Gorunescu.ro

Think. Feel. Give.

Geek Corner

My town ep. 4 – Stații de încărcare vehicule electrice

By on 16/04/2018

Episodul 4 este despre viitor. Viitorul este electric. Combustibilii fosili, indiferent câte zeci de ani vor mai fi extrași, se vor termina într-o bună zi. Toate marile companii producătoare de automobile au în plan cel puțin un vehicul complet electric până în 2020. În marile capitale se vorbește deja de interzicerea mașinilor pe combustibili fosili în centru. Sunt șanse mari ca în câțiva ani, mașinile electrice să fie ceva banal. În plus de asta, chiar și în țările unde curentul electric este foarte scump, 100 de km pot fi parcurși cu 2-3 EUR cheltuiți pe curent. Cam cum ar veni 2-3 litri de benzină sau motorină la 100 km. În România, la prețul actual al KW-ului, costul ar fi de 1-2 EUR/100 km.

De ceva timp cochetez cu ideea cumpărării unui vehicul electric. Și nu sunt singurul. Pe 2 roți sau 4 roți. Dacă cel pe 2 roți este relativ ușor de încărcat la o priză „domestică” de 3 Kw, un vehicul pe 4 roți are nevoie de o stație de încărcare dedicată, de 11 sau 22 Kw, sau mă rog, un supercharger pentru Tesla, de 120 Kw.

Problema principală a deținerii unui  vehicul electric se traduce în următoarea sintagmă: range anxiety. Adică angoasa autonomiei. Dacă pentru un vehicul pe benzină, motorină sau GPL, există stații de alimentare cu carburant la fiecare 20-30-40 km, stații de încărcare pentru vehiculele electrice sunt foarte rare, în ciuda promisiunilor guvernanților și a angajamentelor României. Posesorul de vehicul electric depinde de aceste stații de încărcare de pe traseu, el trebuie să-și planifice foarte bine călătoria pentru a nu rămâne în pană, pentru că nu o poate rezolva făcând autostropul cu un PET de 2 litri. Trebuie să-ți calculezi autonomia, stilul de condus, dacă folosesți sau nu aerul condiționat sau încălzirea, cât de încărcată este mașina cu pasageri și bagaje, sunt o mulțime de variabile. Apoi să suprapui traseul cu harta stațiilor de încărcare.

De exemplu, în județul Ialomița, există una singură (publică), la Amara:

Statii electrice

Propunerea articolului de față este pentru Primăria Slobozia: instalarea a 2-3 stații universale de încărcare a vehiculelor electrice, în principalele parcări din oraș: la supermarketul Ialomița, în viitoarea parcare subterană, la hotel Select etc.

Trebuie să fie amplasate în parcările long-term, deoarece încărcarea electrică este un proces care poate dura și 8-12 ore, depinde de vehicul, capacitatea bateriei, capacitatea de a absorbi curentul din rețea, etc. În parcările comerciale (Kaufland, Lidl, benzinării) de obicei timpul de staționare este limitat, iar spațiile de parcare sunt destinate exclusiv clienților acestor comercianți.

Știu că există proiecte (mi se pare chiar în vestitul PMUD) de amplasare a stațiilor electrice. Dar acelea sunt planuri pe termen mediu-lung, fonduri UE, birocrație, finanțare, implementare, etc. Vorbim de un proiect care poate dura 3-5 ani minim. Propunerea mea este una care se poate realiza anul acesta, cu o investiție relativ mică – o stație de tip public care poate încărca 4 mașini simultan este 3500 EUR, hai să zicem cu tot cu tras cablu, săpat șant, n-ar trebui să treacă de 10.000 EUR.

Investiția s-ar amortiza relativ rapid, prin vinderea curentului electric către utilizatori. Nu mi se pare un efort investițional major, cel puțin pentru o stație pilot, să zicem la Ialomița, în centru, unde posesorul mașinii ar putea petrece câteva ore până i se încarcă bateria.

Primăria Slobozia, ar putea începe să concureze, cu o strategie bine gândită, pe termen mediu-lung, cu marile lanțuri de distribuție de carburanți. Paradigma de alimentare pe viitor s-ar putea schimba. Dacă până acum nu conta prea mult poziția benzinăriei, făceai plinul în 5 minute și plecai, pentru reîncărcare electrică ai nevoie de ore, sau chiar să rămâi peste noapte la un hotel. Rețelele de supermarketuri din București și marile orașe, mall-urile, hotelurile și chiar clădirile de birouri deja încep să se adapteze la acestă filozofie. Primăriile sunt deasemenea interesate, unele chiar se mișcă natural.

Avantaje:

Ar pune Slobozia pe harta electrică a țării.

Ar crea premisele achiziționării de vehicule electrice/plug-in hibrid, pentru cei care stau în expectativă. Nimeni n-ar vrea să investească sume importante într-o mașină pentru care infrastructura de încărcare este inexistentă.

Ar scădea poluarea din oraș.

Ar aduce în oraș pe cei în tranzit pe A2, care ar trebui să petreacă niște ore bune în Slobozia, la o terasă, la cumpărături, etc. Cei care se duc spre mare în sezonul estival, ar putea include Slobozia în traseul lor, pentru o oprire de reîncărcare de câteva ore, în loc să treacă în viteză pe centură. Ar crește încasările orașului din turismul de tranzit.

Ar aduce fonduri suplimentare la bugetul local.

Am putea spune: Slobozia, born electric 2018!

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Observare munți – model matematic Excel

By on 03/04/2018

Articolul de azi pleacă de la experiența pe care am avut-o ieri, când am avut ocazia, pentru prima oară, să văd subcarpații Buzăului, de la Slobozia. Mă rog, de pe malul supraînalțat al Ialomiței, înainte de intrarea în oraș dinspre Călărași.

Iată dovada, chinuită, cu telefonul la zoom maxim, pe rafală, din mașină:IMG_4710

Cam aici sunt dealurile subcarpatice, în caz că nu le-ați spotat în varianta needitată:

IMG_4710_01

Iar acesta e direcția aproximativă în care a fost făcută poza, luând în calcul reperele din poză – păduricea de la Amara din dreapta săgeții roșie din centru:

IMG_4750

După cum se vede din captura făcută din Google Earth, între observator și vârful observat sunt 91 Km. Studiind harta, am aflat că formele de relief posibil a fi văzute în zonă au înălțimi între 400 și 600 de metri, să zicem o altitudine medie de 500 de metri.

Dilema mea era dacă științific, matematic, se poate demonstra că un obiect de o anumită înălțime – să zicem un munte a cărui altitudine o cunoaștem – poate fi vizibil, dintr-un punct elevat (bloc, turn sau deal), de la un anumit număr de kilometri, dată fiind raza de curbură a pământului.

Și, căutând pe internet diferite resurse, am creat următorul model matematic, în care introducând cele 2 înălțimi, ale observatorului și obiectului observat, ți se returnează distanța maximă de la care este posibilă observarea.

Observare munti-Model

Model matematic (săriți peste el cine nu e pasionat).

Model în care:

OA=OE=OC=r=raza de curbură medie a pământului=6371km sau 6.371.000m

AB=h=Înălțimea punctului de observație. În cazul meu concret malul Ialomiței e undeva la 40m.

CD=H=Înălțimea obiectului observat. În cazul meu dealurile subcarpatice ale Buzăului, să zicem 500m înălțime medie.

AB= d=distanța de observare între bazele celor 2 corpuri, observator si obiect, măsurabilă pe hartă. În cazul meu, 91km sau 91.000m.

Modelul returnează distanța d, în metri, folosind următoarea ecuație:

d=π·r·{arccos[r/(r+h)]+arccos[r/(r+H)]}/180

sau, dacă doriți să vă distrați în Excel, formula este:

=PI()*r*(DEGREES(ACOS(r/(r+h)))+DEGREES(ACOS(r/(r+H))))/180

Notă: înlocuiți r cu 6371000, h cu înălțimea de observație în metri și H cu înalțimea muntelui observat, în metri, altfel excel-ul va returna eroare.

În cazul meu concret, formula din Excel arată așa:

=PI()*6371000*(DEGREES(ACOS(6371000/(6371000+40)))+DEGREES(ACOS(6371000/(6371000+500))))/180

Iar rezultatul meu este: 102.391 metri

Concluzia modelului, pentru cazul meu concret, distanța maximă de la care poți observa un deal de 500m, de pe un deal de 40m, este de 102 km, adică eu la 91 de Km distanță sunt „in range”, cum s-ar spune.

Modelul matematic are o singură limitare, presupune că pe arcul de cerc AC nu există obstacole, sau altfel spus cota terenului este 0 metri. Dacă între observator și obiect avem un platou, cu o înalțime oarecare, datele returnate de ecuație nu pot fi verificate în practică.

De final am pentru voi demolarea mitului conform căruia de pe vf. Moldoveanu, 2544m, se vede Marea Neagră, în unele zile cu cer senin după furtună. Nu se vede. Dacă testați modelul matematic cu h=2500 și H=0, va returna în jur de 180 km. Marea Neagră e la 360 km de Moldoveanu. No chance.

Și da, Carpații se văd din București, dacă ești pe o clădire înaltă.

Have fun testing the Excel model.

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

De necrezut – atenționare pentru site-urile dubioase

By on 13/02/2017

În ultima vreme toți utilizatorii de internet și rețele sociale sunt supuși unor manipulări serioase. Nu mai este apanajul exclusiv al televiziunilor de partid (RTV, Antena Group, etc) dar grupuri de interese de ambele părți ale eșichierului politic, precum și alte entități (unele din afara țării) au diverse moduri de a-și promova interesele.

Așa că, inevitabil, a apărut și antidotul împotriva manipulării, deocamdată sub forma de plug-in de Chrome, pe numele lui De Necrezut. Nu îți va bloca site-urile dubioase, ci doar va afișa un mesaj de avertizare prin care ești invitat să verifici informația și din alte surse, inclusiv în Facebook îți apare un mesaj de avertizare: „Pare de necrezut? Verifică informația și din alte surse.”

DeNecrezut

Lista site-urilor a căror informație trebuie verificată din surse alternative, este:

  • fluierul.ro
  • vremuritulburi.com
  • nedreptate.net
  • expunere.com
  • descrieri.ro
  • cunoastelumea.ro
  • activenews.ro
  • aflasitu.ro
  • infoAlert.ro
  • cyd.ro
  • efemeride.ro
  • nationalisti.ro
  • nasul.ro
  • nuv.ro
  • social-media-romania.eu
  • searchnewsglobal.wordpress.com
  • lovendal.ro
  • ziaristionline.ro
  • yno.ro
  • caplimpede.ro
  • secretele.com
  • napocanews.ro
  • stirinefiltrate.ro
  • dzr.org.ro
  • stiri-extreme.ro
  • ro.blastingnews.com
  • onlinereport.ro
  • obiectiv.info
  • dailynewsro.com
  • soim.ro
  • gandeste.org
  • recentnews.ro
  • eufrosin.wordpress.com
  • criterii.ro
  • reporteronline.net
  • lupuldacicblogg.wordpress.com
  • incorect.org
  • stireazilei.com
  • flux24.ro
  • deretinut.net
  • ziaruldegarda.ro
  • presalibera.net
  • teinformam.ro
  • perfectmedia.tv
  • stiriblana.pw
  • impactpress.ro
  • us24.ro
  • sokant.ro
  • comunitatea.stampenet.com
  • stirea.ru
  • oliviasteer.ro
  • comisarul.ro
  • luju.ro
  • exclusivenews.ro
  • infopuls.ro
  • invectiva.ro
  • explozivnews24.ro
  • alternativenews.ro
  • exclusiv24.ro
  • rol.ro
  • grupul.ro
  • stiripesurse.ro
  • romaniatv.net
  • antena3.ro
  • curentul.info
  • justitiarul.ro
  • stiri.rol.ro
  • dcnews.ro
  • rdo.ro
  • bzi.ro

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

De la 01 Iulie 2017 plătim anual pentru domeniile .ro

By on 24/12/2016

Citez din comunicatul ROTLD din 23.12.2016. Nu se specifică însă care va fi suma anuală.

”Introducerea tarifului de înregistrare și mentenanță anuală pentru domeniile “.ro” va intra în aplicare începând cu
data de 01 Iulie 2017.

Stabilirea tarifului de înregistrare și mentenanță anuală reprezintă o cerință necesară pentru alinierea domeniilor “.ro” la politicile adoptate de toate țările din lume. În Europa, în mod treptat, toate țările au trecut la înregistrarea pe perioadă limitată de timp a domeniilor cod de țară și reînnoirea în cazul în care solicitantul dorește folosirea în continuare a numelui. Ultima țară din Europa care a trecut la plata taxei anuale la domenii este Slovenia, în urmă cu cca. 4 ani. În prezent, România este singura țară din Europa care nu a introdus un tarif de mentenanță anuală pentru domenii.

Stabilirea tarifului de înregistrare și mentenanță anuală este justificată de următoarele cerințe și reglementată, după cum urmează:

1. Așa cum se arată și în documentul “Speculative and Abusive Registration of Internet Domain Names – Draft Principles of a Code of Conduct” al Comisiei Europene din anul 2000, tariful de înregistrare și mentenanță anual este necesar pentru acoperirea costurilor inițiale de înregistrare, precum și pentru acoperirea costurilor zilnice de menținere în funcțiune a înregistrării, cum ar fi: costurile pentru sistemul de nameservere, costuri pentru sistemul de înregistrare, costuri pentru serverul WHOIS, costuri pentru serviciul de “help desk”, costuri de dezvoltare hardware și software, costuri de întreținere și service, precum și costuri pentru asigurarea unei mai bune securități.

2. Stabilirea tarifului de înregistrare și mentenanță anuală are de asemenea avantajul că va duce la deblocarea numelor de domenii “.ro”, care au fost înregistrate începând cu anul 1993, și care în prezent nu mai sunt folosite, fie că firmele ce le-au solicitat au dispărut, fie că persoana care le-a solicitat nu mai are nevoie de acele nume în prezent.

3. Tariful de înregistrare și mentenanță anuală a unui domeniu “.ro” se stabilește, la o valoare de referință pentru Registrul de domenii .ro și asigură atât serviciul de înregistrare cât și o perioadă de 5 ani de utilizare în condiții de securitate. După expirarea perioadei de 5 ani, se va achita anual o valoare de referință pentru Registrul de domenii .ro, necesară păstrării serviciului de utilizare a domeniului .ro în condiții de siguranță.

4. Pentru numele de domenii “.ro” înregistrate înainte de data de 01.07.2012, deținătorii dreptului de utilizare au obligația de a achita tariful de mentenanță anual în intervalul 01.07.2017-01.10.2017. Pentru domeniile “.ro” înregistrate în intervalul 01.07.2012 – 01.07.2017, tariful de mentenanță anual va fi achitat în momentul în care dreptul de utilizare a numelui de domeniu “.ro” este egal cu 5 ani de la data înregistrării.

Registrul Român de domenii .ro – RoTLD va transmite informații și instrucțiuni importante la adresa de e-mail a deținătorului dreptului de folosință cu privire la introducerea tarifului de înregistrare și mentenanță anuală pentru domeniile “.ro”.

ROTLD solicită în baza Regulilor de Înregistrare (Art. 20) și a Contractului de Înregistrare (Art. 4) de la www.rotld.ro ca deținătorii domeniilor .ro să verifice și să își actualizeze datele de contact cu ajutorul platformei de administrare domenii de la www.rotld.ro -> Administrare domenii.”

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Tractorul autonom

By on 15/09/2016

case-ih-autonomous-concept-vehicle-resize

Tractoristul a băut iar și-ți face probleme?

N-ai niciodată destui tractoriști?

Ei bine, acum există o soluție la problemele de personal din agricultură. După ce s-a lansat primul serviciu de taxi autonom, la Singapore, luna August ne aduce și primul tractor autonom, deocamdată la nivel de concept. Enjoy the ride:

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

25 de ani de internet

By on 06/08/2016

Tim_Berners-Lee-Knight-crop

La multi ani internet! Azi e ziua ta.

La 6 August 1991 se lansa prima pagina de internet accesibilă public, de către Tim Berners-Lee (foto), un cercetător de la CERN. Ea este încă disponibilă și azi, la sfert de veac: http://info.cern.ch

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Viitorul este electric – Scooterson

By on 19/07/2016

Azi facem reclamă gratis băieților din Arad, creatorii scuterului electric Rolley Scooterson.

Câteva mențiuni:

  • autonomie 40 km
  • se încarcă de la o priză normală
  • cloud-connected, aplicație dedicată

Mai multe detalii pe pagina lor:

Scooterson

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Propunere pentru guvernul Cioloș – Baza de date unică a României

By on 05/07/2016

Romania digitala 1920

„Sistemul” informatic al instituțiilor statului din România e ca instalația sanitară a unui bloc interbelic, în fiecare zi se sparge o țeavă, se inundă apartamentele, bubuie instalația electrică și trebuie să chemi instalatorul, electricianul, zugravul, etc. Este haotic, neconectat, ineficient. Pune cetățeanul pe drumuri, pune povară pe buget, irosește inutil timp și resurse.

Guvernul Cioloș a făcut primii pași în reducerea birocrației, sub denumirea sugestivă de „Comisia de tăiat hârtii”, prin pagina maisimplu.gov.ro.

E un început pozitiv, dar insuficient în opinia mea. Încearcă să rezolve probleme punctuale cu soluții punctuale (cheamă instalatorul pentru fiecare țeavă găurită, în loc să schimbe toată instalația). Site-ul are chiar o secțiune de propuneri, unde poți include ideea ta, cu lux de amănunte, ce problemă ai întâmpinat, autoritatea statului responsabilă, etc etc, o grămadă de câmpuri de completat, trebuie să-ți faci cont. O procedură destul de greoaie în sine, chiar pentru cineva bine intenționat care are o sugestie de făcut.

Pentru că site-ului îi lipsește viziunea pentru propuneri alternative, o să fac una în această postare.

Țara asta are 20.000.000+ cetățeni și 793.093 de firme (active, ONRC mai 2016). Trebuie făcută o bază de date unică cu toate persoanele fizice și juridice, la nivel național, cu câte câmpuri este necesar pentru fiecare persoană (CNP, CUI, adresă, căsătorit, cu cine, proprietar al, impozit plătit/neplătit, administrator/asociat la, a votat/nu, ș.a.m.d. ). Această bază de date va putea fi accesată de toate instituțiile statului, pe bază de acces securizat și pe bază de nivele de acces, nivele diferite chiar în cadrul unei instituții. Adică, de exemplu, ministerul de interne are acces la toate datele personale (cum este probabil și în prezent), iar cel de la impozite și taxe are acces și la datele financiare, dar fără a avea acces la toate datele personale (nu-l interesează de exemplu dacă am votat). Un director de la  finanțe, să zicem, va avea acces la mai multe date personale decât un simplu funcționar de la ghișeu.

Ce înseamnă asta? Înseamnă că funcționarul X de la ghișeul Y nu îmi va mai cere hârtia oficială Z, W și Q, eliberată de o altă instituție a statului,  pentru că va putea face o interogare în baza de date folosind cartea de identitate. Este cam același sistem pe care și l-au creat băncile pentru acordarea de credite „doar cu buletinul”. Omul se bucură că nu îi mai trebuie un teanc de adeverințe, ștampile, giranți, pentru că banca verifică în diverse baze de date dacă ești salariat, cu ce venit, dacă ești în incidență de plăți etc.

Dacă sistemul privat poate să facă acest lucru elementar, statul român este obligat să facă acest pas pentru cetățenii lui, și mai ales pentru eliberarea propriilor resurse și angajați de plimbatul și cerutul de hârtii de la o instituție la alta.

Vă dau un exemplu foarte simplu. M-am căsătorit, biroul de stare civilă îmi eliberează certificatul de căsătorie și bifează în baza de date câmpul „căsătorit” și cu cine  (CNP soț/soție). Astfel, toate instituțiile statului care îmi cereau certificatul de căsătorie, interoghează baza de date unică cu CNP-ul meu și văd că apare bifată căsuța „căsătorit”; nu mai este nevoie să le aduc copie după documentul respectiv. Sau după buletin, sau după certificatul de naștere.

Avantajele acestui mic exemplu:

  • eu nu mai cheltui bani pe făcutul de copii (milioane de lei la nivel național)
  • eu nu mai pierd timp să fac copiile (minute sau zeci de minute, după noroc, pentru fiecare hârtie)
  • autoritatea statului nu mai face dosare voluminoase cu hârtiile necesare fiecărui cetățean
  • se taie mai puțini copaci pentru hârtie (respirăm mai bine)

Avantajele majore ale bazei de date unice:

  • dispar cererile de documente oficiale, privind persoane sau firme, dintre oricare două sau mai multe instituții ale statului (certificate de naștere, căsătorie, deces, CUI firmă, carte de identitate, pașaport, statut firmă, certificat constatator, carnet de șofer, adeverință de asigurat/card de sănătate, etc)
  • ar putea să dispară cu totul cardul de asigurări de sănătate și carnetul de șofer, înlocuite de un card de identitate electronic, la accesarea căruia să fie disponibile și restul de informații – dacă sunt asigurat, dacă am permis de conducere, valabil, pentru categoria respectivă.
  • se economisește foarte mult timp, atât al cetățenilor, cât și al instituțiilor statului
  • se fac economii importante la bugetul de stat (hârtie, spațiu arhivare, personal, salarii)
  • am putea să votăm online, cum se întâmplă deja în Estonia din 2005, să ne plătim impozitele online (asta deja e parțial posibil)
  • s-ar elimina o bună parte din birocrația internă a diferitelor instituții – gândiți-vă doar în administrația locală câte hârtii își cer între ele diversele compartimente și servicii ale primăriei, pentru că au baze de date diferite, neconectate între ele.

Exemplul 2, bază de date unică plus card electronic de identitate (care include cartea de alegător, cardul de sănătate, carnetul de șofer și dreptul de semnătură electronică). Mă duc cu fiul meu să-i fac carte de identitate. Funcționarul introduce în cititor cele două carduri ale părinților, calculatorul special configurat și cu drepturi de acces la baza de date unică își extrage toate informațiile necesare (certificat de căsătorie, de naștere al copilului, adresa, act de proprietate asupra domiciliului curent) și generează automat documentul (cererea de eliberare a unui CI nou), care poate fi eventual semnat electronic pentru a nu se mai consuma hârtie. Nu ai nevoie, în acest caz particular, de nici o hârtie. Inclusiv faptul că am plătit taxa de eliberare a C.I. (online) poate fi o intrare în baza de date.

Această propunere ar presupune un efort susținut din partea guvernului, a ministerului de interne, a STS, al celorlalte ministere. Nu e ceva simplu, presupune și o grămadă de riscuri de securitate – imaginează-ți baza de date intrată pe mâna cui nu trebuie. Deasemenea ar presupune investiții majore în data centre cu servere performante și lățime de bandă garantată pentru VPN – dar astea sunt disponibile deja în 2016. Ar trebui creat un grup de lucru interdisciplinar care să identifice soluțiile tehnice și să le pună în practică. Dar în primul rând necesită o abordare diferită, pornind de la cauzele ineficienței birocrației din România și nu una punctuală, așa cum este abordarea din prezent. Informatizarea instituțiilor statului s-a făcut și continuă să se facă haotic, fiecare cu baza proprie de date, neconectate între ele sau prost conectate, pe platforme diferite create de firme diferite. Nu a existat o viziune a informatizării României, la nici un nivel. Această stare de fapt trebuie schimbată radical, aveți ideea domnilor, nu cred că sunt primul care a venit cu ea, gândiți-vă serios la implementare.

Ca de obicei, comentarii aici.

Sharing is caring, așa poate ajunge ideea și la guvernanți.

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn

Netiquette – Eticheta în mediul online

By on 30/06/2016

 

IMG_7860

Netiquette este un portmanteau provenit din „network” și „etiquette”. Adică eticheta în mediul online.

Sunt o mulțime de articole scrise pe tema comportării civilizate pe internet, unul din cele mai vechi este aici. Datează din 1995, când era nepoliticos să trimiți e-mail-uri cu atașamente mai mari de 50 Kb, pentru a menaja spațiul de stocare de pe serverul de mail și bandwidth-ul destinatarului (nimeni nu voia să stea minute bune pe modem, ca să descarce un e-mail, de multe ori cu un atașament inutil). De atunci lucrurile s-au schimbat dramatic, comunicarea online a devenit primordială pentru mulți dintre noi odată cu apariția rețelelor sociale. Interacționăm zilnic pe Facebook & aplicații sociale, forumuri, jocuri online, bloguri, ne spunem părerea la diverse articole din media online.

De multe ori o facem însă greșit, poate și din cauză că evoluția este atât de rapidă încât regulile se rescriu din mers, sau uneori deloc. Tăvălugul evoluției IT, viteza de răspuns și așteptările celorlalți de la noi împing de multe ori comunicarea peste pragul bunului simț.

Sunt două mari aspecte din cauza cărora comunicarea online diferă de cea clasică, face-to-face:

  1. Majoritatea interacțiunii se face prin scris. Asta înseamnă ca nu-i vezi fața celui cu care vorbești, așa că nu poți face nici o deducție dacă e încruntat, vesel, trist, etc. nu-i auzi inflexiunile tonului vocii, astfel nu-ți dai seama dacă e nervos sau calm sau se răstește la tine, nu-i vezi poziția corpului, a capului, a mâinilor – practic îți lipsesc toate acele mici semne ale body-language-ului din care poți alcătui un tablou general al stării celui cu care conversezi. Dacă mai adaugi la asta faptul că îl cunoști foarte puțin sau deloc, stabilirea unor reguli de comunicare devine și mai importantă pentru succesul acesteia. De aici apar și foarte multele confuzii de interpretare a celor scrise, în cuvinte puține și fără explicații.
  2. Barierele psihice, uzuale în comunicarea cu o persoană reală, dispar în bună măsură când ne aflăm în spatele tastaturii. Ne permitem fără nici cea mai mică reținere să discutăm cele mai diferite subiecte cu necunoscuți complet pe forumuri, cerem prietenii/contacte/follow pe rețelele sociale tot așa, unor necunoscuți, sau prietenilor comuni, sau persoanelor cu aceleași preocupări, atitudini, hobby-uri sau orientări și de multe ori acceptăm, la fel, prietenii fără sa ne punem prea multe întrebări (Cine-i ăla cu poza de motociclist la profil, care mi-a cerut prietenia? Aaa, păi uite, e prieten cu prietenii mei X și Y, și ei motocicliști, face parte din grupul nostru de Facebook, nu pot să nu-i dau add). Ne permitem, deasemenea, un limbaj mult mai relaxat, de multe ori la limita bunului simț sau uneori și peste, limbaj pe care nu l-am folosi la serviciu, în autobuz, la coadă la supermarket.

Acum că am descris ambientul în care se desfășoară comunicarea online, e momentul pentru partea serioasă, cea cu reguli. Nu vă speriați, nu diferă mult față de regulile de comportare, de cei 7 ani de-acasă. Principiul general este: Nu face celuilalt nimic din ceea ce nu ți-ar plăcea să ți se-ntâmple ție.

  1. Salutul. Este primordial, așa cum te clasifică imediat salutul când intri într-o încăpere, este la fel de important să saluți și în online. E-mailul nu poate să înceapă fără o formulă de salut adecvată relației cu destinatarul Bună/Salut/Bună ziua/Stimate…/Dragă…, iar pe forumuri și rețele sociale este la fel necesară o formă oarecare de salut atunci când interacționăm prima oară cu o persoană, intrăm într-un grup sau discuție. „Bună”, „salut” sau chiar „desuetul” azi „Bună ziua” sunt de preferat decât introducerile de tipul „hello bitches” sau „Părerea mea e că….”. Și când te duci până la colț să-ți iei țigări arunci un Bună-ziua grăbit, nu te dor degetele să-l scrii. Evident că răspunsurile la diversele postări și articole nu au nevoie de introduceri de politețe, aici deja se consideră salutul implicit la începerea unei conversații online.
  2. Tonul discuției. Scrisul cu majuscule este considerat, de la începutul internetului, echivalent cu țipatul sau ridicatul tonului. Este o lipsă totală de bun simț online și duce în principiu la terminarea conversației. Vrei să accentuezi o idee, folosește caracterele îngroșate – bold. Dar niciodată CAPS LOCK – MAJUSCULE, vei fi clasificat ca bădăran. Atenție și la folosirea excesivă a semnului exclamării (!), implică imperativul și datul de ordine.
  3. Limbajul și comportamentul indecent. Grobianismele și înjurăturile sunt foarte des folosite, sub umbrela anonimatului (forumuri, jocuri) și mai cu perdea pe rețelele sociale, unde poți fi identificat mai ușor. Cazurile celebre de mitocănie ajung chiar și la știri. De evitat, la fel ca în viața reală. Niciodată nu știi când comportamentul indecent (incluzând poze cu prietenii beți) nu ți se întorc înapoi la un interviu (ție sau prietenilor beți). Ratezi un tren în viață din cauza unei poze, sau a unui cuvânt. Singurele cazuri când sunt acceptate înjurăturile sunt paginile dedicate sau concursurile de profil, sau literatura (da, pamfletul e gen literar).
  4. Off-topicul și troll-area. Unul din cele mai enervante și de prost-gust obiceiuri este să intri peste o discuție pe o temă dată cu o intervenție fără nici o legătura cu subiectul. E ca și cum ai intra într-un salon de pian și lectură cu covoare persane, cu o motocicletă de enduro, turată la maxim și plină de noroi. Domnișoarele o să fie deranjate, apoi indignate, apoi o să arunce după tine cu fursecuri sau ceai fierbinte. De evitat. Dacă chiar ai alt subiect, deschide-l într-o camera alăturată, fă-ți un șopron pentru motociclete, eventual invită și domnișoarele de la serată. Mârlănismul nu-ți aduce prieteni, doar iritare și dezgust. Trolling-ul este acea deviere de la subiect, cu motivul principal de a enerva interlocutorul, sau a deturna sensul discuției. Dacă e făcut finuț și destinde atmosfera tensionată, este distractiv și acceptabil, dacă intri repetat poate deveni dezagreabil. E ca atunci când un copil răsfățat te tot întrerupe în mijlocul unei conversații reale. Prima dată îi răspunzi, a doua oară îl trimiți la joacă, a treia oară….
  5. Flame-ul. Părerile susținute cu pasiune au fost întotdeauna sarea și piperul internetului, sunt acceptate și încurajate. Despre marile contraziceri din schimburile de scrisori dintre oamenii celebri ai evului mediu s-au scris cărți. Însă trebuie să știi să-ți susții punctul de vedere, chiar dacă este cu patos. Contrazicerea de dragul contrazicerii, intratul în toate conversațiile ca să spui „Nu e ca voi e ca mine” o să-ți aducă maxim calificativul de Gică-Contra. De evitat total atacul la persoană. Combate cu argumente nu cu idei despre fizicul sau creierul partenerului de chat.
  6. Gramatica. Acum nu zic să folosiți obligatoriu diacriticele, deși sunt un plus. „Pana” nu e totuna cu „până”. Dar măcar cuvintele trebuie folosite întregi, fără prescurtări. Prescurtările în comunicarea scrisă sunt considerate o lipsă de respect pentru interlocutor, înseamnă că nu-ți faci timp destul pentru a-i scrie și de fapt vrei să-l expediezi, îl consideri fără importanță. Deasemenea cuvintele scrise greșit sau stâlcite. Corectează întotdeauna ceea ce ai scris, înainte de a apăsa tasta Enter sau butonul send. Fă acord între subiect și predicat. Dacă o frază nu ți se pare că sună bine, întreabă un prieten sau dă un search. Dacă nu știi sigur cum se scrie un cuvânt sau ce înseamnă, ai DEX și WIKIPEDIA.
  7. Multimedia, location și privacy. Mai nou, în postările de pe rețelele sociale putem adăuga poze, filme, locație, putem eticheta prieteni. Dacă tu ai libertatea totală să faci ce vrei cu viața ta, întreabă totuși prietenii dacă doresc să fie etichetați într-o poză sau locație, sau făcând o anumită activitate. Poate nu vor să știe tot internetul că sunt la mare, sau cum arată la o beție.
  8. Timpul. Respectul pentru timpul interlocutorului/prietenilor este o măsură a educației tale. Postările tale cu animale haioase în care îți etichetezi toți prietenii pot deveni iritante. Nimeni nu vrea să primească 100 de notificări pe oră la o postare care nu-l interesează. La fel și exagerarea publicării postărilor pe pereții prietenilor; ai propriu spațiu virtual, desfășoară-te acolo, dacă cineva e pe aceeași lungime de undă te va susține. Băgatul în seamă cu orice preț se termină prost de obicei.
  9. Fă bine. Acum că am terminat cu regulile de tip „nu”, a venit momentul celei motivaționale. Inspiră prin ceea ce comunici online. Fii un exemplu. Adu plusvaloare. Fă-i pe cei din jur mai buni, mai informați, mai fericiți.

Regulile enumerate mai sus nu au pretenția că sunt exhaustive, nici finale, pentru că lumea virtuală rescrie toate regulile zilnic, inclusiv pe cele de comportare.

Vă invit să continuați cu păreri și eventual să adăugați reguli noi aici.

 

 

 

Dacă ți-a plăcut, distribuie:Share on FacebookShare on Google+Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn