degeaba (vă știți voi care), au curs comentariile retardo-misogine (că aia franceză e nu știu cum dar aia croată e altfel – cu referire la femeile din viața lui Macron etc.) Femeia știa exact ce face, și s-a folosit de euforia și audiența unică a momentului pentru a transmite un mesaj lumii întregi:

„Statele nu pot supraviețui singure. Națiunile, în pofida diferențelor culturale, sociale, religioase, economice trebuie să funcționeze în bună armonie cu celelalte state. Toate sunt formate din oameni, homo sapiens, avem același ADN, aceleași valori fundamentale, aceleași vise, dorințe și aspirații. Hai s-o facem împreună! Hai să nu mergem singuri și triști fiecare pe drumul lui!”

Mișcarea sportivă mondială, fotbal included, asta demonstrează, din 4 în patru ani, la olimpiade, sau la diversele campionate mondiale: Suntem la fel. Vorbim aceeași limbă. Hai să ne unim forțele.
Femeia asta, prin comportamentul ei simplu și la obiect, tocmai v-a arătat viitorul omenirii. Depinde de voi dacă i-ați pătruns sensul.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn